duminică, 17 iulie 2011

Retete de primavara: Placinte cu ceapa verde [*lacto-vegetarian]

            Daca e Londra ...it's raining cats and dogs, vorba englezului! 
        Iar ieri, dupa ce ca m-am trezit tarziu, aproape de ora amiezii, am constatat ca nu am nici o sansa sa ies la plimbare, pentru ca ploaia era in plina desfasurare si nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se opreasca. Ploaia din sambata asta a fost ca o vecina nesuferita: o pensionara cu prea mult timp liber, care vine sa iti bata la usa sa iti ceara o cana de zahar exact cand ti-e lumea mai draga si sta pe capul tau sa-ti povesteasca cate-n luna si-n stele cat e ziulica de mare. M-am trezit asadar cu ploaia la usa si n-am avut decat sa stau sa-i ascult stropii marunti cazand pe acoperisul terasei - si ca sa nu par nepoliticoasa m-am gandit sa o servesc cu niste placinte cu ceapa verde, doar-doar s-o imbuna macar un pic.
        Reteta am vazut-o acum ceva vreme pe blogul Inei Todoran si recunosc ca m-am tot gandit la ea, atrasa fiind de lista foarte scurta de ingrediente si de procedeul relativ simplu de preparare. Mi-au iesit niste placinte delicioase, pe care sunt sigura ca le voi mai repeta cat de curand!

*Later edit: 03/08/2012 - m-am tot gandit eu ca asa niste placinte gustoase ar merita niste poze care sa le puna mai bine in valoare, asa ca astazi m-am apucat de treaba: sesiune de cooking cu ceapa verde in rolul principal si sesiune foto cu placintele frumoase in prim plan. Nu-i asa ca v-am facut pofta? :)



marți, 12 iulie 2011

Trufe de ciocolata alba cu whisky si coaja de mandarine [*lacto-vegetarian}

          Duminica trecuta mi s-a facut pofta de ceva dulce. Si cum din ultima excursie in Italia m-am intors cu aproape  jumatate din Enciclopedia della Cuccina Italiana (mai precis 10 volume, ca doar atatea mi-au incaput in bagaje), am hotarat ca ar fi momentul sa incep aventura dulce cu o reteta simpla. Am ales reteta aceasta pentru ca necesita putine ingrediente si m-am apucat de treaba. Mi-au iesit niste trufe delicioase, parfumul cojilor de mandarine s-a imbinat perfect cu aroma de whisky, iar compzitia cremoasa a trufelor a fost complimetata din plin de bucatele de ciocolata alba si cojile crocante de mandarina.


Ingrediente
pentru trufe:
- 250 gr ciocolata alba
- 200 ml smantana dulce
- 20 gr zahar
- 40 ml apa
- o lingurita de whisky

pentru decor:
- doua mandarine
- 50 gr zahar
- 100 gr ciocolata alba
- cacao

        Intr-o craticioara am amestecat 40 ml apa cu zaharul pana cand a inceput sa fiarba. Dupa aceea am adaugat smantana. Cateva cuvinte despre smantana: am folosit "double creme", o smantana dulce, nefermentata, cu o grasime de 38%, la noi cred ca cea mai apropiata ar fi smantana dulce La Dorna (32% grasime). Am adus intreaga compozitie la fierbere, iar dupa 3-4 minute am luat cratita de pe foc, am lasat-o 10 minute deoparte ca sa se racoreasca putin si am adaugat ciocolata alba taiata marunt, amestecand incet, pana cand compozitia s-a omogenizat. Cand compozitia s-a racit, am adaugat doua lingurite de whisky-ul si am plasat craticioara in frigider pana cand compozitia s-a intarit, amestecand din cand in cand pentru a verifica stadiul in care se afla. Compozitia a stat la frigider aproximativ o ora si jumatate.  
                Odata intarita compozitia, am folosit o lingura pentru a forma bile de marimea unei nuci, pe care le-am asezat in frigider pentru inca o ora pentru a se intari. Intre timp, am inceput sa pregatesc decorul: am taiat marunt ciocolata, iar mandarinele le-am pus la fiert timp de 10 minute pentru a elimina gustul amar din coaja. Am decojit mandarinele, iar cu lama unui cutit am ras partea alba a cojilor. In continuare, am pus la fiert 4 linguri de apa cu 50 gr zahar si am adaugat cojile de mandarina taiate felii, lasand sa fiarba inca aproximativ 15 minute. Am scos cojile pe o folie de aluminiu (ar fi fost mai bine daca le scoteam pe un grilaj, ca sa se poata scurge cum trebuie), le-am lasat sa se raceasca, le-am taiat marunt si le-am amestecat cu bucatelele de ciocolata. 
         Am scos din frigider bilutele, le-am rostogolit prin cacao si le-am ornat cu amestecul de mai sus. Desi in final am constatat ca nu a fost chiar asa de simplu precum parea la prima vedere, iar compozitia nu mi s-a intarit suficient (asta pentru ca am pus doua lingurite de wiskhy in loc de una), va asigur ca merita tot efortul!
         PS: La multi ani fratelui meu Cosmin! Iti doresc sa fii mereu vesel si fericit si promit ca atunci cand voi veni acasa voi face o portie dubla de trufe :)

marți, 5 iulie 2011

Jamie Oliver's Big Feastival

 
        
            Cred ca toata lumea a auzit de Jamie Oliver si de activitatea sa in domeniul culinar. Acest tanar are un succes enorm atat in Anglia cat si in restul Europei si sunt convinsa ca chiar si in America a lasat ceva in urma sa, cu toate ca emisiunile lui nu au fost foarte bine primite in tara lui Mc Donald's. 
        Reteta succesului sau e simpla: se iau ingrediente proaspete si sanatoase, se adauga verdeturi si condimente, se pregatesc intr-un mod usor si nesofisticat si se aranjeaza frumos pe o farfurie. De ce are atat de multa priza la publicul larg? Din unicul motiv ca acest om are talentul de a prezenta gatitul ca pe o activitate usoara, placuta si care nu necesita neaparat tehnici foarte elaborate sau cunostinte de specialitate in domeniul culinar.  
         E adevarat ca bucataria lui Jamie nu e intotdeauna "glamour" dar cu siguranta e sanatoasa, iar in conditiile in care suntem in permanenta invadati de fast food si de junk food prin toate canalele media posibile si imposibile, cred ca efortul sau de a ne face mai constienti si mai responsabili fata de ceea ce mancam - este cel putin laudabil si apreciabil.
            Jamie Oliver's Big Feastival a fost gandit ca un boutique-festival in aer liber desfasurat pe parcursul a trei zile intr-unul din marile parcuri Londoneze - Clapham Common. Ca la orice festival care se respecta, au fost de toate: mancare, demonstratii de bucatareala, degustari de vinuri si branzeturi, muzica si voie-buna.
           A fost o atmosfera prietenoasa, relaxanta, foarte potrivita pentru o iesire cu familia sau intre prieteni iar soarele a participat si el la eveniment - ca invitat special.


            Am ales sa vizitez festivalul in ziua de sambata pentru ca mi-am dorit foarte tare sa ii vad pe cei doi "greedy italians" - respectiv Gennaro Contaldo si Antonio Carluccio - doi bucatari de origine italiana, dupa cum le spune si numele, stabiliti de mai bine de 30 de ani in Anglia, proprietari de populare restaurante in Londra si alte mari orase. Intr-un decor rustic, cu flori de camp si mobilier din lemn, cei doi au preparat gnocchi cu sos de rosii si o tarta cu lamaie - simplu, insa bucuria cu care gateau li se citea in gesturi si in privire si a fost de-a dreptul contagioasa!

 
Intre timp, afara se intamplau o gramada de lucruri: 
              intr-un coltisor a fost amenajata o mica gradina, cu rasaduri de toate felurile, cu plante aromatice dintre cele mai variate, iar cativa gradinari priceputi erau acolo pentru a divulga oricarei persoane interesate secretele gradinaritului dar si beneficiile de a avea in propria bucatarie verdeturi proaspete:  busuioc, rozmarin, salvie sau cimbru

in alt coltisor era in plina desfasurare un concurs de "gratareala":
la o terasa, o pianina astepta cuminte niste maini pricepute sa-i mangaie clapele:

           Insa momentul pe care il astepta toata lumea a fost desigur, prezenta lui Jamie Oliver in acelasi decor rustic, unde a preparat o salata de vara si un file de peste "la gratar" - gratarul a constat intr-o cutie de metal (din aceea in care se pun biscuiti sau prajiturele - celebrele cookies englezesti), care a fost in prealabil gaurita, si in care s-a introdus rumegus si un gratarel pe care a asezat pestele - a pus capacul (gaurit si el), a pus cutia pe ochiul de aragaz si in 15 minute preparatul a fost gata! Nu stiu cum a fost, ca n-am apucat sa gust, dar garantat urmeaza sa sacrific o cutie din aceea si sa incerc si eu varianta asta!

             Evident ca dupa atatea demonstratii mi s-a facut o foame de lup, insa ce am mancat, ce restaurante au mai participat la festival si care au fost preparatele cu cel mai mare succes - o sa va povestesc intr-un articol ulterior. Pana atunci -  cateva detalii ale decoratiunilor aflate pe mesele destinate pubilucului infometat: