Batoane picante din mamaliga la grill, servite cu oua romanesti si sos de rosii [lacto-ovo-vegetarian]

        Daca cineva isi imagina vreodata ca retetele vegetariene sunt lipsite de gust sau culoare, atunci inseamna ca nu a incercat niciodata aceasta reteta: batoane crocante la exterior, dar moi si pufoase in interior, din mamaliga cu gust picant de chilli, usturoi, rozmarin si branza de capra, oua moi si cremoase si un sos de rosii aromat cu cimbru si tarhon.
        Acest preparat este ideal pentru un mic dejun de weekend: mamaliga se poate prepara cu o seara inainte, pentru a avea suficient timp sa se raceasca, iar sosul de rosii poate fi facut chiar si cu cateva zile in avans: se pastreaza foarte bine intr-un borcan inchis ermetic. Veti avea astfel un mic dejun gustos si gata in mai putin de 15 minute!

Retete cu maia: Paine cu masline Kalamata si cimbru [Olive & thyme levain]

       Painea despre care vreau sa va povestesc astazi este o paine cu arome delicate de cimbru si gust intens de masline Kalamata care se imbina perfect cu un aluat simplu cu maia: o paine gustoasa si armonioasa, ce se remarca printr-un gust desavarsit si un aspect rustic, cu coaja ferma, aramie si miez moale, bine aerat, presarat din loc in loc cu bucati mari de masline aromate.
      Aceasta paine este pentru mine dovada clara ca marile bucurii vin din lucruri simple! Iar una dintre aceste bucurii este aceea de a simti casa intreaga inundata de un miros magic de paine proaspata si de a gusta o bucata din painea facuta chiar cu mainile tale!

     De fiecare data cand fac paine cu maia ma cuprinde o emotie puternica: cu toata pregatirea si cu tot studiul prealabil, mi-e in permanenta teama ca n-o sa-mi iasa, ca poate n-am inteles eu ceva, ca poate uit vreo etapa, sau ca nu o sa imi iasa forma, ca doar sunt la inceput si ce stiu eu despre shaping, scoring si alte cuvinte terminate cu -ing care desemneaza tehnici mai mult sau mai putin complicate, pe care le poti stapani doar in timp si prin multa, multa practica. Insa toata aceasta teama dispare ca prin minune cand casa se umple de mirosul inconfundabil de paine proaspata, iar in cuptor se vede o paine frumoasa, rumena si bine crescuta!      
     

Retete pentru micul dejun: Pancakes cu capsuni [lacto-ovo vegetarian]

        Micul dejun perfect exista! Chiar si pentru vegetarieni! L-am descoperit de nenumarate ori in dimineti tarzii de sambata sau duminica, deghizat in omlete cremoase, placinte cu gust de amintiri din copilarie, friganele scaldate in sirop de artar sau oua jucause, ascunse in rosii mari si zemoase. 

        Daca nu ma credeti pe cuvant, va invit sa aruncati o privire pe lista de retete - iar la categoria "micul dejun" veti gasi retetele care mie imi fac diminetile mai frumoase. Iar pentru ca nu am reusit sa pun fotografii in dreptul fiecarei retete, am facut pentru voi o scurta descriere a tuturor retetelor: asa, ca sa va fie alegerea mai usoara!

      Micul dejun perfect e intotdeauna colorat si mereu surprinzator: saptamana trecuta mi s-a dezvaluit sub forma de pancakes pufoase, acoperite cu capsuni dulci si zemoase care abia asteptau rasfatate din plin de o cantitate generoasa de sirop de artar! Iar eu l-am primit cu bucurie si cu o cana mare de capuccino cu scortisoara - what a treat! :)

       

Vinerea fara reteta

        Postarea de astazi este fara reteta. De altfel nici nu stiu cum as putea sa compun o reteta pentru doua bucati de porumb pe care le-am prajit in tigaia de fonta pana cand s-au rumenit bine de tot iar pe final am adaugat doua bucatele de unt si sare grunjoasa, doar cat sa ii dea o savoare deosebita.

      Postarea de astazi este mai degraba un indemn: un indemn la simplitate, la intoarcere in natura, la lucrurile marunte si autentice care ne bucura sufletul! 

    Asa ca haideti sa ne bucuram impreuna de un porumb fiert sau copt, in cuptor sau pe gratar, cu sare sau cu unt - dupa gustul fiecaruia, desigur! 

Va doresc sa aveti un sfarsit de saptamana cu soare si bucurie! :)

Taste of Italia: Ciabatta [varianta cu maia]

        Ciabatta este una dintre cele mai frumoase paini artizanale pe care am avut ocazia sa le gust pana acum: o paine simpla in esenta, din faina alba de grau de foarte buna calitate, cu coaja subtire, crocanta si miez aerat dar ferm. Ciabatta este o paine relativ noua, inventata in 1982 la o moara din Adria, un orasel de langa Venetia, de catre Arnaldo Cavallari - ca alternativa la clasica bagheta importata din Franta, care invadase industria sandwich-urilor din acea vreme. In scurt timp, ciabatta (al carei nume vine chiar de la forma sa asemanatoare unui papuc de casa - in italiana: ciabatta) a devenit foarte populara in toata Europa dar si peste ocean, fiind acum una din cele mai apreciate paini artizanale. 

       Desi tanara, ciabatta este totusi o paine plina de personalitate: un aluat cu o hidratare de peste 80% nu este tocmai usor de manevrat, necesita o atentie sporita si o anumita dexteritate in manevrare, mai ales in situatia in care framantarea se face cu mana si nu cu un mixer, apoi shaping-ul este destul de dificil: trebuie sa dai dovada de multa fermitate ca sa poti "potoli" acest aluat rebel care pare ca vrea sa o ia la fuga in toate directiile in vreme ce tu incerci sa ii dai forma specifica. 

        Reteta am gasit-o pe site-ul lui Florin si am stiut atunci ca nu voi avea liniste pana cand nu am sa produc si eu o ciabatta perfecta! Recunosc acum ca la prima incercare am fost atat de speriata si am avut emotii atat de mari incat ma si mir ca mi-a iesit ceva (bine, nu a fost chiar ciabatta ce mi-a iesit atunci, dar a fost ok pentru prima incercare). La a doua incercare mi-am adunat toate fortele, am citit si recitit reteta lui Florin, am mai facut ceva cercetari suplimentare, am citit indicatiile lui Hamelman si mi-a iesit ceea ce urmeaza sa vedeti in fotografii: o minunatie de ciabatta! Am mai facut-o de doua ori de atunci, iar acum pot sa va spun ca nici macar nu mi se mai pare atat de complicat, e doar o chestiune de practica, asa ca va invit sa va faceti curaj si sa incercati si voi aceasta paine minunata - va asigur ca merita tot efortul!

        

Retete de vara: supa-crema din sfecla rosie coapta cu crema de hrean [lacto-vegetarian]

Pana acum cateva luni, daca era sa ma gandesc la sfecla rosie, gandul meu zbura invariabil la salata de sfecla rosie cu hrean pe care ne-o servea mama pe post de garnitura la pranz sau la cina. Imi placea salata aceea: era proaspata si racoroasa, aducea un plus de savoare si se potrivea de minune cu piure-ul de cartofi si carnita la cuptor - era "the perfect comfort food" si este cu siguranta si acum, desigur in varianta vegetariana, fara carne.

De cand am adoptat stilul de viata vegetarian, am inceput sa vad legumele cu alti ochi, am inceput sa cercetez noi si noi metode de preparare a legumelor, noi si noi combinatii si asocieri, si de fiecare data am fost placut surprinsa de rezultate.

Sfecla rosie pe langa faptul ca este o imensa sursa de vitamine, s-a dovedit a fi si extrem de versatila in ceea ce priveste modul de preparare: poate fi servita cruda, fiarta, coapta, sub forma de piure, chipsuri, supe, creme, in salate, practic posibilitatile sunt nelimitate si tin doar de imaginatia fiecaruia dintre noi.

Sunt convinsa ca ati fost si voi placut surprinsi de chipsurile din sfecla rosie, eu cu siguranta sunt incantata de aceste chipsuri pe cat de aratoase pe atat de gustoase si sanatoase! Si daca v-au placut chipsurile, atunci cu siguranta veti indragi si aceasta supa: o supa-crema luxurianta, catifelata si aromata, plina de vitamine si cu o savoare deosebita!