marți, 31 ianuarie 2012

Retete cu maia: Painea cu gust de acasa [*vegan]

        Painea facuta in casa are ceva magic: ma bucura si ma emotioneaza in acelasi timp! E o emotie de copil mare, vesel si zglobiu, hoinar prin lume, prin tari indepartate si ploioase, care se intoarce uneori cu gandul acasa, la vacantele din copilarie in verile calde si colorate sau in iernile friguroase cu foc in soba si cu miros de paine coapta pe vatra. 
        Oricat de mult m-am chinuit sa gasesc o alta denumire pentru aceasta paine, am ajuns cu gandul tot la denumirea ei originala: pentru mine painea asta nu are nici un nume, ea are doar un gust: gustul de acasa, e painea cu gust de acasa! 



       

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Omleta cu chorizo invelita in lipie, cu rosii cherry si rucola [*non-vegetarian]

        Acum in miez de noapte, m-am gandit sa va fac o surpriza pentru maine, o surpriza care sa va faca dimineata mai vesela si mai colorata, o surpriza care sa va faca sa exclamati "I love breakfast"!
       Pentru asta am hotarat sa scot din anonimat clasica omleta pe care am invelit-o frumos intr-o lipie, impreuna cu cateva rosii cherry si o mana de frunze de rucola, am taiat-o frumos pe mijloc, et voila: un mic dejun vesel si colorat!

Pin It


        Povestea de azi e simpla si scurta, ca sa nu va ocupe prea mult timp din pretioasa dimineata si sa va lase suficient ragaz pentru a va bucura de acest mic dejun savuros si plin de culoare. Ingredientele sunt pentru o portie, multiplicati voi corespunzator in functie de cate persoane va bucura cu prezenta la micul dejun.
        Asadar, avem nevoie de urmatoarele ingrediente:

doua oua
4 felii de chorizo
cateva frunze de rucola
3-4 rosii cherry
cateva fasii de parmezan
sare si piper
10 grame de unt (pentru prajit)
o lipie

       Facem o omleta simpla din doua oua si cateva felii de chorizo taiate cubulete (sau orice alt salam afumat, chiar si putin picant daca va e pe plac): prajim pentru cateva minute cubuletele de chorizo in unt iar apoi adaugam ouale batute, lasam omleta sa se prajeasca la foc mediu, impingand marginile catre centru cu ajutorul unei spatule sau al unei linguri de lemn, pentru ca lichidul sa se distribuie uniform in tigaie, astfel incat omleta sa se coaca uniform fata a fi necesar sa o intoarcem. Folosim o tigaie mica si preparam fiecare omleta individual pentru fiecare portie.


Cand omleta este gata, o transferam pe o lipie de marime mica sau mijlocie, adaugam cateva frunze de rucola, rosiile cherry taiate in jumatate si cateva fasii de parmezan. Potrivim de sare si piper si rulam. 

        
       Pentru a servi, taiem rolul pe mijloc, sau in felii groase de 3-4 centimetri. Aceasta omleta poate fi servita calda sau rece si se potriveste de minune cu un pahar mare cu suc proaspat de portocale.


Enjoy!

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Taste of Italia: Focaccia cu rozmarin - varianta cu drojdie [*vegan]


        Focaccia - aceasta painica subtire (nu are mai mult de doi-trei centimetri in inaltime), de origine italiana, dar deja faimoasa in toata lumea, te cucereste prin aromele sale delicate si prin textura usoara si pufoasa. Cea mai populara varianta este focaccia genovese insa focaccia este prezenta in toate regiunile Italiei, este preparata dupa diverse metode si aromatizata cu cele mai variate ingrediente cum ar fi focaccia pugliese - acoperita cu rosii sau focaccia di Recco - umpluta cu branza. Aluatul de baza contine faina, drojdie, apa, sare si ulei de masline, insa pentru o focaccia mai bogata in arome se pot adauga diverse ierburi aromatice, ceapa, masline sau chiar branzeturi. 
        Dupa o documentare serioasa inceputa cu L'enciclopedia della cucina Italiana si continuata cu o incercare soldata cu un esec lamentabil, am hotarat totusi sa mai dau o sansa retetei pe care am gasit-o in una dintre cartile lui Paul Hollywood - un brutar de origine britanica, despre care se spune ca in anul 2008 a creat cea mai scumpa paine vanduta in Marea Britanie - facuta dintr-un aluat cu migdale si branza Roquefort. (sursa: Wikipedia).
        Am hotarat sa imi aromatizez focaccia de astazi cu rozmarin - una din ierburile mele preferate. Gustul usor astringent al rozmarinului se completeaza de minune cu aroma puternica a uleiului de masline extravirgin, iar cristalele de sare de mare nu fac decat sa intensifice cele doua arome.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Comfort food: Supa crema de cartofi dulci cu rozmarin [*lacto-vegetarian]

        For English version click HERE

        Daca acum cateva zile aveam dileme din categoria: ce pereche de pantofi sa asortez la rochita mov, ei bine, astazi a trebuit sa inlocuiesc pantofii cu cizme, sa caut manusile, fularul si caciula si sa pun pe mine cel mai gros palton din dulap: a fost un frig de au ingehtat pietrele, un ger strasnic indulcit putin doar de soarele mare cu dinti si de cerul senin si limpede, fara nici o urma de nori.
       Vreme numai buna de citit o carte, de baut un ceai cu rom si de pregatit aceasta supa crema atat de catifelata si atat de aromata incat te face sa privesti gerul de afara cu un zambet larg pe buze. 
       Ador supele-crema: sunt fine, delicate si foarte gustoase! Pentru supa de astazi am ales sa acompaniez cartoful dulce cu rozmarin - o combinatie reusita, zic eu, aroma puternica si astringenta a rozmarinului a taiat putin din dulceata cartofului, dandu-i un parfum intens si un gust deosebit.         

Pin It



        Reteta este extrem de simpla si de rapida. Pentru 4 portii sunt necesare urmatoarele:

Ingrediente:
60 grame unt nesarat
trei linguri ulei de masline
o ceapa mare (sau doua cepe mai mici)
trei catei de usturoi
2 cartofi dulci (aprox. 650 grame)
doua ramurele de rozmarin
un litru si jumatate de supa vegetala
patru lingurite de crema mascarpone
sare si piper 



        Ceapa si usturoiul se taie marunt si se calesc intr-o oala mare, la foc mic in untul amestecat cu uleiul de masline, vreme de 4-5 minute, pana cand ceapa devine moale si transparenta, avand grija sa nu se arda. Cand ceapa si usturoiul s-au calit, se adauga cartofii taiati cubulete, supa vegetala si crengutele de rozmarin si se lasa la foc mediu pana cand incep sa clocoteasca. Daca nu aveti supa vegetala, folositi doua cuburi de concentrat pe care le dizolvati in apa fierbinte. Cand amestecul incepe sa clocoteasca, micsorati flacara si lasati la fiert la foc mediu timp de 20-25 de minute, pana cand cartofii devin moi.


        Inlaturam crengutele de rozmarin si pasam amestecul printr-o sita sau il mixam in blender pana cand obtinem o crema fina si parfumata. Potrivim de sare si de piper, adaugam crema mascarpone (sau smantana dulce pentru gatit) si cateva picaturi de ulei de masline extravirgin. 
        Servim aceasta supa minunata cu crutoane proaspat scoase din cuptor si desigur, cu un pahar de vin alb sec! 


Enjoy!

miercuri, 11 ianuarie 2012

Sa facem cunostinta! :)

         M-am tot gandit de ceva vreme ce sa fac, cum sa fac, sa va cunosc mai bine pe voi cei care imi treceti pragul chiar daca mai rar sau uneori mai des in cautare de inspiratie pentru cina sau pentru micul dejun sau de ce nu, pentru un desert care sa va indulceasca ziua :). Si cum politicos ar fi sa fac eu primul pas, mi-am luat inima-n dinti si m-am hotarat sa ma prezint in cateva cuvinte, sa va dezvalui cate ceva despre visele si pasiunile mele.
        Va invit asadar sa ne cunoastem, sa cititi cateva randuri despre mine si sa imi lasati un comentariu la finalul paginii in care sa imi spuneti cate ceva despre voi: ce va place, ce va inspira, ce va bucura sufletul :)

duminică, 8 ianuarie 2012

Taste of Italia: Tarta cu vinete si parmezan [*lacto-vegetarian]

        
Bine v-am regasit in noul an! Un an nou pe care vi-l doresc frumos si fericit, cu oameni dragi in casa si in suflet si cu bucate alese pe masa!
        Asa cum probabil ati remarcat, marea majoritate a retetelor de pe blog sunt fara carne - si asta pentru ca gatesc foarte rar preparate cu carne iar de mancat carne - mananc doar de cateva ori pe an, in general in preajma sarbatorilor de iarna. 
        Si ca sa va conving ca si preparatele fara carne pot fi gustoase si aratoase, va prezint astazi aceasta delicioasa tarta cu vinete si parmesan. Recunosc ca mi-a fost cam teama sa ma apuc de facut tarte, insa acum, ca am "spart gheata" va asigur ca aceasta tarta este doar inceputul. De fapt imi era teama de aluat: ca o sa se rupa, ca o sa se coaca neuniform, ca n-o sa-l pot scoate din tava... Dar nici vorba de asa ceva: mi-a iesit un aluat perfect: crocant si sfaramicios, copt uniform si foarte usor de manevrat. Iar despre umplutura... un deliciu: sos bechamel cremos, vinete un pic crocante, parmezan si patrunjel proaspat.