luni, 27 februarie 2012

Taste of Italia: Tagliatele cu ton, ceapa si smantana [*non-vegetarian]

        Si daca tot v-am povestit de curand cum sta treaba cu reteta de paste facute in casa, am sa va dezvalui acum la ce am folosit frumoasele tagliatelle: le-am pregatit special pentru provocarea organizata de Ama pe minunatul ei blog
        Pentru provocarea secreta de luna aceasta mi-a fost repartizat blogul Irinei, pe care l-am cercetat din scoarta in scoarta si intr-un final am ales o reteta care mi-a facut cu ochiul. Am adaptat-o putin, pe ici pe colo, dupa propriile-mi preferinte, am inlocuit spaghetele cu tagliatelle facute dupa reteta de care va spuneam mai sus si a iesit o bunatate de mancarica, rapida si gustoasa, potrivita atat pentru pranz cat si pentru cina: tagliatelle cu ton, ceapa si smantana. 




duminică, 26 februarie 2012

Scurta istorioara despre taitei, tagliatele si alte paste fainoase facute in casa

        Bunica mea facea taitei de casa: intindea foile de aluat cu sucitorul, le lasa la uscat prin toata casa, pe te-miri-unde, asezate pe bucati mari de panza curata, iar cand aluatul era suficient de uscat insa inca maleabil, taia taiteii subtiri ca un fir de ata. Mirosea in toata casa a aluat proaspat cu ou, iar noi, copii fiind, ne uitam fascinati cum dintr-o gramajoara de aluat ieseau foi uriase care erau apoi transformate in sute si sute de firicele unite frumos in ghemotoace jucause, numai bune de aruncat in supa limpede de pui din fiecare duminica. Parca simt si acum mirosul de supa limpede de pui galben, servita fierbinte-fierbinte cu taitei de casa si patrunjel proaspat! 
       Imi doresc de multa vreme sa pot face pastele fainoase acasa, iar optiunea de a intinde aluatul cu sucitorul am eliminat-o din start din lipsa de spatiu si evident din lipsa de dexteritate, astfel ca recent mi-am achizitionat o masina pentru intins aluatul, impreuna cu un atasament pentru taiat pastele la diverse dimensiuni: o jucarie extrem de utila de care m-am indragostit pe loc si care are acum un loc de cinste in bucataria mea. Aparent e simplu: faci un aluat din faina si ou, il intinzi cu jucaria si gata!!! Ei bine, am constatat eu ca de fapt nu e chiar asa de simplu, iar pastele facute in casa nu inseamna numai taitei pentru supa, inseamna o mare varietate de forme: de la tagliatelle, la fettuccine, orecchiette, pappardele, lasagne, tortellini, ravioli si inca multe altele, precum si diverse culori: de la un galben pal pana la maro inchis, rosu sau verde.  
        Am sa va povestesc astazi depre tagliatelle si surorile lor: tagliolini, fettuccine si pappardele. Toate sunt paste lungi si plate iar singura diferenta dintre ele este cea a latimii. Tagliolini (sau taglierini) sunt taiteii de supa despre care va vorbeam mai devreme, insa in Italia sunt preparati cu diverse sosuri aromate cu lamaie, smantana, rozmarin, ciuperci, flori de dovlecel, peste sau carne. Desi nu exista o latime standard pentru acestia, regula este ca tagliolini sa fie taiati cat mai subtire cu putiinta. Urmeaza fettuccine - late de 3-4 milimetri, tagliatelle - late de 8 milimetri si pappardele - late de 3-4 centimetri.  




sâmbătă, 25 februarie 2012

Granola bars - batoane cu seminte si fructe uscate [*vegan]

        Imi place sa imi incep diminetile cu cate o gustare sanatoasa si plina de vitamine, iar aceste batoane cu seminte si fructe uscate, denumite si granola bars sunt alegerea perfecta: sunt o sursa ideala de fibre si vitamine, ca sa nu mai spun ca au un gust delicios.  Reteta este extrem de simpla si deloc pretentioasa, astfel ca imi place sa fac la sfarsit de saptamana cate o tava de granola, sa tai bucatele potrivite pentru o gustare, sa le impachetez in hartie de copt si sa am pregatit cate un baton pentru fiecare zi a saptamanii. 
        Am facut cunostinta cu aceste batoane cu seminte si fructe uscate acum cateva luni, intr-o cafenea aglomerata din centrul Londrei: aveam nevoie de ceva dulce si parca clasicele muffins nu imi faceau cu ochiul. Atunci le-am vazut pe dragele de batoane, simple, patratoase, fara floricele din zahar, fara frostinguri colorate, parca erau pedepsite cumva acolo in vitrina, ca niste cenusarese. Cu toate astea, ingredientele faceau o combinatie perfecta: fructe uscate, fructe confiate si seminte de toate felurile. Cam scump, imi zic, uitandu-ma la eticheta cu pretul: 1,75 lire pentru un patratel, insa in gandul meu eram deja hotarata: am sa iau o "cenusareasa" din asta, sa vad eu cum e!  
        A fost tot ce mi-as fi putut dori de la o gustare servita intr-o cafenea: gust, vitamine si energie! Nu va mai spun ca s-a potrivit la fix cu clasicul meu cappuccino cu scortisoara. 
      Am cautat apoi retete si n-am fost deloc surprinsa cand am gasit zeci si zeci de variante, una mai delicioasa ca alta, insa evident ca nici una din retetele pe care le-am gasit nu s-a potrivit cu ceea ce aveam eu prin bucatarie. Asa ca am luat cate putin din fiecare, am improvizat putin in ceea ce priveste fructele folosite si am folosit ce am avut prin casa, iar ce a iesit am sa va povestesc in randurile de mai jos.




        Pentru o tava de 20x20 cm am folosit urmatoarele
 ingrediente:

100 grame fulgi de ovaz/tarate (porridge)
50 grame germeni de grau (grain germs)
70 grame seminte amestecate (floarea soarelui, dovleac, susan etc)
50 grame samburi de nuca maruntiti
50 grame coji de citrice confiate
50 grame caise uscate
50 de grame prune uscate
doua linguri de zahar brun
patru linguri de miere
50 grame unt
cateva picaturi de ulei
un praf de sare

        Pentru inceput, am pus fulgii de ovaz, germenii de grau, samburii de nuca si semintele intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu harie de copt si le-am lasat in cuptor la 180 grade Celesius pentru aproximativ 15 minute, amestecand din cand in cand.
       Intre timp, am topit untul, impreuna cu zaharul, mierea si sarea, intr-o craticioara, la foc mic, amestecand cu o lingura de lemn pana cand zaharul s-a dizolvat complet.
        Cand fulgii de ovaz, germenii de grau si semintele s-au rumenit, le-am adaugat peste amestecul din unt, zahar si miere, am adaugat cojile de citrice si fructele uscate taiate in bucatele si am amestecat pana cand am obtinut o compozitie omogena. Am turnat compozitia inapoi in tava (am lasat hartia de copt in tava), am nivelat-o cu ajutorul unei spatule si am introdus tava in cuptor, la 180 de grade Celsius, pentru aproximativ 20 de minute. Am scos din cuptor, am lasat compozitia la racit si am taiat-o in patratele numai bune pentru pus la pachet. 
        Fulgii de porumb si germenii de grau ii puteti gasi la magazinele bio sau naturiste, iar in ceea ce priveste semintele si fructele uscate puteti folosi aveti la indemana prin bucatarie. Jucati-va si cu cantitatile, insa nu renuntati la fulgii de ovaz, dau o textura speciala batoanelor si au rolul de a lega intreaga compozitie.

        Va recomand din tot sufletul aceste batoane, sunt o sursa importanta de fibre si vitamine si sunt excelente pentru luat la pachet la scoala, la servici sau chiar si in calatorii.

Enjoy!

marți, 21 februarie 2012

Taste of England: Cupcake cu capsuni [*lacto-ovo-vegetarian]

        Cupcakes - mie imi plac la nebunie aceste prajiturici mici si colorate, cu crema sau fara crema, cu fructe sau fara fructe, dar intotdeauna pufoase si dragalase! Imi place sa ma delectez cu cate o astfel de prajiturica alaturi de clasicul meu cappuccino cu scortisoara care de cele mai multe ori imi deschide ziua si ochii. 
        Retete de cupcakes sunt in zilele noastre multe si atat de diverse, astfel ca probabil nu as gresi daca as spune este una din prajiturile cu cele mai multe variante si combinatii de blaturi, creme si culori, insa prima mentionare scrisa despre cupcake apare in anul 1976 in cartea "American Cookery" a autoarei Amelia Simms, cupcake fiind definita aici ca o prajitura care poate fi coapta intr-o cana. In Anglia aceste prajiturele mai sunt denumite si "fairy cakes" iar pe vremuri, chiar erau coapte in cesti de cafea, in cani de ceai sau in alte vase de ceramica de diverse dimensiuni. (sursa: Wikipedia)
       Inspirata de aceasta poveste, am hotarat sa las la o parte cosuletele de hartie, tavile speciale, frostingurile sofisticate si decoratiunile spectaculoase si am pregatit o prajiturica simpla si plina de aroma, asa cum era ea pregatita in vremuri indepartate.
     

        

        Reteta este cat se poate de simpla si asa cum probabil v-ati dat deja seama, contine minunata dulceata de capsuni despre care va povesteam in postarea anterioara. Asadar pentru doua portii (daca folositi cani mari de cappuccino, asa cum am folosit eu) sau patru portii (daca folositi cani mai mici) avem nevoie de urmatoarele:
Ingrediente:

100 grame unt nesarat
4 linguri de dulceata de capsuni
115 grame zahar
doua oua
un plic de zahar vanilat
115 grame faina cu agent de crestere
cateva capsuni pentru ornat
zahar pudra pentru ornat
coaja de lamaie pentru ornat (optional)


        Am folosit dulceata de capsuni proaspat preparata in casa, dupa reteta prezentata aici, insa puteti folosi orice fel de dulceata, in functie de preferintele proprii.
        Pentru inceput, preincalzim cuptorul la 180 grade, ungem fiecare cescuta cu putin unt si punem cate o lingura (sau doua, daca sunt cestile mari) de dulceata pe fundul fiecarei cescute.
        Untul taiat bucatele si lasat sa se inmoaie la temperatura camerei se freaca bine cu zaharul, inclusiv cu zaharul vanilat, pana cand se obtine o compozitie spumoasa. Apoi se adauga treptat ouale batute in prealabil, amestecand cu ajutorul unui tel in forma de para pana cand ouale se incorporeaza in totalitate. Este important sa adaugam ouale treptat, putin cate putin, pentru a nu risca sa obtinem o compozitie "taiata".
        In final se incorporeaza usor faina cernuta, amestecand incet si cu grija cu ajutorul unei linguri mari. Pentru ca aluatul sa ramana pufos si sa nu se formeze cocoloase, este important sa amestecam incet si doar  atat cat este necesar pentru a incorpora faina. 
        

        Punem cate o lingura de aluat (doua, daca folositi cani mari) in fiecare cescuta si asezam cescutele intr-o tava pe fundul careia am pus in prealabil un prosop curat de bucatarie. Turnam apoi apa in tava pana cand nivelul apei ajunge la jumatatea inaltimii cescutelor si introducem tava in cuptor. Coacem la 180 de grade pentru 40 de minute, pana cand aluatul devine auriu. Pentru a verifica daca aluatul este copt, introducem o scobitoare in centru, iar daca scobitoarea iese curata si nelipicioasa, atunci stim ca aluatul este copt. Eu am folosit cesti mari si chiar au fost necesare cele 40 de minute pentru coacere, insa daca folositi cesti mai mici, verificati dupa aproximativ 30 de minute. Cand prajituricile sunt coapte, opriti cuptorul si mai lasati-le in cuptor cu usa deschisa vreme de 10 minute. 
        Decorati cu capsuni proaspete, cu coaja de lamaie si cu zahar pudra si serviti aceasta prajitura calduta, alaturi de un ceai aromat.


Trimit aceasta prajiturica pentru concursul organizat cu mult drag de Kadia, cu ale carei vorbe dulci si retete delicioase va puteti delecta aici, pe blogul ei.

Enjoy!

duminică, 19 februarie 2012

Retete de baza: Dulceata de capsuni [*vegan]

        Chiar daca la prima vedere pare cel putin ciudat sa faci dulceata de capsuni in mijlocul lui februarie, declar acum ca am un motiv foarte bine intemeiat: am pus ochii pe o reteta de cupcake cu capsuni pentru realizarea careia aveam nevoie de cateva linguri de dulceata de capsuni. Si cum nu prea sunt mare amatoare de dulceturi cumparate din magazin, nu am avut de ales - a trebuit sa fac repede-repejor un borcanel de dulceata. Reteta pentru cupcake am sa o dezvalui intr-o postare separata, acum vom povesti doar despre dulceata. 
        Am facut astazi dulceata de capsuni cu bucurie si cu o emotie copilareasca, amintindu-mi cum stateam pe langa fustele mamei, amestecand din cand in cand in oala cu dulceata, iar apoi asteptand nerabdatoare sa se raceasca, sa fie pusa in borcane doar pentru a putea deschide apoi un borcan de dulceata proaspata si aromata. Atunci, la fel ca si acum, intreaga casa a fost patrunsa de un miros puternic de capsuni: o aroma dulce si proaspata, o raza de primavara in mijloc de iarna!


        Am facut dulceata doar cat am avut nevoie pentru astazi, astfel ca va voi da in continuare cantitatile pe care le-am folosit. Puteti folosi aceasta reteta ori de cate ori doriti sa faceti o dulceata rapida pe care sa o serviti in aceeasi zi fie intr-o reteta de prajitura, fie simplu: cu paine si unt, alaturi de o ceasca mare de ceai.
        Asadar, pentru dulceata de astazi am folosit urmatoarele ingrediente:

350 grame capsuni
3 linguri de zahar
zeama de la jumatate de lamaie
3 felii rotunde de lamaie
coaja de la o lamaie


        Capsunile se curata, se spala si se taie in bucati (daca sunt capsuni mici de gradina se pot lasa intregi, insa eu am avut niste capsuni "uriase" de supermarket asa ca a trebuit sa le tai) si se pun intr-o cratita, lasandu-le sa fiarba la foc mic impreuna cu zeama de la o jumatate de lamaie pana cand se inmoaie. Cand capsunile s-au inmuiat, se adauga zaharul si cele trei rondele de lamaie si se lasa la fiert, la foc mic, pentru aproximativ jumatate de ora, amestecand din cand in cand, pana cand sosul se ingroasa. Se adauga coaja de lamaie, se mai lasa la fiert inca 10 minute si gata dulceata!


        Imi place mult de tot aroma de lamaie in dulceata si imi place sa gasesc feliile de lamaie langa bucatile de fruct: mai taie putin din gustul dulce si ii da o aroma proaspata, usor acrisoara.
         Pentru ca am folosit toata dulceata la reteta de cupcake, nu am conservat-o, insa daca doriti sa folositi reteta pentru a conserva dulceata, ajustati cantitatile dupa regula 1:1 (cantitatea de fruct trebuie sa fie egala cu cantitatea de zahar), lasati dulceata sa se raceasca iar apoi introcudeti-o in borcane si sterilizati in cuptor (intr-o tava cu apa pe fundul careia asezati un prosop) timp de jumatate de ora.

Enjoy!

sâmbătă, 11 februarie 2012

Retete de baza: Mix pentru ciocolata calda

       Sunt zile in care imi planific sa fac o gramada de lucruri! Asadar imi fac avant, ma apuc de toate deodata doar ca sa constat ca de fapt as vrea sa lenevesc, sa citesc o carte, sa ascult Diana Krall si sa savurez o cana mare cu ciocolata calda. Si atunci le las pe toate balta, fac o scurta incursiune in bucatarie, scotocesc prin borcanele cu condimente in cautare de o aroma imbietoare cu care sa imbogatesc licoarea densa si maronie, pun muzica in surdina si ma scufund in povesti cu zane, cu printi, cu iubiri din vremuri de mult uitate ori cu mici istorii cotidiene din tari indepartate si orase pline de mister.   
        Secretul unei astfel de zile este borcanul mare plin cu o pudra ciocolatie pregatita din timp, in zile cu mai mult spor si pastrat cu grija la loc intunecat si rece. 
        Ati ghicit! Exact despre pudra ciocolatie am sa va povestesc astazi: o reteta simpla, un amestec gata in doi pasi si trei miscari, o comoara ce nu poate lipsi din nici o camara!        

Pin It



Pentru aproximativ 10 portii avem nevoie de urmatoarele
Ingrediente:
150 grame ciocolata amaruie
10 linguri cacao
4 linguri zahar brun
8 linguri zahar rafinat (alb)
10 lingurite amidon de porumb

        Ciocolata se transforma in pudra cu ajutorul unui robot de bucatarie sau se rade pe razatoarea cea mai fina. Se amesteca impreuna cu celelalte ingrediente si se pastreaza intr-un borcan inchis ermetic, la loc uscat si racoros. Desigur, puteti ajusta cantitatea de zahar dupa propriul gust, insa nu renuntati la zaharul brun - are o aroma aparte!

        Pentru a prepara ciocolata calda, adaugam intr-o craticioara trei linguri din amestecul de mai sus, adaugam treptat lapte rece (150 ml) si amestecam cu o spatula pana cand obtinem o compozitie omogena, apoi punem pe foc, la foc mic, amestecand usor, pana cand compozitia se ingroasa.
        Astazi am adaugat si o floricica de anason cand am pus amestecul pe foc, insa puteti incerca si cu scortisoara sau cuisoare sau chiar simplu, cu un mot de frisca :)
        

Enjoy!

duminică, 5 februarie 2012

The ultimate New York style cheesecake [*lacto-ovo-vegetarian]

        I love cheesecakes! Am zis! Pentru ca sunt usor de facut, pentru ca sunt light and creamy, pentru ca se pot asorta cu orice fel de fructe si se pot face in orice anotimp. Si daca asta se mananca la New York, ei bine, in acest caz o spun si pe asta: I love New York!
        In ultima vreme, de cate ori intru in cate o librarie mi se intampla inevitabilul: pun ochii pe cel putin o carte cu retete si plec cu ea. Astfel am reusit sa adun o colectie impresionanta despre care sper sa imi gasesc vreme sa va povestesc mai multe intr-o buna zi. Asa am descoperit si reteta aceasta, intr-o carte intitulata simplu: Baking & desserts - the essential recipe collection si de atunci n-am mai avut liniste. Aveam doar doua variante: sa iau primul avion spre New York saaaauuuu - sa aduc "a piece of New York" chiar aici la mine acasa. Am ales totusi varianta a doua: biscuiti aveam, branza aveam, afine aveam, ce rost avea sa bat atata drum doar pentru o bucatica de prajitura?
        Asa ca m-am pus pe treaba, iar ce a iesit vedeti in imaginea de mai jos: o prajiturica usoara, cremoasa, nu prea dulce, usor acrisoara chiar, cu blat crocant de biscuiti, servita cu dulceata de afine facuta dis de dimineata :)         
        




Ingrediente:

pentru blat:
250 grame biscuiti digestivi
100 grame unt nesarat

pentru crema de branza:
500 grame branza Quark 
doua oua
100 grame zahar fin
jumatate de lingurita de extract de vanilie

pentru crema de smantana:
300 grame smantana 
o lingurita de extract de vanilie
50 grame zahar

pentru garnitura:
250 grame afine
4 linguri apa
55 grame zahar fin
1 lingura sirop de artar 
cateva picaturi de zeama de lamaie


Note: 
     ingredientele sunt pentru o tava rotunda, cu diametrul de 20 cm. Pentru a putea extrage prajitura cu usurinta, va sfatuiesc sa utilizati o forma de tort cu margini detasabile unsa in prealabil cu cateva picaturi de ulei.
      smantana - este vorba despre smantana fermentata, cea care se gaseste de obicei in comert in Romania, in Anglia se gaseste sub denumirea de Soured cream

Metoda de preparare:
Blatul de biscuiti: untul se topeste intr-o cratita la foc mic, dupa care se adauga biscuitii zdrobiti bine si se amesteca pana cand se formeaza o masa omogena. Se aseaza pe fundul tavii, se niveleaza si se da la frigider pana cand se prepara crema de branza.
Crema de branza: intr-un castron, se amesteca branza, ouale, zaharul si extractul de vanilie pana cand zaharul este topit. 
Se adauga crema de branza in tava, peste blatul de biscuiti, se niveleaza si se introduce in cuptorul preincalzit la 190 grade pentru 20 de minute sau pana cand crema devine ferma. Scoatem tava din cuptor si o lasam la racit (aproximativ 20 de minute) fara a stinge cuptorul
Crema de smantana: se amesteca smantana cu zaharul si cu extractul de vanilie. Se toarna in tava, peste crema de branza, se niveleaza si se da la cuptor pentru inca 10 minute.

Se lasa la racit, dupa care se tine la frigider timp de 8 ore sau peste noapte.


        Pentru a servi, se scoate prajitura din frigider cu o ora inainte de servire si se garniseste cu sos de afine pregatit dupa cum urmeaza:
        Intr-o craticioara se pune zaharul si cu apa si se lasa la foc mic pana cand se topeste zaharul. Se adauga afinele si zeama de lamaie si se lasa la fiert cateva minute, pana cand devin moi, amestecand din cand in cand cu grija, pentru a lasa fructele intregi. Se adauga siropul de artar si se mai lasa la foc mic pana cand sosul se ingroasa. 
           Alternativ, puteti folosi o dulceata de afine gata preparata.


Enjoy!

vineri, 3 februarie 2012

Taste of Italia: Bruschetta cu praz si smantana [*lacto-vegetarian]

        Bruschetta este termenul care defineste o felie de paine prajita de obicei in cuptorul clasic sau la functia de grill, stropita cu ulei de masline. In mod uzual este servita impreuna cu diverse garnituri sarate. Originara din Italia, bruschetta a fost initial folosita pentru a degusta si verifica calitatea uleiului proaspat de masline. De obicei painea folosita este ciabatta, insa se poate folosi orice paine, preferabil facuta in casa, cu o textura usoara si aerisita. Simpla, frecata cu usturoi, acoperita cu branza sau diverse legume, bruschetta poate fi un aperitiv excelent sau o gustare savuroasa. (sursa: Larousse Gastronomique).