marți, 24 aprilie 2012

Legume la cuptor cu miere si seminte de susan [*vegan]

        Imi place provocarea secreta gazduita in fiecare luna de Ama pe blogul ei, iar blogul culinar pe care l-am primit spre studiu si incantare in aceasta luna poate fi descris intr-un singur cuvant: delicios! Va invit sa-i treceti si voi pragul, sa descoperiti retete simple si ingenioase si sa o cunoasteti desigur pe autoarea acestui blog delicios. Este vorba de Delicioasa in persoana: o mamica vesela si plimbareata, cu idei sanatoase si gustoase pe care le asterne cu grija pe blog pentru ca sa ne putem bucura si noi impreuna cu ea de preparate cu adevarat ispititoare.
        Mi-am ales de pe blogul ei o reteta simpla si sanatoasa de morcovi caramelizati, reteta pe care am adaptat-o putin, pe ici pe colo, cu ce am avut si eu prin camara, si mare mi-a fost bucuria sa descopar din nou ca din ingrediente simple, pregatite cu grija, am obtinut o mancarica frumoasa, plina de gust si culoare!
         

       Ingredientele pe care le-am folosit sunt urmatoarele (suficiente pentru doua portii, daca este servit ca fel principal, sau pentru patru portii - pe post de garnitura):

- 250 grame morcovi tineri, mici
- doi cartofi dulci
- patru cartofi cu coaja alba
- o ceapa
- doua linguri ulei de masline
- doua lingurite de miere (sau zahar brun)
- seminte de susan
- sare si piper proaspat macinat

         Asa cum va spuneam, am deviat putin de la reteta initiala care cuprindea doar morcovi si am adaugat o ceapa taiata in sferuri, cartofi dulci si cartofi cu coaja alba taiati pe lungime, am inlocuit zaharul brun cu miere si am adaugat seminte de susan.
        Am fiert cartofii si morcovii pentru cateva minute in apa cu sare, dupa care i-am transferat, impreuna cu ceapa taiata in sferturi, intr-o tava cu ulei incins in prealabil. Am adaugat mierea, am presarat deasupra sare, piper si semintele de susan si am lasat legumele sa se rumeneasca la cuptor vreme de aproximativ 20 de minute la 180 de grade.
         Este o mancare pe cat de simpla, pe atat de gustoasa, pe care am servit-o pe post de fel principal si pe care o voi repeta cu siguranta ori de cate ori voi avea ocazia. 
        Sunt convinsa ca va fi si pe placul vostru, daca nu ca fel principal, atunci pe post de garnitura la diverse preparate din carne, si va invit cu drag sa o incercati si voi!

Enjoy!
         



luni, 23 aprilie 2012

Master Chef Romania - asa nu!

        Daca doriti sa aflati cum NU se procedeaza intr-o bucatarie profesionista, atunci va sugerez sa faceti ca mine si sa urmariti emisiunea de divertisment tip rasu'-plansu' (mai mult plansu' decat rasu') denumita impropriu Master Chef Romania. 
        Daca doriti sa aflati cum se calca in picioare chiar si cea mai elementara norma de igiena, daca vreti sa vedeti un maimutoi, scuzati - trei maimutoi, ca sa fiu mai precisa, imbracati in costum (unul din ei purtand chiar si papion!!!) care se plimba gales printr-o bucatarie spunandu-si Chef, dar care nu au nici macar cea mai vaga idee despre manusi, echipament de protectie, sau respect pentru mancare, va invit sa urmariti Master Chef Romania! 
        Daca vreti sa vedeti concurenti care se ling pe degete iar apoi pun mana pe mancare pentru a o aseza in farfurie, sau concurente cu pletele-n vant amestecand vartos in oala cu mancare pe care urmeaza sa o serveasca la o nunta, pe scurt: daca vreti sa vedeti cum poate cineva sa isi bata joc de tot ceea ce inseamna arta culinara ...stiti deja, nu? Urmariti Master Chef Romania! (gasiti toate episoadele aici)




     Probabil ca nu as fi scris acest articol daca nu as fi citit azi opinia lui Cristian Borod, pe blogul sau www.bucatarmaniac.ro. Articoul scris de Cristian a fost ca un semnal de alarma pentru mine! Subscriu in totalitate la opinia lui Cristian si vin si eu cu un articol pe aceasta tema in primul rand din respect pentru cititorii acestui blog - care au dreptul sa stie ca o bucatarie profesionista NU inseamna ceea ce se vede la Master Chef Romania, iar titulatura de Chef NU se aplica celor trei personaje care formeaza juriul emisiunii difuzate de PROTV. 
       Chef este Michel Roux Jr, Chef este Raymond Blanc sau Giorgio Locatelli, ca sa numesc doar cativa dintre cei pe care eu personal ii admir si ii respect! Nicidecum Catalin Scarlatescu - care este cel mult un fost ospatar la birtul din gara ajuns acum prin mijloace numai de el stiute sa dea lectii despre cum se taie o ceapa. Cum mi-am dat seama ca a fost ospatar la birtul din gara? Pai simplu: dupa atitudinea pe care o are si dupa vocabularul pe care il foloseste! Nicidecum Florin Dumitrescu, care are nesimtirea sa intre in bucatarie cu ceas pe o mana, bratari pe alta si papion la gat - tichie de margaritar ii mai lipsea, ca in rest le are pe toate, - iar de vocabularul de cartier nici nu mai am ce sa spun, i-ar face gelosi si pe cei de la BUG Mafia!!! Cele trei personaje din juriul Master Chef Romania se numesc cum vreti voi: bucatarasi, gospodini, birtasi, dar Chef - NU!
       Ca sa ne intelegem, va spun ca eu nu sunt un bucatar profesionist, sunt doar pasionata de aceasta arta pe care o descopar pas cu pas: cu fiecare carte noua pe care o citesc, cu fiecare emisiune pe care o urmaresc, cu fiecare preparat pe care il mananc intr-un restaurant si cu fiecare reteta pe care incerc sa o pregatesc "ca la carte". Sunt "self-taught" asadar: citesc, ma documentez, intreb, incerc, gresesc (sau nu), caut pareri si critici de la cei mai buni ca mine si iar citesc si iar studiez si asa invat! 
     Cand am descoperit emisiunea Master Chef UK am avut senzatia ca am descoperit o adevarata comoara: bucatari adevarati, pentru care titulatura de Chef este in primul rand o obligatie si apoi o onoare: obligatia de a face cinste artei culinare, obligatia de a respecta cu strictete normele de igiena, obligatia de a respecta preparatele culinare si clientii care le trec pragul, iar in final, abia dupa ce toate astea au fost indeplinite, onoarea de a purta titulatura de Chef! Am invatat din emisiunea Master Chef UK o multime de tehnici de baza folosite in bucatarie, am vazut acolo preparate pregatite cu atata grija si cu atata respect fata de produsele folosite, incat m-am emotionat de-a dreptul! Nici macar o singura data nu am auzit membrii juriului sa injure sau sa se comporte cu aroganta ori cu nesimtire! Nici macar o singura data nu am vazut farfurii cu mancare aruncate pe jos cu sila si batjocura! Ba mai mult decat atat, cand un concurent a gresit un preparat, i s-a explicat cu decenta si rabdare exact ce a gresit si exact ce va trebui sa imbunatateasca pentru a obtine un dish perfect!
        Iar daca doriti sa vedeti ce inseamna o bucatarie adevarata, ce inseamna un Chef care isi merita pe deplin titulatura, ce inseamna respect pentru arta culinara, va sugerez din toata inima sa urmariti Master Chef UK!

        Rusine asadar pentru Master Chef Romania! Iar pentru cei trei gospodini la costum (si papion) un singur sfat: daca mai aveti macar o mica urma de decenta, faceti o cautare pe google sau yotube si vizionati cel putin un episod din Master Chef UK - va garantez eu ca veti fi surprinsi!          

        Voi ce parere aveti? Astept cu interes comentariile voastre pe aceasta tema!

duminică, 22 aprilie 2012

Risotto cu sofran si creveti, servit cu tuile din Parmiggiano Reggiano [*non vegetarian]

          Iubesc bucataria italiana! 
       Pentru ca preparatele bucatariei italiene sunt caracterizate prin simplitate, eleganta si prospetime, iar in acelasi timp sunt pline de aroma si culoare. Pentru ca de fiecare data cand merg in Italia mai descopar cate un gust sau cate o combinatie de arome care imi aduc zambetul pe buze si imi lasa in suflet amintiri minunate. Pentru ca de fiecare data cand aici e frig si ploua, mie imi zboara gandul la Italia si la terasele ei aglomerate de prin piete si piazzete ori la cele insorite de pe malul marii. Si cum altfel sa imi stapanesc dorul decat incercand sa recreez aici o mica parte din experienta culinara care imi aduce atata bucurie!
        Ca orice preparat italian care se respecta, acest risotto este compus din ingrediente putine, dar fine si alese cu grija, astfel incat sa se armonizeze perfect si sa creeze un gust desavarsit. Consistenta cremoasa si textura usor "al dente" a bobului de orez, completate de aroma intensa a sofranului si de consistenta carnoasa a crevetilor, complimentate de crocantul tuile din Parmigiano Reggiano - toate acestea fac din acest risotto un risotto cu iz special, de sarbatoare. 
          Despre risotto si modalitatea de preparare a acestuia, am mai scris si cu alte ocazii, insa am sa redau si aici reteta pas cu pas, tocmai pentru a accentua importanta respectarii tehnicilor de baza in obtinerea unui risotto perfect.  

marți, 10 aprilie 2012

Muffins cu crumble, afine si mar verde (inspired by Yotam Ottolenghi)

        Este a doua reteta de muffins pe care o fac din cartea lui Yotam Ottolenghi si va spun cu mana pe inima ca trebuie sa o incercati si voi, ca sa intelegeti de ce imi place mie atat de mult acest autor. Reteta anterioara, muffins cu prune si marzipan, imi aduce inca si acum amintiri placute ale unui gust intens de marzipan imbogatit de aroma stringenta a prunelor moi, scaldate in zeama dulce cu scortisoara care se prelingea agale peste briosa pufoasa, facand-o irezistibil de frumoasa si nemaipomenit de aromata.
        Briosa de astazi are o personalitate aparte: are un "crunch" care o face aparent greu de cucerit, insa o data ce i-ai gustat crusta crocanta de crumble, ti se dezvaluie in totala ei pufosenie, presarata doar pe ici - pe colo cu afine moi si mar acrisor, exact cat ii trebuie unei briose ca sa devina regina unei dupa amiezi tarzii de duminca.

joi, 5 aprilie 2012

Taste of France: supa de ceapa [*lacto-vegetarian]

        Ca o adevarata frantuzoaica invaluita in mister, aceasta reteta s-a lasat asteptata. Si cred ca in final a meritat toata aceasta asteptare, pentru ca este cu adevarat o reteta speciala: aromele fine, imbinate cu grija fac din aceasta supa o delicatesa care iti bucura simturile si te indeamna sa petreci o vacanta a gusturilor pe meleaguri frantuzesti.
        Aceasta reteta vine sa demonstreze inca o data (daca cumva mai era nevoie) ca din ingrediente simple, alese si imbinate cu multa atentie putem crea mancaruri aromate si extrem de gustoase. Este o reteta perfecta pentru cei care adopta o dieta vegetariana (ovo-lacto, daca pastram branza Gruyere), o reteta pe care v-o recomand din tot sufletul si pe care sunt sigura ca o veti indragi!