duminică, 30 decembrie 2012

Ganduri pe final de 2012 si o reteta de sarbatoare: supa-crema de conopida cu chipsuri din pastarnac [*vegan]

        Mi-am dorit ca prin aceasta postare, pe langa o reteta cu iz de sarbatoare, sa impartasesc cu voi si cateva ganduri ...asa, ca de final de an. In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca mi-ati fost aproape, pentru ca m-ati incurajat de fiecare data, iar prin comentariile si prin aprecierile voastre mi-ati dat curaj sa cresc, sa dau gust si culoare acestui blog care acum a devenit pentru mine ca si o a doua casa: o casa larga si primitoare, cu portile mereu deschise catre voi! Sunt fericita pentru ca prin intermediul acestui blog am  legat o multime de prietenii - fie ele chiar si doar virtuale si am cunoscut astfel o multime de oameni frumosi si pasionati, oameni care m-au inspirat si care ma inspira in continuare. 
        Va doresc tuturor sa aveti un An Nou cu bucurie si iubire, un an in care sa va deschideti inima si sufletul, un 2013 in care ne bucuram impreuna de fericirea care de cele mai multe ori se afla in interiorul nostru, in lucrurile si in gesturile simple care ne inconjoara si pe care poate de prea multe ori le trecem cu vederea!

        Iar pentru ca tot a venit vorba de lucruri simple, reteta de astazi vine sa demonstreze, zic eu, faptul ca din doar trei ingrediente simple si la indemana oricui putem crea un preparat care face fata cu succes unei mese festive. Supa-crema de conopida este usor de preparat si are o consistenta fina, catifelata, iar chipsurile  din pastarnac crocante si parfumate ii dau o nota de sarbatoare. In plus, daca iubiti usturoiul prajit pe grill, puteti adauga cateva jumatati de catei de usturoi in bolurile cu supa: aroma usturoiului usor afumat se potriveste de minune cu gustul fin si delicat al conopidei. 
        Am creat aceasta reteta acum cateva luni, cand Ina Todoran mi-a facut o deosebita surpriza invitandu-ma sa colaborez la minunata ei revista intitulata "Pasi spre Eden". Este o revista de lifestyle sanatos, scrisa din suflet de catre o persoana frumoasa si sensibila - va recomand cu mare drag sa o cititi: veti gasi acolo ganduri frumoase, sfaturi utile si desigur, cateva retete vegane absolut delicioase. :)


joi, 27 decembrie 2012

Retete de sarbatoare: salata cu avocado, grapefruit rosu si chili [*vegan]

        Daca ar fi dupa mine, as manca o astfel de salata in fiecare zi! Pentru ca e lejera, e doar putin spicy, e plina de vitamine si desigur, ca orice salata care se respecta, este foarte usor de preparat. 
      Deja de o buna bucata de vreme avocado este nelipsit de pe lista mea de cumparaturi, iar daca asocierea acestuia cu rosii, ardei gras si ulei de masline a devenit deja clasica, pentru perioada sarbatorilor de iarna am ales o asociere putin mai speciala: avocado cu grapefruit rosu, chili si rucola. Rationamentul a fost simplu: am inlocuit rosia cu segmente de grapefruit rosu suculent si foarte parfumat, pe care l-am completat in aceeasi nota usor amaruie cu cateva frunze de rucola, iar ardeiul gras l-am inlocuit cu o jumatate de chili rosu. Pentru ca gustul sa fie complet, am condimentat aceasta salata cu doar cateva picaturi de ulei de masline extravirgin, sare roz de Himalaya si piper negru proaspat macinat.
        Am sa va redau mai jos lista de ingrediente, insa recomandarea mea este sa o luati doar ca sursa de inspiratie, ca punct de plecare, iar daca va doriti o salata cu adevarat speciala pentru masa de Anul Nou, puteti adauga si alte ingrediente, cum ar fi frunze proaspete de andive, cateva fasii de parmezan, nuci sau seminte de pin.


Ingrediente (pentru doua persoane):

- 2 fructe de avocado
- un grapefruit rosu
- cateva frunze de rucola
- o jumatate de chili rosu
- cateva picaturi de ulei de masline extravirgin
- sare roz de Himalaya
- piper negru proaspat macinat


Metoda de preparare:
1. Fructele de avocado se curata de coaja si se taie in felii cu grosimea de o jumatate de centimetru.
2. Grapefruit-ul se curata de coaja si se taie in segmente, eliminand pielita alba care are un gust amar.
3. Ardeiul iute se curata de seminte si se toaca marunt.
4. Se aseaza feliile de avocado si grapefruit pe o farfurie, se adauga frunzele de rucola, se condimenteaza cu ardeiul iute, sare si piper, iar la sfarsit se adauga cateva picaturi de ulei de masline.
5. Se serveste rece, ca aperitiv sau in continuarea unui fel principal.


Va doresc pofta buna si multa inspiratie in alegerea meniului pentru masa de Anul Nou!

Enjoy!

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Retete de Craciun [*Taste of Italia]: Panettone cu stafide si coaja de portocala confiata - reteta traditionala cu maia [**lacto-ovo-vegetarian]

Probabil ca intr-o viata anterioara am trait in Italia! Sau, si mai bine, poate ca intr-o buna zi am sa imi iau inima in dinti si am sa ma mut acolo pentru o vara intreaga: cu cartile mele, cu blogul si cu aparatul de fotografiat. Am sa locuiesc intr-o casuta cocheta, undeva prin Toscana, intr-un satuc mic si colorat, in care timpul pare ca s-a oprit in loc, cu oameni frumosi si galagiosi, cu dimineti insorite mirosind a croissant proaspat scos din cuptor si cappuccino cu scortisoara.
Uite de asta imi place mie aceasta perioada a anului: pentru ca frigul de afara ma tine mai mult in casa si astfel am timp mai mult sa visez la locuri poate nu neaparat mai calde, dar cu siguranta mai insorite :). Ah, si bineinteles, pentru ca se apropie Craciunul, eu am fost aproape fooooarte cuminte, iar asta inseamna ca pot sa ii cer Mosului tot ce imi doresc! Nu-i asa? :)
Sunt deja cativa ani buni de cand pe masa mea in ziua de Craciun se afla un panettone. Si sunt aproape doi ani de cand ma gandesc sa imi fac curaj si sa incerc o reteta de panettone facut in casa. Am citit nenumarate retete: in carti, pe bloguri, in reviste si de fiecare data ma descurajam ori pentru ca retetele erau prea expeditive, ori pentru ca incepeau cu: "un panettone facut dupa reteta traditionala necesita trei zile de munca, doua nopti aproape nedormite, dospiri, framantari, emotii..." si asa mai departe...
Ei bine - mi-am spus eu dupa atatea si atatea retete citite - daca tot e sa ma inham la o astfel de aventura, atunci macar sa fie "ca la carte": adica cu lievito naturale, fara pic de drojdie comerciala, cu cel putin 3 ore de framantat, 20 de ore de dospire in patru etape si desigur, asa cum spuneau toate retetele mai serioase pe care le-am citit, cu nopti nedormite, emotii, framantari.... Va marturisesc ca am avut emotii la fel de mari ca si atunci cand am sustinut examenul de licenta (daca nu, poate si mai mari), iar finalul a fost acela ca am stat o ora in bucatarie, pe podea, cu ochii atintiti la cuptorul in care cozonacii mei cresteau incet-incet, se rumeneau si umpleau intreaga casa cu o aroma de vanilie si coaja de portocala. A mai trebuit sa treaca inca o noapte pana cand am putut sa gust din primul meu panettone, dar dupa ce am taiat prima felie si am gustat, toata oboseala si toate noptile nedormite au disparut ca prin minune. Am stiut atunci ca e sarbatoare, iar pe masa mea de Craciun se va afla in acest an un panettone traditional, asa cum imi doream de atata vreme!


vineri, 14 decembrie 2012

Taste of India: masala chai [*bonus: reteta mea secreta de Garam Masala]

Namaste! 
        Bine v-am regasit dupa o pauza de aproape o luna si jumatate! Am sa va marturisesc ca mi-a fost dor de voi, mi-a fost dor de blogul meu si mai mult decat orice poate, mi-a fost dor sa intru in bucatarie si sa gatesc ceva pentru mine, dar mai ales pentru voi, cei care ma cititi de fiecare data si ma incurajati sa merg mai departe in aceasta minunata aventura culinara. :)
        Mi-am dorit ca prima reteta pe care o postez la revenirea din India sa fie o reteta usoara, condimentata si plina de aromele specifice acestei tari. Iar cea mai usoara si mai aromata reteta din bucataria indiana este in viziunea mea reteta de masala chai. Am invatat aceatsa reteta de la Chef Vinod si echipa sa de la restaurantul hotelului Tara Palace in Old Delhi si pot sa spun cu mana pe inima ca a fost cel mai bun masala chai pe care l-am baut in toata calatoria mea in India. De la Chef Vinod am mai invatat cateva secrete ale bucatariei indiene, insa despre toate astea, pe larg, va voi povesti intr-o postare viitoare.
        Astazi asadar, va invit la un ceai! Desigur, nu orice fel de ceai, ci un ceai care se potriveste de minune cu atmosfera de Decembrie, cu frigul de afara si cu atmosfera de sarbatoare care isi face loc incet-incet in casele noastre. Masala chai este un ceai atat de parfumat si de aromat incat va va incalzi cu siguranta casa si inima iar aroma lui va va duce cu gandul departe, peste mari si tari!


duminică, 9 decembrie 2012

India: everything IS possible!

Probabil ca sunt putine cuvinte care pot descrie India asa cum am vazut-o si asa cum am trait-o eu. Iar asta nu pentru ca nu ar fi suficiente cuvinte in vocabular, ci poate doar pentru ca atunci cand vine vorba de India, imi vine foarte greu sa imi transpun emotiile in cuvinte. Ori poate pentru ca nu a fost aproape nimic din ceea ce mi-au spus altii ca va fi, nu a fost aproape nimic din ceea ce imi imaginam eu ca o sa fie, a fost cate putin din toate astea si inca ceva, mult mai mult! India nu este o vacanta, nu este nici macar un concediu: India este o experienta! Iar o astfel de experienta o poti trai la maxim doar daca iti deschizi larg ochii si sufletul.

Departe de mine gandul sa va ofer o perspectiva turistica asupra Indiei - sunt suficiente ghiduri si site-uri de specialitate care fac asta mai bine decat as putea eu vreodata. Imi doresc in schimb sa va povestesc in cateva cuvinte despre India - asa cum am trait-o eu, asa cum am simtit-o eu, intr-o calatorie cum nu mi-a mai fost dat sa traiesc pana acum.

Despre India, asadar - in cateva cuvinte. Primele cuvinte care mi-au venit in minte atat pe durata calatoriei, cat si acum, la intoarce, au fost: incredibil, surprinzator, uimitor si da, totul ESTE posibil! Este posibil ca oamenii sa iti zambeasca larg pe strada, sa iti ofere un ceai sau sa iti ofere un scaun pentru a te odihni, chiar daca pentru ei esti doar un strain in trecere pe o straduta. Este posibil ca un copil sa fie fericit jucandu-se cu o sfoara legata de o creanga, ori cu o bucata dintr-un cauciuc si sa nu isi doreasca nimic altceva decat sa iti ofere un zambet larg si sincer iar in schimb sa primeasca un "hello" sau un semn de salut facut cu mana. Este posibil ca oamenii sa te invite in casele lor doar pentru a-ti arata o bucatica din istoria si traditiile lor, rugandu-te sa faci fotografii si sa le arati si altora cand te intorci acasa, fara sa se gandeasca vreo clipa ca le invadezi intimitatea ori le violezi vreo granita! Este posibil ca lumea sa te priveasca cu admiratie pe strada (atentie: admiratie si nu invidie), chiar daca esti altfel, esti diferit, ai alta traditie ori alta religie! Nu o data am fost oprita pe strada cu afirmatii de genul: "nice henna!" sau "i love your bangles!" ori cu rugamintea de a face o fotografie alaturi de localnici! Si toate astea de la persoane care nu au poate nici Iphone, nici Ipad, nici dulapuri pline de haine ori zeci de perechi de pantofi! In schimb au o expresie de sincera bucurie, o atitudine calda si prietenoasa cum nu am intalnit niciunde in Europa!

Da, e mizerie in India, si praf, si aglomeratie, si oameni, si vaci si camioane circuland pe aceeasi strada, insa daca vrei sa cunosti India cu adevarat deschide-ti larg inima si incearca sa ii cunosti oamenii! Oamenii sunt sinceri si da, sunt curati! Bucura-te impreuna cu ei de un masala chai baut direct in strada, asculta-le zambetul si inima si vei afla astfel ca adevaratele bucurii stau in gesturi facute din inima, in lucruri marunte si in suflete sincere!

Ma intreba cineva daca acum, ca m-am intors, am gasit raspunsuri la toate intrebarile mele... Cu siguranta, cateva raspunsuri am gasit, insa mai mult decat atat, cu fie care raspuns pe care il descopeream, inca o mie si o suta de alte intrebari au aparut! Si cu toate astea, zambesc intr-una de cand m-am intors din India! Am adus cu mine din India un bagaj plin de condimente si un zambet! Zambetul pe care il primeam in fiecare zi pe strada, zambetul pe care mi-l provoca un apus de soare in culori ce parca imi taiau rasuflarea, zambetul "furat" din piata de condimente, unde stranutam si radeam si ma minunam de bogatia de arome si culori care exploda parca in inima unui oras gri si mult prea aglomerat.

Este incredibil de multa culoare in India! India e pictata in culori incredibil de vii, iar toate aceste culori vin din natura absolut incantatoare si mereu surprinzatoare, si mai ales din sufletele oamenilor minunati care traiesc acolo!

Va invit asadar in continuare sa admirati cateva portrete pe care le-am fotografiat in timpul calatoriei si sa descoperiti astfel India asa cum am vazut-o eu!

Enjoy!