sâmbătă, 25 mai 2013

Mic dejun de primavara: sparanghel, oua posate si sos Hollandaise [*lacto-ovo-vegetarian]

         Coincidenta sau nu, pare-se ca majoritatea retetelor pe care le-am postat in ultima vreme au un ingredient comun: sparanghelul. Si pe buna dreptate, zic eu: e in sezon, e destul de accesibil, se prepara usor si este extrem de versatil. Iar daca tarta cu sparanghel, branza de capra si rosii Santini v-a placut atat de mult, sunt sigura ca si reteta de astazi o veti indragi cel putin la fel de tare. 
        Ideea a pornit de la clasica reteta de "Oua Florentine" - varianta vegetariana a mult mai faimoaselor "Oua Benedict". Ouale Florentine, in varianta clasica, constau in doua oua posate, asezate pe cate o jumatate de chifla pajita, pe un pat de spanac oparit, si acoperite cu sos Hollandaise. In interpretarea mea, jumatatile de chifla au fost inlocuite cu doua felii de paine cu maia si cu mix de seminte, iar spanacul a fost inlocuit cu sparanghel, desigur. Cred ca ambele variante au farmecul lor - varianta clasica imi aduce aminte aminte de minunata mancare de spanac cu oua din vremea copilariei (mancare pe care am fost placut surprinsa sa o regasesc in meniul unui restaurant din Timisoara, si pe care intentionez sa o reproduc si eu cat mai curand, de altfel), insa varianta cu sparanghel imi pare mie ca are un farmec aparte. (Sa fie oare datorita obsesiei pe care o am in ultima vreme cu sparanghelul?).
         Obsesie, ne-obsesie, astazi va prezint asadar a nu-stiu-cata reteta cu sparanghel din acest an: mic dejun de primavara cu sparanghel, oua posate si sos Hollandaise. 

sparanghel, oua posate si sos hollandaise

Ingrediente (pentru doua portii):

- 4 oua
- 4 felii de paine cu maia (sau doua chifle taiate in jumatate)
- 16 fire de sparanghel
- sare roz de Himalaya
- piper negru proaspat macinat
- o lingura de otet din vin alb (pentru posare)

pentru sosul Hollandaise:
- doua galbenusuri
- 200 grame unt nesarat
- 4 linguri de apa
- zeama de la doua felii de lamaie
- sare roz de Himalaya
- piper negru proaspat macinat

Note:
1. Atat pentru ouale posate cat si pentru sosul Hollandaise este extrem de important ca ouale sa fie cat se poate de proaspete. Va recomand sa folositi oua de casa, sau daca acest lucru nu este posibil, verificati cu atentie data ouarii inscrisa pe fiecare ou.
2. Reteta pentru sosul Hollandaise este preluata din Larousse Gastronomique. In ciuda nenumaratelor alte povesti pe care le-am citit despre sosuri taiate sau nereusite, eu folosesc aceasta reteta de mai mult de doi ani si nu am dat gres niciodata. Am sa incerc sa descriu cat mai detaliat metoda de preparare, astfel incat sa elimin acest mit al dificultatii prepararii sosului Hollandaise.
3. Sosul Hollandaise se prepara pe bain-marie. Pentru asta sunt necesare doua cratite (una mai mare si una mai mica). Cratita cea mare se umple pe un sfert cu apa si se pune pe aragaz, la foc mediu. Este foarte important ca apa sa nu atinga punctul de fierbere si sa nu inceapa sa clocoteasca. Ajustati intensitatea focului astfel incat sa controlati temperatura apei. Cratita cea mica este cea in care se prepara sosul Hollandaise. Aceasta va fi plasata deasupra cratitei celei mari, avand grija ca apa sa nu dea pe afara (eliminati din apa, daca este prea multa). 
4. Se recomanda folosirea unor cratite din cupru sau otel inoxidabil. Evitati folosirea unor cratite din aluminiu.

Metoda de preparare:

Sosul Hollandaise:
1. Se pregateste cratita cea mare pentru bain-marie (vezi indicatiile de mai sus). Cand apa devine fierbinte, se aseaza deasupra cea de-a doua cratita, in care se pun doua linguri de apa, un praf de sare si putin piper negru proaspat macinat.
2. Intre timp, intr-o alta craticioara  se topeste untul, avand grija ca acesta sa nu se infierbante prea tare. Mentineti focul la un nivel minim, doar atat cat sa permita untului sa devina lichid.
3. Separat, se bat galbenusurile impreuna cu doua linguri de apa rece.
4. Se adauga galbenusurile batute in craticioara aflata pe bain-marie. Se amesteca in mod continuu cu un tel pana cand galbenusurile incep sa se ingroase.
5. In continuare se adauga treptat, putin cate putin, untul topit, amestecand in continuu cu acelasi tel. Nu adaugati tot untul deodata pentru ca riscati ca sosul sa se taie. Dupa ce s-a incorporat intreaga cantitate de unt, se poate adauga zeama de lamaie.
6. Sosul este acum gata pentru servit. Mai adaugati sare si piper daca considerati necesar.

Ouale posate:
1. Puneti la fiert, la foc mediu o cratita cu apa.
2. Cand apa incepe sa fiarba (atentie, apa nu trebuie sa clocoteasca: mentineti o temperatura constanta astfel incat apa sa fie la punctul de fierbere, fara a clocoti) adaugati putina sare si doua linguri de otet din vin alb.
3. Spargeti ouale separat in patru cescute de cafea.
4. Amestecati apa cu o lingura (sau un tel) astfel incat sa produceti un vartej.
5. Adaugati ouale pe rand, unul cate unul.
6. Lasati ouale sa fiarba timp de 4-5 minute.
7. Scoateti ouale pe un prosop absorbant.

Sparanghelul:
1. Sparanghelul se prajeste pe grill timp de 2-3 minute.

Painea:
1. La fel ca si sparanghelul, feliile de paine (sau jumatatile de chifla) se prajesc pe grill cate 2-3 minute pe fiecare parte.

Servire:
        Asezati feliile de paine pe o farfurie, puneti deasupra fiecarei felii de paine cate 4 fire de sparanghel iar apoi cate un ou posat. Turnati deasupra fiecarui ou cate 2-3 linguri de sos Hollandaise. Asezonati cu piper negru proaspat macinat.
        Serviti la micul dejun, alaturi de un pahar cu suc proaspat de portocale si morcovi.

sparanghel, oua posate si sos hollandaise

Va doresc pofta buna si un weekend excelent!

marți, 21 mai 2013

Retete de primavara-vara: tarta cu sparanghel, branza de capra si rosii Santini [*lacto-ovo-vegetarian]

        "Dear Asparagus, I love you!" - cu aceste cuvinte as incepe daca ar fi vreodata sa ii scriu vreo scrisoare sparanghelului. Si daca sparanghelul ar avea vreo adresa la care sa-i scriu, zau asa ca as lua un pix si o foaie si i-as asterne cateva randuri de amor. Nu de alta, dar rar am gasit vreo leguma mai fina si mai delicata precum sparanghelul, iar ceea ce il face inca si mai special, este faptul ca se poate gati in cel mai simplu mod cu putinta. Imi place sa il prajesc cateva minute pe grill, apoi sa il stropesc cu putin ulei de masline si sa il asezonez cu fleur de sel si piper negru proaspat macinat. Uneori il pun in risotto, avand grija sa las varfurile doar pe final, pentru a-si pastra culoarea si fermitatea. Alteori il folosesc in salate, ori il invelesc intr-o omleta simpla si il "condimentez" cu branza proaspata de capra pentru a crea un mic dejun de weekend
         In general nu obisnuiesc sa imi planific din timp meniul, de cele mai multe ori cumpar legume de sezon iar ideile imi vin atunci, pe loc ori in drum spre casa, insa la aceasta tarta recunosc ca m-am gandit de cateva saptamani bune. Problema era ca imi doream un sparanghel tanar, fraged, cu tulpina subtire, iar un astfel de sparanghel nu se gaseste nici pe aici prin toate magazinele. Salvarea a venit de la vechii mei prieteni "Whole Foods Market" din Camden Town. Magazinul nu e atat de mare precum cel din Kensington, insa imi e mai la indemana si e aproape la fel de bine aprovizionat. Gasesc aici nu doar fructe si legume proaspete, dar si fainuri bio, nuci, seminte, lapte de cocos sau pasta de curry, iar cand am mai multa vreme la dispozitie imi place sa imi iau cate o caserola cu salate preparate de ei, in bucataria proprie: sunt intotdeauna proaspete si pline de savoare!
        Despre aceasta tarta pot sa va spun ca povestea a inceput cam asa: imi doream o tarta usoara, de primavara si stiam ca sparanghelul va fi ingredientul principal. Initial m-am gandit la asocierea clasica cu branza proaspata de capra, dar mi-am schimbat ideea cand m-am intors din Lisabona cu o branza de capra maturata, numai buna pentru proiectul meu. Rosiile Santini sunt marea mea descoperire din acest sezon. Sunt dulci, zemoase, au gust de rosii adevarate si sunt mult mai aromate decat deja atat de popularele rosii cherry. Mararul este si el pe lista mea de "best friends", asa ca si-a gasit cu usurinta loc in aceasta tarta, alaturi de cateva pastai fine de fasole verde - doar cat sa mentina nota verde, primavaratica a intregului tablou.
        Iata asadar cum s-a nascut tarta mea de primavara-vara! O tarta care cu siguranta isi va mai gasi locul la masa mea, pentru ca este usoara, colorata si plina de savoare.

quiche de primavara-vara cu sparanghel si rosii santini

vineri, 17 mai 2013

Taste of Thailand: Red thai curry cu mini legume de primavara si orez basmati salbatic [*vegan]

        De fiecare data cand gatesc cate un curry am parte de cate o experienta uimitoare! Intotdeauna descopar cate un condiment nou, cate o aroma deosebita si de fiecare data raman uimita de propria mea reactie la gustul iute: imi place la nebunie! Asta dupa ce ani de zile nu am mancat nimic iute, speriata fiind de o reactie alergica pe care am avut-o in trecut la un ketchup exagerat de iute. Abia dupa ce am inceput sa experimentez mancaruri asiatice am realizat ca de fapt reactia mea de atunci a fost probabil la chimicalele din ketchup si nicidecum la gustul iute al acestuia. In orice caz, a fost buna si acea experienta la ceva, pentru ca de atunci (si sunt mai mult de 10 ani) nu am mai cumparat si nu am mai mancat absolut nici un fel de ketchup. Si trust me, nici pana in zi de azi nu i-am simtit vreodata lipsa!
         Dar sa revin la tema de astazi: red thai curry. Dupa ce anul trecut m-am indragostit de curry-ul de inspiratie indiana, iata ca anul acesta a venit momentul sa descopar curry-ul thailandez. Oh, si ce descoperire uimitoare! Arome intense de lemongrass si kaffir lime, chili rosu si galangal (un rizom asemanator ghimbirului, insa cu un gust mult mai intens) fac din acest curry thailandez un adevarat festin pentru papilele gustative. Inca salivez in timp ce scriu acest articol, cu gandul la minunatele arome care mi-au inacntat simturile atunci cand am gustat pentru prima data acest curry!
          Am ales sa incep experienta mea in bucataria thailandeza cu un curry rosu (you know me: I love red), insa cu siguranta nu am sa ma opresc aici, pentru ca tocmai mi-am facut aprovizionarea cu cate un borcanel din fiecare pasta de curry thailandez: rosie, verde si galbena si am de gand sa le testez pe toate in viitorul foarte apropiat.
        Pentru inceput insa, I give you red: red thai curry, cu mini legume si orez basmati salbatic.
        
red thai curry cu baby veggies si wild basmati rice

vineri, 10 mai 2013

Taste of Lisboa - partea intai: o poveste despre un oras fermecator, cu mancare buna, vin aromat, muzica de suflet si oameni minunati [*bonus: Cafe Tati Lisboa - review]

        Cand am aterizat in Lisabona mintea mea era inca in viteza: sa cobor cat mai repede din avion, sa ies din aeroport, sa vad cu ce ajung la hotel... De altfel asa am si plecat din Londra, in foarte mare graba si in maxima viteza - sa gasesti un taxi in Londra la ora 3 dimineata nu este tocmai floare la ureche - desi probabil ca in trei ani ar fi trebuit sa invat deja ca aici rezervarea si programarea din timp sunt reguli de baza, de la care nu te abati decat daca stii ca ai in buzunar cel putin un plan B. 
        Evident ca in toata viteza am uitat sa imi listez rezervarea la hotel, ca urmare habar nu aveam unde trebuia sa ajung, de un ghid/harta/top 10 al Lisabonei nici macar nu se pune problema si desigur, am uitat sa imi iau transformator pentru priza (asta cu transformatorul m-a costat scump, foarte scump - dar sper ca de data asta am reusit sa ma invat minte). Asa ca iata-ma in Aeroportul din Lisabona, la 9 dimineata, grabindu-ma nici eu nu stiu unde - ca doar hotelul, acolo unde era, nu se muta de la locul lui - complet dezorientata (dupa o noapte nedormita si alte 5 inainte dormite printre cutii si bagaje nedesfacute - dar asta cu mutatul e o alta discutie), cu telefonul descarcat pe trei sferturi si la un pas de un atac de panica!
        ...sau nu! Pentru ca odata ce am iesit pe poarta aeroportului toata oboseala, taoata viteza si toata dezorientarea au disparut ca prin minune. "E Lisboa!" - mi-am spus, lasand razele soarelui de dimineata sa ma mangaie timid si un vanticel cu iz usor sarat sa isi faca loc pe sub esarfa mea portocalie, de vacanta. Mi-am luat o cafea (btw: spre surprinderea mea, cafeaua in Lisabona este foarte, foarte buna), mi-am aprins o tigara si m-am asezat pe o bordura: la nivel intuitiv stiam deja ca intr-un fel sau altul toate se vor aranja exact asa cum trebuie. 
       Jumatate de ora mai tarziu eram deja in metrou spre hotel, iar dupa alte 45 de minute ieseam din hotel cu aparatul de fotografiat intr-o mana si cu o harta de trei lei primita de la hotel in cealalta, hotarata sa descopar Lisabona in toata splendoarea ei. De harta am scapat rapid: am aruncat-o in primul cos de gunoi cand am constatat ca era mai degraba o colectie de reclame decat un instrument turistic, si tot atunci am hotarat ca in prima zi voi explora Lisabona fara harta: la pas, pe stradute. 
        Lisabona (Lisboa, pentru localnici) mi s-a dezvaluit incet, fara graba, pe masura ce pasii ma purtau pe stradute cochete, pavate cu piatra si impodobite cu flori vesele si rufe colorate, intinse la uscat intr-un tablou rupt parca dintr-o poveste de demult. Miroase a sare in Lisabona, a peste prajit pe gratare incinse, si pe alocuri a castane coapte, dar pe masura ce te indepartezi de terasele aglomerate, vantul usor caldut aduce cu el miresme de liliac si de salcami infloriti. Din loc in loc rasuna acorduri de chitara, sau de saxofon, iar eu ma opresc vrajita si ma las purtata de emotie, privind catre albastrul imens al oceanului si stiind ca Lisabona imi va patrunde in suflet asa cum iti intra in suflet un roman vechi de dragoste, pe care il citesti si il recitesti si de fiecare data il descoperi in alt fel.