menta & rozmarin

Tagliatelle cu ton, ceapa si smantana

2012-02-27T09:00:00.000Z

Si daca tot v-am povestit de curand cum sta treaba cu reteta de paste facute in casa, am sa va dezvalui acum la ce am folosit frumoasele tagliatelle: le-am pregatit special pentru provocarea organizata de Ama pe minunatul ei blog.

Pentru provocarea secreta de luna aceasta mi-a fost repartizat blogul Irinei, pe care l-am cercetat din scoarta in scoarta si intr-un final am ales o reteta care mi-a facut cu ochiul. Am adaptat-o putin, pe ici pe colo, dupa propriile-mi preferinte, am inlocuit spaghetele cu tagliatelle facute dupa reteta de care va spuneam mai sus si a iesit o bunatate de mancarica, rapida si gustoasa, potrivita atat pentru pranz cat si pentru cina: tagliatelle cu ton, ceapa si smantana.

Pin It

Reteta acestor tagliatelle este foarte simpla, preparati pastele cu o zi inainte sau folositi paste din comert (personal va recomand pastele De Cecco, din experienta mea sunt cele mai bune pe care le puteti gasi in marile magazine din Romania) si puteti avea o cina sau un pranz gata in mai putin de 15 minute.

Pentru doua portii sunt necesare urmatoarele ingrediente:

pentru tagliatelle:

un ou

100 grame de faina tip 00

un praf de sare

un praf de turmeric (optional)

pentru sos:

o ceapa de marime medie

o conserva de ton in ulei

100 ml smantana dulce pentru gatit

un praf de sare

zeama de la un sfert de lamaie

o crenguta de cimbru

piper negru proaspat macinat

parmigiano reggiano

doua linguri de ulei de masline, pentru prajit

Preparati tagliatellele dupa reteta de aici. Alternativ, folositi 200 grame de tagliatelle De Cecco.

Intr-o cratita incapatoare, puneti la fiert un litru de apa, impreuna cu un praf de sare.

Intre timp, taiati ceapa pe lungime in fasii subtiri si caliti-o in doua linguri de ulei de masline pana cand devine moale si transparenta. Va recomand sa folositi o tigaie incapatoare, cu margini inalte, pentru a putea adauga ulterior pastele. Adaugati tonul scurs in prealabil, condimentati cu sare si cu crenguta de cimbru, adaugati zeama de lamaie si caliti in continuare pentru inca 8-10 minute la foc mediu.

Puneti pastele la fiert in apa clocotita si fierbeti pentru 3-4 minute (daca sunt paste proaspete) sau conform instructiunilor de pe ambalaj (daca sunt paste cumparate).

Cand pastele sunt fierte, surgeti-le de apa, treceti-le printr-un jet de apa rece si adaugatile in tigaie peste amestecul de ton si ceapa. Puneti tigaia la foc mic, adaugati smantana si amestecati usor si cu grija sa nu rupeti pastele vreme de 3-4 minute, pana cand smantana se ingroasa.

Aranjati pastele in farfurii largi, condimentati cu piper negru proaspat macinat si cu parmigiano proaspat ras si serviti pastele fierbinti.

Buon appetito!

Scurta istorioara despre taitei, tagliatelle si alte paste fainoase facute in casa

2012-02-26T14:07:00.000Z

Bunica mea facea taitei de casa: intindea foile de aluat cu sucitorul, le lasa la uscat prin toata casa, pe te-miri-unde, asezate pe bucati mari de panza curata, iar cand aluatul era suficient de uscat insa inca maleabil, taia taiteii subtiri ca un fir de ata. Mirosea in toata casa a aluat proaspat cu ou, iar noi, copii fiind, ne uitam fascinati cum dintr-o gramajoara de aluat ieseau foi uriase care erau apoi transformate in sute si sute de firicele unite frumos in ghemotoace jucause, numai bune de aruncat in supa limpede de pui din fiecare duminica. Parca simt si acum mirosul de supa limpede de pui galben, servita fierbinte-fierbinte cu taitei de casa si patrunjel proaspat!

Imi doresc de multa vreme sa pot face pastele fainoase acasa, iar optiunea de a intinde aluatul cu sucitorul am eliminat-o din start din lipsa de spatiu si evident din lipsa de dexteritate, astfel ca recent mi-am achizitionat o masina pentru intins aluatul, impreuna cu un atasament pentru taiat pastele la diverse dimensiuni: o jucarie extrem de utila de care m-am indragostit pe loc si care are acum un loc de cinste in bucataria mea. Aparent e simplu: faci un aluat din faina si ou, il intinzi cu jucaria si gata!!! Ei bine, am constatat eu ca de fapt nu e chiar asa de simplu, iar pastele facute in casa nu inseamna numai taitei pentru supa, inseamna o mare varietate de forme: de la tagliatelle, la fettuccine, orecchiette, pappardele, lasagne, tortellini, ravioli si inca multe altele, precum si diverse culori: de la un galben pal pana la maro inchis, rosu sau verde.

Am sa va povestesc astazi depre tagliatelle si surorile lor: tagliolini, fettuccine si pappardele. Toate sunt paste lungi si plate iar singura diferenta dintre ele este cea a latimii. Tagliolini (sau taglierini) sunt taiteii de supa despre care va vorbeam mai devreme, insa in Italia sunt preparati cu diverse sosuri aromate cu lamaie, smantana, rozmarin, ciuperci, flori de dovlecel, peste sau carne. Desi nu exista o latime standard pentru acestia, regula este ca tagliolini sa fie taiati cat mai subtire cu putiinta. Urmeaza fettuccine - late de 3-4 milimetri, tagliatelle - late de 8 milimetri si pappardele - late de 3-4 centimetri.

Pin It

Reteta de baza pentru aluatul de paste se calculeaza dupa urmatoarea regula: pentru fiecare 100 grame de faina se calculeaza cate un ou de marime medie si un praf de sare. Pentru rezultate exceptionale se recomanda a se folosi faina de tip 00, o faina foarte fina si de un alb imaculat, numita si "fior di farina". Eu am gasit-o la raionul cu specific italian dintr-un supermarket, insa cred ca o puteti gasi fara probleme in magazinele bio de la noi din tara.

Oul de asemenea este important: pentru o culoare galbena se recomanda folosirea unui ou de foarte buna calitate, iar daca faceti o cantitate mai mare de aluat, puteti folosi un ou intreg iar de la restul doar galbenusul, adaugand putina apa daca este necesar, sau reducand cantitatea de faina.

Pentru colorarea pastelor in mod natural se poate adauga in aluat piure de spanac sau pasta de rosii, insa pentru a obtine paste frumoase si galbene, incercati sa adaugati in aluat cateva fire de sofran inmuiate prealabil in putina apa sau un varf de cutit de praf de turmeric. Eu am folosit turmeric pentru a obtine o culoare galbena naturala a acestor tagliatelle.

Procedeul pentru obtinerea aluatului este urmatorul:

pasul 1: rasturnati faina pe planul de lucru si aranjati-o in forma unei "fantani", formand o gaura in mijloc

pasul 2: spargeti un ou in mijlocul gramajoarei de faina, adaugati sarea, iar optional, pentru culoare puteti adauga acum praful de turmeric

psul 3: bateti oul usor cu ajutorul unei furculite, incorporand incet-incet faina

pasul 4: formati o bila din aluatul obtinut si framantati cu mana, impingand aluatul cu podul palmei, timp de 5-10 minute pana cand obtineti un aluat ferm si elastic

Veti observa probabil ca in functie de marimea oului si de capacitatea de absorbtie a fainii, veti folosi in totalilate cele 100 de grame de faina, sau din contra, veti folosi cateva zeci de grame in plus sau in minus. Important este sa obtineti un aluat compact si elastic, iar adevarata traditie italiana spune ca de fapt oul este cel care alege cantitatea de faina de care are nevoie, si nu invers.

pasul 5: Inveliti aluatul in folie de plastic si lasati-l in frigider pentru aproximativ o ora. Dupa o ora, scoateti aluatul pe planul de lcuru si intindeti-l in foi cat mai subtiri cu ajutorul sucitorului sau al masinii speciale

In timpul procesului de intindere a foilor, presarati foarte putina faina (cat puteti lua cu varful degetelor) deasupra aluatului si distribuiti-o uniform cu podul palmei pe toata suprafata aluatului, astfel incat acesta sa fie acoperit cu un strat foarte fin de faina. Inlaturati faina in exces, pentru a nu obtine un aluat tare si nemaleabil.

pasul 6: daca folositi sucitorul, asezati foile de aluat pe o bucata de panza curata si lasati-le la uscat pentru 10-15 minute. Daca folositi masina de paste, taiati pastele la dimensiunea dorita si asezati-le la uscat pe un suport sau pe o bucata de panza

Pentru a pregati pastele, fierbeti-le in apa clocotita si sarata timp de 3-4 minute, scurgeti-le bine, treceti-le printr-un jet de apa rece pentru a le opri din fierbere si serviti-le alaturi de sosul preferat. Nu puneti ulei in apa in care fierb pastele: daca pastele sunt de buna calitate acestea nu se vor lipi. Cum stiti ca pastele sunt de buna calitate? E simplu: cu cat spuma formata in timpul fierberii pastelor este mai densa si mai alba, cu atat pastele sunt mai bune din punct de vedere calitativ.

Pentru acest articol m-am documentat din diverse articole, insa sursa cea mai importanta este volumul 2 (Pasta) din colectia intitulata "L'enciclopedia della cucina Italiana" - o carte de referinta pentru mine si o colectie pentru care le multumesc din suflet minunatilor mei prieteni mei Claudia si Gianni!

Sper ca v-au fost utile aceste informatii si v-am convins sa incercati si voi sa facit paste in casa. Va invit sa imi scrieti si sa imi spuneti cate ceva despre experientele voastre cu pastele fainoase :)

Granola bars - batoane cu seminte si fructe uscate

2012-02-25T09:00:00.000Z

Imi place sa imi incep diminetile cu cate o gustare sanatoasa si plina de vitamine, iar aceste batoane cu seminte si fructe uscate, denumite si granola bars sunt alegerea perfecta: sunt o sursa ideala de fibre si vitamine, ca sa nu mai spun ca au un gust delicios. Reteta este extrem de simpla si deloc pretentioasa, astfel ca imi place sa fac la sfarsit de saptamana cate o tava de granola, sa tai bucatele potrivite pentru o gustare, sa le impachetez in hartie de copt si sa am pregatit cate un baton pentru fiecare zi a saptamanii.

Am facut cunostinta cu aceste batoane cu seminte si fructe uscate acum cateva luni, intr-o cafenea aglomerata din centrul Londrei: aveam nevoie de ceva dulce si parca clasicele muffins nu imi faceau cu ochiul. Atunci le-am vazut pe dragele de batoane, simple, patratoase, fara floricele din zahar, fara frostinguri colorate, parca erau pedepsite cumva acolo in vitrina, ca niste cenusarese. Cu toate astea, ingredientele faceau o combinatie perfecta: fructe uscate, fructe confiate si seminte de toate felurile. Cam scump, imi zic, uitandu-ma la eticheta cu pretul: 1,75 lire pentru un patratel, insa in gandul meu eram deja hotarata: am sa iau o "cenusareasa" din asta, sa vad eu cum e!

A fost tot ce mi-as fi putut dori de la o gustare servita intr-o cafenea: gust, vitamine si energie! Nu va mai spun ca s-a potrivit la fix cu clasicul meu cappuccino cu scortisoara.

Am cautat apoi retete si n-am fost deloc surprinsa cand am gasit zeci si zeci de variante, una mai delicioasa ca alta, insa evident ca nici una din retetele pe care le-am gasit nu s-a potrivit cu ceea ce aveam eu prin bucatarie. Asa ca am luat cate putin din fiecare, am improvizat putin in ceea ce priveste fructele folosite si am folosit ce am avut prin casa, iar ce a iesit am sa va povestesc in randurile de mai jos.

Pin It

Pentru o tava de 20x20 cm am folosit urmatoarele

ingrediente:

100 grame fulgi de ovaz/tarate (porridge)

50 grame germeni de grau (grain germs)

70 grame seminte amestecate (floarea soarelui, dovleac, susan etc)

50 grame samburi de nuca maruntiti

50 grame coji de citrice confiate

50 grame caise uscate

50 de grame prune uscate

doua linguri de zahar brun

patru linguri de miere

50 grame unt

cateva picaturi de ulei

un praf de sare

Pentru inceput, am pus fulgii de ovaz, germenii de grau, samburii de nuca si semintele intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu harie de copt si le-am lasat in cuptor la 180 grade Celesius pentru aproximativ 15 minute, amestecand din cand in cand.

Intre timp, am topit untul, impreuna cu zaharul, mierea si sarea, intr-o craticioara, la foc mic, amestecand cu o lingura de lemn pana cand zaharul s-a dizolvat complet.

Cand fulgii de ovaz, germenii de grau si semintele s-au rumenit, le-am adaugat peste amestecul din unt, zahar si miere, am adaugat cojile de citrice si fructele uscate taiate in bucatele si am amestecat pana cand am obtinut o compozitie omogena. Am turnat compozitia inapoi in tava (am lasat hartia de copt in tava), am nivelat-o cu ajutorul unei spatule si am introdus tava in cuptor, la 180 de grade Celsius, pentru aproximativ 20 de minute. Am scos din cuptor, am lasat compozitia la racit si am taiat-o in patratele numai bune pentru pus la pachet.

Fulgii de porumb si germenii de grau ii puteti gasi la magazinele bio sau naturiste, iar in ceea ce priveste semintele si fructele uscate puteti folosi aveti la indemana prin bucatarie. Jucati-va si cu cantitatile, insa nu renuntati la fulgii de ovaz, dau o textura speciala batoanelor si au rolul de a lega intreaga compozitie.

Va recomand din tot sufletul aceste batoane, sunt o sursa importanta de fibre si vitamine si sunt excelente pentru luat la pachet la scoala, la servici sau chiar si in calatorii.

Enjoy!

Cupcake cu capsuni

2012-02-21T08:00:00.000Z

Cupcakes - mie imi plac la nebunie aceste prajiturici mici si colorate, cu crema sau fara crema, cu fructe sau fara fructe, dar intotdeauna pufoase si dragalase! Imi place sa ma delectez cu cate o astfel de prajiturica alaturi de clasicul meu cappuccino cu scortisoara care de cele mai multe ori imi deschide ziua si ochii.

Retete de cupcakes sunt in zilele noastre multe si atat de diverse, astfel ca probabil nu as gresi daca as spune este una din prajiturile cu cele mai multe variante si combinatii de blaturi, creme si culori, insa prima mentionare scrisa despre cupcake apare in anul 1976 in cartea "American Cookery" a autoarei Amelia Simms, cupcake fiind definita aici ca o prajitura care poate fi coapta intr-o cana. In Anglia aceste prajiturele mai sunt denumite si "fairy cakes" iar pe vremuri, chiar erau coapte in cesti de cafea, in cani de ceai sau in alte vase de ceramica de diverse dimensiuni. (sursa: Wikipedia)

Inspirata de aceasta poveste, am hotarat sa las la o parte cosuletele de hartie, tavile speciale, frostingurile sofisticate si decoratiunile spectaculoase si am pregatit o prajiturica simpla si plina de aroma, asa cum era ea pregatita in vremuri indepartate.

Pin It

Reteta este cat se poate de simpla si asa cum probabil v-ati dat deja seama, contine minunata dulceata de capsuni despre care va povesteam in postarea anterioara. Asadar pentru doua portii (daca folositi cani mari de cappuccino, asa cum am folosit eu) sau patru portii (daca folositi cani mai mici) avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

100 grame unt nesarat

4 linguri de dulceata de capsuni

115 grame zahar

doua oua

un plic de zahar vanilat

115 grame faina cu agent de crestere

cateva capsuni pentru ornat

zahar pudra pentru ornat

coaja de lamaie pentru ornat (optional)

Am folosit dulceata de capsuni proaspat preparata in casa, dupa reteta prezentata aici, insa puteti folosi orice fel de dulceata, in functie de preferintele proprii.

Pentru inceput, preincalzim cuptorul la 180 grade, ungem fiecare cescuta cu putin unt si punem cate o lingura (sau doua, daca sunt cestile mari) de dulceata pe fundul fiecarei cescute.

Untul taiat bucatele si lasat sa se inmoaie la temperatura camerei se freaca bine cu zaharul, inclusiv cu zaharul vanilat, pana cand se obtine o compozitie spumoasa. Apoi se adauga treptat ouale batute in prealabil, amestecand cu ajutorul unui tel in forma de para pana cand ouale se incorporeaza in totalitate. Este important sa adaugam ouale treptat, putin cate putin, pentru a nu risca sa obtinem o compozitie "taiata".

In final se incorporeaza usor faina cernuta, amestecand incet si cu grija cu ajutorul unei linguri mari. Pentru ca aluatul sa ramana pufos si sa nu se formeze cocoloase, este important sa amestecam incet si doar atat cat este necesar pentru a incorpora faina.

Punem cate o lingura de aluat (doua, daca folositi cani mari) in fiecare cescuta si asezam cescutele intr-o tava pe fundul careia am pus in prealabil un prosop curat de bucatarie. Turnam apoi apa in tava pana cand nivelul apei ajunge la jumatatea inaltimii cescutelor si introducem tava in cuptor. Coacem la 180 de grade pentru 40 de minute, pana cand aluatul devine auriu. Pentru a verifica daca aluatul este copt, introducem o scobitoare in centru, iar daca scobitoarea iese curata si nelipicioasa, atunci stim ca aluatul este copt. Eu am folosit cesti mari si chiar au fost necesare cele 40 de minute pentru coacere, insa daca folositi cesti mai mici, verificati dupa aproximativ 30 de minute. Cand prajituricile sunt coapte, opriti cuptorul si mai lasati-le in cuptor cu usa deschisa vreme de 10 minute.

Decorati cu capsuni proaspete, cu coaja de lamaie si cu zahar pudra si serviti aceasta prajitura calduta, alaturi de un ceai aromat.

Trimit aceasta prajiturica pentru concursul organizat cu mult drag de Kadia, cu ale carei vorbe dulci si retete delicioase va puteti delecta aici, pe blogul ei.

Enjoy!

Dulceata de capsuni

2012-02-19T08:00:00.000Z

Chiar daca la prima vedere pare cel putin ciudat sa faci dulceata de capsuni in mijlocul lui februarie, declar acum ca am un motiv foarte bine intemeiat: am pus ochii pe o reteta de cupcake cu capsuni pentru realizarea careia aveam nevoie de cateva linguri de dulceata de capsuni. Si cum nu prea sunt mare amatoare de dulceturi cumparate din magazin, nu am avut de ales - a trebuit sa fac repede-repejor un borcanel de dulceata. Reteta pentru cupcake am sa o dezvalui intr-o postare separata, acum vom povesti doar despre dulceata.

Am facut astazi dulceata de capsuni cu bucurie si cu o emotie copilareasca, amintindu-mi cum stateam pe langa fustele mamei, amestecand din cand in cand in oala cu dulceata, iar apoi asteptand nerabdatoare sa se raceasca, sa fie pusa in borcane doar pentru a putea deschide apoi un borcan de dulceata proaspata si aromata. Atunci, la fel ca si acum, intreaga casa a fost patrunsa de un miros puternic de capsuni: o aroma dulce si proaspata, o raza de primavara in mijloc de iarna!

Am facut dulceata doar cat am avut nevoie pentru astazi, astfel ca va voi da in continuare cantitatile pe care le-am folosit. Puteti folosi aceasta reteta ori de cate ori doriti sa faceti o dulceata rapida pe care sa o serviti in aceeasi zi fie intr-o reteta de prajitura, fie simplu: cu paine si unt, alaturi de o ceasca mare de ceai.

Asadar, pentru dulceata de astazi am folosit urmatoarele ingrediente:

350 grame capsuni

3 linguri de zahar

zeama de la jumatate de lamaie

3 felii rotunde de lamaie

coaja de la o lamaie

Capsunile se curata, se spala si se taie in bucati (daca sunt capsuni mici de gradina se pot lasa intregi, insa eu am avut niste capsuni "uriase" de supermarket asa ca a trebuit sa le tai) si se pun intr-o cratita, lasandu-le sa fiarba la foc mic impreuna cu zeama de la o jumatate de lamaie pana cand se inmoaie. Cand capsunile s-au inmuiat, se adauga zaharul si cele trei rondele de lamaie si se lasa la fiert, la foc mic, pentru aproximativ jumatate de ora, amestecand din cand in cand, pana cand sosul se ingroasa. Se adauga coaja de lamaie, se mai lasa la fiert inca 10 minute si gata dulceata!

Imi place mult de tot aroma de lamaie in dulceata si imi place sa gasesc feliile de lamaie langa bucatile de fruct: mai taie putin din gustul dulce si ii da o aroma proaspata, usor acrisoara.

Pentru ca am folosit toata dulceata la reteta de cupcake, nu am conservat-o, insa daca doriti sa folositi reteta pentru a conserva dulceata, ajustati cantitatile dupa regula 1:1 (cantitatea de fruct trebuie sa fie egala cu cantitatea de zahar), lasati dulceata sa se raceasca iar apoi introcudeti-o in borcane si sterilizati in cuptor (intr-o tava cu apa pe fundul careia asezati un prosop) timp de jumatate de ora.

Enjoy!

Ciocolata calda

2012-02-11T19:01:00.000Z

Sunt zile in care imi planific sa fac o gramada de lucruri! Asadar imi fac avant, ma apuc de toate deodata doar ca sa constat ca de fapt as vrea sa lenevesc, sa citesc o carte, sa ascult Diana Krall si sa savurez o cana mare cu ciocolata calda. Si atunci le las pe toate balta, fac o scurta incursiune in bucatarie, scotocesc prin borcanele cu condimente in cautare de o aroma imbietoare cu care sa imbogatesc licoarea densa si maronie, pun muzica in surdina si ma scufund in povesti cu zane, cu printi, cu iubiri din vremuri de mult uitate ori cu mici istorii cotidiene din tari indepartate si orase pline de mister.

Secretul unei astfel de zile este borcanul mare plin cu o pudra ciocolatie pregatita din timp, in zile cu mai mult spor si pastrat cu grija la loc intunecat si rece.

Ati ghicit! Exact despre pudra ciocolatie am sa va povestesc astazi: o reteta simpla, un amestec gata in doi pasi si trei miscari, o comoara ce nu poate lipsi din nici o camara!

Pin It

Pentru aproximativ 10 portii avem nevoie de urmatoarele

Ingrediente:

150 grame ciocolata amaruie

10 linguri cacao

4 linguri zahar brun

8 linguri zahar rafinat (alb)

10 lingurite amidon de porumb

Ciocolata se transforma in pudra cu ajutorul unui robot de bucatarie sau se rade pe razatoarea cea mai fina. Se amesteca impreuna cu celelalte ingrediente si se pastreaza intr-un borcan inchis ermetic, la loc uscat si racoros. Desigur, puteti ajusta cantitatea de zahar dupa propriul gust, insa nu renuntati la zaharul brun - are o aroma aparte!

Pentru a prepara ciocolata calda, adaugam intr-o craticioara trei linguri din amestecul de mai sus, adaugam treptat lapte rece (150 ml) si amestecam cu o spatula pana cand obtinem o compozitie omogena, apoi punem pe foc, la foc mic, amestecand usor, pana cand compozitia se ingroasa.

Astazi am adaugat si o floricica de anason cand am pus amestecul pe foc, insa puteti incerca si cu scortisoara sau cuisoare sau chiar simplu, cu un mot de frisca :)

Enjoy!

The ultimate New York style cheesecake

2012-02-05T15:17:00.000Z

I love cheesecakes! Am zis! Pentru ca sunt usor de facut, pentru ca sunt light and creamy, pentru ca se pot asorta cu orice fel de fructe si se pot face in orice anotimp. Si daca asta se mananca la New York, ei bine, in acest caz o spun si pe asta: I love New York!

In ultima vreme, de cate ori intru in cate o librarie mi se intampla inevitabilul: pun ochii pe cel putin o carte cu retete si plec cu ea. Astfel am reusit sa adun o colectie impresionanta despre care sper sa imi gasesc vreme sa va povestesc mai multe intr-o buna zi. Asa am descoperit si reteta aceasta, intr-o carte intitulata simplu: Baking & desserts - the essential recipe collection si de atunci n-am mai avut liniste. Aveam doar doua variante: sa iau primul avion spre New York saaaauuuu - sa aduc "a piece of New York" chiar aici la mine acasa. Am ales totusi varianta a doua: biscuiti aveam, branza aveam, afine aveam, ce rost avea sa bat atata drum doar pentru o bucatica de prajitura?

Asa ca m-am pus pe treaba, iar ce a iesit vedeti in imaginea de mai jos: o prajiturica usoara, cremoasa, nu prea dulce, usor acrisoara chiar, cu blat crocant de biscuiti, servita cu dulceata de afine facuta dis de dimineata :)

Pin It

Ingrediente:

pentru blat:

250 grame biscuiti digestivi

100 grame unt nesarat

pentru crema de branza:

500 grame branza Quark

doua oua

100 grame zahar fin

jumatate de lingurita de extract de vanilie

pentru crema de smantana:

300 grame smantana

o lingurita de extract de vanilie

50 grame zahar

pentru garnitura:

250 grame afine

4 linguri apa

55 grame zahar fin

1 lingura sirop de artar

cateva picaturi de zeama de lamaie

Note:

ingredientele sunt pentru o tava rotunda, cu diametrul de 20 cm. Pentru a putea extrage prajitura cu usurinta, va sfatuiesc sa utilizati o forma de tort cu margini detasabile unsa in prealabil cu cateva picaturi de ulei.

smantana - este vorba despre smantana fermentata, cea care se gaseste de obicei in comert in Romania, in Anglia se gaseste sub denumirea de Soured cream

Metoda de preparare:

Blatul de biscuiti: untul se topeste intr-o cratita la foc mic, dupa care se adauga biscuitii zdrobiti bine si se amesteca pana cand se formeaza o masa omogena. Se aseaza pe fundul tavii, se niveleaza si se da la frigider pana cand se prepara crema de branza.

Crema de branza: intr-un castron, se amesteca branza, ouale, zaharul si extractul de vanilie pana cand zaharul este topit.

Se adauga crema de branza in tava, peste blatul de biscuiti, se niveleaza si se introduce in cuptorul preincalzit la 190 grade pentru 20 de minute sau pana cand crema devine ferma. Scoatem tava din cuptor si o lasam la racit (aproximativ 20 de minute) fara a stinge cuptorul

Crema de smantana: se amesteca smantana cu zaharul si cu extractul de vanilie. Se toarna in tava, peste crema de branza, se niveleaza si se da la cuptor pentru inca 10 minute.

Se lasa la racit, dupa care se tine la frigider timp de 8 ore sau peste noapte.

Pentru a servi, se scoate prajitura din frigider cu o ora inainte de servire si se garniseste cu sos de afine pregatit dupa cum urmeaza:

Intr-o craticioara se pune zaharul si cu apa si se lasa la foc mic pana cand se topeste zaharul. Se adauga afinele si zeama de lamaie si se lasa la fiert cateva minute, pana cand devin moi, amestecand din cand in cand cu grija, pentru a lasa fructele intregi. Se adauga siropul de artar si se mai lasa la foc mic pana cand sosul se ingroasa.

Alternativ, puteti folosi o dulceata de afine gata preparata.

Enjoy!

Bruschetta cu praz si smantana

2012-02-03T10:24:00.000Z

Bruschetta este termenul care defineste o felie de paine prajita de obicei in cuptorul clasic sau la functia de grill, stropita cu ulei de masline. In mod uzual este servita impreuna cu diverse garnituri sarate. Originara din Italia, bruschetta a fost initial folosita pentru a degusta si verifica calitatea uleiului proaspat de masline. De obicei painea folosita este ciabatta, insa se poate folosi orice paine, preferabil facuta in casa, cu o textura usoara si aerisita. Simpla, frecata cu usturoi, acoperita cu branza sau diverse legume, bruschetta poate fi un aperitiv excelent sau o gustare savuroasa. (sursa: Larousse Gastronomique).

Pin It

Pentru doua portii sunt necesare urmatoarele:

Ingrediente:

4 felii de paine

un fir de praz

50 ml smantana pentru gatit (smantana dulce)

ulei de masline

sare si piper

Prazul se taie in fasii subtiri, se caleste la foc mic in ulei de masline pana cand se inmoaie. Se adauga smantana si se mai lasa pe foc cateva minute pentru a se ingrosa. Se potriveste de sare si piper si se aseaza pe feliile de paine prajita.

Pentru o masa mai speciala, puteti servi ca aperitiv o bruschetta mixta: aceasta bruschetta cu praz alaturi de o bruschetta cu rosii si o bruschetta cu gorgonzola.

Enjoy!

Painea cu gust de acasa

2012-01-31T17:21:00.000Z

Painea facuta in casa are ceva magic: ma bucura si ma emotioneaza in acelasi timp! E o emotie de copil mare, vesel si zglobiu, hoinar prin lume, prin tari indepartate si ploioase, care se intoarce uneori cu gandul acasa, la vacantele din copilarie in verile calde si colorate sau in iernile friguroase cu foc in soba si cu miros de paine coapta pe vatra.

Oricat de mult m-am chinuit sa gasesc o alta denumire pentru aceasta paine, am ajuns cu gandul tot la denumirea ei originala: pentru mine painea asta nu are nici un nume, ea are doar un gust: gustul de acasa, e painea cu gust de acasa!

Pin It

Povestea acestei paini e simpla: totul a inceput acum cateva luni bune, cand am descoperit blogul Codrutei: un blog despre paine scris cu pasiune si perseverenta, un blog pe care il citesc de fiecare data cu sufletul la gura si care de fiecare data ma bucura si ma incanta!

Si uite-asa, tot citind si incantandu-mi sufletul si privirea cu povestile Codrutei si painile ei minunate, intr-o buna zi (mai precis intr-o seara) mi-am luat inima in dinti si am inceput sa fac maiaua. Da: maiaua, pentru ca painea de care urmeaza sa va povestesc in continuare nu este o paine oarecare, este o paine cu maia. Prea multe despre maia nu am sa va spun, am sa va spun doar ca pentru mine a fost o prietenie inchegata usor si care sper ca va dura pentru foarte mult timp de acum inainte. Am sa va las sa descoperiti toate secretele maielei pe blogul Codrutei - tot aici veti mai gasi cateva articole amanuntite si extrem de bine documentate despre ustensile si tehnici de preparare a painii.

Painea cu gust de acasa, asa cum am gasit-o pe blogul Codrutei - click aici pentru reteta originala - nu se compara cu nici o paine din nici un supermarket si cu nici o alta paine pe care am mai facut-o eu pana acum: are o crusta ferma, crocanta, un miez moale si un gust inconfundabil! Iar mirosul de paine proaspat scoasa din cuptor care a invaluit intreaga casa e magic!

Urmarind cu strictete indicatiile si cantitatile din reteta originala, am obtinut doua paini frumoase (una rotunda si una ovala) si va marturisesc ca sambata asta mai fac doua painici din astea, ca tare bune au fost!

In continuare am sa reiau reteta cu cantitatile si pasii asa cum i-am parcurs eu si cu fainile folosite de mine, insa daca sunteti incepatori ca si mine, va recomand sa luati ca referinta reteta Codrutei si sa cititi in detaliu explicatiile ei - sunt extrem de utile!!!

Asadar, pentru doua paini am avut nevoie de urmatoarele

Ingrediente:

pentru maiaua lichida:

- 114 grame faina alba

- 143 grame apa

- 23 grame maia matura

pentru aluatul final:

- 625 grame faina alba pentru paine (cu continut ridicat de gluten)

- 83 grame faina integrala pentru paine (cu continut ridicat de gluten)

- 385 grame apa

- 16 grame sare de mare

- 270 grame maia lichida

Am pregatit maiaua lichida cu o seara inainte, amestecand intr-un castron maiaua matura cu apa, am adaugat apoi faina si am amestecat in continuare pana cand amestecul s-a omogenizat, am acoperit castronul cu o folie de plastic si l-am lasat timp de 12 ore la loc caldut.

Dupa 12 ore, maiaua lichida arata asa:

A doua zi dimineata am inceput aventura: am avut niste emotii cumplite, imi listasem reteta de pe blogul Codrutei, o citisem de nenumarate ori si ma simteam ca inaintea unei teze!

Intr-un castron mare am amestecat faina alba, faina integrala, apa si maiaua iar apoi am framantat vreme de 5-6 minute cu mana, tragand de aluat inspre marginile castronului, impaturindu-l spre mijloc si continuand in acest fel rotind castronul dupa fiecare miscare.

A rezultat un aluat destul de umed si lipicios, pe care l-am lasat timp de 30 de minute la loc caldut in castronul acoperit. Dupa ce au trecut cele 30 de minute, am adaugat sarea si am mai framantat aluatul cu mana pentru inca aproximativ 10 minute.

In continuare, am transferat aluatul intr-o tava cu pereti scurti (va recomand insa sa urmati sfatul Codrutei si sa folositi un vas scund si larg, eventual o cutie de plastic) si am trecut la etapa de "stretch & fold", framantand aluatul dupa aceasta tehnica de 3 ori, din 50 in 50 de minute. Toata aceasta operatiune a durat in total doua ore si jumatate. Pentru explicatii si imagini pas cu pas despre tehnica "stretch & fold", va invit sa accesati acest link.

In continuare, am rasturnat aluatul pe blatul de lucru bine infainat si l-am impartit in doua parti egale, carora le-am dat forma dorita (una rotunda si una ovala), modeland aluatul cu mana acoperita cu faina.

Am infainat bine fiecare banneton...

...si am asezat aluatul in fiecare banneton, cu partea fina in jos, am presarat o ligura de faina deasupra aluatului, am acoperit fiecare banneton cu o panza de bumbac si am lasat din nou la crescut, la loc caldut, vreme de inca doua ore.

Am preincalzit cuptorul la 240 grade Celsius cu placa de granit inauntru, pe grilajul cel mai de jos iar cu aproximativ 10 minute inainte de a pune painea, am introdus in cuptor, chiar sub placa de granit, o tava mare cu cuburi de ghiata, pentru a forma abur in interiorul cuptorului.

Am rasturnat painea pe hartie de copt, am crestat-o (neaparat folositi un cutit foarte bine ascutit) si am introdus-o in cuptor, la 240 de grade timpe de 10 minute. Dupa 10 minute, am scos tava cu apa din cuptor si am diminuat temperatura la 230 grade. Dupa inca 20 de minute painea mea era coapta iar casa intreaga era cuprinsa de o aroma inconfundabila. Am mai lasat painea in cuptor inca vreo 10 minute, cu cuptorul oprit si cu usa intredeschisa.

Prima paine am mancat-o simpla: fara unt, fara sare, fara nici un strop de ulei de masline - doar ca sa ii simt aroma si textura. Cu adevarat este cea mai buna paine pe care am facut-o pana acum si chiar daca mi-a ocupat o buna parte din zi, sambata asta sunt hotarata sa o iau de la capat si sa mai fac o painica proaspata!

Voi ce ziceti, nu-i asa ca sambata asta faceti si voi o paine?

Omleta cu chorizo invelita in lipie, cu rosii cherry si rucola

2012-01-28T21:24:00.000Z

Acum in miez de noapte, m-am gandit sa va fac o surpriza pentru maine, o surpriza care sa va faca dimineata mai vesela si mai colorata, o surpriza care sa va faca sa exclamati "I love breakfast"!

Pentru asta am hotarat sa scot din anonimat clasica omleta pe care am invelit-o frumos intr-o lipie, impreuna cu cateva rosii cherry si o mana de frunze de rucola, am taiat-o frumos pe mijloc, et voila: un mic dejun vesel si colorat!

Pin It

Povestea de azi e simpla si scurta, ca sa nu va ocupe prea mult timp din pretioasa dimineata si sa va lase suficient ragaz pentru a va bucura de acest mic dejun savuros si plin de culoare. Ingredientele sunt pentru o portie, multiplicati voi corespunzator in functie de cate persoane va bucura cu prezenta la micul dejun.

Asadar, avem nevoie de urmatoarele ingrediente:

doua oua

4 felii de chorizo

cateva frunze de rucola

3-4 rosii cherry

cateva fasii de parmezan

sare si piper

10 grame de unt (pentru prajit)

Facem o omleta simpla din doua oua si cateva felii de chorizo taiate cubulete (sau orice alt salam afumat, chiar si putin picant daca va e pe plac): prajim pentru cateva minute cubuletele de chorizo in unt iar apoi adaugam ouale batute, lasam omleta sa se prajeasca la foc mediu, impingand marginile catre centru cu ajutorul unei spatule sau al unei linguri de lemn, pentru ca lichidul sa se distribuie uniform in tigaie, astfel incat omleta sa se coaca uniform fata a fi necesar sa o intoarcem. Folosim o tigaie mica si preparam fiecare omleta individual pentru fiecare portie.

Cand omleta este gata, o transferam pe o lipie de marime mica sau mijlocie, adaugam cateva frunze de rucola, rosiile cherry taiate in jumatate si cateva fasii de parmezan. Potrivim de sare si piper si rulam.

Pentru a servi, taiem rolul pe mijloc, sau in felii groase de 3-4 centimetri. Aceasta omleta poate fi servita calda sau rece si se potriveste de minune cu un pahar mare cu suc proaspat de portocale.

Enjoy!

Focaccia cu rozmarin

2012-01-21T22:53:00.000Z

Focaccia - aceasta painica subtire (nu are mai mult de doi-trei centimetri in inaltime), de origine italiana, dar deja faimoasa in toata lumea, te cucereste prin aromele sale delicate si prin textura usoara si pufoasa. Cea mai populara varianta este focaccia genovese insa focaccia este prezenta in toate regiunile Italiei, este preparata dupa diverse metode si aromatizata cu cele mai variate ingrediente cum ar fi focaccia pugliese - acoperita cu rosii sau focaccia di Recco - umpluta cu branza. Aluatul de baza contine faina, drojdie, apa, sare si ulei de masline, insa pentru o focaccia mai bogata in arome se pot adauga diverse ierburi aromatice, ceapa, masline sau chiar branzeturi.

Dupa o documentare serioasa inceputa cu L'enciclopedia della cucina Italiana si continuata cu o incercare soldata cu un esec lamentabil, am hotarat totusi sa mai dau o sansa retetei pe care am gasit-o in una dintre cartile lui Paul Hollywood - un brutar de origine britanica, despre care se spune ca in anul 2008 a creat cea mai scumpa paine vanduta in Marea Britanie - facuta dintr-un aluat cu migdale si branza Roquefort. (sursa: Wikipedia).

Am hotarat sa imi aromatizez focaccia de astazi cu rozmarin - una din ierburile mele preferate. Gustul usor astringent al rozmarinului se completeaza de minune cu aroma puternica a uleiului de masline extravirgin, iar cristalele de sare de mare nu fac decat sa intensifice cele doua arome.

Pin It

Pentru o focaccia cu dimensiuni de aproximativ 30cm x 20cm avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

pentru aluat:

250 grame faina alba pentru paine (faina cu continut ridicat de gluten)

7 grame sare de mare

7 grame de drojdie uscata

2 linguri ulei de masline extravirgin

200 ml apa

in plus:

3-4 linguri ulei de masline

doua crengute de rozmarin

sare de mare

Intr-un castron se amesteca faina cu sarea, dupa care se adauga drojdia si se amesteca din nou. Se adauga cele doua linguri de ulei de masline si 150 ml de apa rece si se amesteca cu mana sau cu o lingura de lemn pana cand se obtine un aluat compact.

In continuare, se adauga treptat, putin cate putin apa ramasa (50 ml) si se framanta cu mana timp de aproximativ 5 minute, pana cand intreaga cantitate de apa se va incorpora in aluat. Se obtine astfel un aluat umed si destul de lipicios. Se foloseste apa rece in acest aluat, asta inseamna ca drojdia va avea nevoie de mai mult timp pentru a actiona, iar aluatul va creste mai incet.

Dupa ce intreaga cantitate de apa este absorbita complet, se mai lucreaza aluatul timp de inca 5 minute dupa urmatorul procedeu: se trage aluatul cu mana, formand o fasie lunga de aproximativ 10-12 cm, dupa care se indoaie fasia in doua, se roteste castronul la aproximativ 90 de grade si se repeta procesul de tragere si impaturare a aluatului. Acest procedeu permite glutenului sa se dezvolte complet si se va obtine astfel un aluat elastic, foarte usor de manevrat.

In continuare, se rastoarna aluatul pe planul de lucru uns bine cu ulei si se framanta timp de inca 5 minute, impingand aluatul cu podul palmei. Obtinem astfel un aluat elastic, compact si nelipicios.

Dupa ce am incheiat procesul de framantare, ungem castronul cu putin ulei si transferam aluatul in castron, acoperim cu folie de plastic si lasam la crescut intr-o incapere calduroasa (eu am lasat cuptorul pornit in bucatarie si am asezat castronul cat mai aproape de aragaz) timp de o ora si jumatate, pana cand aluatul creste in volum de 4 ori.

Cand aluatul a crescut suficient, se transfera cu mare atentie in tava tapetata cu hartie de copt, avand grija sa se pastreze cat mai mult aer in aluat. Se intinde usor cu varful degetelor aluatul pe toata suprafata tavii si se lasa la crescut, descoperit pentru inca o ora.

Dupa inca o ora, formam mici adancituri in aluat cu buricul degetelor, stropim cu ulei de masline, adaugam rozmarinul si sarea de mare si coacem focaccia in cuptorul incins la 220 de grade pentru 20-25 de minute.

Cand focaccia este coapta, o scoatem din cuptor si o lasam sa se raceasca pe un grilaj.

Focaccia poate fi servita simpla, ca aperitiv sau ca acompaniament pentru supe-creme, ori poate fi folosita ca baza pentru bruschetta.

Enjoy!

Supa crema de cartofi dulci cu rozmarin

2012-01-14T19:15:00.000Z

For English version click HERE.

Daca acum cateva zile aveam dileme din categoria: ce pereche de pantofi sa asortez la rochita mov, ei bine, astazi a trebuit sa inlocuiesc pantofii cu cizme, sa caut manusile, fularul si caciula si sa pun pe mine cel mai gros palton din dulap: a fost un frig de au ingehtat pietrele, un ger strasnic indulcit putin doar de soarele mare cu dinti si de cerul senin si limpede, fara nici o urma de nori.

Vreme numai buna de citit o carte, de baut un ceai cu rom si de pregatit aceasta supa crema atat de catifelata si atat de aromata incat te face sa privesti gerul de afara cu un zambet larg pe buze.

Ador supele-crema: sunt fine, delicate si foarte gustoase! Pentru supa de astazi am ales sa acompaniez cartoful dulce cu rozmarin - o combinatie reusita, zic eu, aroma puternica si astringenta a rozmarinului a taiat putin din dulceata cartofului, dandu-i un parfum intens si un gust deosebit.

Pin It

Reteta este extrem de simpla si de rapida. Pentru 4 portii sunt necesare urmatoarele:

Ingrediente:

60 grame unt nesarat

trei linguri ulei de masline

o ceapa mare (sau doua cepe mai mici)

trei catei de usturoi

2 cartofi dulci (aprox. 650 grame)

doua ramurele de rozmarin

un litru si jumatate de supa vegetala

patru lingurite de crema mascarpone

sare si piper

Ceapa si usturoiul se taie marunt si se calesc intr-o oala mare, la foc mic in untul amestecat cu uleiul de masline, vreme de 4-5 minute, pana cand ceapa devine moale si transparenta, avand grija sa nu se arda. Cand ceapa si usturoiul s-au calit, se adauga cartofii taiati cubulete, supa vegetala si crengutele de rozmarin si se lasa la foc mediu pana cand incep sa clocoteasca. Daca nu aveti supa vegetala, folositi doua cuburi de concentrat pe care le dizolvati in apa fierbinte. Cand amestecul incepe sa clocoteasca, micsorati flacara si lasati la fiert la foc mediu timp de 20-25 de minute, pana cand cartofii devin moi.

Inlaturam crengutele de rozmarin si pasam amestecul printr-o sita sau il mixam in blender pana cand obtinem o crema fina si parfumata. Potrivim de sare si de piper, adaugam crema mascarpone (sau smantana dulce pentru gatit) si cateva picaturi de ulei de masline extravirgin.

Servim aceasta supa minunata cu crutoane proaspat scoase din cuptor si desigur, cu un pahar de vin alb sec!

Enjoy!

Sa facem cunostinta! :)

2012-01-11T08:25:00.000Z

M-am tot gandit de ceva vreme ce sa fac, cum sa fac, sa va cunosc mai bine pe voi cei care imi treceti pragul chiar daca mai rar sau uneori mai des in cautare de inspiratie pentru cina sau pentru micul dejun sau de ce nu, pentru un desert care sa va indulceasca ziua :). Si cum politicos ar fi sa fac eu primul pas, mi-am luat inima-n dinti si m-am hotarat sa ma prezint in cateva cuvinte, sa va dezvalui cate ceva despre visele si pasiunile mele.
Va invit asadar sa ne cunoastem, sa cititi cateva randuri despre mine si sa imi lasati un comentariu la finalul paginii in care sa imi spuneti cate ceva despre voi: ce va place, ce va inspira, ce va bucura sufletul :)

Tarta cu vinete si parmesan

2012-01-08T17:57:00.000Z

Bine v-am regasit in noul an! Un an nou pe care vi-l doresc frumos si fericit, cu oameni dragi in casa si in suflet si cu bucate alese pe masa!

Asa cum probabil ati remarcat, marea majoritate a retetelor de pe blog sunt fara carne - si asta pentru ca gatesc foarte rar preparate cu carne iar de mancat carne - mananc doar de cateva ori pe an, in general in preajma sarbatorilor de iarna.

Si ca sa va conving ca si preparatele fara carne pot fi gustoase si aratoase, va prezint astazi aceasta delicioasa tarta cu vinete si parmesan. Recunosc ca mi-a fost cam teama sa ma apuc de facut tarte, insa acum, ca am "spart ghiata" va asigur ca aceasta tarta este doar inceputul. De fapt imi era teama de aluat: ca o sa se rupa, ca o sa se coaca neuniform, ca n-o sa-l pot scoate din tava... Dar nici vorba de asa ceva: mi-a iesit un aluat perfect: crocant si sfaramicios, copt uniform si foarte usor de manevrat. Iar despre umplutura... un deliciu: sos bechamel cremos, vinete un pic crocante, parmesan si patrunjel proaspat.

Pin It

Iata si ingredientele necesare pentru aceasta minunata tarta:

pentru aluat:

220 grame faina

110 grame unt nesarat

doua linguri de apa rece

un praf de sare

pentru umplutura:

30 grame unt

40 grame faina

300 ml lapte

o foaie de dafin

un praf de sare

un praf de nucsoara

un praf de piper macinat

doua vinete mari

ulei pentru prajit

doua galbenusuri

40 grame parmesan ras

cateva frunze de patrunjel proaspat

sare si piper dupa gust

Pentru ca aluatul sa iasa perfect, este foarte important ca atat untul cat si apa sa fie foarte reci. Eu am pus o cana cu apa in congelator cu 20 de minute inainte de a ma apuca de treaba, la fel am procedat si cu untul. De asemenea, este imprtant sa lucram aluatul foarte repede si sa nu framantam mult, pentru ca aluatul sa ramana ferm si sa nu isi piarda din consistenta. Daca totusi, datorita caldurii din bucatarie sau pur si simplu datorita caldurii mainilor, aluatul devine prea moale, va sfatuiesc sa il puneti cateva minute in frigider pentru a se raci.

Incepem prin a pune faina impreuna cu sarea intr-un bol, in care adaugam untul taiat bucatele si apa. framantam cu varfurile degetelor pentru a amesteca untul cu faina, pana cand obtinem o pasta sfaramaicioasa, mai degraba o gramada de firimituri decat un aluat. Cand am sfaramat tot untul, putem continua si framanta pret de cateva minute, pana cand obtinem un aluat dens si ferm.

Din aluatul rezultat formam o bila, pe care o invelim in folie transparenta si o introducem in frigider pentru 30 de minute.

Intre timp pregatim un sos Bechamel dupa cum urmeaza: topim untul intr-o craticioara, adaugam faina si laptele amestecand in continuare cu grija, la foc mic. Adaugam foaia de dafin, sarea, nuscoara si piperul si lasam la foc mic, amestecand din cand incand, pana cand sosul de ingroasa.

Pentru a coace aluatul incepem prin a preincalzi cuptorul la 180 grade si prin a unge cu unt o forma de tarta. Scoatem aluatul din frigider si il intidem cu sucitorul pana cand obtinem o foaie subtire, rotunda, cu un diametru mai mare decat cel al formei de tarta. Pentru a lucra mai usor aluatul si pentru ca acesta sa nu se prinda, va recomand sa nu folositi faina, ci sa asterneti pe planul de lucru o folie transparenta de plastic. Astfel, veti putea manevra aluatul foarte usor si il veti putea transfera in forma de tarta fara a-l rupe.

Aranjam aluatul in forma de tarta, apasand-ul usor cu degetele pe margini, pentru a nu ramane goluri de aer. Pentru o coacere uniforma, intepam aluatul din loc in loc cu ajutorul unei fruculite si introducem in tava un strat de boabe de fasole uscata.

Coacem timp de 20 de minute la 180 grade.

Intre timp, pregatim vinetele: le taiem in cubulete si le prajim in ulei incins din abundenta, pana cand se rumenesc. Le scoatem intr-o sita iar apoi pe un servet absorbant din hartie, pentru a elimina uleiul in exces.

Amestecam vinetele cu sosul Bechamel, adaugam galbenusurile, parmesanul si patrunjelul tocat marunt iar in final potrivim de sare si piper.

Cand tarta este coapta, o scoatem din cuptor, o lasam la racit pentru cateva minute si inlaturam boabele de fasole.

Adaugam compzitia cu vinete, mai presaram putin parmesan si dam la cuptor, la 180 de grade, pentru inca 20 de minute sau pana cand tarta se rumeneste frumos.

Aceasta delicioasa tarta se poate servi atat calda cat si rece, decorata cu patrunjel proaspat tocat si poate fi acompaniata de un pahar de vin alb sec.

Enjoy!

Omleta cu brie si chives

2011-12-29T16:23:00.000Z

For English click HERE.

V-am mai povestit eu oare cat de mult imi place micul dejun? Micul dejun servit tarziu - ca sa fiu mai corecta :). Ah, dar cred ca stiati deja asta din postul cu acele minunate oua in cuib de rosii. Asadar... ma declar oficial "breakfast fan", ca sa stiti de acum inainte, sa ziceti ca nu v-am spus :).
Asadar, daca tot sunt in vacanta si am parte de dimineti lungi si tarzii, astazi m-am hotarat sa ma rasfat cu aceasta minunata omleta pufoasa, cremoasa si delicioasa. Mi-a placut atat de mult, incat as fi fost in stare sa mai imi fac una si la pranz, dar m-am linistit repede cand mi-am amintit ca si maine va fi o dimineata la fel de tarzie si la fel de frumoasa, asa ca am hotarat sa astept :)

Pin It

Reteta este asa cum v-am obisnuit: rapida si usoara, sunt sigura ca o veti indragi si voi la fel de mult. Am sa va dau cantitatile pentru o singura portie si va recomand sa faceti cate o portie deodata, utilizand o tigaie foarte mica. Astfel, veti obtine o omleta perfect facuta, prajita pe exterior si cremoasa in interior. Asadar, avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

doua oua

cinci felii de branza Brie

o bucatica de unt

catev fire de chives

sare si piper

rosii cherry (optional)

Topim untul intr-o tigaie antiaderenta la foc mediu. Separat, batem ouale cu un praf de sare. Cand untul este topit, turnam usor ouale in tigaie si le lasam sa se prajeasca la foc mediu, folosind o lingura de lems sau o spatula pentru a impinge marginile omletei catre centru si a lasa continutul sa se prajeasca uniform. Asezam fellile de branza si acoperim cu un capac, lasand in continuare omleta la foc mic pentru cateva minute, pana cand ouale s-au inchegat iar branza incepe usor sa se topeasca. In final, impachetam omleta in jumatate si mai lasam pe foc aproximativ un minut.

In final, adaugam piper negru proaspat macinat si cateva fire de chives (pe romaneste - arpagic verde) tocate marunt. Daca doriti, puteti inlocui arpagicul cu ceapa verde.

Serviti cu cateva rosii cherry prajite la grill si cu paine prajita.

Enjoy!

Cuscus cu ardei si lamai murate

2011-12-28T15:58:00.002Z

Cu gandul la vara, la mare si la soare am pregatit astazi acest cuscus cu ardei copti pe gratar si lamai murate: un preparat fresh, plin de culoare, vitamine si savoare. Tare m-am bucurat ca in sfarsit pot sa folosesc lamaile murate pe care le-am pregatit acum trei luni si despre care va spuneam ca sunt folosite cu precadere in bucataria marocana, dar si in cea indiana.

Am servit cuscus-ul la pranz, pe post de fel principal, insa daca doriti il puteti servi si pe post de garnitura la diverse preparate din carne.

Pentru doua portii (garnitura) sau o portie (fel principal) sunt necesare urmatoarele:

Ingrediente:

200 grame cuscus

250 ml apa clocotita

jumatate de ardei rosu

jumatate de ardei galben

jumatate de ardei verde

o rosie

cateva fire de ceapa verde

o jumatate de lamaie murata

sare

ulei de masline

Asezam cuscus-ul intr-un vas, turnam apa clocotita si lasam acoperit timp de 5-10 minute, pana cand apa este absorbita in totalitate. Amestecam cuscus-ul cu o furculita pentru a-i da un aspect afanat, nelipicios si adaugam o lingurita de ulei de masline sau de unt.

Taiem ardeii fasii si rosia in rondele si le prajim pe grill, stropite cu cateva picaturi de ulei de masline. Cand sunt prajite insa inca crocante, le taiem in bucati mai mici si le adaugam in vasul cu cuscus.

Spalam lamaia murata, pentru a inlatura excesul de sare, inlaturam miezul cu ajutorul unui cutit si folosim doar coaja, taiata in bucatele.

Adaugam lamaia, ceapa verde, potrivim de sare si servim.

Pofta buna!

Caise caramelizate servite cu crema de mascarpone, vanilie si miere

2011-12-25T14:35:00.000Z

Daca aveti pofta de un desert delicat si aromat, atunci va invit sa incercati aceste caise caramelizate servite cu crema de mascarpone cu vanilie si miere. Iar daca inca nu v-am convins, va mai dezvalui un singur detaliu: se prepara in mai putin de 15 minute!

Nu va mai spun ca gustul dulce-acrisor al caiselor caramelizate si textura lor pufoasa se imbina perfect cu crema catifelata din mascarpone, iar aroma de miere si vanilie este exact ceea ce ii mai trebuia acestui desert pentru ca sa fie cu adevarat distinct!

V-am convins, nu-i asa? Hai sa va spun repede si lista de ingrediente, ca e scurta-scurta si sunt sigura ca o sa va placa. Asadar, pentru doua portii avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

patru caise

patru linguri de zahar brun

40 grame unt

patru lingurite de miere

100 grame mascarpone

o pastaie de vainilie de bourbon

cateva frunzulite de menta proaspata

Pentru inceput, taiem caisele in jumatate, scoatem samburii si punem in mijlocul fiecarei jumatati de caisa cate o bucatica se unt si o jumatate de lingura de zahar brun. Le aranjam frumos intr-o tava, pe hartie de copt si le dam la cuptor (la functia de grill daca aveti) pentru 5 minute sau pana cand zaharul se caramelizeaza si caisele capata o culoare brun-aurie.

In timp ce caisele sunt la cuptor, pregatim crema: amestecam crema mascarpone cu semintele unei pastai de vanilie si cu miere.

Aranjam desertul intr-un pahar cu picior sau intr-un platou, decoram cu frunzulite de menta proaspata si servim - nu-i asa ca a fost simplu?

Enjoy!

Bruschetta cu rosii cherry si busuioc

2011-12-23T11:43:00.003Z

For English click HERE.

Draguta de Ama a avut o minunata idee, si anume aceea de a gazdui o provocare secreta: am primit astfel in mare secret un blog tare dragalas, pe care l-am studiat, l-am cercetat si l-am admirat: My fancy cake. Am ales de aici un aperitiv simplu si foarte aromat: bruschetta pomodoro, caruia am vrut sa-i dau o nota personala, astfel ca am inlocuit rosiile clasice cu rosii cherry.

Este un aperitiv care poate deschide cu succes orice cina speciala, sau poate fi servit simplu, pe post de mic dejun sau gustare oricand in timpul zilei.

Pentru doua portii am avut nevoie de: 4 felii de ciabatta, doi catei de usturoi, 12 rosii cherry, doua frunze de busioc proaspat, sare, piper si doua linguri de ulei de masline.

Am prajit feliile de ciabatta in toaster pana cand s-au rumenit si le-am "mangaiat" cu usturoi, cat sa isi ia din minunata sa aroma.

Am taiat rosiile cubulete, le-am potrivit de sare si piper, am adaugat uleiul de masline si busuiocul si le-am lasat asa vreme de vreo cinci minute, cat sa se patrunda aromele.

Am pus pe fiecare felie de ciabatta cate o portie generoasa din amestecul de rosii si le-am servit la micul dejun.

Pentru o cina cu adevarat speciala, va recomand sa pregatiti un platou cu bruschetta mixta: bruschetta cu rosii si bruschetta cu gorgonzola si nuci.

Enjoy!

Sarmalute in foi de varza murata invelite in bacon, servite cu mamaliguta si smantana - si o poveste :)

2011-12-20T22:19:00.000Z

Din categoria: ce mai cara romanii in bagajele de cala, astazi va marturisesc (dar sa nu mai spuneti la nimeni, ca e secret) ca eu am carat varza murata pe ruta Timisoara-Londra prin amabilitatea unei companii aeriene uneori de mare succes si nu intotdeauna low-cost.

Pai si daca tot a aterizat biata varza murata intreaga, cu tot cu zeama aferenta (care a stat frumos la locul ei si nu s-a "insiropat" printre haine), am hotarat sa nu o mai las prea mult sa stea zgribulita prin frigider.

Astfel ca am desfacut-o foita cu foita, am ingramadit in fiecare foita cate un guguluf de carne tocata amestecata bine cu solzisori de ceapa innabusita, boia, orez, piper, sare si niscai cimbru proaspat cules.

Si uite-asa am facut vreo 30 de sarmalute mititele, dragalase dar taaare friguroase! Vazand eu una ca asta, le-am asezat repede intr-o oala de lut, pe un culcus de varza tocata si le-am invelit degraba cu o patura moale si groasa de bulion sa le tina de cald, insa cu toate astea tot s-au mai gasit cateva sarmalute friguroase-foc! Mi se rupea inima sa le vad asa tremurande, asa ca le-am invelit repede cu fulare lungi tricotate din bacon afumat, ca asa am auzit eu ca fularelea astea din bacon ar tine de frig si la Polul Nord!

Sarmalutele mele au stat la cuptor vreo trei ore fix, la foc lenes si molcom si au iesit de-acolo rumene si fericite nevoie mare: una mai zambareata ca alta - de buna seama ca le-a fost cald si bine si le-a placut taaare mult!

....si ar mai fi stat acolo mult si bine daca n-ar fi fost prin preajma atatia pofticiosi fiorosi - inarmati cu cutite, cu furculite, chiar si cu mamaliguta aburinda si smantana proaspata - care sa le dea tarcoale, pregatiti cu toate armele de atac!

Eh, ce sa zic... niste pradatori!...

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea! :)

Iar acum, ca povestea mea s-a incheiat, va doresc sa aveti parte de sarbatori linistite si va las in compania catorva poze care vor si ele sa spuna povestea lor :).

Pofta buna!

Bruschetta cu gorgonzola, nuci si pere

2011-12-18T15:53:00.000Z

Din categoria "Sapori d'Italia", astazi va prezint una din gustarile mele preferate: bruschetta cu gorgonzola, nuci si pere. Este o gustare extrem de savuroasa, cu arome intense, pline de personalitate, un aperitiv care poate deschide cu succes o masa festiva, un pranz sau o cina si de asemenea poate fi savurat pe post de snack, oricand in timpul zilei.

Aceasta bruschetta este gata in 10 minute si poate fi preparata cu cateva ore inainte, urmand a fi introdusa la cuptor cu 5 minute inainte de servire.

Pentru doua portii avem nevoie de 4 felii de paine (pentru rezultate deosebite folositi paine de casa, bagheta, paine rustica cu seminte sau ciabatta), 50 - 70 grame gorgonzola, cativa samburi de nuca si o jumatate de para taiata in bucatele. Para e optionala, o puteti elimina daca nu va place combinatia dulce-sarat, sau o puteti servi ulterior, separat.

Incepem prin a praji feliile de paine in toaster pana cand capata o culoare brun-aurie frumoasa. Le putem praji si in cuptor, unse cu putin ulei de masline.

Pe feliile de paine prajita asezam apoi bucatele de gorgonzola si nuci si dam la cuptor (180 grade) pentru aproximativ 3-4 minute sau pana cand branza incepe sa se topeasca.

In final adaugam feliile de para, mai lasam la cuptor pentru 1-2 minute si gata!

O gustare delicioasa, care se completeaza de minune cu un pahar de vin rosu de foarte buna calitate si care poate face fata cu succes unei mese festive in orice perioada a anului.

Enjoy!

Brandy snaps

2011-12-14T18:20:00.000Z

Daca pe langa traditionalele dulciuri de sarbatori doriti sa pregatiti si ceva inedit, va recomand aceste delicioase "Brandy snaps": sunt fine, delicate, sunt ideale pentru cei care tin la silueta si se potrivesc de minune cu un pahar de coniac bun, cu o muzica veche si cu lumina lumanarilor ori a luminitelor din pomul de Craciun.

Cu aceasta reteta particip la concursul organizat de site-ul divahair.ro - sectiunea "Retete dulciuri", concurs sponsorisat de Dmail - idei utile, cadouri originale, asa ca daca v-a placut, va invit sa o dati un like paginii de facebook DivaHair si sa votati reteta mea la acest link . Regulamentul concursului poate fi gasit aici.

Pentru aceasta reteta m-am inspirat din cartile lui Mary Berry - un nume de referinta in bucataria britanica, o doamna pe care eu o admir foarte mult si care ma va inspira inca multa vreme de acum incolo.

Reteta este aparent simpla, insa e destul de migaloasa si necesita in special o foarte mare atentie la detalii, iar daca patiti ca mine si prima tava este un adevarat dezastru, va incurajez sa nu renuntati si sa pregatiti si a doua tava si a treia, pana cand veti avea rezultatul dorit.

Pentru 6-8 portii avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

- 50 grame unt nesarat

- 50 grame zahar brun tip demerara

- 50 grame sirop auriu (golden syrup)

- 50 grame faina

- jumatate de lingurita praf de ghimbir

- jumatate de lingurita zeama de lamaie

- 300 ml frisca lichida si 50 grame zahar - pentru umplutura

Pentru inceput preincalzim cuptorul la 180 grade.

Intr-o craticioara cu fundul cat mai gros, punem untul, zaharul si siropul (eu am folosit sirop de artar, desi in reteta originala era prevazut golden syrup) si lasam pe aragaz la foc foarte mic, amestecand din cand in cand, pana cand untul si zaharul s-au topit complet (aproximativ 15 minute). Amestecul nu trebuie sa ajunga sa dea in clocot pentru ca se va cristaliza, de aceea este important sa mentinem focul cat mai mic.

Cand zaharul si untul s-au topit, luam cratita de pe foc, o lasam sa se racoreasca pentru cateva minute, iar apoi adaugam faina si pudra de ghimbir, amestecam pana se omogenizeaza iar in final adaugam zeama de lamaie. Mie mi-a iesit o compozitie destul de groasa, aproape de consistenta plastilinei, insa daca va iese mai moale e in regula si asa.

Luati cate o lingurita din compozitie si asezati o gramajoara pe tava tapetata cu hartie de copt. Puneti cate 4 gramajoare intr-o tava si lasati aproximativ 7-8 centimetri intre gramajoare.

Pentru ca aluatul meu a fost mai tare, am format mici mingiute pe care apoi le-am aplatizat cu podul palmei pana cand au devenit subtiri ca o foita.

Lasam la cuptor pentru aproximativ 10 - 15 minute sau pana cand gramajoarele si-au dublat suprafata, au capatat o culoare aurie inchisa si au un aspect dantelat. In acest moment, scoatem tava din cuptor si lasam la racit pentru 3-4 minute.

Cata vreme biscuitii sunt inca calzi, ii rulam pe manerul unei linguri de lemn iar apoi ii asezam pe un grilaj pentru a se raci complet. Este o perioada foarte scurta in care biscuitii pot fi rulati, daca se racesc prea tare devin casanti si se vor rupe la rulare, de aceea aveti nevoie de putina indemanare si practica pana cand veti avea rezultate perfecte. Daca biscuitii s-au racit prea tare, introduceti-i in cuptor pentru inca cateva secunde si vor deveni din nou moi.

Daca ati patit ca mine si v-ati trezit cu o prima tava de biscuiti prea grosi pentru a fi rulati, rupeti-i in bucatele si amestecati-i cu o inghetata de vanilie - ii dau un gust deosebit :).

Dupa ce biscuitii s-au racit, batem frisca cu zaharul pana cand devine spumoasa, si umplem biscutii cu frisca cu ajutorul unui con.

Servim alaturi de un pahar de brandy, acompaniat de o muzica buna si de prieteni vechi sau noi :)

Enjoy!

Pigs in a blanket si o garnitura cu varza de bruxelles in sos de smantana, salvie, pancetta si castane

2011-11-27T11:05:00.001Z

Draguta de Diana gazduieste pe blogul ei o provocare minunata: How Christmas tastes around the world. Mi-a placut tare mult provocarea ei, si cum nu am mai participat pana acum la nici o provocare, am hotarat sa-mi iau inima in dinti si sa prepar ceva specific Craciunului in tara in care locuiesc de mai bine de-un an - tara care m-a "adoptat", mi-a incantat gusturile si privirea si continua sa ma surprinda in fiecare zi.

Meniul pentru masa de Craciun in Marea Britanie este savuros si plin de aroma si culoare: aperitivul e simplu, in general pe baza de somon afumat sau chiar un cocktail de creveti; felul principal are in centru un curcan umplut, insotit de un sos de paine iar pe post de garnitura o selectie de legume (cartofi, pastarnac, varza de bruxelles si varza rosie) si celebrii "pigs in a blanket" - carnaciori mici si subtiri inveliti in bacon; iar la desert: clasica Christmas pudding - un pandispan bogat cu arome de fructe uscate, migdale, coaja de portocala, scortisoara si brandy.

Pentru provocarea Dianei am ales sa pregatesc acesti minunati carnaciori inveliti in bacon insotiti de o garnitura pe baza de varza de bruxelles extrem de savuroasa.

Si pentru ca e sezonul castanelor, am hotarat sa adaug un plus de savoare verzisoarelor de bruxelles si sa le fac un sos cu smantana, salvie, pancetta afumata si miez de castane.

Am facut o alegere inspirata: sosul bogat de smantana dulce a luat din toate aromele cate putin: pancetta i-a dat un gust usor afumat, ca un fel de introducere pentru carnaciorii ce urmeaza, miezul de castane prajit in unt a adus cu el gustul fin pamantiu, ca de nuca, iar salvia le-a legat pe toate intr-o armonie perfecta.

Metoda de preparare e simpla, iar pentru doua portii sunt necesare urmatoarele:

ingrediente

pentru "pigs in a blanket"

6 carnaciori proaspeti, cat mai mici si subtiri

6 felii de bacon proaspat, usor afumat

o lingura de untura

pentru garnitura

450 grame varza de bruxelles

100 grame miez de castane coapte

100 grame pancetta afumata

200 ml smantana dulce pentru gatit

3 frunze de salvie proaspata

25 grame unt

o lingura ulei de masline

sare si piper dupa gust

Incepem prin a aplatiza feliile de bacon cu lama unui cutit pentru a le face cat mai subtiri si pentru a evita incretirea lor pe parcursul coacerii. Invelim fiecare carnacior intr-o felie de bacon si il asezam intr-un vas termorezistent uns cu untura. Puteti folosi ulei daca vi se pare prea grasa untura, insa va asigur ca untura are o savoare deosebita ....si o mica exceptie de Craciun nu strica ;)

Dam tava la cuptorul incins la 200 de grade pentru aproximativ 30 de minute sau pana cand baconul capata o culoare aurie.

Intre timp, fierbem verzisoarele de bruxelles in apa clocotita, cu sare, vreme de 4-5 minute iar apoi le lasam la scurs intr-o strecuratoare pana cand preparam sosul.

Pentru a prepara sosul, topim untul impreuna cu uleiul de masline intr-o tigaie aderenta, adaugam pancetta taiata cubulete si o lasam sa se rumeneasca timp de 3-4 minute. Adaugam miezul de castane maruntit si frunzele de salvie si continuam sa prajim la foc mediu pana cand miezul de castane capata o culoare mai inchisa si devine putin crocant. La final inlaturam frunzele de salvie si adaugam verzisoarele de bruxelles si smantana, amestecand cu grija pana cand sosul de ingroasa, potrivim de sare si piper negru proaspat macinat si gata! Servim alaturi de carnaciorii proaspat scosi din cuptor.

Sper sa va placa acest preparat si sa va inspire pentru meniul de Craciun! Iar daca vreti sa ramaneti fideli meniului traditional romanesc de Craciun, incercati-l acum - este cu adevarat deosebit!

....si inca o poza de final, ca mie mi-a placut tare mult!

Enjoy!

Salata cu spanac, rucola, rosii cherry, mozzarela si rodie

2011-11-20T16:29:00.001Z

Am sa incep prin a spune ca iubesc salatele de orice fel: sunt sanatoase, pline de vitamine, reconfortante si ideale pentru dieta. Mai mult decat atat, se pot servi in orice moment al zilei, atat ca fel principal cat si ca garnitura.

Pentru salata de astazi nu am sa dau cantitati foarte exacte, ramane sa apreciati voi, dupa propriile gusturi proportia ingredientelor.

Am ales pentru aceasta salata cateva frunze fragede de spanac tanar, o mana de rucola, cateva rosii cherry taiate in jumatate, un bulgare de mozzarela pe care l-am rupt in bucati si o samburii de la o rodie. Le-am stropit cu zeama de la o jumatate de lamaie si cu cateva picaturi de ulei de masline extravirgin, am adaugat sare si piper si am servit-o pe post de mic dejun tarziu.

Pentru ca salata sa isi pastreze prospetimea va sfatuiesc sa adaugati zeama de lamaie si uleiul de masline doar cu cateva minute inainte de servire, astfel frunzele vor ramane crocante si pline de vitalitate!

Si pentru ca suntem in perioada postului, daca ati inceput postul, puteti inlocui mozzarela cu branza tofu sau chiar cu cateva crutoane proaspat prajite in ulei de masline.

Enjoy!

Sticky toffee pudding

2011-11-12T14:43:00.001Z

Am vrut neaparat sa postez acest desert astazi, de ziua mamei mele - o adevarata experta in torturi si prajituri de casa - si de la care inca mai am multe de invatat in materie de prajituri. Asadar: La multi ani mama, this one is for you!

Sticky toffee pudding este un desert clasic in bucataria britanica, constand intr-un blat lipicios, acoperit cu sos caramel si servit cu budinca sau inghetata de vanilie. Este un desert simplu de preparat, din categoria "comfort food" pe care cu siguranta il veti indragi, mai ales in serile lungi de iarna.

Cum spuneam, metoda de preparare e simpla de tot, iar pentru o tava de marime medie avem nevoie de urmatoarele

ingrediente:

pentru blat:

175 grame curmale fara samburi, taiate bucati

o lingurita de bicarbonat de sodiu

300 mililitri apa clocotita

50 grame unt nesarat

80 grame zahar alb fin

80 grame zahar brun tip Muscovado

doua oua

175 grame faina

o lingurita de praf de copt

un praf de cuisoare (sau scortisoara)

75 grame nuci prajite si taiate in bucatele

un praf de sare

pentru sos:

115 grame unt nesarat

75 grame zahar alb

40 grame zahar brun tip Muscovado

140 ml smantana dulce pentru gatit

un praf de sare

pentru "garnitura":

budinca de vanilie sau inghetata de vanilie

Cateva precizari inainte de a trece la descrierea metodei de preparare:

- reteta originala nu contine nuci, eu le-am adaugat pentru ca imi plac foarte mult si i-au dat un gust special

- zaharul brun Muscovado este un tip de zahar nerafinat, foarte inchis la culoare, cu cristale mici-mici si fine, usor umed. Daca nu il gasiti prin magazinele din Romania, il puteti inlocui cu orice alt tip de zahar brun.

Incepem prin a preincalzi cuptorul la 180 de grade si pregatim sosul:

Se pun toate ingredientele pentru sos intr-o craticioara si se pun pe aragaz la foc mic, amestecand incet, pana cand untul incepe sa se topeasca. Dupa ce untul este topit in totalitate, se da focul mai mare si se lasa sa fiarba pentru aproximativ 4 minute, pana cand sosul se ingroasa, amestecand din cand in cand.

Cand sosul este gata, il luam de pe foc, turnam aproximativ jumatate din cantitate pe fundul tavii de copt (eu am folosit un vas yena de marime medie), lasam sa se raceasca putin si introducem tava in frigider pana cand preparam compozitia pentru blat.

Intre timp, punem curmalele intr-un vas, adaugam apa clocotita si bicarbonatul si acoperim cu un capac, pentru a lasa curmalele sa se inmoaie.

Pentru a prepara blatul:

Intr-un castron ametecam untul cu zaharul pana cand se omogenizeaza si rezulta o compozitie cremoasa.

Adaugam ouale batute, treptat, putin cate putin, amestecand cu grija pana se incorporeaza in totalitate. Este important sa nu punem intreaga cantitate de oua deodata, pentru ca riscam sa se taie compozitia.

Dupa ce s-au incorporat ouale, se adauga faina, praful de copt, praful de cuisoare si un praf de sare, amestecand in continuare cu o lingura de lemn.

La final, adaugam nucile si curmalele impreuna cu apa in care au stat si amestecam compzitia pentru a se omogeniza. Compozitia finala va fi destul de lichida, insa tocmai din acest motiv blatul va iesi lipicios, de unde si numele acestui minunat desert. Turnam compozitia in vasul de copt si dam la cuptor pentru 40 de minute.

Pentru servire, incalzim sosul de caramel, turnam din belsug peste o bucata generoasa de blat si asezam alaturi o cupa cu inghetata de vanilie. Este delicios!!!!

Enjoy!

Crema de branza cu ardei si ceapa verde

2011-11-05T10:27:00.000Z

Pentru ca tot am inceput sa ne pregatim de sarbatori, va propun in continuare o reteta usoara si rapida, extrem de fina si usor de adaptat la orice dieta.

Crema de branza cu ardei si ceapa verde este ideala pentru o gustare rapida, pentru un aperitiv sau chiar la micul dejun. Are o consistenta fina si pufoasa, iar ceapa verde ardeiul crocant ii dau o savoare deosebita.

Daca va mai spun si ca metoda de preparare este simpla ca buna-ziua, sunt sigura ca veti indragi de indata aceasta crema si o veti prepara ori de cate ori veti avea pofta de ceva fin si fresh.

Pentru 4 portii avem nevoie de urmatoarele

Ingrediente:

300 grame branza Quark

200 grame branza Philadelphia

o lingura de smantana dulce

doua linguri ulei de masline extravirgin

trei fire de ceapa verde

un ardei rosu

sare si piper dupa gust

cateva frunze de busuioc proaspat

Prepararea cremei: se amesteca branzeturile intr-un castron, cu ajutorul unei linguri de lemn, pana cand se omogenizeaza. Se adauga smantana si la sfarsit se adauga uleiul de masline. Uleiul de masline se aduaga treptat, amestecand usor, pana cand se incorporeaza total.

Cand crema este gata, se adauga ceapa verde taiata rondele, ardeiul tocat nu foarte marunt, busuiocul taiat fasii si se potriveste de sare si piper.

Se serveste cu paine prajita.

Enjoy!

Prajitura Battenberg

2011-10-23T15:57:00.001+01:00

Se spune ca prajitura Battenberg (sau Battenburg - cum am gasit-o in cartile lui Mary Berry) a fost servita pentru prima data in anul 1884 in cinstea casatoriei printesei Victoria (nepoata reginei Victoria) cu printul Louis de Battenberg. Reteta originala are blaturile roz si galbene, unite cu gem de caise, iar cele patru patrate ii reprezinta pe cei patru printi de Battenberg: Louis, Alexander, Henry si Francis Joseph. Sursa: Wikipedia.

Varianta cu nuca si cafea am vazut-o prima data in emisiunea "The great British Bake-off" pe BBC2 iar apoi am gasit-o intr-o carte pe care am cumparat-o recent - o compilatie de retete dulci si sarate care mai de care mai imbietoare purtand semnatura lui Mary Berry si Paul Hollywood.

Prajitura Battenberg este o prajitura cu arome fine si intense, care se potriveste de minune cu o cafea tare si poate incheia cu succes un pranz festiv.

Pin It

Cantitatile sunt pentru o tava patrata, cu latura de 20 cm, iar prajitura rezultata este suficienta pentru 4 - 6 persoane (depinde cat sunteti de pofticiosi :d).

Ingrediente:

pentru blaturi:

100 grame unt nesarat

100 grame zahar fin

doua oua (la temperatura camerei)

100 grame faina cu agent de crestere

jumatate de lingurita praf de copt

50 grame migdale macinate

cateva picaturi de extract de vanilie

3 lingurite de lapte

o lingurita si jumatate de granule de ness

25 grame samburi de nuca tocati marunt

pentru crema:

100 grame zahar pudra

40 grame unt nesarat

jumatate de lingurita de granule de ness

o lingurita si jumatate de lapte

pentru finisare:

225 grame marzipan alb

cativa samburi de nuca

Metoda de preparare este relativ simpla, insa necesita o mare atentie la detalii.

Preincalzim cuptorul la 160 de grade.

Pregatim tava: se unge cu unt pentru ca hartia de copt sa se aseze bine. Se taie o bucata de hartie de copt cu dimensiunile de 20x28cm, care se indoaie la mijloc si se aseaza in tava ca in inaginea de mai jos. Pentru a avea blaturi perfecte, verificati ca hartia sa fie bine asezata in tava, pe margini si la colturi, iar mijlocul sa stea drept.

Punem intr-un castron untul, zaharul, ouale, faina, praful de copt si migdalele macinate si amestecam cu o lingura de lemn timp de doua - trei minute, pana cand obtinem o compozitie omogena, usor mai deschisa la culoare si putin lucioasa.

Impartim aluatul in doua parti egale si il mutam in doua castronele:

- in primul castronel adaugam vanilia si o lingurita si jumatate de lapte

- in al doilea castronel adaugam granulele de ness dizolvate in laptele ramas si samburii de nuca tocati marunt

Asezam compozitia in tava si finisam bine pe la colturi si pe margini pentru ca aluatul sa se intinda uniform. Introducem tava in cuptorul preincalzit (160 grade) pentru 35-40 de minute.

Cand blaturile sunt coapte, scoatem tava din cuptor, lasam la racit in tava aproximativ 5 minute, dupa care scoatem blaturile din tava si le asezam pe un grilaj. E bine sa folosim un grilaj, pentru ca blaturile sunt destul de umede, iar daca raman pe hartia de copt sau in tava este posibil sa se inmoaie prea tare.

Eu am apreciat "din ochi" cand am impartit compozitia in doua si cred ca am pus putin mai mult intr-o parte, pentru ca blatul galben mi-a iesit putin mai inalt decat cel maro. Data viitoare o sa folosesc cantarul, ceea ce va sfatuiesc si pe voi - pentru rezultate perfecte!

Cand blaturile sunt reci, le taiem in jumatate, pe lungime (din nou, data viitoare folosesc un liniar) si indepartam marginile cu ajutorul unui cutit foarte ascutit.

Crema este cat se poate de simpla: frecam untul cu zaharul pudra si cu granulele de ness dizolvate in lapte pana cand obtinem o compozitie omogena.

Pentru a asambla prajitura, unim bucatile de blat cu crema, punand un strat final de crema deasupra.

Intindem foaia de marzipan pe o suprafata curata si invelim prajitura in marzipan. Decoram cu samburi de nuca si cu zahar pudra.

Pentru a servi, taiem felii cu grosimea de aproximativ 2 centimentri.

Se serveste alaturi de o cafea tare!

Enjoy!

Lamai conservate (preserved lemons)

2011-10-22T12:00:00.000+01:00

Lamaile conservate (sau murate) se folosesc cu precadere in bucataria marocana, pentru a acompania mancarurile cu carne (tagine) dar si in salate, impreuna cu cous-cous. Si pentru ca data trecuta cand am facut tagine de pui nu am avut lamai conservate si am folosit lamai proaspete, m-am hotarat acum sa imi fac un borcan cu lamai conservate, asa, de proba :).

Ce mi-a placut cel mai tare din toata povestea asta - a fost ca toata casa mi s-a umplut de un miros proaspat de lamaie! Sa-mi lase gura apa, nu alta!

Pin It

Pentru un borcan de 500 mililitri avem nevoie de urmatoarele:

ingrediente:

4 lamai (plus zeama de la inca o lamaie daca e necesar)

5 lingurite cu varf de sare de mare

cateva frunze de dafin

cateva boabe de piper

Lamaile se spala bine dupa care se sterg cu un prosop si se taie in cruce insa nu pana la capat, doar pe trei sferturi din lungime. Desfacem usor lamaia si punem in fiecare lamaie cate o lingurita de sare, dupa care o strangem in mana, pentru a-si recapata forma.

Punem un strat de sare pe fundul borcanului, asezam lamaile in borcan si le presam in asa fel incat sa isi lase zeama si sa incapa toate patru in borcan. Daca este necesar, mai completam cu zeama de lamaie pana cand lamaile sunt acoperite complet. Adaugam frunzele de dafin si boabele de piper, punem borcanul in camara si.... asteptam 4-6 saptamani. In primele zile mai scuturam putin borcanul pentru ca sarea sa se dizolve si sa se distribuie uniform.

Inainte de folosire, lamaile se trec printr-un jet de apa rece, pentru a inlatura gustul sarat.

Sunt perfecte pentru o tagina de pui sau miel, sau chiar pentru a le folosi in umplutura pentru pui, ori pentru un sos cu iaurt si menta, sau asa cum spuneam mai sus - o salata de cous-cous.

Enjoy!

Salata de cartofi cu ceapa verde

2011-10-21T20:42:00.000+01:00

Despre aceasta minunata salata de cartofi cu ceapa verde n-ar fi prea multe de spus. Poate doar ca e usoara, racoritoare, simpla si savuroasa. Se poate servi ca aperitiv, simpla sau ca garnitura. De asemenea, se poate "imbogati" cu ou fiert, insa mie cel mai mult imi place asa:

Pentru doua portii avem nevoie de urmatoarele

ingrediente:

4 cartofi mari, cu coaja alba

3-4 fire de ceapa verde

3 linguri de smantana dulce, grasa

o lingura de maioneza

cateva masline

sare si piper

Cartofii se spala si se fierb in coaja, dupa care se lasa la racit, se decojesc si se taie in cubulete. Se pun intr-un castron, se adauga ceapa verde tocata, smantana, maioneza si se amesteca usor. Se asezoneaza cu sare si piper. La sfarsit se adauga maslinele. Se serveste rece.

Daca doriti sa evitati maioneza, puteti incerca sa inlocuiti smantana si maioneza cu iaurt - e inca si mai fresh!

Enjoy!

French toast cu sirop de artar ...sau pita fripta-n ou "with a twist"

2011-10-18T13:50:00.000+01:00

De cele mai multe ori retetele simple sunt cu adevarat minunate, iar aceasta paine prajita in ou cu siguranta este una dintre ele.

Cred ca fiecare dintre noi a mancat cel putin o data paine cu ou, sau friganele, sau french toast sau pita fripta-n ou - cum ii spune prin partile banatului si mai cred ca fiecare dintre noi are reteta sa de suflet. Pentru mine, pita fripta-n ou a fost intotdeauna sarata, ba chiar de multe ori am pus vegeta sau delikat in oul batut, si intotdeauna o prajeam in ulei. O serveam alaturi de o cana de ceai fierbinte si era perfecta pentru serile reci de iarna.

Astazi insa am hotarat sa incerc varianta dulce, pentru micul dejun si va pot spune un singur lucru: abia astept sa se faca iar dimineata!

Reteta este atat de simpla, incat o puteti face cu ochii inchisi! Pentru doua portii sunt necesare urmatoarele:

Ingrediente:

4 felii de paine alba (de preferinta paine mai veche)

4 oua

200 ml lapte

o lingurita de zahar

unt

sirop de artar

Am folosit paine pentru toast, veche de cateva zile, felii groase, taiate pe diagonala, pe care le-am inmuiat in ouale batute cu lapte si cu zahar si le-am prajit in unt timp de 2-3 minute pe fiecare parte, pana cand s-au rumenit. Le-am servit stropite din belsug cu sirop de artar, alaturi de un pahar cu lapte rece.

Nu-i asa ca e simplu?

Enjoy!

Ficat de porc cu sos de smantana si rozmarin si o garnitura de cus-cus cu menta, lamaie si coriandru

2011-10-16T15:13:00.000+01:00

Imi amintesc si acum acea senzatie minunata pe care am avut-o atunci cand am descoperit gustul usor astringent si foarte aromat al rozmarinului! De atunci a devenit nelipsit din bucataria mea si il folosesc in multe din mancarurile pe care le fac.

Ieri am bantuit mai mult de o ora prin supermarket cautand ceva care sa puna in valoare cele cateva crengute de rozmarin pe care le primisem cu cateva zile in urma, si chiar cand credeam ca nu as putea gasi nimic interesant, mi-a cazut privirea pe un ficat de porc atat proaspat si de imbietor incat n-am mai stat pe ganduri si l-am luat acasa :).

Ficatul de porc este destul de pretentios la gatit, in sensul ca are cateva mici "secrete" pe care eu le-am aflat telefonic de la mama si pe care le voi impartasi cu voi in cele ce urmeaza. De asemenea, este destul de sec si are un gust usor innecacios, motiv pentru care am hotarat sa il servesc insotit de un sos cremos pe baza de smantana si bine am facut pentru ca a iesit de-a dreptul delicios!

Iata si reteta, cu tot cu secrete:

Pentru doua portii avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

300 grame ficat proaspat de porc

100 ml lapte

o crenguta de rozmarin proaspat

150 ml smantana pentru gatit

20 grame unt

doua linguri de ulei

sare si piper, dupa gust

pentru garnitura de cus-cus:

125 gr cus-cus

150 gr apa clocotita

zeama de la jumatate de lamaie

o bucatica de unt

cateva frunze proaspete de menta si coriandru

sare

10 grame unt

Ficatul de porc se spala bine in apa rece, se aseaza intr-un castron, se acopera cu lapte rece si cu rozmarin si se lasa la fragezit vreme de cel putin o ora. Nu se sareaza si nu se condimenteaza, pentru ca altfel se va intari in timpul prajirii. Dupa aproximativ o ora se scurge bine de lapte (eu l-am pus intr-o strecuratoare mare) si se prajeste in uleiul incins timp de 7-8 minute pe fiecare parte. Cand ficatul este prajit se scoate pe o farfurie si se asezoneaza cu sare si piper.

In sosoul ramas in tigaie se adauga 20 de grame de unt, se lasa la topit pe foc mic iar apoi se adauga smantana si se mai lasa pe foc aproximativ 5 minute, amestecand usor cu o lingura de lemn, pana cand incepe sa se ingroase. Eu am folosit unt sarat, asa ca nu a mai fost nevoie sa adaug sare, dar daca folositi unt nesarat - adaugati putina sare. In final, treceti sosul printr-o strecuratoare fina pentru a lasa la o parte eventualele resturi de ficat si crengutele de rozmarin.

Pentru garnitura de cus-cus: intr-un castron, se toarna apa clocotita peste cus-cus si se acopera cu o farfurie timp de aproximativ 10 minute. Se adauga untul, zeama de lamaie, sarea si frunzele de menta si coriandru tocate marunt si se amesteca cu o furculita. Este o combinatie de arome inedita si foarte fresh insa vaeti grija cu coriandrul pentru ca are o aroma foarte puternica si ar putea sa acopere aroma de menta. Eu am folosit 6 frunzulite de menta si 4 de coriandru, dar va recomand sa puneti coriandrul treptat si sa potriviti de aroma dupa gust.

A iesit o mancare gustoasa si aromata, ficatul de porc care este destul de sec si putin innecacios a fost complimentat pe deplin de sosul cremos din unt si smantana, iar aroma rozmarinului i-a dat un plus de savoare. Garnitura de cus-cus a fost usoara si reconfortanta, numai buna pentru masa de seara.

Daca nu sunteti amatori de cus-cus, puteti folosi pe post de garnitura cartofi natur, cu unt si patrunjel, sau chiar o mamaliguta.

Enjoy!

Moroccan chicken tagine

2011-10-10T23:49:00.000+01:00

Ce faci cand mergi in vizita la prieteni si descoperi intr-un colt al camerei un vas de tagine care sta acolo singur si nebagat in seama? Evident, te autoinviti la pranz! Si ca sa fie treaba-treaba, vii cu tema facuta si te apuci de gatit - ca daca tot te-ai autoinvitat, doar n-o sa pui oamenii la munca! Zis si facut: programat zi frumoasa de duminica, cercetat carti, reviste, bloguri, stabilit reteta, procurat condimente, deplasat la domiciliul prietenilor, prestat bunatate de mancare, povestit... Ce sa mai? O duminica minunata! Multumesc Ana si Mircea pentru ca m-ati suportat si ati avut curajul sa transformati pranzul de duminica intr-o experienta cu arome marocane!

Pin It

Prima data cand am gustat tagine a fost asta-vara la unul din numeroasele festivaluri culinare din orasul de pe Tamisa. A fost prima mea intalnire cu aromele Marocului si am hotarat pe loc, atunci, ca voi explora mai mult, pentru ca prea m-a incantat toata imbinarea aceea de culori si gusturi!

Asa am aflat ca tagine (sau tajine) este un termen care denumeste atat diferite preparate in general pe baza de carne precum si vasul special din ceramica in care se pregatesc aceste preparate. Asa am aflat ca putem face tagine de pui, de vita, de miel, sau chiar si vegetariene, ca sofranul, lamaia si coriandrul sunt nelipsite din bucataria marocana, iar cus-cus-ul este un fel de mancare nationala in Maroc.

Pentru aceasta reteta m-am inspirat dintr-o carticica extrem de utila intitulata "Best of Morocco", din diverse bloguri culinare si din reteta lui Jean-Christophe Novelli de pe Good Food Channel. Ce a iesit, va povestesc in cele ce urmeaza:

Ingrediente:

8 pulpe de pui

doua cepe

doi catei de usturoi

o lingurita de piper

doua lingurite de boia de ardei dulce

o lingurita de pudra de ghimbir

o lingurita de scortisoara

o lingurita de turmeric pudra

o lingurita de chimen pudra

cateva fire de sofran

sare de mare - dupa gust

trei liguri de ulei de masline

doua conserve de rosii cuburi in bulion

200 grame masline negre si verzi fara samburi

3 lamai

frunze de coriandru

frunze de patrunjel

Pentru inceput, am pregatit amestecul de condimente: piperul, ghimbirul, turmericul, boiaua, scortisoara, chimenul, sarea si sofranul - le-am amestecat pe toate intr-un castron si am tavalit prin ele pulpele de pui. Le-am lasat asa, sa se patrunda timp de vreo jumatate de ora.

Intr-o tigaie antiaderenta am calit ceapa in uleiul de masline, iar cand ceapa a devenit transparenta am adaugat restul din amestecul de condimente. Am adaugat apoi pulpele de pui si le-am lasat sa se prajeasca la foc mic vreme de cateva minute, doar cat sa se imbine putin cu aroma de ceapa.

Am transferat apoi toata compozitia in vasul de tagine, iar deasupra am adaugat uturoiul pisat, rosiile din conserve, maslinele, feliile de lamai si verdeata tocata.

Am pus capacul si am introdus vasul in cuptorul incins la 160 de grade vreme de o ora si vreo 20 de minute. Am servit cu garnitura de cus-cus - care n-a mai prins sedinta foto din motive de mirosuri imbietoare producatoare de o foame si de-o pofta ce nu mai puteau fi amanate!

Va recomand sa va jucati cu condimentele si sa va potriviti cantitatile dupa propriile preferinte - veti avea parte de o experienta minunata!

Enjoy!

Conopida si broccoli la cuptor cu sos Bechamel si crusta crocanta de pesmet si branza Cheddar

2011-10-09T20:31:00.001+01:00

Din categoria: retete cremoase pentru zile ploioase (categorie de care va asigur ca veti mai auzi pe-aici, din simplul motiv ca toamna a inceput sa isi intre in drepturi depline si ne "rasfata" macar cu cate o ploaie pe zi, mai lunga sau mai scurta - dupa cum ii e la indemana) astazi va prezint aceste minunate legume - conopida si broccoli - scaldate in sos Bechamel din belsug si acoperite cu o crusta crocanta de pesmet si branza Cheddar. O reteta cu titlu sofisticat, insa foarte usor de facut si extrem de gustoasa, perfecta atat pentru pranz cat si pentru cina.

Pentru doua portii avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

o conopida de aproximativ 350 grame

350 grame broccoli

50 grame branza Cheddar

100 grame pesmet

cateva crengute de coriandru proaspat

25 grame unt

sare si piper

Pentru sosul Bechamel:

35 grame unt

35 grame faina

600 ml lapte

un varf de cutit de nucsoara

Desfacem conopida si broccoli in buchetele si le punem la fiert in apa clocotita cu sare vreme de 5 minute.

Separat, intr-o cratita, punem untul la topit la foc mic, adaugam faina si nucsoara amestecand incontinuu cu o lingura de lemn, iar apoi adaugam laptele putin cate putin, amestecand cu grija pentru a nu forma cocoloase. Dupa ce am adaugat tot laptele, lasam sa fiarba la foc mic inca doua minute si gata - am preparat sosul Bechamel.

Ungem peretii unui vas termorezistent cu unt, aranjam buchetelele de conopida si broccoli, adaugam sare si piper dupa gust, turnam deasupra sosul Bechamel, radem branza Cheddar, acoperim cu pesmet si coriandru tocat marunt si dam la cuptorul incins la 200 de grade timp de 20 de minute, pana cand se rumeneste.

Se serveste fierbinte, alaturi de cei dragi.

Enjoy!

Risotto cu sparanghel

2011-10-04T18:54:00.000+01:00

Stiu ca am promis de cateva zile bune aceasta reteta, insa de data asta am o scuza: a fost vara la Londra! Da! O saptamana intreaga ne-am rasfatat cu temperaturi care prevesteau mai degraba un inceput de august decat mijlocul toamnei, iar pentru Londra asta chiar este un eveniment! Motiv pentru care, in loc sa scriu retete pe blog - m-am ocupat cu urmatoarele: am facut o excursie la Bournemouth, pe malul oceanului, m-am plimbat prin parcuri si m-am bucurat de soare! Acum ma iertati, nu-i asa? :)

Inainte insa de reteta propriu zisa, vreau sa va spun cateva cuvinte despre risotto.

Risotto este un preparat rafinat cu specific italian, servit cu carne, peste sau legume, pentru pregatirea caruia este necesara respectarea catorva reguli de baza. Alegerea orezului este extrem de importanta: pentru un risotto ca la carte se recomanda orezul cu bobul rotund, cel mai popular fiind orezul de tip Arborio - cu un nucleu bogat in amidon care permite bobului de orez sa-si pastreze interiorul "al dente" in timp ce la suprafata se formeaza acea consistenta cremoasa si fina. Alte tipuri de orez care pot fi folosite la risotto: Carnaroli, Padano sau Vialone Nano. Metoda de preparare este diferita de clasicul pilaf cu care suntem obisnuiti: lichidul se adauga treptat peste orez, amestecand incet pana cand se incorporeaza in totalitate, iar pentru a obtine acea textura fina si cremoasa, la final se adauga unt si parmigiano ras.

Pentru doua portii de risotto cu sparanghel avem nevoie de urmatoarele

Ingrediente:

160 grame orez

o legatura de sparanghel (7-8 bucati)

40 grame unt

o ceapa de marime mijlocie

50 ml vin alb

500 ml supa vegetala

20 grame parmigiano ras

Pregatim supa vegetala fie din legume fie din concentrat si o lasam sa fiarba la foc mic. Eu nu am avut suficiente legume la indemana si nici concentrat vegetal asa ca am folosit concentrat de pui, insa in aceasta reteta fiind vorba de un risotto fara carne - are un gust mai bun cu supa de legume facuta in casa (promit ca vin cu reteta cat de curand).

Taiem coditele de asparagus in rondele de aproximativ un centimetru grosime, pastrand varfurile intregi.

Intr-o tigaie antiaderenta, la foc mic, calim ceapa tocata marunt impreuna cu jumatate din cantitatea de unt. Cand ceapa devine transparenta, adaugam coditele de sparanghel taiate rondele si mai lasam la calit pentru inca aproximativ doua minute, dupa care adaugam orezul. Amestecam in continuare incet cu o lingura de lemn pana cand bobul de orez devine transparent, iar apoi adaugam vinul. Abia cand vinul este evaporat complet, incepem sa adaugam treptat supa. Este foarte important ca supa sa fie fierbinte, cel mai practic este sa o lasam pe aragaz, la foc foarte mic pe un ochi separat. Supa se adauga in cantitati mici cu ajutorul unui polonic, pana cand acopera in totalitate orezul si se amesteca pana cand se incorporeaza in totalitate - abia apoi se pune urmatorul polonic de supa.

La jumatatea procesului (aproximativ 10 minute) adaugam si varfurile de asparagus si continuam sa fierbem, adaugand treptat supa pana cand aceasta a fost absorbita complet.

In final, luam tigaia de pe foc, adaugam untul si parmezanul ras si mai amestecam vreme de cateva minute. Se serveste fierbinte, alaturi de un pahar de vin alb sec.

Enjoy!

Tagliatele cu nuci si gorgonzola

2011-09-25T13:39:00.002+01:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu fara paste chiar ca n-as putea trai. Si fara parmigiano. Si fara gorgonzola. Si ar mai fi cateva, dar n-o sa le insir pe toate acum :). Dar sa revenim la paste. Tagliatelele sunt printre preferatele mele, alaturi de lasagne si clasicele spaghetti. Nu ma dau la o parte nici de la o portie de paste scurte (penne, farfalle, coniglie sau alte varietati), iar cand vine vorba de ravioli... deja imi lasa gura apa!

Inspirata de culorile toamnei, aseara am facut aceste minunate tagliatele in tonuri de verde si maro, cu un sos fin si cremos de gorgonzola si cu miez de nuca: un deliciu! Ar fi mers de minune acompaniate de un pahar de vin rosu, sec, asa cum bine sugera cineva, dar daca n-am avut - au fost bune si fara, oricum data viitoare promit ca nu se mai intampla!

Pentru doua portii avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

250 grame tagliatele

cativa samburi de nuca

20 grame unt

75 grame gorgonzola

50 grame smantana dulce

sare si piper dupa gust

parmigiano

Pastele se fierb in apa cu sare conform indicatiilor de pe ambalaj. Daca va plac "al dente" puteti sa reduceti timpul de fierbere cu un minut, pe care il veti recupera la sfarsit.

In timp ce fierb pastele, pregatim sosul: intr-o tigaie antiaderenta, la foc mediu, punem la incins untul iar apoi miezul de nuca taiat in bucati. Apoi adaugam branza gorgonzola taiata bucati si dam focul mic, amestecand cu grija cateva minute pana cand obtinem o pasta omogena. In final adaugam smantana si potrivim de sare. Cand pastele sunt fierte, le scurgem de apa si le transferam direct in tigaie, peste sos, amestecand cu grija la foc mic inca un minut.

Pentru a obtine pastele "al dente" este foarte important sa respectam timpul de fierbere inscris pe ambalajul pastelor. In cazul de fata, am redus timpul de fierbere cu un minut pentru a lasa timp pastelor sa mai fiarba un minut in tigaie impreuna cu sosul. De asemenea, pastele nu se mai trec prin apa rece, ci se scurg doar de apa in care s-au fiert si se transfera direct in tigaie, peste sos, pentru a nu le opri din fierbere.

Sevim cu parmezan si cu piper proaspat macinat.

Enjoy!

Chocolate cookies

2011-09-24T15:52:00.000+01:00

Avertisment: do not try these at home if you are on diet!

Cu alte cuvinte, daca v-ati apucat deja de dieta, cu gandul ca veti avea o talie de invidiat in noaptea de Anul Nou, acest post nu este pentru voi. Desigur, eu nu intru in categoria de mai sus, deoarece, asa cum am mai spus-o in repetate randuri, dieta o incep de luni!

Pana atunci, am sa ma rasfat cu aceste fursecuri de-a dreptul decadente, cu un continut atat de mare de ciocolata, incat mi-e teama ca daca s-ar afla - ar putea fi declarate ilegale. Am sa impartasesc totusi cu voi aceasta reteta pentru ca stiu ca o data ce o veti incerca, o veti pastra numai pentru voi, inchisa intr-un cufar secret si nu o veti dezvalui nici macar celor mai bune prietene :)

Asadar, pentru aproximativ 15 cookies avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

125 grame ciocolata neagra

150 grame faina

30 grame cacao

o lingurita bicarbonat

jumatate de lingurita de sare

125 grame unt

75 grame zahar brun

50 grame zahar alb

1 lingurita esenta de vanilie

un ou

350 grame ciocolata maruntita

Metoda de preparare:

Se incinge cuptorul la 170 grade.

Cele 125 grame de ciocolata se topesc pe bain-marie.

Intr-un castron se amesteca ingredientele solide: faina, cacao, sare si bicarbonat.

Separat, intr-un alt castron se freaca untul cu zaharul alb si cu zaharul brun, iar apoi se incorporeaza incet ciocolata topita, esenta de vanilie si oul. Se amesteca bine cu o lingura de lemn sau cu mixerul pana cand se incorporeaza bine oul si rezulta o compozitie cremoasa. In final, se adauga treptat ingredientele uscate, amestecand usor cu o lingura de lemn.

Cand compozitia este omogena, adaugam ciocolata taiata marunt.

Pentru a pune la cuptor, luam gramajoare din aluat cu ajutorul unei linguri si le asezam in tava unsa cu unt si tapetata usor cu faina, sau mai bine acoperita cu o hartie de copt. Nu trebuie sa dam forma fursecurilor, se vor "aseza" ele singure in timpul coacerii. Lasam o distanta de 3-4 centimetri intre gramajoare, nu le inghesuim, chiar daca trebuie sa coacem mai multe transe. Intr-o tava obisnuita mie mi-au incaput 6 gramajoare. Lasam la cuptorul incins la 170 grade pentru 20 de minute. Verificam fursecurile daca sunt coapte cu ajitorul unei scobitori - care trebuie sa iasa semi-uda si fara aluat lipit pe ea. Chiar daca vi se pare ca fursecurile sunt prea moi, scoateti-le totusi din cuptor, pentru ca ele se vor intari cand sunt reci.

Cand fursecurile sunt coapte, le scoatem din cuptor, le lasam in tava pentru inca 10 minute, dupa care le scoatem pe un grilaj si le lasam la racit.

Se servesc alaturi de un pahar mare cu lapte rece.

Enjoy!

Vanilla cupcakes

2011-09-18T02:16:00.000+01:00

Dupa o saptamana lunga si obositoare nimic nu poate fi mai reconfortant decat o dimineata tarzie de duminica scaldata in soare, cu aroma de cafea si parfum de vanilie! Asa ca nu mai stati pe ganduri, invitati-va prietenele la o sueta si rasfatati-va cu o cafea buna si cu aceste minunate prajiturici pufoase, cu crema fina si aromata! Desigur ca printe subiectele de discutie vor fi si cele legate de dieta si sport, insa, nu-i asa, de sport si dieta ne apucam de luni, ca doar' cine a mai auzit sa incepi dieta duminica?

Dar acum gata cu palavrageala, hai sa ne apucam de treaba! Pentru 12 cupcakes avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

pentru blat:

112 grame faina cu agent de crestere (self raising flour)

112 grame zahar

112 grame unt

doua oua

o lingurita de esenta de vanilie

pentru crema:

500 grame zahar pudra

250 grame unt

o lingurita de esenta de vanilie

o lingura de apa

pentru decor:

zahar colorat sau orice va trece prin cap :)

Metoda de preparare e atat de simpla incat sigur o sa mai repetati aceasta reteta de multe ori.
Asadar, pentru blat: se pune untul intr-un castron si se introduce in cuptorul cu microunde pentru a se topi timp de 30 de secunde. Intr-un castron se cerne faina, se adauga zaharul, apoi ouale, untul topit si esenta de vanilie si se amesteca bine cu o lingura de lemn sau cu mixerul. Apoi, cu o lingura, punem compozitia in formele de hartie, umplandu-le cam pe trei sferturi. Introducem in cuptorul incins la 180 de grade timp de aproximativ 15 minute. Verificam daca aluatul este copt cu ajutorul unei scobitori pe care o introducem in mijloc - si daca aceasta iese curata - atunci putem scoate tava din cuptor.

Intre timp pregatim crema:
intr-un castron, amestecam untul (este bine ca untul sa fie la temperatura camerei) cu zaharul pudra, vanilia si apa pana cand obtinem o crema fina.
Cand prajituricile s-au racit, punem crema deasupra si decoram dupa bunul plac :)
Iata si o sectiune:

Enjoy!

Galuste cu prune

2011-09-11T21:16:00.003+01:00

Se pare ca m-a apucat si pe mine o oarecare emotie de toamna, un fel de melancolie amestecata cu amintiri din copilarie, cu dor de casa si de prieteni vechi, de tarabe pline cu struguri copti si mere, de un concert live Nicu Alifantis, de caietul din liceu cu versuri de Nichita Stanescu...

In consecinta, cu toamna in suflet si ploaia la usa, l-am lasat pe Nicu Alifantis sa cante pe fundal, mi-am pregatit o cana mare de capuccino cu scortisoara si m-am apucat de facut galuste cu prune - acel "ceva dulce" vestitor de inceput de toamna, cu crusta crocanta de pesmet prajit cu zahar, cu invelis de aluat fin si miez zemos de pruna coapta cu scortisoara. Si uite-asa, in cateva ore m-am ales cu o minunata gramada de galuste aurii - numai bune de alungat melancolia :)

Dar hai sa lasam melancolia la o parte si sa va spun ca pentru vreo 15 galuste potrivite ca marime avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

pentru aluat:

- 600 grame cartofi cu coaja rosie

- 250 grame faina

- un ou

- un praf de sare

- o lingura de zahar brun

- o lingura de ulei

pentru umplutura:

- 500 grame prune

- zahar brun

- scortisoara

pentru crusta:

- 50 grame ulei

- 200 grame pesmet

- 100 grame de zahar brun

Cartofii se fierb in coaja, dupa care se lasa la racit, se pun intr-un castron si se zdrobesc ca pentru piure. Peste cartofii zdrobiti bine se adauga faina, oul, uleiul si zaharul si se framanta toata compozitia vreme de cateva minute, pana cand se obtine un aluat moale dar nelipicios. Daca este necesar, se mai adauga putin ulei.

Pe o planseta bine infainata, se intinde aluatul intr-o foaie groasa cam de un centimetru, iar apoi cu ajutorul unui cutit impartim aluatul in patrate cu latura de aproximativ 5 centimetri. Se pune in mijlocul fiecarui patrat o jumatate de pruna, o jumatate de lingurita de zahar si un varf de cutit de scortisoara. Eu am pus mai degraba un sfert de pruna, pentru ca aveam niste prune mari cat caisele. Nu e nici urma de prune romanesti pe meleaguri englezesti, asa ca a trebuit sa ma multumesc cu ce am gasit...

Intre timp se pune la fiert o oala mare cu apa si cu putina sare. Se aduna apoi aluatul in jurul prunei si se formeaza astfel galustele. Cand galustele sunt gata, le scufundam usor in apa clocotita si le lasam sa fiarba la foc potrivit pana cand se ridica la suprafata.

Pana cand galustele fierb, avem suficient timp sa pregatim crusta: se pune uleiul la incins, dupa care se adauga pesmetul si zaharul si se amesteca usor pana cand se rumeneste.

Tavalim galustele prin pesmet si gata! Le putem servi oricum, sunt bune si calde si reci. Puteti incerca sa le serviti si cu smantana deasupra, dar sunt la fel de bune si fara.

Pofta buna!

Despre drepturi de autor

2011-09-09T19:05:00.000+01:00

Am hotarat sa scriu acest articol dupa ce mai multi autori ai blogurilor culinare s-au confruntat cu situatii in care pozele lor si chiar textele au fost copiate cu nerusinare si postate pe asa-zise bloguri care nu au nici o legatura cu bucataria iar cu bunul simt - nici atat!

Va invit sa preluati acest articol si sa il fololositi impotriva tuturor blogurilor unde va gasiti retetele si pozele copiate cu nerusinare!

Drepurile de autor in Romania sunt protejate prin lege, mai precis: Legea 285 din 23 iunie 2004 privind dreptul de autor si drepturile conexe, modificata si completata prin OUG 123 din 01 septembrie 2005.

Astfel:

despre autor:

Art. 3. (extras) (1) Este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera.

Art. 4. (extras) (1) Se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica.

despre opera/creatie:

Art. 7. (extras) Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt:

a) scrierile literare si publicistice, conferintele, predicile, pledoariile, prelegerile si orice alte opere scrise sau orale, precum si programele pentru calculator;

......

f) operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;

.....

despre drepturile autorului:

Art. 12. Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii.

despre reproducerea operei:

Art. 14. Prin reproducere, in sensul prezentei legi, se intelege realizarea integrala sau partiala a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc si sub orice forma, inclusiv realizarea oricarei inregistrari sonore sau audiovizuale a unei opere, precum si stocarea permanenta ori temporara a acesteia cu mijloace electronice.

despre sanctiuni:

Art. 141. Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amenda de la 2.500 lei (RON) la 50.000 lei (RON) fapta persoanei care isi insuseste, fara drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunostinta publica o opera sub un alt nume decat acela decis de autor.

Cu alte cuvinte, dragi bloggeri, inainte de a va insusi si de a mai copia cu nerusinare munca altcuiva, ganditi-va ca s-ar putea sa va alegeti nu numai cu o amenda frumusica dar si cu o vizita la inchisoare pentru o buna bucata de vreme (cazare si masa incluse)!

Iar daca aveti impresia ca va puteti ascunde sub anonimat sau e greu de dovedit furtul - va inselati amarnic! Toti furnizorii de internet, programe si aplicatii online si offline sunt obligati sa puna la dispozitia autoritatilor toate datele pe care le detin despre utilizatorii lor, iar postarile pe site-uri sau bloguri raman in memorie pe server inclusiv dupa stergerea acestora. Si am convingerea ca nici o firma din lume nu isi va periclita imaginea pentru a proteja un hot!

In continuare, pentru autorii care isi gasesc operele furate cu nesimtire, va pun la dispozitie urmatorul model de notificare pe care il puteti trimite hotului prin orice mijloc (inclusiv email sau postare pe blog):

Va aduc la cunostinta pe aceasta cale ca prin postarea din data de .... la adresa: www..... (link la postare) ati publicat texte si/sau poze care imi apartin fara a avea acceptul meu expres pentru aceasta.
Astfel ati incalcat prevederile Legii 285 din 23 iunie 2004 privind dreptul de autor si drepturile conexe, modificata si completata prin OUG 123 din 01 septembrie 2005 care prevede necesitatea obtinerii acordului expres al autorului inainte de a publica integral sau partial opera sa. In consecinta, conform art. 141 din legea mentionata mai sus, sunteti pasibil de o amenda cuprinsa intre 2.500 lei si 50.000 lei, precum si pedeapsa cu inchisoarea pentru o perioada de 3 luni pana la 5 ani.
In concluzie, va somez pe aceasta cale ca pana la data de... (un termen de cateva zile) sa inlaturati postarea (pozele/textul) din data de .... de la adresa: www...... intrucat nu aveti acordul meu expres pentru publicarea acesteia.
In caz contrar, ma vad in situatia de a va actiona in judecata, solicitand instantei aplicarea pedepsei celei mai mari si de asemenea, solicitandu-va daune materiale, cheltuieli de judecata si onorariu de avocat.

In speranta ca v-am fost de ajutor, va doresc tuturor spor la treaba si inspiratie in bucatarie!

Oua in cuib de rosii

2011-09-09T15:46:00.000+01:00

Imi place micul dejun - mai ales cand il servesc la ore tarzii ale diminetii. Nu sunt o persoana matinala, iar singurele ocazii cu care ma trezesc bucuroasa la ore care incep cu 5 sau 6 sau 7 - sunt acelea care presupun plecarea in vreo excursie :).

Astazi m-am trezit tarziu si am pregatit aceste minunate oua coapte in rosii - la care ma gandeam deja de o bucata buna de vreme. Ma bucur tare mult ca le-am incercat, sunt atat de simplu de facut si atat de bune, incat cu siguranta le voi mai pregati de multe ori de-acum inainte!

Pentru a pregati acest mic dejun minunat avem nevoie de: doua vase Ramekin (sunt acele vase mici, rotunde, din ceramica sau portelan), doua rosii mari, bine coapte, doua oua, sare si piper dupa gust, busuioc pentru decor.

Rosiile se scobesc cu ajutorul unei linguri si se curata bine de samburi. Introducem rosiile in vasele Ramekin si spargem cate un ou in fiecare rosie. Asezonam cu sare, piper si busuioc. Dam la cuptorul incins la 220 grade pentru 15-20 de minute, pana cand se coaguleaza oul. Servim cu branza topita sau telemea.

Iata si o sectiune:

Enjoy!

Pancakes cu afine

2011-09-02T21:28:00.000+01:00

Prima data am facut pancakes acum doi ani - ocazie cu care m-am indragostit pe loc de aceste pufosenii :). Adevarul este ca nici nu ai cum sa nu te indragostesti de ele: aromate, simplu de facut, vesele, ce mai - ideale pentru un mic dejun "rasfatat". Astazi am facut varianta cu afine si sirop de artar si cred ca au avut si ele chef de joaca, pentru ca mi-au iesit sub toate formele - numai rotunde nu!

Ingrediente: (pentru 9-10 pancakes)

200 grame faina

o lingurita (5 grame) praf de copt

jumatate de lingurita bicarbonat

doua linguri (60 grame) zahar

un ou

300 ml lapte

30 grame unt

150 grame afine proaspete

sirop de artar (maple syrup)

Metoda de preparare:

Intr-un castron se amesteca faina, praful de copt, bicarbonatul si zaharul. Separat se bate oul cu laptele, iar intr-o craticioara se pune untul la topit. Se adauga treptat oul batut cu lapte peste amestecul de faina, amestecand cu ajutorul unui tel in forma de para pana cand obtinem un aluat gros. Apoi se adauga untul topit si jumatate din cantitatea de afine si se mai amesteca putin cu grija pentru a nu zdrobi afinele.

Se incing cateva picaturi de ulei intr-o tigaie antiaderenta. Cu ajutorul unei linguri se pune aluatul in tigaie fara a misca tigaia ca la clatitele traditionale Aluatul isi va lua o forma rotunda, iar pentru a nu se imprastia prea mult in tigaie este important ca tigaia sa fie bine incinsa. Pentru un pancake se pun aproximativ doua linguri de aluat in tigaie si se lasa sa se prajeasca la foc mediu aproximativ 2-3 minute, pana cand pe suprafata apar gaurele ca in imaginile de mai jos. Apoi se intorc si pe cealalta parte si se prajesc pana cand devin aurii.

Se servesc stropite din belsug cu sirop de artar si decorate cu afine proaspete.

Enjoy!

Crema de zahar ars

2011-08-28T01:31:00.002+01:00

De fiecare data cand ma gandesc la crema de zahar ars imi vin in minte amintiri din vremea copilariei cand mama ne pregatea acest desert minunat! Cel mai dificil lucru cu acest desert mi se parea atunci (si mi se pare si acum) timpul de asteptare pana cand crema se raceste.

Metoda de preparare in schimb este extrem de simpla, iar ingredientele sunt la indemana oricui. Asadar, avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

pentru crema:

4 oua

500 ml lapte

130 grame zahar

1 plic de zahar vanilat

pentru caramel:

50 grame zahar

3 linguri apa

Metoda de preparare:

Se preincalzeste cuptorul la 180 grade.

Pentru crema: laptele se pune la fiert intr-o craticioara, dupa care se ia de pe foc si se lasa sa se raceasca. Intre timp, cu ajutorul unui tel in forma de para se amesteca ouale cu zaharul si cu zaharul vanilat. Se adauga laptele caldut. Ouale si cu zaharul se amesteca incet doar atat cat sa se topeasca zaharul, fara insa a forma prea multa spuma, in acest fel crema va iesi compacta, fara bule de aer.

Separat, intr-o craticioara se amesteca cele 50 grame de zahar si cele trei linguri de apa si se lasa la fiert pe foc mediu pana cand zaharul se topeste si capata o culoare aramie, transparenta. Caramelul astfel rezultat se toarna intr-o forma pentru budinca (eu nu am avut, asa ca am folosit un vas termorezistent - yena). In final se adauga compozitia pentru crema si se da la cuptor, la 180 de grade, pe bain-marie timp de o ora.

O data scoasa din cuptor, crema trebuie sa stea la racit cel putin 3 ore, dupa care se poate servi.

Enjoy!

Limonada cu miere si ghimbir

2011-08-05T15:34:00.001+01:00

Pentru zilele fierbinti de vara, aceasta limonada racoritoare si reconfortanta este alegerea perfecta! Si cum in Londra vara vine tarziu si sta putin, zilele acestea m-am bucurat din plin de soare si am savurat in fiecare zi aceasta limonada proaspata minunata!

Ideea o am de la AntiX, care saptamana trecuta imi recomandase un remediu pentru raceala bazat pe lamaie, miere si ghimbir, insa eu - incapatanata cum sunt m-am tratat cu aspirina si paracetamol si in loc sa imi prepar remedii pentru raceala, m-am apucat de facut limonada :).

Reteta este cat se poate de simpla: intr-o carafa de un litru am ras 2 cm de ghimbir, am adaugat zeama de la o lamaie si inca doua lamai taiate in bucati, doua linguri de miere si frunze proaspete de menta, am adaugat apa rece si gata!

Se serveste rece, pe terasa, cu prietenii :). Enjoy!

Salata calda cu legume de vara si branza halloumi

2011-08-01T19:48:00.001+01:00

Am descoperit branza halloumi acum cateva luni si de atunci a devenit preferata mea. O branza de origine cipriota, usor sarata, obtinuta din lapte de capra si de oaie, ideala pentru a fi prajita pe gratar sau in tigaie cu putin ulei de masline.

Astazi mi s-a facut pofta de ceva usor si colorat, asa ca am luat repede doi ardei, un dovlecel verde, o ceapa rosie, cateva masline si o bucata de branza halloumi, le-am taiat in bucati nu prea mici, le-am stropit cu zeama de la o jumatate de lamaie si le-am prajit cateva minute intr-o tigaie cu doua linguri de ulei de masline. A iesit o minunatie de salata calda, care poate fi servita atat ca fel unic cat si pe post de garnitura. Eu am servit-o ca atare, asezonata doar cu sare si piper si stropita cu putina zeama de lamaie. Este ideala pentru o dupa amiaza insorita de vara!

Pofta buna! :)

Almond St Clement Cake

2011-07-25T17:52:00.015+01:00

O prajiturica tare populara in UK, dar in acelasi timp ieftina si foarte usor de facut, numai buna de servit alaturi de cei dragi :)

Ingrediente pentru 6 portii:

- 3 portocale

- 250g pudra de migdale (almond powder)

- 4 oua

- 3 lingurite de praf de copt

- 250g zahar

Metoda de preparare:

Portocalele:

- se razuiesc dupa care se pun la fiert pentru un interval de 1h-1h30min (pana cand devin moi).

- dupa racire, se decojesc si se adauga intr-un blender (robot de bucatarie sau in lipsa acestora se toaca marunt) pana ajung la o stare lichida.

- se separa albusul de galbenus
- se adauga zaharul peste albus si se amesteca pana se omogenizeaza
Treptat se adauga praful de migdale si se amesteca dupa care se adauga portocalele si galbenusurile.

La final se adauga praful de copt, se amesteca bine dupa care intreaga compozitie se pune intr-o forma rotunda si se introduce in cuptor la 180 grade pentru aproximativ 50 min (trebuie sa aiba o culoare aurie inchisa la final)

Dupa ce blatul s-a racit, se taie in jumatate, se pune un strat de gem de caise, iar deasupra se poate adauga o glazura (eu am folosit un gem de caise - se pune la incalzit pentru a fi mai usor de intins).

Enjoy!

Piadine romagnole cu prosciuto di Parma si rucola

2011-07-23T12:58:00.002+01:00

Toata saptamana trecuta m-am gandit la o excursie in Italia, dar asta deja nu mai e o surpriza pentru nimeni, pasiunea mea pentru aceasta tara fiind deja de notorietate :). Si cum era destul de dificil sa dau o fuga pana la Milano, m-am gandit sa aduc un pic de savoare italiana in bucataria mea: am ales sa fac aceste minunate piadine, pe care le-am umplut cu crema de branza, prosciuto di Parma si rucola. O reteta pe cat de simpla, pe atat de gustoasa.

Ingrediente:

pentru 4 piadine

- 500 grame faina

- 160 ml apa (sau lapte)

- 70 grame untura

- 2 grame bicarbonat

- 10 grame sare

pentru umplutura

- crema de branza

- 8 felii Prosciuto di Parma

- rucola

Intr-un castron se pune faina, bicarbonatul si untura la temperatura camerei, taiata in cubulete. Se amesteca putin, apoi se adauga laptele caldut si sarea. Am folosit faina alba simpla, fara agent de crestere (plain flour) si am pus lapte pentru ca piadinele sa iasa mai pufoase.

Se framanta aluatul timp de 10 minute, pana cand se formeaza o bila elastica si nelipicioasa. Am lasat aluatul sa se odihneasca jumatate de ora intr-un castron acoperit cu un prosop umed.

Dupa jumatate de ora, am impartit aluatul in 4 parti egale si am format 4 bilute pe care le-am mai framanatat putin, dupa care le-am intins cu sucitorul, pana ce au capatat forma unui disc cu grosimea de 4-5 mm. Discurile mele nu au fost foarte rotunde, sper ca data viitoare o sa imi iasa mai bine :)Aluatul este foarte usor de lucrat, nu se lipeste deloc, totusi planul de lucru trebuie infainat, la fel si sucitorul, iar daca e cazul, in timp ce intindeti foile, mai puteti pudra cu putina faina.

Le-am prajit cate 2-3 minute pe fiecare parte, la foc mediu, intr-o tigaie antiaderenta incinsa. Tigaia nu trebuie unsa cu nimic, untura din aluat fiind suficienta. Mi-au iesit patru piadine pufoase, minunate!

Pentru umplutura, am uns fiecare piadina cu o crema de branza (reteta originala e cu Squaquerone - o branza usoara de vaca, foarte cremoasa, dar eu n-am avut, asa ca am pus ce am avut prin frigider - creme de Saint Augur), doua felii de prosciuto di Parma si rucola.

Folositi-va imaginatia si umpleti piadinele cu diferite branzeturi, salamuri si cruditati. E o gustare ideala pentru o dimineata tarzie de weekend. Pofta buna!

Placinte cu ceapa verde

2011-07-17T02:38:00.002+01:00

Daca e Londra ...it's raining cats and dogs, vorba englezului!

Iar ieri, dupa ce ca m-am trezit tarziu, aproape de ora amiezii, am constatat ca nu am nici o sansa sa ies la plimbare, pentru ca ploaia era in plina desfasurare si nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se opreasca. Ploaia din sambata asta a fost ca o vecina nesuferita: o pensionara cu prea mult timp liber, care vine sa iti bata la usa sa iti ceara o cana de zahar exact cand ti-e lumea mai draga si sta pe capul tau sa-ti povesteasca cate-n luna si-n stele cat e ziulica de mare. M-am trezit asadar cu ploaia la usa si n-am avut decat sa stau sa-i ascult stropii marunti cazand pe acoperisul terasei - si ca sa nu par nepoliticoasa m-am gandit sa o servesc cu niste placinte cu ceapa verde, doar-doar s-o imbuna macar un pic.

Reteta am vazut-o acum ceva vreme pe blogul Inei Todoran si recunosc ca m-am tot gandit la ea, atrasa fiind de lista foarte scurta de ingrediente si de procedeul relativ simplu de preparare. Mi-au iesit niste placinte delicioase, pe care sunt sigura ca le voi mai repeta cat de curand!

Ingrediente:

400 grame faina

250 ml apa clocotita

sare

ulei de masline

ceapa verde

Am pus intr-un castron faina (faina simpla, fara agent de crestere - "plain flour"), peste care am adaugat treptat apa clocotita, am amestecat compozitia cu ajutorul unei linguri de lemn iar apoi am framantat aluatul cu mana pana cand acesta s-a dezlipit frumos de pe degete. Am format o biluta pe care am invelit-o intr-o folie transparenta, am acoperit-o cu un prosop si am lasat-o sa se odihneasca timp de 45 de minute.

Intre timp, am luat o legatura de ceapa verde si am taiat marunt doar partea verde.

Dupa ce au trecut cele 45 de minute, am impartit aluatul in 6 bilute mai mici, pe care le-am intins cu sucitorul pe blatul de lucru presarat cu faina. In timp ce lucram la intins fiecare foaie, aluatul ramas l-am acoperit cu un prosop pentru a nu se usca. Aluatul a fost cam lipicios, asa ca a trebuit sa il pudrez in permanenta cu faina, pentru a nu se lipi de sucitor. Foaia rezultata am uns-o cu ulei, am presarat ceapa verde si sare si am rulat-o formand astfel un sul pe care apoi l-am rasucit in forma de spirala.

Melcisorii astfel rezultati i-am aplatizat usor cu mana, iar apoi i-am intins cu sucitorul pana cand au avut o grosime de aproximativ jumatate de centimetru. I-am prajit timp de doua-trei minute pe fiecare parte, in tigaia incinsa si unsa cu putin ulei.

Au rezultat niste placinte minunate, numai bune de savurat alaturi de un pahar cu iaurt!

Iar reteta am notat-o la loc de cinste in caietul meu cu bunatati. Multumesc Ina pentru inspiratie! :)

Trufe de ciocolata alba cu whisky si coaja de mandarine

2011-07-12T14:52:00.001+01:00

Duminica trecuta mi s-a facut pofta de ceva dulce. Si cum din ultima excursie in Italia m-am intors cu aproape jumatate din Enciclopedia della Cuccina Italiana (mai precis 10 volume, ca doar atatea mi-au incaput in bagaje), am hotarat ca ar fi momentul sa incep aventura dulce cu o reteta simpla. Am ales reteta aceasta pentru ca necesita putine ingrediente si m-am apucat de treaba. Mi-au iesit niste trufe delicioase, parfumul cojilor de mandarine s-a imbinat perfect cu aroma de whisky, iar compzitia cremoasa a trufelor a fost complimetata din plin de bucatele de ciocolata alba si cojile crocante de mandarina.

Ingrediente

pentru trufe:

- 250 gr ciocolata alba

- 200 ml smantana dulce

- 20 gr zahar

- 40 ml apa

- o lingurita de whisky

pentru decor:

- doua mandarine

- 50 gr zahar

- 100 gr ciocolata alba

- cacao

Intr-o craticioara am amestecat 40 ml apa cu zaharul pana cand a inceput sa fiarba. Dupa aceea am adaugat smantana. Cateva cuvinte despre smantana: am folosit "double creme", o smantana dulce, nefermentata, cu o grasime de 38%, la noi cred ca cea mai apropiata ar fi smantana dulce La Dorna (32% grasime). Am adus intreaga compozitie la fierbere, iar dupa 3-4 minute am luat cratita de pe foc, am lasat-o 10 minute deoparte ca sa se racoreasca putin si am adaugat ciocolata alba taiata marunt, amestecand incet, pana cand compozitia s-a omogenizat. Cand compozitia s-a racit, am adaugat doua lingurite de whisky-ul si am plasat craticioara in frigider pana cand compozitia s-a intarit, amestecand din cand in cand pentru a verifica stadiul in care se afla. Compozitia a stat la frigider aproximativ o ora si jumatate.

Odata intarita compozitia, am folosit o lingura pentru a forma bile de marimea unei nuci, pe care le-am asezat in frigider pentru inca o ora pentru a se intari. Intre timp, am inceput sa pregatesc decorul: am taiat marunt ciocolata, iar mandarinele le-am pus la fiert timp de 10 minute pentru a elimina gustul amar din coaja. Am decojit mandarinele, iar cu lama unui cutit am ras partea alba a cojilor. In continuare, am pus la fiert 4 linguri de apa cu 50 gr zahar si am adaugat cojile de mandarina taiate felii, lasand sa fiarba inca aproximativ 15 minute. Am scos cojile pe o folie de aluminiu (ar fi fost mai bine daca le scoteam pe un grilaj, ca sa se poata scurge cum trebuie), le-am lasat sa se raceasca, le-am taiat marunt si le-am amestecat cu bucatelele de ciocolata.

Am scos din frigider bilutele, le-am rostogolit prin cacao si le-am ornat cu amestecul de mai sus. Desi in final am constatat ca nu a fost chiar asa de simplu precum parea la prima vedere, iar compozitia nu mi s-a intarit suficient (asta pentru ca am pus doua lingurite de wiskhy in loc de una), va asigur ca merita tot efortul!

PS: La multi ani fratelui meu Cosmin! Iti doresc sa fii mereu vesel si fericit si promit ca atunci cand voi veni acasa voi face o portie dubla de trufe :)