Se afișează postările cu eticheta Francesco Elmi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Francesco Elmi. Afișați toate postările

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Retete de Craciun [*Taste of Italia]: Panettone cu stafide si coaja de portocala confiata - reteta traditionala cu maia [**lacto-ovo-vegetarian]

Probabil ca intr-o viata anterioara am trait in Italia! Sau, si mai bine, poate ca intr-o buna zi am sa imi iau inima in dinti si am sa ma mut acolo pentru o vara intreaga: cu cartile mele, cu blogul si cu aparatul de fotografiat. Am sa locuiesc intr-o casuta cocheta, undeva prin Toscana, intr-un satuc mic si colorat, in care timpul pare ca s-a oprit in loc, cu oameni frumosi si galagiosi, cu dimineti insorite mirosind a croissant proaspat scos din cuptor si cappuccino cu scortisoara.
Uite de asta imi place mie aceasta perioada a anului: pentru ca frigul de afara ma tine mai mult in casa si astfel am timp mai mult sa visez la locuri poate nu neaparat mai calde, dar cu siguranta mai insorite :). Ah, si bineinteles, pentru ca se apropie Craciunul, eu am fost aproape fooooarte cuminte, iar asta inseamna ca pot sa ii cer Mosului tot ce imi doresc! Nu-i asa? :)
Sunt deja cativa ani buni de cand pe masa mea in ziua de Craciun se afla un panettone. Si sunt aproape doi ani de cand ma gandesc sa imi fac curaj si sa incerc o reteta de panettone facut in casa. Am citit nenumarate retete: in carti, pe bloguri, in reviste si de fiecare data ma descurajam ori pentru ca retetele erau prea expeditive, ori pentru ca incepeau cu: "un panettone facut dupa reteta traditionala necesita trei zile de munca, doua nopti aproape nedormite, dospiri, framantari, emotii..." si asa mai departe...
Ei bine - mi-am spus eu dupa atatea si atatea retete citite - daca tot e sa ma inham la o astfel de aventura, atunci macar sa fie "ca la carte": adica cu lievito naturale, fara pic de drojdie comerciala, cu cel putin 3 ore de framantat, 20 de ore de dospire in patru etape si desigur, asa cum spuneau toate retetele mai serioase pe care le-am citit, cu nopti nedormite, emotii, framantari.... Va marturisesc ca am avut emotii la fel de mari ca si atunci cand am sustinut examenul de licenta (daca nu, poate si mai mari), iar finalul a fost acela ca am stat o ora in bucatarie, pe podea, cu ochii atintiti la cuptorul in care cozonacii mei cresteau incet-incet, se rumeneau si umpleau intreaga casa cu o aroma de vanilie si coaja de portocala. A mai trebuit sa treaca inca o noapte pana cand am putut sa gust din primul meu panettone, dar dupa ce am taiat prima felie si am gustat, toata oboseala si toate noptile nedormite au disparut ca prin minune. Am stiut atunci ca e sarbatoare, iar pe masa mea de Craciun se va afla in acest an un panettone traditional, asa cum imi doream de atata vreme!