Se afișează postările cu eticheta Pranz. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pranz. Afișați toate postările

marți, 23 iulie 2013

Taste of Italia: spaghetti ai pomodorini e basilico - spaghetti cu rosii si busuioc [*ovo-vegetarian]

3 ingrediente principale, 15 minute timp total de preparare si un preparat pe care daca ar fi sa il denumesc altfel decat "spaghetti ai pomodorini e basilico", l-as denumi simplu: "Italia on a plate"


[for English recipe please click here]



        Nu stiu cum sa explic asta cu a ti se face dor de o tara, oamenilor normali presupun ca li se face dor de alti oameni nu de o tara intreaga, dar mie va spun sincer ca mi se face dor de Italia cel putin o data pe saptamana, daca nu chiar mai des. Cu atat mai mult vara, cand visez la plaje cu nisip fin si mare cristalina, la forfota Romei intr-o seara de August, la un spritz pe marginea unui canal obscur in Venetia, la o plimbare racoritoare prin padurile de langa Monterenzio, ori la o cina imbelsugata alaturi de prieteni dragi pe care ii vad mult prea rar!

luni, 8 iulie 2013

Retete de vara: supa picanta de rosii cu lamaie, cimbru si chili [*vegan]

In completarea colectiei cu retete de vara, astazi va propun o reteta racoritoare si foarte aromata: supa picanta de rosii coapte, condimentata cu zeama de lamaie, coaja de lime, cimbru si chili rosu poate fi servita atat calda cat si rece, acompaniata de cateva felii crocante de paine cu maia.



supa picanta de rosii cu lime, cimbru si chili

        Prin excelenta vara este sezonul rosiilor. Daca toata iarna si primavara am suferit si am evitat pe cat posibil sa cumpar rosii din supermarket, iata ca a venit in sfarsit momentul in care tarabele din piete sunt pline cu rosii de toate felurile si de toate formele! 
        Sunt o mare iubitoare de rosii, insa ceea ce imi place si mai mult este sa le asociez cu ierburi si condimente care la prima vedere pot parea neobisnuite. Asta nu inseamna ca nu ador clasica asociere de rosii cu busuioc, din contra: as putea manca bruschetta cu rosii si busuioc in fiecare zi, fara sa ma plictisesc vreodata, iar pe pizza Margherita nici nu concep altceva in afara de mozzarella, rosii si busuioc. Insa cand vine vorba de supe si alte mancaruri imi place sa experimentez. Anul trecut am incercat un gazpacho usor atipic in care am adaugat frunze proaspete de tarhon si rezultatul a fost fabulos, iar in acest an am revenit la marea mea dragoste: cimbrul. 
        Am pornit de la ideea clasicei supe de rosii, careia am vrut sa-i dau putina personalitate, astfel ca am copt rosiile in loc sa le fierb, am adaugat un chili rosu si cateva crengute de cimbru proaspat, am condimentat totul cu zeama de lamaie iar pe final am adaugat coaja de lime si piper negru proaspat macinat. Am obtinut astfel o supa usor picanta insa extrem de aromata si foarte racoritoare!
        Va invit sa explorati in continuare reteta mea de supa picanta de rosii, insa mai mult decat atat va invit sa experimentati si sa va creati propria supa de rosii pentru ca posibilitatile sunt practic nelimitate! :)   

********

duminică, 9 iunie 2013

Taste of Italia: Pizza Margherita - reteta si tehnici de baza

        Va povesteam acum ceva vreme despre proiectul meu de cercetare (daca pot sa-i spun asa) avand ca tema: pizza perfecta. Ei bine, proiectul este inca in plina desfasurare, pentru ca desi aparent pizza nu este cel mai complicat lucru din lume in materie de gastronomie, totusi un blat de pizza perfect reprezinta pentru multi o adevarata provocare. Am sa reiau periodic postarea despre pizza la care ma refeream mai sus si am sa completez cu noile descoperiri pe care le fac, astfel incat sa ramana un punct de referinta pentru incepatori si pentru pasionati, insa astazi doresc sa va spun cateva cuvinte despre cea mai populara pizza din lume: Pizza Margherita.
        In L'Enciclopedia della Cucina Italiana - volumul despre pizza, paine si tarte sarate - Pizza Margherita este prezentata ca fiind un "piato unico" pentru ca in simplitatea sa, aceasta pizza reprezinta un model de echilibru perfect din punct de vedere dietetic datorita carbohidratilor prezenti in aluat, a vitaminelor continute de rosii, a mineralelor si uleiurilor esentiale continute de busuiocul verde precum si datorita proteinelor  de origine animala continute in mozzarella. Pizza Margherita face parte din categoria "pizze rosse" datorita faptului ca blatul este acoperit cu sos de rosii, toate celelalte pizze care nu contin sos de rosii fiind clasificate ca "pizze bianche". De altfel, aceasta este singura clasificare pe care o gasim in L'Enciclopedia della Cucina Italiana, pentru ca pornind de la ideea de baza, condimentele si combinatiile de condimente care pot fi adaugate pe blatul de pizza sunt practic nelimitate si imposibil de impartit in alte categorii. Desigur, daca doriti, putem discuta despre pizze cu carne, cu peste, cu branza sau cu legume, insa in definitiv totul ramane la propria alegere si la propriile gusturi. Un singur lucru poate ar mai fi de mentionat si am sa insist asupra acestuia ori de cate ori voi avea ocazia: keep it simple, nu "incarcati" inutil blatul de pizza. Folositi 3-4 ingrediente cel mult pentru a condimenta o pizza - veti putea astfel sa distingeti toate gusturile si sa va bucurati de o pizza gustoasa si originala.

pizza-margherita


duminică, 2 iunie 2013

Taste of India: Curry cu conopida, broccoli si morcovi [*vegan] - si bonus: amintiri din Old Delhi

        Mi se intampla din ce in ce mai des sa gatesc curry-uri. Fie ele inspirate din bucataria indiana, ori din cea thailandeza pe care tocmai am descoperit-o, curry-urile imi dau intotdeauna o senzatie de magie. Este magia aceea a imbinarii condimentelor - pentru ca orice curry pleaca de la un amestec de condimente. Un curry reusit este - in opinia mea - un amestec de stiinta, chimie si fler. Condimentele nu se folosesc asa, la voia intamplarii, e o intreaga stiinta aceasta a ordinii in care se imbina condimentele, iar pana nu incepi sa le folosesti, pana nu experimentezi cu ele, nu ai cum sa ajungi sa le cunosti. Departe de mine gandul ca as fi vreun expert, dimpotriva - invat cate ceva nou cu fiecare curry pe care il fac, insa am descoperit ca ma pasioneaza din ce in ce mai mult condimentele si felul in care ele se imbina in a crea ceea ce cu totii denumim generic "un curry". 
        Astazi mi-am scos din nou din dulap cutiuta cu condimente din India iar in momentul in care am deschis-o si am simtit mirosul mirodeniilor, gandurile au inceput sa-mi zboare pe meleagurile atat de indepartate ale mamei India. M-am reintors astazi cu gandul la strazile din Old Delhi si la a sa Spice Market in care as fi putut ramane linistita macar vreo saptamana, daca nu chiar doua. E relativ liniste pana pe la orele 10-11 ale diminetii in Old Delhi, insa spre amiaza incepe spectacolul: zgomot de claxoane intr-un trafic care ar face sa paleasca orice blocaj de circulatie la o ora de varf din orice capitala Europeana; vanzatori agitati care incearca sa te ademeneasca cu esarfe, ceasuri, cratite, fructe, tigari ori mirodenii, vanzatori de lucruri vechi sau noi, cumparatori grabiti (sau nu) de vise ori de chilipiruri mai mult sau mai putin utile; un soare dogoritor si cerul pe care il intrezaresti senin prin stratul dens de poluare; gust de cafea proasta si o jumatate de tigara cu aroma de scortisoara fumata pe o bordura; miros de piper, chili, cuisoare, ceai negru si mirodenii stiute ori nestiute care te imbata pe loc cu mireasma lor si te imbolnavesc de stranut, insa te tintuiesc acolo, cu privirea si toate simturile indreptate asupra lor. Imi venea atunci sa le miros pe toate, sa gust din fiecare si sa imi iau cate putin din toate, iar lista care mi-o facusem cu constiinciozitate de acasa brusc nu mai avea nici un sens si nici o logica. M-am lasat asadar purtata in minunata lume a condimentelor: o lume pe care pana atunci nici macar nu mi-o puteam imagina, o lume plina de magie si de mister in care m-as reintoarce oricand cu sufletul deschis. Si cu o valiza goala.
       
*****

        Reteta de astazi este un curry simplu, cu conopida, broccoli si morcovi. Am plecat de la reteta mea de baza de curry cu ardei si am adaptat-o pentru selectia de legume pe care am avut-o la dispozitie. Alegerea legumelor nu a fost una premeditata - erau singurele legume pe care le aveam prin frigider, ramase de la o ciorbita pe care am facut-o acum cateva zile - insa s-a dovedit a fi o combinatie fericita. In ceea ce priveste mirodeniile insa, am ales sa dublez cantitatea de piper negru in amestecul de garam masala, pentru a-i da o nota putin mai iute, am folosit o pudra de chili clasificata ca fiind "hot" si am pastrat mixul de dhana jeera pentru nota proaspata pe care a dat-o intregului preparat. 


Ingrediente (pentru patru portii):

- 250 grame legume (morcovi taiati bastonase, buchetele de conopida si de broccoli)
- doua rosii mari
- doua linguri de ulei de arahide
- o lingurita de sare
- 1 lingurita chilli powder
- 1/2 lingurita turmeric pudra
- 2 linguri dhana jeera
- 1 lingurita garam masala
- 200 ml lapte de cocos
- zeama de la o jumatate de lamaie verde
- frunze proaspete de coriandru

Metoda de preparare:
1. Legumele se spala si se taie in buchetele (conopida si broccoli), respectiv in bastonase nu foarte subtiri. Rosiile se spala si se taie in cubulete.
2. Se pune uleiul la incins intr-o cratita cu fund dublu. Cand uleiul este fierbinte se adauga semintele de cumin si se lasa la prajit timp de cateva secunde, pana cand acestea incep sa sfaraie si sa elibereze aroma. (Atentie: semintele de cumin se pot arde foarte repede daca nu sunt supravegheate, iar in acest caz preparatul va avea un gust amar, neplacut. Daca cumva ati ars semintele de cumin, va recomand sa schimbati uleiul si sa incepeti din nou.)
3. Se adauga morcovul si se lasa sa se caleasca timp de 3 minute. In continuare se adauga buchetelele de conopida si broccoli si se lasa pe foc inca 2-3 minute (adaugati o jumatate de cana de apa daca este necesar).
4. In continuare, se aduaga rosiile si se lasa la fiert, in cratita acoperita cu un capac, timp de 5 minute. 
5. Se adauga pe rand, condimentele: sarea, pudra de chilli, turmericul, dhana jeera si garam masala (intotdeauna garam masala se adauga la final). Se amesteca si se lasa in continuare la fiert timp de inca doua minute.
6. Se adauga laptele de cocos, se omogenizeaza si se lasa la fiert timp de inca 5 minute.
7. In final se adauga zeama de lamaie si frunzele tocate de coriandru.

Serviti alaturi de orez basmati si doua-trei chapati proaspete.
Ingrediente pentru Garam Masala: piper lung, piper negru, pier dulce, coaja de scortisoara, cuisoare, floare de nusoara

Seminte de cumin, seminte de coriandru, praf de chili, turmeric pudra

Garam Masala si Dhana Jeera

Broccoli, cauliflower and carrot curry

Va doresc pofta buna si un weekend plin de aroma si culoare!

marți, 21 mai 2013

Retete de primavara-vara: tarta cu sparanghel, branza de capra si rosii Santini [*lacto-ovo-vegetarian]

        "Dear Asparagus, I love you!" - cu aceste cuvinte as incepe daca ar fi vreodata sa ii scriu vreo scrisoare sparanghelului. Si daca sparanghelul ar avea vreo adresa la care sa-i scriu, zau asa ca as lua un pix si o foaie si i-as asterne cateva randuri de amor. Nu de alta, dar rar am gasit vreo leguma mai fina si mai delicata precum sparanghelul, iar ceea ce il face inca si mai special, este faptul ca se poate gati in cel mai simplu mod cu putinta. Imi place sa il prajesc cateva minute pe grill, apoi sa il stropesc cu putin ulei de masline si sa il asezonez cu fleur de sel si piper negru proaspat macinat. Uneori il pun in risotto, avand grija sa las varfurile doar pe final, pentru a-si pastra culoarea si fermitatea. Alteori il folosesc in salate, ori il invelesc intr-o omleta simpla si il "condimentez" cu branza proaspata de capra pentru a crea un mic dejun de weekend
         In general nu obisnuiesc sa imi planific din timp meniul, de cele mai multe ori cumpar legume de sezon iar ideile imi vin atunci, pe loc ori in drum spre casa, insa la aceasta tarta recunosc ca m-am gandit de cateva saptamani bune. Problema era ca imi doream un sparanghel tanar, fraged, cu tulpina subtire, iar un astfel de sparanghel nu se gaseste nici pe aici prin toate magazinele. Salvarea a venit de la vechii mei prieteni "Whole Foods Market" din Camden Town. Magazinul nu e atat de mare precum cel din Kensington, insa imi e mai la indemana si e aproape la fel de bine aprovizionat. Gasesc aici nu doar fructe si legume proaspete, dar si fainuri bio, nuci, seminte, lapte de cocos sau pasta de curry, iar cand am mai multa vreme la dispozitie imi place sa imi iau cate o caserola cu salate preparate de ei, in bucataria proprie: sunt intotdeauna proaspete si pline de savoare!
        Despre aceasta tarta pot sa va spun ca povestea a inceput cam asa: imi doream o tarta usoara, de primavara si stiam ca sparanghelul va fi ingredientul principal. Initial m-am gandit la asocierea clasica cu branza proaspata de capra, dar mi-am schimbat ideea cand m-am intors din Lisabona cu o branza de capra maturata, numai buna pentru proiectul meu. Rosiile Santini sunt marea mea descoperire din acest sezon. Sunt dulci, zemoase, au gust de rosii adevarate si sunt mult mai aromate decat deja atat de popularele rosii cherry. Mararul este si el pe lista mea de "best friends", asa ca si-a gasit cu usurinta loc in aceasta tarta, alaturi de cateva pastai fine de fasole verde - doar cat sa mentina nota verde, primavaratica a intregului tablou.
        Iata asadar cum s-a nascut tarta mea de primavara-vara! O tarta care cu siguranta isi va mai gasi locul la masa mea, pentru ca este usoara, colorata si plina de savoare.

quiche de primavara-vara cu sparanghel si rosii santini

vineri, 17 mai 2013

Taste of Thailand: Red thai curry cu mini legume de primavara si orez basmati salbatic [*vegan]

        De fiecare data cand gatesc cate un curry am parte de cate o experienta uimitoare! Intotdeauna descopar cate un condiment nou, cate o aroma deosebita si de fiecare data raman uimita de propria mea reactie la gustul iute: imi place la nebunie! Asta dupa ce ani de zile nu am mancat nimic iute, speriata fiind de o reactie alergica pe care am avut-o in trecut la un ketchup exagerat de iute. Abia dupa ce am inceput sa experimentez mancaruri asiatice am realizat ca de fapt reactia mea de atunci a fost probabil la chimicalele din ketchup si nicidecum la gustul iute al acestuia. In orice caz, a fost buna si acea experienta la ceva, pentru ca de atunci (si sunt mai mult de 10 ani) nu am mai cumparat si nu am mai mancat absolut nici un fel de ketchup. Si trust me, nici pana in zi de azi nu i-am simtit vreodata lipsa!
         Dar sa revin la tema de astazi: red thai curry. Dupa ce anul trecut m-am indragostit de curry-ul de inspiratie indiana, iata ca anul acesta a venit momentul sa descopar curry-ul thailandez. Oh, si ce descoperire uimitoare! Arome intense de lemongrass si kaffir lime, chili rosu si galangal (un rizom asemanator ghimbirului, insa cu un gust mult mai intens) fac din acest curry thailandez un adevarat festin pentru papilele gustative. Inca salivez in timp ce scriu acest articol, cu gandul la minunatele arome care mi-au inacntat simturile atunci cand am gustat pentru prima data acest curry!
          Am ales sa incep experienta mea in bucataria thailandeza cu un curry rosu (you know me: I love red), insa cu siguranta nu am sa ma opresc aici, pentru ca tocmai mi-am facut aprovizionarea cu cate un borcanel din fiecare pasta de curry thailandez: rosie, verde si galbena si am de gand sa le testez pe toate in viitorul foarte apropiat.
        Pentru inceput insa, I give you red: red thai curry, cu mini legume si orez basmati salbatic.
        
red thai curry cu baby veggies si wild basmati rice

miercuri, 10 aprilie 2013

Retete de primavara: risotto cu leurda si ciuperci de padure [lacto-vegetarian] si bonus: tehnici de baza pentru prepararea unui risotto

for English recipe please click here     

   Specific bucatariei italiene, risotto este poate unul dintre cele mai versatile preparate, atat din punct de vedere al modului de servire (poate fi servit la pranz, ca fel principal sau pe post de garnitura, ori chiar la cina, ca fel unic), cat si din punct de vedere al ingredientelor cu care poate fi asociat. Poate tocmai de aceea, in L'Enciclopedia della Cucina Italiana (volumul dedicat preparatelor din orz si orez) am gasit mai mult de 200 de retete de risotto - asta pe langa alte 6-700 de retete pe baza de orez, dar care nu se incadrau in categoria "risotti". Personal sunt o mare iubitoare de risotto, consider ca un risotto are o finete si o eleganta aparte si  il gatesc cu placere de fiecare data. De cele mai multe ori sa imi las imaginatia sa zboare, alegand sa il "condimentez" cu diverse ingrediente, de la branza cu mucegai si pana la sofran, menta, rozmarin sau praz. Cat despre "condimente", cred ca nu exista limite in ceea ce priveste ingredientele care pot fi asociate cu un risotto, insa consider totusi ca o regula se impune: keep it simple, folositi maxim 3-4 ingrediente care sa se complimenteze reciproc, sa isi pastreze aromele individuale si sa nu se "acapareze" unul pe celalalt. In definitiv, it's all about the flavour! :)
      In Larouse Gastronomique este precizat ca intr-un risotto orezul trebuie sa ramana "al dente" iar preparatul trebuie sa aiba o consistenta bogata si cremoasa. Pe de alta parte, in L'Enciclopedia della Cucina Italiana tehnica prepararii unui risotto perfect este considerata o adevarata arta. In aceste conditii, va propun ca in continuare sa parcurgem impreuna cateva reguli fundamentale pentru obtinerea unui risotto ca la carte

risotto vegetarian


joi, 4 aprilie 2013

Retete de primavara: salata de naut cu asparagus, ceapa verde si ardei la grill [*vegan]


...si o invitatie la poveste :)


        Imi plac foarte mult povestile - fie ele despre mancaruri, retete, calatorii sau carti minunate - si am asa un feeling (dupa toate comentariile frumoase pe care le primesc de la voi) ca si voua va plac aceste povesti in aceeasi masura. De aceea, atunci cand Daiana a hotarat sa deschida o noua sectiune pe blogul ei Simplu si Bun, am raspuns fara sa stau prea mult pe ganduri. Pe Daiana (jumatatea simpla si buna din spatele blogului cu acelasi nume) sper ca o cunoasteti deja: ea este autoarea unor torturi exceptionale, atat din punctul de vedere al ingredientelor folosite (trust me, am avut ocazia sa gust un tortulet si am fost impresionata de textura densa si bogata a blatului si de gustul fabulos: dulce si fin al tortului) cat si din punctul de vedere al decoratiunilor - unice prin simplitate si creativitate. De asemenea, Daiana si Cosmin organizeaza impreuna cu Codruta @ www.codrudepaine.ro o serie de ateliere de paine artizanala (cu maia). Am avut bucuria si onoarea sa particip la atelierul organizat in luna Martie si pot sa va spun ca pe langa faptul ca am cunoscut niste oameni minunati, am invatat o multime de lucruri noi, mi-am imbunatatit tehnica de shaping si scoring si chiar am prins curaj in a lucra mai mult cu faina integrala. 
        Astea fiind spuse, haideti sa descoperim impreuna povestea despre care discutam in deschidere! Daiana a propus o tema pe cat de interesanta, pe atat de fascinanta si plina de mister: este vorba de povestea ingredientelor.
Regulile sunt simple: 
1. In fiecare luna, se aleg doua bloguri-gazda, care propun doua ingrediente. Cele doua bloguri preiau initiativa in prima zi a lunii si lanseaza o invitatie deschisa tuturor celor interesati (bloggeri de food, pasionati in ale bucatariei, bucatari cu diploma, sau chefi de ocazie). 
2. Cei care accepta invitatia sunt rugati sa publice pe bloguri sau pe site-urile proprii cat mai multe informatii despre ingredientele respective. Informatiile pot fi gasite in carti de specialitate, pe internet, prin cercetari proprii, discutii cu specialisti ori din orice alte surse care pot fi considerate valabile.
3. Postarea va contine un link catre initiatorul povestii (www.simplusibun.ro), un link catre blogul-gazda, povestea ingredientului ales si eventual o reteta proprie care sa puna in valoare ingredientul respectiv.
4. Blogurile gazda vor centraliza toate postarile cu referire la ingredientul ales si le vor publica la sfarsitul lunii intr-o mini biblioteca on-line cu toate informatiile culese despre ingredientul respectiv.

        Acestea fiind spuse, deschidem "Povestea ingredientelor" cu doua ingrediente care sper sa va starneasca interesul si sa va inspire sa le cunoasteti in detaliu:
- faina - gazduita in aceasta luna de Daiana pe blogul ei www.simplusibun.ro
- sarea - gazduita in aceasta luna de mine pe Menta si Rozmarin :)

        Va invit asadar sa imi trimiteti articolele voastre despre sare pe mail, la metasirozmarin@gmail.com pana cel tarziu 28 aprilie 2013.
        De asemenea, va invit sa va alaturati grupului "povestea ingredientelor" organizat pe Facebook, pentru a fi la curent cu regulile si noutatile cu privire la aceasta minunata initiativa. 

*****

        Desi vremea de afara ne invita mai degraba la sanius decat la plimbari lungi prin parcuri, eu va propun totusi o reteta cu iz de primavara: asa, ca sa ne inveseleasca pranzul, sau cina, si sa ne duca cu gandul la zilele calde si insorite care ar trebui sa ne bucure sufletele in luna aprilie. 
        Este vorba de o salata calda, cu naut si legume de primavara la grill, asezonata cu o vinegreta simpla, din ulei de masline extravirgin si zeama proaspata de lamaie - suficienta pentru a-i da o nota lejera, primavaratica.

Salata de naut cu asparagus, ceapa verde, broccoli si ardei


vineri, 22 februarie 2013

Retete vegetariene cu stil : Camembert en croute cu merisoare, fistic si rozmarin [*lacto-ovo-vegetarian]

        Desi sunt nascuta in Decembrie, trebuie sa recunosc deschis ca iarna nu a fost niciodata anotimpul meu. Iar Londra iarna cu greu reuseste sa ma scoata din confortul bucatariei mele, asa micuta cum e ea, cu dulapioarele doldora de borcanele pline cu condimente si cu un cuptor care de cele mai multe ori imi e cel mai bun prieten. Partea buna totusi e aceea ca am mai multa vreme sa experimentez aluaturi mai simple sau mai complicate si sa ma joc cu branzeturile pe care ah, le ador atat de mult! 
        Reteta despre care vreau sa va povestesc astazi este cu siguranta una dintre retetele mele preferate din sezonul de iarna, pe de o parte pentru ca iubesc aluaturile facute in casa, iar pe de alta parte, pentru ca branza Camembert este suficient de populara incat sa nu trebuiasca sa fac eforturi foarte mari pentru a gasi un Camembert de calitate. Combinatia cu merisoarele dulci-acrisoare si rozmarinul usor astringent a venit atat de natural, incat am avut impresia ca o stiam parca dintotdeauna, iar fisticul a adus doar un ton usor parfumat si o nota crocanta - suficient zic eu, cat sa completeze aria de texturi a intregului preparat, cu branza cremoasa si crusta pufoasa din aluat de foietaj.

retete-vegetariene-cu-stil

duminică, 17 februarie 2013

(Expat) Sunday Brunch cu Diana - o reteta cu gust de ...primavara [*lacto-ovo-vegetarian]

        Astazi sunt invitata la pranz! Draguta de Diana @ Disturbingly Delicious mi-a lansat invitatia acum cateva saptamani, iar eu - plimbareata cum ma stiti - am acceptat fara sa clipesc: pentru ca mi-e draga Diana, cu retetele ei dragute si colorate si pentru ca imi sunt dragi povestile de Duminica, la o cana de cappuccino cu scortisoara si un mic dejun intarziat, un brunch sau, de ce nu, chiar o cina in miez de zi. 
        Despre pranzul meu de Duminica ar fi cate ceva de spus, pentru ca de fiecare data este diferit: uneori prefer sa fac o plimbare prin oras, sa descopar un Bistro cochet sau un mic restaurant si sa ma las surprinsa de o tarta cu sparanghel sau o supa-crema de morcovi; alteori imi planific din timp cate o reteta sofisticata (un croissant, o paine cu maia sau un panettone) si imi petrec ziua intreaga experimentand diverse aluaturi; pe cand in alte zile prefer pur si simplu  sa lenevesc cu o carte intr-o mana si o cana de cappuccino in alta si sa ma rasfat cu un brunch inventat pe loc, compus exact din ce se gaseste prin frigider la momentul respectiv. De aproape trei ani de cand locuiesc in Londra, a devenit un "Expat Sunday Lunch" pranzul asta al meu, iar daca mi-e dor vreodata de ceva, atunci mi-e dor de pranzurile pe care mama si tata le organizeaza in fiecare Duminica (cu telefoane date inca de Vineri pe la toti fratii, in scop de cerecetare prealabila cu privire la eventuale preferinte pentru felul principal ori desert), cu toata familia prezenta, cu mic, cu mare (si cu Patrocle, desigur) cu aperitiv, supa, fel principal si desert, cu povesti nesfarsite si obligatoriu ceva mancarica la pachet :) 
       Imi iau asadar astazi pranzul (mai exact brunch-ul - pentru ca este una dinte acele Duminici lenese si noncoformiste) in bocceluta si ma indrept cu pasi repezi catre Diana. Draga mea, ma prezint la tine cu un "Expat Sunday Brunch" (vegetarian, desigur) - o reteta cu gust de primavara si cu arome mediteraneene: oua romanesti pe paine de casa cu masline, servite pe un pat de salata de spanac, rucola si rosii cherry, asortate cu baby-mozzarella si masline kalamata.

oua-romanesti-paine-cu-masline-kalamata-spanac-rucola-baby-mozzarella

>>>> urmeaza reteta:

sâmbătă, 9 februarie 2013

Retete arabesti: Mejadra cu linte galbena si orez basmati [*vegan]

        E inca iarna aici, cu nopti geroase si zile in care soarele - daca chiar apare - te indeamna mai degraba sa ramai acasa, cu un ceai fierbinte si o carte buna si sa il privesti cuminte din spatele ferestrei. Asa m-am si trezit de altfel azi-dimineata: cu gandul la un ceai bun si la o carte... aromata. Cu ceaiul am rezolvat repede: un plic de Lady Grey este mai mult decat potrivit pentru aceasta perioada a anului: un gust fin, elegant de ceai negru, cu usoare arome de citrice care te duc cu gandul pe de o parte la sarbatorile de iarna care atat de repede au trecut, iar pe de alta parte, la livezi de portocali infloriti, cer senin si vacante exotice. 
        In aceasta nota usor spicy, cartea a venit oarecum de la sine: Jerusalem - by Yotam Ottolenghi si Sami Tamimi. "Jerusalem" este insa mai mult decat o simpla carte cu retete: este povestea unei calatorii in lumea minunata a aromelor si condimentelor, este o incursiune intr-o lume in care mirodeniile au puterea de a scoate din anonimat chiar si cele mai banale fructe sau legume. Pana acum v-am prezentat deja doua retete dulci inspirate din cartile lui Ottolenghi: muffins cu crumble, afine si mar verde si muffins cu prune si marzipan, iar astazi a venit randul unei retete sarate: mejadra cu linte galbena si orez basmati. 
        Mejadra (Mujaddara) este o reteta traditionala arabeasca, cu linte, orez si ceapa prajita. In mod traditional, se foloseste linte verde sau maro, insa eu am ales o varianta mai light de linte galbena, iar fata de reteta originala a lui Ottolenghi, am adaugat pe final zeama de lime si frunze proaspete de coriandru. Am obtinut astfel un preparat perfect aromat, potrivit pentru a fi servit atat cald cat si rece, ideal pentru un pranz in familie.

reteta cu linte galbena si orez basmati

>>>> urmeaza reteta

duminică, 3 februarie 2013

Taste of India: curry de ardei servit cu orez basmati [*lacto-vegetarian]

{recipe also available in English: mintandrosemary.blogspot.com}

      V-am promis de mult o reteta de curry in stil indian, si iata ca in sfarsit reusesc sa imi onorez promisiunea! Am gatit acest curry pentru prima data acum cateva luni, inainte de excursia mea in India, si chiar daca acum am ceva mai multa experienta si cunoastere in ceea ce priveste bucataria indiana, revin de multe ori la aceasta reteta, pentru ca este simpla, rapida si foarte aromata. 
        Sunt doar cateva condimente in aceasta reteta, insa ceea ce este foarte important in obtinerea unui curry autentic este folosirea corecta a condimentelor. Contrar mitului conform caruia mancarea indiana este iute si nu are un gust bun (mit cu care de altfel am trait si eu ani intregi), un preparat cu arome indiene daca este facut corect ar trebui sa va lase o impresie placuta, un gust aromat si parfumat, nicidecum amar. Desigur ca nivelul de "iute" tine de preferintele fiecaruia, insa va asigur ca nu toate preparatele bucatariei indiene sunt excesiv de iuti, si mai mult decat atat, daca va aventurati sa le pregatiti acasa, puteti foarte usor sa ajustati nivelul de iute. O singura recomandare as mai avea pentru voi (si asta venind direct de la subsemnata - care pana acum un an folosea doar piperul pe post de condiment iute!): nu va lasati dezarmati la prima degustare a unui preparat indian! Daca singurele arome pe care le simtiti sunt iute si amar, este foarte posibil sa nu fi nimerit in cel mai bun restaurant indian din zona. Iar daca de la prima inghititura simtiti ca ati luat foc, nu renuntati: asteptati putin si mai gustati o data - s-ar putea sa aveti o surpriza foarte placuta, iar dupa gustul acela de iute, sa descoperiti o explozie de alte arome absolut uimitoare!



sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Provocarea "Dulce Romanie": Cartofi cu arome indiene inveliti intr-o lipie din trei tipuri de faina [*lacto-ovo-vegetarian] si bonus: o veste buna

     
        Asa cum anuntam la inceputul lui Ianuarie, in aceasta luna am onoarea de a gazdui provocarea "Dulce Romanie". V-am invitat sa pregatiti retete avand ca ingredient de baza marul sau cartoful, cu conditia ca acestea sa fie procurate de la producatori locali, din targuri si piete sau din propria gospodarie. Desigur ca nici eu nu m-am lasat mai prejos, asa ca am vizitat o piata din apropiere si mi-am procurat si eu cele doua ingrediente de baza.

        Astazi mi-am propus sa va dezvalui o reteta avand ca ingredient principal cartoful, intr-o interpretare plina de arome si texturi cel putin interesante. Reteta pe care doresc sa v-o propun este inspirata desigur din calatoria mea in India, despre care deja v-am povestit cate ceva si despre care probabil ca va voi mai povesti inca multa vreme de acum incolo :)


duminică, 30 decembrie 2012

Ganduri pe final de 2012 si o reteta de sarbatoare: supa-crema de conopida cu chipsuri din pastarnac [*vegan]

        Mi-am dorit ca prin aceasta postare, pe langa o reteta cu iz de sarbatoare, sa impartasesc cu voi si cateva ganduri ...asa, ca de final de an. In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca mi-ati fost aproape, pentru ca m-ati incurajat de fiecare data, iar prin comentariile si prin aprecierile voastre mi-ati dat curaj sa cresc, sa dau gust si culoare acestui blog care acum a devenit pentru mine ca si o a doua casa: o casa larga si primitoare, cu portile mereu deschise catre voi! Sunt fericita pentru ca prin intermediul acestui blog am  legat o multime de prietenii - fie ele chiar si doar virtuale si am cunoscut astfel o multime de oameni frumosi si pasionati, oameni care m-au inspirat si care ma inspira in continuare. 
        Va doresc tuturor sa aveti un An Nou cu bucurie si iubire, un an in care sa va deschideti inima si sufletul, un 2013 in care ne bucuram impreuna de fericirea care de cele mai multe ori se afla in interiorul nostru, in lucrurile si in gesturile simple care ne inconjoara si pe care poate de prea multe ori le trecem cu vederea!

        Iar pentru ca tot a venit vorba de lucruri simple, reteta de astazi vine sa demonstreze, zic eu, faptul ca din doar trei ingrediente simple si la indemana oricui putem crea un preparat care face fata cu succes unei mese festive. Supa-crema de conopida este usor de preparat si are o consistenta fina, catifelata, iar chipsurile  din pastarnac crocante si parfumate ii dau o nota de sarbatoare. In plus, daca iubiti usturoiul prajit pe grill, puteti adauga cateva jumatati de catei de usturoi in bolurile cu supa: aroma usturoiului usor afumat se potriveste de minune cu gustul fin si delicat al conopidei. 
        Am creat aceasta reteta acum cateva luni, cand Ina Todoran mi-a facut o deosebita surpriza invitandu-ma sa colaborez la minunata ei revista intitulata "Pasi spre Eden". Este o revista de lifestyle sanatos, scrisa din suflet de catre o persoana frumoasa si sensibila - va recomand cu mare drag sa o cititi: veti gasi acolo ganduri frumoase, sfaturi utile si desigur, cateva retete vegane absolut delicioase. :)


miercuri, 10 octombrie 2012

Retete de toamna: Conopida Romanesco cu seminte de pin si sos Bechamel [lacto-vegetarian]

        Cand am vazut in magazin aceasta conopida Romanesco (broccoli Romanesco, sau broccolo romano) am luat-o fara sa stau prea mult pe ganduri, chiar daca, inca o scurta bucata de vreme dupa ce am ajuns cu ea acasa, nu stiam cum o voi prepara. Mi-a placut forma ei perfecta si culoarea aceea de verde-galbui sau galben-verzui (inca nu ma pot hotari), si cum ma stiam prietena buna cu surorile ei, conopida si broccoli (o reteta absolut delicioasa de conopida si broccoli la cuptor puteti gasi aici), am fost convinsa ca o sa ma imprietenesc si cu ea in scurt timp. 
        Odata ajunsa acasa cu noua mea "prietena", a urmat o scurta sedinta foto, asa... ca sa ne cunoastem mai bine, apoi o consultare rapida cu blogosfera culinara via Facebook, pentru idei si inspiratie, dupa care am hotarat: imi doream un preparat simplu, care sa nu presupuna o procesare indelungata a conopidei Romanesco, pentru a putea pastra cat mai mult din aroma sa naturala. In aceste note, am compus o reteta simpla, dar care pune in valoare atat gustul cat si textura acestei "bijuterii" culinare.
        Conopida Romanesco are un gust delicat, nu atat de intens precum cel al conopidei albe, putin dulceag, cu o usoara aroma de nuca. Am vrut sa ii pastrez textura ferma, si culoarea vie, intensa, asa ca am aruncat-o in apa clocotita, am lasat-o acolo timp de fix 3 minute, dupa care am scos-o si am scufundat-o in apa rece ca gheata. Semintele de pin, calite in unt de cea mai buna calitate au fost exact ceea ce le lipsea acestor buchetele viu colorate pentru a le intregi aroma. Pe post de garnitura am folosit un sos Bechamel delicat si fin ca matasea, suficient cat sa aduca o nota distincta intregului preparat.

V-am convins? Urmeaza reteta:


sâmbătă, 22 septembrie 2012

Retete de toamna: Vinete la cuptor cu chili si iaurt grecesc [lacto-vegetarian]

        Iubesc vinetele! Le iubesc atat de tare incat de fiecare data cand merg acasa iar mama ma intreaba ce vreau sa imi pregateasca de mancare, raspunsul este unul singur: salata de vinete! Reteta ideala suna asa: o zi splendida de toamna, doua vinete mari, proaspat aduse de la piata, coapte pe aragaz, lasate la scurs, tocate cu tocatorul de lemn (foarte important: nu cu mixerul), apoi amestecate cu maioneza facuta in casa si o jumatate de ceapa alba tocata marunt. De multe ori nici nu mai aveam rabdare ca vinetele sa se raceasca complet si mancam salata putin calduta, iar daca la acest tablou se mai adauga si o felie de paine proaspata, ei bine: this is heaven, credeti-ma pe cuvant! Concluzia? Nimic, dar absolut nimic pe lumea asta nu se compara cu salata de vinete facuta de mama! :)
        Reteta de astazi este o alternativa foarte gustoasa la clasica salata de vinete de care va povesteam inainte si daca iubiti vinetele la fel de mult ca si mine, sunt absolut convinsa ca veti salva aceasta reteta la favorite! Aceasta reteta (la fel ca si reteta batoanelor de mamaliga picanta la grill) este inspirata din cartea lui Hugh Fearnley-Whittingstall: River Cottage - Veg every day - o carte pe care o recomand cu caldura atat vegetarienilor, cat si non-vegetarienilor interesati de o alimentatie sanatoasa.


sâmbătă, 4 august 2012

Retete de vara: supa-crema din sfecla rosie coapta cu crema de hrean [lacto-vegetarian]

Pana acum cateva luni, daca era sa ma gandesc la sfecla rosie, gandul meu zbura invariabil la salata de sfecla rosie cu hrean pe care ne-o servea mama pe post de garnitura la pranz sau la cina. Imi placea salata aceea: era proaspata si racoroasa, aducea un plus de savoare si se potrivea de minune cu piure-ul de cartofi si carnita la cuptor - era "the perfect comfort food" si este cu siguranta si acum, desigur in varianta vegetariana, fara carne.
De cand am adoptat stilul de viata vegetarian, am inceput sa vad legumele cu alti ochi, am inceput sa cercetez noi si noi metode de preparare a legumelor, noi si noi combinatii si asocieri, si de fiecare data am fost placut surprinsa de rezultate.
Sfecla rosie pe langa faptul ca este o imensa sursa de vitamine, s-a dovedit a fi si extrem de versatila in ceea ce priveste modul de preparare: poate fi servita cruda, fiarta, coapta, sub forma de piure, chipsuri, supe, creme, in salate, practic posibilitatile sunt nelimitate si tin doar de imaginatia fiecaruia dintre noi.
Sunt convinsa ca ati fost si voi placut surprinsi de chipsurile din sfecla rosie, eu cu siguranta sunt incantata de aceste chipsuri pe cat de aratoase pe atat de gustoase si sanatoase! Si daca v-au placut chipsurile, atunci cu siguranta veti indragi si aceasta supa: o supa-crema luxurianta, catifelata si aromata, plina de vitamine si cu o savoare deosebita!

luni, 16 iulie 2012

Retete de vara: Gazpacho [raw vegan]

Daca sunteti printre cei care aveti parte de o vara cu soare, atunci reteta aceasta este cu siguranta pentru voi!  Daca mai sunteti si vegetarieni, sunt convinsa ca o veti indragi din prima clipa, cu atat mai mult cu cat face parte din categoria raw-vegan. Iar daca sunteti la dieta, atunci va sfatuiesc sa notati la loc de cinste aceasta reteta: este atat de usoara si de aromata incat o sa va transforme dieta intr-un adevarat festin!

Gazpacho este o supa foarte populara in Spania si Portugalia. Se serveste de obicei rece si in mod traditional contine rosii, castravete, ardei, ceapa, usturoi, ulei de masline, otet, sare si paine veche. 

Pornind de la reteta de baza, am eliminat castravetele, usturoiul si otetul, am adaugat o jumatate de chilli rosu, piper verde proaspat macinat, busuioc proaspat si tarhon proaspat, iar painea veche am inlocuit-o cu un levain cu rosii uscate la soare si busuioc (reteta urmeaza in curand pe blog). A iesit o supa usor picanta, cu arome foarte puternice de busuioc si tarhon care s-au imbinat perfect cu gustul intens de rosii bine coapte si ardei gras.

joi, 28 iunie 2012

Retete de vara: frigarui cu legume si branza halloumi [*lacto-vegetarian]

For English recipe click here 
      
          Si daca tot e vara si retetele devin tot mai simple si mai rapide, pentru ca, nu-i asa, ar fi pacat sa ne petrecem prea mult timp prin bucatarie, astazi va propun o reteta pe cat de scurta pe atat de savuroasa: frigarui cu legume de vara si branza halloumi. 
          Asa cum probabil ati intuit deja din titlu, aceste frigarui reprezinta alternativa vegetariana pentru un gratar la iarba verde sau (daca sunteti ca mine, din categoria celor care nu se bucura de optiunea unui grill outdoor) pe aragaz, in tigaia speciala pentru grill. 
          Despre branza halloumi pot doar sa va spun ca este o branza de origine cipriota, usor sarata, obtinuta din lapte de capra si de oaie, ideala pentru a fi servita calda, prajita in tigaie ori pe gratar. Se asociaza perfect cu orice legume, in salate de vara stropite cu ulei de masline si zeama de lamaie.


Ingrediente: (pentru 4 portii):
- 250 grame branza halloumi
- 4 cepe mici
- 10-12 rosii cherry
- un dovlecel verde
- sare 
- piper
- cateva picaturi de ulei de masline
- cateva picaturi de zeama de lamaie

Metoda de preparare:
1. branza halloumi si legumele se taie in cuburi de dimensiuni aproximativ egale (lasati rosiile intregi)
2. se infig bucatele de branza, alternand cu legumele, pe betele de frigarui
3. se stropesc frigaruile cu zeama de lamaie si cu ulei de masline, se adauga sare (nu prea multa, pentru ca branza este oricum sarata)
4. frigaruile se prajesc pe gratar (sau in tigaia pentru grill) cate 2-3 minute pe fiecare parte

Se servesc calde, la un pahar de vin, impreuna cu prietenii :)


Enjoy!

          Later edit: cu aceasta reteta imi fac si eu debutul la provocarea "Dulce Romanie", gazduita luna aceasta de Andie - o vegetariana cu un blog frumos-frumos, plin de retete gustoase si colorate :)

vineri, 18 mai 2012

Retete Masterchef: supa-crema de cartofi cu infuzie de menta [*vegan]

          Cu aceasta reteta imi doresc sa incep o serie de postari in care sa prezint interpretarea mea asupra unor retete prezentate in emisiunile Masterchef atat din Romania cat si din UK. Reteta de supa-crema de cartofi cu infuzie de menta a fost la mare cautare in ultima vreme, astfel ca am hotarat sa incep cu aceasta. Este o reteta extrem de simpla, cu ingrediente putine dar care se imbina frumos intr-o crema catifelata, cu gust fin si racoritor.