Se afișează postările cu eticheta brunch. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta brunch. Afișați toate postările

sâmbătă, 25 mai 2013

Mic dejun de primavara: sparanghel, oua posate si sos Hollandaise [*lacto-ovo-vegetarian]

         Coincidenta sau nu, pare-se ca majoritatea retetelor pe care le-am postat in ultima vreme au un ingredient comun: sparanghelul. Si pe buna dreptate, zic eu: e in sezon, e destul de accesibil, se prepara usor si este extrem de versatil. Iar daca tarta cu sparanghel, branza de capra si rosii Santini v-a placut atat de mult, sunt sigura ca si reteta de astazi o veti indragi cel putin la fel de tare. 
        Ideea a pornit de la clasica reteta de "Oua Florentine" - varianta vegetariana a mult mai faimoaselor "Oua Benedict". Ouale Florentine, in varianta clasica, constau in doua oua posate, asezate pe cate o jumatate de chifla pajita, pe un pat de spanac oparit, si acoperite cu sos Hollandaise. In interpretarea mea, jumatatile de chifla au fost inlocuite cu doua felii de paine cu maia si cu mix de seminte, iar spanacul a fost inlocuit cu sparanghel, desigur. Cred ca ambele variante au farmecul lor - varianta clasica imi aduce aminte aminte de minunata mancare de spanac cu oua din vremea copilariei (mancare pe care am fost placut surprinsa sa o regasesc in meniul unui restaurant din Timisoara, si pe care intentionez sa o reproduc si eu cat mai curand, de altfel), insa varianta cu sparanghel imi pare mie ca are un farmec aparte. (Sa fie oare datorita obsesiei pe care o am in ultima vreme cu sparanghelul?).
         Obsesie, ne-obsesie, astazi va prezint asadar a nu-stiu-cata reteta cu sparanghel din acest an: mic dejun de primavara cu sparanghel, oua posate si sos Hollandaise. 

sparanghel, oua posate si sos hollandaise

Ingrediente (pentru doua portii):

- 4 oua
- 4 felii de paine cu maia (sau doua chifle taiate in jumatate)
- 16 fire de sparanghel
- sare roz de Himalaya
- piper negru proaspat macinat
- o lingura de otet din vin alb (pentru posare)

pentru sosul Hollandaise:
- doua galbenusuri
- 200 grame unt nesarat
- 4 linguri de apa
- zeama de la doua felii de lamaie
- sare roz de Himalaya
- piper negru proaspat macinat

Note:
1. Atat pentru ouale posate cat si pentru sosul Hollandaise este extrem de important ca ouale sa fie cat se poate de proaspete. Va recomand sa folositi oua de casa, sau daca acest lucru nu este posibil, verificati cu atentie data ouarii inscrisa pe fiecare ou.
2. Reteta pentru sosul Hollandaise este preluata din Larousse Gastronomique. In ciuda nenumaratelor alte povesti pe care le-am citit despre sosuri taiate sau nereusite, eu folosesc aceasta reteta de mai mult de doi ani si nu am dat gres niciodata. Am sa incerc sa descriu cat mai detaliat metoda de preparare, astfel incat sa elimin acest mit al dificultatii prepararii sosului Hollandaise.
3. Sosul Hollandaise se prepara pe bain-marie. Pentru asta sunt necesare doua cratite (una mai mare si una mai mica). Cratita cea mare se umple pe un sfert cu apa si se pune pe aragaz, la foc mediu. Este foarte important ca apa sa nu atinga punctul de fierbere si sa nu inceapa sa clocoteasca. Ajustati intensitatea focului astfel incat sa controlati temperatura apei. Cratita cea mica este cea in care se prepara sosul Hollandaise. Aceasta va fi plasata deasupra cratitei celei mari, avand grija ca apa sa nu dea pe afara (eliminati din apa, daca este prea multa). 
4. Se recomanda folosirea unor cratite din cupru sau otel inoxidabil. Evitati folosirea unor cratite din aluminiu.

Metoda de preparare:

Sosul Hollandaise:
1. Se pregateste cratita cea mare pentru bain-marie (vezi indicatiile de mai sus). Cand apa devine fierbinte, se aseaza deasupra cea de-a doua cratita, in care se pun doua linguri de apa, un praf de sare si putin piper negru proaspat macinat.
2. Intre timp, intr-o alta craticioara  se topeste untul, avand grija ca acesta sa nu se infierbante prea tare. Mentineti focul la un nivel minim, doar atat cat sa permita untului sa devina lichid.
3. Separat, se bat galbenusurile impreuna cu doua linguri de apa rece.
4. Se adauga galbenusurile batute in craticioara aflata pe bain-marie. Se amesteca in mod continuu cu un tel pana cand galbenusurile incep sa se ingroase.
5. In continuare se adauga treptat, putin cate putin, untul topit, amestecand in continuu cu acelasi tel. Nu adaugati tot untul deodata pentru ca riscati ca sosul sa se taie. Dupa ce s-a incorporat intreaga cantitate de unt, se poate adauga zeama de lamaie.
6. Sosul este acum gata pentru servit. Mai adaugati sare si piper daca considerati necesar.

Ouale posate:
1. Puneti la fiert, la foc mediu o cratita cu apa.
2. Cand apa incepe sa fiarba (atentie, apa nu trebuie sa clocoteasca: mentineti o temperatura constanta astfel incat apa sa fie la punctul de fierbere, fara a clocoti) adaugati putina sare si doua linguri de otet din vin alb.
3. Spargeti ouale separat in patru cescute de cafea.
4. Amestecati apa cu o lingura (sau un tel) astfel incat sa produceti un vartej.
5. Adaugati ouale pe rand, unul cate unul.
6. Lasati ouale sa fiarba timp de 4-5 minute.
7. Scoateti ouale pe un prosop absorbant.

Sparanghelul:
1. Sparanghelul se prajeste pe grill timp de 2-3 minute.

Painea:
1. La fel ca si sparanghelul, feliile de paine (sau jumatatile de chifla) se prajesc pe grill cate 2-3 minute pe fiecare parte.

Servire:
        Asezati feliile de paine pe o farfurie, puneti deasupra fiecarei felii de paine cate 4 fire de sparanghel iar apoi cate un ou posat. Turnati deasupra fiecarui ou cate 2-3 linguri de sos Hollandaise. Asezonati cu piper negru proaspat macinat.
        Serviti la micul dejun, alaturi de un pahar cu suc proaspat de portocale si morcovi.

sparanghel, oua posate si sos hollandaise

Va doresc pofta buna si un weekend excelent!

marți, 21 mai 2013

Retete de primavara-vara: tarta cu sparanghel, branza de capra si rosii Santini [*lacto-ovo-vegetarian]

        "Dear Asparagus, I love you!" - cu aceste cuvinte as incepe daca ar fi vreodata sa ii scriu vreo scrisoare sparanghelului. Si daca sparanghelul ar avea vreo adresa la care sa-i scriu, zau asa ca as lua un pix si o foaie si i-as asterne cateva randuri de amor. Nu de alta, dar rar am gasit vreo leguma mai fina si mai delicata precum sparanghelul, iar ceea ce il face inca si mai special, este faptul ca se poate gati in cel mai simplu mod cu putinta. Imi place sa il prajesc cateva minute pe grill, apoi sa il stropesc cu putin ulei de masline si sa il asezonez cu fleur de sel si piper negru proaspat macinat. Uneori il pun in risotto, avand grija sa las varfurile doar pe final, pentru a-si pastra culoarea si fermitatea. Alteori il folosesc in salate, ori il invelesc intr-o omleta simpla si il "condimentez" cu branza proaspata de capra pentru a crea un mic dejun de weekend
         In general nu obisnuiesc sa imi planific din timp meniul, de cele mai multe ori cumpar legume de sezon iar ideile imi vin atunci, pe loc ori in drum spre casa, insa la aceasta tarta recunosc ca m-am gandit de cateva saptamani bune. Problema era ca imi doream un sparanghel tanar, fraged, cu tulpina subtire, iar un astfel de sparanghel nu se gaseste nici pe aici prin toate magazinele. Salvarea a venit de la vechii mei prieteni "Whole Foods Market" din Camden Town. Magazinul nu e atat de mare precum cel din Kensington, insa imi e mai la indemana si e aproape la fel de bine aprovizionat. Gasesc aici nu doar fructe si legume proaspete, dar si fainuri bio, nuci, seminte, lapte de cocos sau pasta de curry, iar cand am mai multa vreme la dispozitie imi place sa imi iau cate o caserola cu salate preparate de ei, in bucataria proprie: sunt intotdeauna proaspete si pline de savoare!
        Despre aceasta tarta pot sa va spun ca povestea a inceput cam asa: imi doream o tarta usoara, de primavara si stiam ca sparanghelul va fi ingredientul principal. Initial m-am gandit la asocierea clasica cu branza proaspata de capra, dar mi-am schimbat ideea cand m-am intors din Lisabona cu o branza de capra maturata, numai buna pentru proiectul meu. Rosiile Santini sunt marea mea descoperire din acest sezon. Sunt dulci, zemoase, au gust de rosii adevarate si sunt mult mai aromate decat deja atat de popularele rosii cherry. Mararul este si el pe lista mea de "best friends", asa ca si-a gasit cu usurinta loc in aceasta tarta, alaturi de cateva pastai fine de fasole verde - doar cat sa mentina nota verde, primavaratica a intregului tablou.
        Iata asadar cum s-a nascut tarta mea de primavara-vara! O tarta care cu siguranta isi va mai gasi locul la masa mea, pentru ca este usoara, colorata si plina de savoare.

quiche de primavara-vara cu sparanghel si rosii santini

duminică, 7 aprilie 2013

The "Perfect Pizza" Project: from now on, things can only get better :)

         Pizza ca in Italia gasesti... ei bine, doar in Italia! In afara Italiei insa... e alta poveste: este intr-adevar posibil sa ai norocul sa mai gasesti pe ici - pe colo cate o pizzerie in adevaratul sens al cuvantului, insa ce te faci cand Italia e la multi kilometri distanta, cea mai apropiata pizzerie decenta e in capatul celalat al orasului, iar optiunea de take-away este limitata la Domino's, Pizza Hut si mai stiu eu ce alti furnizori obscuri de aluaturi denumite absolut impropriu "pizza"?
        Te apuci de facut pizza acasa - aia faci! Si nu oricum, ci cu maia: ca sa fie treaba-treaba - nu-i asa? Ei bine, pentru mine aventura a inceput acum mai bine de un an, cand tocmai ce descoperisem maiaua, iar blatul de pizza cu maia a fost al doilea lucru pe lista - dupa paine, desigur. Toate bune si frumoase pana aici, iar daca la capitolul paine pot sa ma laud ca am avut rezultate satisfacatoare intr-un interval relativ scurt, cu pizza a fost cu totul o alta poveste: esec dupa esec, ba nu-mi iesea blatul (am testat o gramada de retete), ba imi iesea, dar cand scoteam pizza din cuptor avea marginile arse, iar mijlocul blatului era necopt... Apoi au inceput problemele cu  ingredientele: 7 tipuri de mozzarella in comert, una mai proasta decat alta, una mai plina de apa decat alta, paste de rosii de diverse soiuri si calitati, nici una care sa fie si suficient de groasa, si de-a dreptul gustoasa, si sa mai contina si rosii, nu doar e-uri si potentiatori de gust.  
        Am hotarat atunci sa incep proiectul "Perfect Pizza" "si mi-am promis ca nu ma las pana cand nu obtin un rezultat care sa ma multumeasca in totalitate. Am inceput sa testez pe rand: retete pentru blat, tipuri de faina, apa, sare, mozzarelle si paste de tomate. A fost o perioada cu ups and downs (mai mult downs decat ups), dezastre totale, sau rezultate cat de cat satisfacatoare, insa ieri... Ieri am avut o revelatie: mi-a iesit si blatul asa cum mi-am dorit, am avut marea bucurie sa gasesc si partea din mijloc coapta uniform, mozzarella s-a topit exact cat trebuie, fara sa lase apa si fara sa imi "inunde" blatul. Ieri am fost happy! Atat de happy, incat azi-dimineata am repetat operatiunea, ca sa fiu sigura ca e ce trebuie si nu a fost doar pura intamplare. Si da, a fost ce trebuie! Adica ceea ce vedeti mai jos:

pizza cu maia


joi, 4 aprilie 2013

Retete de primavara: salata de naut cu asparagus, ceapa verde si ardei la grill [*vegan]


...si o invitatie la poveste :)


        Imi plac foarte mult povestile - fie ele despre mancaruri, retete, calatorii sau carti minunate - si am asa un feeling (dupa toate comentariile frumoase pe care le primesc de la voi) ca si voua va plac aceste povesti in aceeasi masura. De aceea, atunci cand Daiana a hotarat sa deschida o noua sectiune pe blogul ei Simplu si Bun, am raspuns fara sa stau prea mult pe ganduri. Pe Daiana (jumatatea simpla si buna din spatele blogului cu acelasi nume) sper ca o cunoasteti deja: ea este autoarea unor torturi exceptionale, atat din punctul de vedere al ingredientelor folosite (trust me, am avut ocazia sa gust un tortulet si am fost impresionata de textura densa si bogata a blatului si de gustul fabulos: dulce si fin al tortului) cat si din punctul de vedere al decoratiunilor - unice prin simplitate si creativitate. De asemenea, Daiana si Cosmin organizeaza impreuna cu Codruta @ www.codrudepaine.ro o serie de ateliere de paine artizanala (cu maia). Am avut bucuria si onoarea sa particip la atelierul organizat in luna Martie si pot sa va spun ca pe langa faptul ca am cunoscut niste oameni minunati, am invatat o multime de lucruri noi, mi-am imbunatatit tehnica de shaping si scoring si chiar am prins curaj in a lucra mai mult cu faina integrala. 
        Astea fiind spuse, haideti sa descoperim impreuna povestea despre care discutam in deschidere! Daiana a propus o tema pe cat de interesanta, pe atat de fascinanta si plina de mister: este vorba de povestea ingredientelor.
Regulile sunt simple: 
1. In fiecare luna, se aleg doua bloguri-gazda, care propun doua ingrediente. Cele doua bloguri preiau initiativa in prima zi a lunii si lanseaza o invitatie deschisa tuturor celor interesati (bloggeri de food, pasionati in ale bucatariei, bucatari cu diploma, sau chefi de ocazie). 
2. Cei care accepta invitatia sunt rugati sa publice pe bloguri sau pe site-urile proprii cat mai multe informatii despre ingredientele respective. Informatiile pot fi gasite in carti de specialitate, pe internet, prin cercetari proprii, discutii cu specialisti ori din orice alte surse care pot fi considerate valabile.
3. Postarea va contine un link catre initiatorul povestii (www.simplusibun.ro), un link catre blogul-gazda, povestea ingredientului ales si eventual o reteta proprie care sa puna in valoare ingredientul respectiv.
4. Blogurile gazda vor centraliza toate postarile cu referire la ingredientul ales si le vor publica la sfarsitul lunii intr-o mini biblioteca on-line cu toate informatiile culese despre ingredientul respectiv.

        Acestea fiind spuse, deschidem "Povestea ingredientelor" cu doua ingrediente care sper sa va starneasca interesul si sa va inspire sa le cunoasteti in detaliu:
- faina - gazduita in aceasta luna de Daiana pe blogul ei www.simplusibun.ro
- sarea - gazduita in aceasta luna de mine pe Menta si Rozmarin :)

        Va invit asadar sa imi trimiteti articolele voastre despre sare pe mail, la metasirozmarin@gmail.com pana cel tarziu 28 aprilie 2013.
        De asemenea, va invit sa va alaturati grupului "povestea ingredientelor" organizat pe Facebook, pentru a fi la curent cu regulile si noutatile cu privire la aceasta minunata initiativa. 

*****

        Desi vremea de afara ne invita mai degraba la sanius decat la plimbari lungi prin parcuri, eu va propun totusi o reteta cu iz de primavara: asa, ca sa ne inveseleasca pranzul, sau cina, si sa ne duca cu gandul la zilele calde si insorite care ar trebui sa ne bucure sufletele in luna aprilie. 
        Este vorba de o salata calda, cu naut si legume de primavara la grill, asezonata cu o vinegreta simpla, din ulei de masline extravirgin si zeama proaspata de lamaie - suficienta pentru a-i da o nota lejera, primavaratica.

Salata de naut cu asparagus, ceapa verde, broccoli si ardei


duminică, 24 martie 2013

Retete de primavara: omleta simpla cu asparagus ceapa verde la grill [*lacto-ovo-vegetarian]

         {Hello Spring, wherever you are! Te-am vazut acum cateva saptamani, erai in trecere prin Londra, apoi ai vizitat scurt Timisoara (stiu asta, pentru ca am fost acolo, chiar de 8 Martie, te-am vazut in Piata Unirii - erai incredibil de frumoasa!) si de atunci te-am pierdut - pe undeva pe drum probabil, ca sunt si eu o plimbareata, la fel ca tine. Acum insa te caut, te caut cu disperare printre fulgii mari de zapada care imi bat la geam inca de ieri, te caut in pomii infloriti care dardaie acum de frig si vant, te caut in piete, printre tarabele pline cu vredeturi crude si proaspete - numai bune de inveselit mesele si sufletele noastre zgribulite de atata iarna. Uite, m-am gandit chiar sa iti pregatesc o reteta frumoasa, sa te intampin asa cum se cuvine: cu verde si cu bucurie! Nu-i asa ca ai sa vii? Please, pretty pretty please!}

        Nu stiu cum e pe acolo pe unde sunteti voi, daca primavara v-a gasit sau inca va mai cauta, insa eu vreau sa deschid oficial sezonul retetelor de primavara din acest an cu o reteta fabuloasa, perfecta pentru un mic dejun intarziat, sau chiar un brunch de weekend, alaturi de prieteni. Este o reteta simpla, o omleta cu asparagus si ceapa verde la grill, asezonata cu marar si branza proaspata de capra. Am incercat aceasta reteta in mai multe variante (simpla - fara marar sau branza, ori cu ciuperci sotate si cimbru), insa cel mai mult mi-a placut in combinatia cu marar proaspat si branza de capra. Am preferat sa fac omleta simpla, doar din ou batut cu putina sare si am adaugat mararul si branza de capra doar la final, inainte de servire, pentru a pastra aromele individuale si pentru a nu acapara prea mult din aroma fina a asparagusului. 
         
asparagus la grill

vineri, 22 februarie 2013

Retete vegetariene cu stil : Camembert en croute cu merisoare, fistic si rozmarin [*lacto-ovo-vegetarian]

        Desi sunt nascuta in Decembrie, trebuie sa recunosc deschis ca iarna nu a fost niciodata anotimpul meu. Iar Londra iarna cu greu reuseste sa ma scoata din confortul bucatariei mele, asa micuta cum e ea, cu dulapioarele doldora de borcanele pline cu condimente si cu un cuptor care de cele mai multe ori imi e cel mai bun prieten. Partea buna totusi e aceea ca am mai multa vreme sa experimentez aluaturi mai simple sau mai complicate si sa ma joc cu branzeturile pe care ah, le ador atat de mult! 
        Reteta despre care vreau sa va povestesc astazi este cu siguranta una dintre retetele mele preferate din sezonul de iarna, pe de o parte pentru ca iubesc aluaturile facute in casa, iar pe de alta parte, pentru ca branza Camembert este suficient de populara incat sa nu trebuiasca sa fac eforturi foarte mari pentru a gasi un Camembert de calitate. Combinatia cu merisoarele dulci-acrisoare si rozmarinul usor astringent a venit atat de natural, incat am avut impresia ca o stiam parca dintotdeauna, iar fisticul a adus doar un ton usor parfumat si o nota crocanta - suficient zic eu, cat sa completeze aria de texturi a intregului preparat, cu branza cremoasa si crusta pufoasa din aluat de foietaj.

retete-vegetariene-cu-stil

duminică, 17 februarie 2013

(Expat) Sunday Brunch cu Diana - o reteta cu gust de ...primavara [*lacto-ovo-vegetarian]

        Astazi sunt invitata la pranz! Draguta de Diana @ Disturbingly Delicious mi-a lansat invitatia acum cateva saptamani, iar eu - plimbareata cum ma stiti - am acceptat fara sa clipesc: pentru ca mi-e draga Diana, cu retetele ei dragute si colorate si pentru ca imi sunt dragi povestile de Duminica, la o cana de cappuccino cu scortisoara si un mic dejun intarziat, un brunch sau, de ce nu, chiar o cina in miez de zi. 
        Despre pranzul meu de Duminica ar fi cate ceva de spus, pentru ca de fiecare data este diferit: uneori prefer sa fac o plimbare prin oras, sa descopar un Bistro cochet sau un mic restaurant si sa ma las surprinsa de o tarta cu sparanghel sau o supa-crema de morcovi; alteori imi planific din timp cate o reteta sofisticata (un croissant, o paine cu maia sau un panettone) si imi petrec ziua intreaga experimentand diverse aluaturi; pe cand in alte zile prefer pur si simplu  sa lenevesc cu o carte intr-o mana si o cana de cappuccino in alta si sa ma rasfat cu un brunch inventat pe loc, compus exact din ce se gaseste prin frigider la momentul respectiv. De aproape trei ani de cand locuiesc in Londra, a devenit un "Expat Sunday Lunch" pranzul asta al meu, iar daca mi-e dor vreodata de ceva, atunci mi-e dor de pranzurile pe care mama si tata le organizeaza in fiecare Duminica (cu telefoane date inca de Vineri pe la toti fratii, in scop de cerecetare prealabila cu privire la eventuale preferinte pentru felul principal ori desert), cu toata familia prezenta, cu mic, cu mare (si cu Patrocle, desigur) cu aperitiv, supa, fel principal si desert, cu povesti nesfarsite si obligatoriu ceva mancarica la pachet :) 
       Imi iau asadar astazi pranzul (mai exact brunch-ul - pentru ca este una dinte acele Duminici lenese si noncoformiste) in bocceluta si ma indrept cu pasi repezi catre Diana. Draga mea, ma prezint la tine cu un "Expat Sunday Brunch" (vegetarian, desigur) - o reteta cu gust de primavara si cu arome mediteraneene: oua romanesti pe paine de casa cu masline, servite pe un pat de salata de spanac, rucola si rosii cherry, asortate cu baby-mozzarella si masline kalamata.

oua-romanesti-paine-cu-masline-kalamata-spanac-rucola-baby-mozzarella

>>>> urmeaza reteta:

marți, 22 ianuarie 2013

Retete de baza: branza proaspata din lapte de vaca (paneer) cu piper verde, chili rosu si ulei de masline [*lacto-vegetarian]

        In India am gasit-o sub denumirea de paneer, iar primul meu gand cand am gustat-o a fost acela ca se aseamana foarte mult la gust cu branza noastra proaspata din lapte de vaca. Mi-a placut in mod deosebit faptul ca aceasta branzica statea la baza multor preparate, iar cateva curry-uri cu paneer chiar mi-au ramas foarte bine intiparite in minte. Desigur ca odata ajunsa acasa m-am prezentat direct la un magazin de profil si mi-am facut provizii de paneer cu scopul clar de a experimenta cateva retete de paneer curry. "Misiune indeplinita!" - mi-am spus eu bucuroasa intr-o seara, dupa ce tocmai dadusem gata o farfurie de curry cu paneer si cartofi, si eram gata sa ma apuc de scris reteta, cand draguta de Simona (aka Alison's Trials) ma intreaba mai in gluma, mai in serios: "e paneer de casa?". Pai nu e, i-am spus, caci prin Londra e plin de magazine etnice iar branzica asta e foarte populara. Dar in momentul acela, in mintea mea au inceput sa se invarta cateva rotite: home-made paneer... home-made paneer... oare ce ar fi daca?....

        Si uite asa am ajuns eu astazi, sa ies din casa pe un frig teribil, combinat cu o ceata densa si aproximativ 5 cm de zapada (nu-i mult, stiu, dar aici e suficient cat sa se inchida scolile :)), sa ma aprovizionez cu ingredientele de baza pentru paneer. Ideea initiala a fost sa fac branza, iar apoi sa ma rasfat cu un paneer & potato curry daaar... cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, cand am vazut eu gata asa o frumusete de branzica proaspata mi-am spus ca s-ar potrivi de minune cu niste piper verde proaspat macinat, cativa fulgi de chili. Pe ultima suta de metri am mai adaugat si niste sare de mare, iar in continuare, cateva picaturi de ulei de masline extravirgin au fost suficiente pentru a transforma aceasta branzica intr-un aperitiv de mare clasa.



sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Provocarea "Dulce Romanie": Cartofi cu arome indiene inveliti intr-o lipie din trei tipuri de faina [*lacto-ovo-vegetarian] si bonus: o veste buna

     
        Asa cum anuntam la inceputul lui Ianuarie, in aceasta luna am onoarea de a gazdui provocarea "Dulce Romanie". V-am invitat sa pregatiti retete avand ca ingredient de baza marul sau cartoful, cu conditia ca acestea sa fie procurate de la producatori locali, din targuri si piete sau din propria gospodarie. Desigur ca nici eu nu m-am lasat mai prejos, asa ca am vizitat o piata din apropiere si mi-am procurat si eu cele doua ingrediente de baza.

        Astazi mi-am propus sa va dezvalui o reteta avand ca ingredient principal cartoful, intr-o interpretare plina de arome si texturi cel putin interesante. Reteta pe care doresc sa v-o propun este inspirata desigur din calatoria mea in India, despre care deja v-am povestit cate ceva si despre care probabil ca va voi mai povesti inca multa vreme de acum incolo :)


joi, 27 decembrie 2012

Retete de sarbatoare: salata cu avocado, grapefruit rosu si chili [*vegan]

        Daca ar fi dupa mine, as manca o astfel de salata in fiecare zi! Pentru ca e lejera, e doar putin spicy, e plina de vitamine si desigur, ca orice salata care se respecta, este foarte usor de preparat. 
      Deja de o buna bucata de vreme avocado este nelipsit de pe lista mea de cumparaturi, iar daca asocierea acestuia cu rosii, ardei gras si ulei de masline a devenit deja clasica, pentru perioada sarbatorilor de iarna am ales o asociere putin mai speciala: avocado cu grapefruit rosu, chili si rucola. Rationamentul a fost simplu: am inlocuit rosia cu segmente de grapefruit rosu suculent si foarte parfumat, pe care l-am completat in aceeasi nota usor amaruie cu cateva frunze de rucola, iar ardeiul gras l-am inlocuit cu o jumatate de chili rosu. Pentru ca gustul sa fie complet, am condimentat aceasta salata cu doar cateva picaturi de ulei de masline extravirgin, sare roz de Himalaya si piper negru proaspat macinat.
        Am sa va redau mai jos lista de ingrediente, insa recomandarea mea este sa o luati doar ca sursa de inspiratie, ca punct de plecare, iar daca va doriti o salata cu adevarat speciala pentru masa de Anul Nou, puteti adauga si alte ingrediente, cum ar fi frunze proaspete de andive, cateva fasii de parmezan, nuci sau seminte de pin.


Ingrediente (pentru doua persoane):

- 2 fructe de avocado
- un grapefruit rosu
- cateva frunze de rucola
- o jumatate de chili rosu
- cateva picaturi de ulei de masline extravirgin
- sare roz de Himalaya
- piper negru proaspat macinat


Metoda de preparare:
1. Fructele de avocado se curata de coaja si se taie in felii cu grosimea de o jumatate de centimetru.
2. Grapefruit-ul se curata de coaja si se taie in segmente, eliminand pielita alba care are un gust amar.
3. Ardeiul iute se curata de seminte si se toaca marunt.
4. Se aseaza feliile de avocado si grapefruit pe o farfurie, se adauga frunzele de rucola, se condimenteaza cu ardeiul iute, sare si piper, iar la sfarsit se adauga cateva picaturi de ulei de masline.
5. Se serveste rece, ca aperitiv sau in continuarea unui fel principal.


Va doresc pofta buna si multa inspiratie in alegerea meniului pentru masa de Anul Nou!

Enjoy!

miercuri, 31 octombrie 2012

Retete de toamna: dovleac copt cu cimbru si branza cu mucegai albastru [*lacto-vegetarian}

Imi place toamna! E anotimpul in care fructele si legumele aduna in ele toate razele soarelui, pentru a ni le darui apoi intr-o explozie de gusturi si culori menite sa ne bucure si sa ne inveseleasca in zilele friguroase care urmeaza sa vina. E anotimpul in care pietele sunt mai bogate ca niciodata: toate roadele pamantului se inghesuie pe tarabe, ademenindu-le care mai de care sa le luam acasa si sa le transformam in mancaruri pline de savoare. E anotimpul in care plec la piata fara vreo reteta in minte si ma intorc acasa cu plasele pline cu fructe si legume si cu gandul la nenumarate retete, una mai indrazneata ca alta! :)
Reteta de astazi imbina in cel mai armonios mod doua dintre ingredientele mele preferate: dovleacul si branza cu mucegai albastru. Cu siguranta, daca ati urmarit retetele de pe blog, ati observat ca imi place sa asociez branza cu mucegai albastru cu diverse fructe sau nuci, asa ca asocierea cu dovleacul tip Butternut a venit destul de natrural, dovleacul avand un gust usor dulceag si o aroma fina care ii permite branzei cu mucegai sa iasa usor in evidenta si sa dea o nota distincta intregului preparat. Pentru condimentare am ales sarea roz de Himalaya (care deja a devenit nelipsita din bucataria mea), piperul negru, cimbrul proaspat (un condiment pe care l-am descoperit relativ recent si zau ca nu stiu cum am putut trai atata vreme fara el) si doar cativa fulgi de chili, numai cat sa ii dea preparatului o usoara iuteala, fara insa a acoperi aroma intensa a branzei cu mucegai albastru.



Ingrediente (pentru doua portii):

- un dovleac tip Butternut
- o lingura de ulei de masline
- doua cubulete de unt (5-10 grame)
- 100 grame branza cu mucegai albastru
- 200 grame lapte din nuca de cocos
- o lingurita faina de cartofi (optional)
- 50 ml lapte (optional)
- sare roz de Himalaya
- cimbru proaspat
- cativa fulgi de chili
- piper negru proaspat macinat
- doua felii de paine (optional)



Metoda de preparare:
1. Se preincalzeste cuptorul la 230 grade Celsius.
2. Dovleacul se spala, se sterge cu un prosop, se taie in jumatate iar apoi se elimina semintele cu ajutorul unei linguri. Cu un cutit bine ascutit se cresteaza partea plina a dovleacului, fara a ajunge la coaja. Se stropeste dovleacul cu ulei de masline, iar apoi cu ajutorul unei pensule sau al unui servetel, se distribuie uleiul pe toata suprafata dovleacului. Se condimenteaza cu sare, piper negru proaspat macinat si chili. Se aseaza intr-o tava si se da la cuptor timp de 15-20 de minute, pana cand dovleacul incepe sa se inmoaie.
3. Intre timp, se pregateste sosul de branza: intr-o craticioara se amesteca branza taiata cubulete (eu am folosit Danish Blue, insa puteti folosi gorgonzola sau oarice alta branza cu mucegai albastru, in functie de preferinte), cu laptele din nuca de cocos si se pune la fiert, pe foc mic, pana cand branza incepe sa se topeasca. Optional, laptele din nuca de cocos se poate inlocui cu smantana dulce. Daca compozitia este prea lichida, amestecati o lingurita de faina de cartofi (sau chiar faina obisnuita, de grau) cu 50 ml lapte si adaugati amestecul peste compozitia cu branza. Lasati la foc mic, amestecand cu un tel in forma de para, pana cand compozitia incepe sa se ingroase.
4. Cand dovleacul este aproape copt, se scoate tava din cuptor, se toarna compozitia din branza in cavitatea dovleacului, se adauga cateva frunzulite de cimbru proaspat si se da din nou la cuptor pentru inca 10 minute.



Se serveste caldut, cu soldatei din paine cu maia prajita pe grill si desigur, cu un pahar de vin rosu. :)


Va doresc pofta buna si o toamna plina de culoare!

PS: Kadia draga, ma primesti si pe mine la concurs cu dovleacul meu? :*


miercuri, 10 octombrie 2012

Retete de toamna: Conopida Romanesco cu seminte de pin si sos Bechamel [lacto-vegetarian]

        Cand am vazut in magazin aceasta conopida Romanesco (broccoli Romanesco, sau broccolo romano) am luat-o fara sa stau prea mult pe ganduri, chiar daca, inca o scurta bucata de vreme dupa ce am ajuns cu ea acasa, nu stiam cum o voi prepara. Mi-a placut forma ei perfecta si culoarea aceea de verde-galbui sau galben-verzui (inca nu ma pot hotari), si cum ma stiam prietena buna cu surorile ei, conopida si broccoli (o reteta absolut delicioasa de conopida si broccoli la cuptor puteti gasi aici), am fost convinsa ca o sa ma imprietenesc si cu ea in scurt timp. 
        Odata ajunsa acasa cu noua mea "prietena", a urmat o scurta sedinta foto, asa... ca sa ne cunoastem mai bine, apoi o consultare rapida cu blogosfera culinara via Facebook, pentru idei si inspiratie, dupa care am hotarat: imi doream un preparat simplu, care sa nu presupuna o procesare indelungata a conopidei Romanesco, pentru a putea pastra cat mai mult din aroma sa naturala. In aceste note, am compus o reteta simpla, dar care pune in valoare atat gustul cat si textura acestei "bijuterii" culinare.
        Conopida Romanesco are un gust delicat, nu atat de intens precum cel al conopidei albe, putin dulceag, cu o usoara aroma de nuca. Am vrut sa ii pastrez textura ferma, si culoarea vie, intensa, asa ca am aruncat-o in apa clocotita, am lasat-o acolo timp de fix 3 minute, dupa care am scos-o si am scufundat-o in apa rece ca gheata. Semintele de pin, calite in unt de cea mai buna calitate au fost exact ceea ce le lipsea acestor buchetele viu colorate pentru a le intregi aroma. Pe post de garnitura am folosit un sos Bechamel delicat si fin ca matasea, suficient cat sa aduca o nota distincta intregului preparat.

V-am convins? Urmeaza reteta:


vineri, 28 septembrie 2012

Hummus cu lamai murate si coriandru [vegan] ***plus o reteta bonus: chapati cu iaurt [lacto-vegetarian]

        Stiu ca asteptati cu nerabdare reteta de hummus, iar pentru ca v-am facut sa asteptati atata vreme, m-am gandit sa va fac o surpriza si sa va ofer astazi doua retete: reteta de hummus pe care v-o datoram si in plus o reteta simpla de chapati, in speranta ca ma veti ierta pentru ca v-am tinut cu sufletul la gura aproape o saptamana intreaga. :)  
        Cu aceasta ocazie imi propun sa ies putin din zona de confort a bucatariei Europene si sa ma indrept incet-incet si catre bucataria altor continente, cu atat mai mult cu cat Londra imi ofera avantajul de a avea acces la o multitudine de ingrediente si de condimente de peste mari si tari. 
          Retetele de astazi in cateva cuvinte ar suna cam asa:
- hummus cu lamai murate si coriandru - fiindca imi plac foarte mult lamaile murate (nu va mai spun cat sunt de simplu de facut, pentru ca sunt convinsa ca ati citit reteta aici), am ales sa imbogatesc clasica reteta de hummus cu coaja de lamaie murata, iar ca sa pastrez in continuare aceeasi nota am adaugat frunze proaspete de coriandru. Uleiul de masline i-a dat o consistenta bogata, cremoasa, cu precizarea ca am folosit ulei de masline virgin, si nu extravirgin, pentru a nu aglomera aromele. Ca si condiment am folosit sare roz de Himalaya si piper negru proaspat macinat, iar pe final am mai adaugat coaja rasa si cateva picaturi de zeama de lamaie proaspata. Rezultatul a fost un hummus cremos, extrem de aromat, fresh si parfumat, care poate fi servit ca aperitiv alaturi de legume proaspete, paine de casa sau lipie.
- chapati - este o lipie obtinuta din aluat nedospit (in general din faina integrala de grau), foarte populara in India si Pakistan. In reteta de baza se utilizeaza ca lichid apa, insa am gasit diverse variatiuni cu iaurt si chiar si cu putin ulei in compozitie. Eu am ales varianta cu iaurt pentru ca mi se pare mie ca lipiile sunt mai pufoase in felul acesta (am folosit atat iaurt clasic cat si iaurt grecesc si nu am observat sa fie vreo diferenta intre ele, astfel ca va recomand sa folositi iaurtul care va este mai la indemana).

vineri, 7 septembrie 2012

Retete de toamna: Tarta cu smochine, miere si gorgonzola [lacto-ovo-vegetarian]

       A doua reteta de toamna din acest an imbina armonios aroma usor picanta de gorgonzola cremoasa cu smochine dulci, proaspete, stropite doar cu cateva picatruri de miere de salcam, condimentate cu cimbru si piper negru proaspat macinat. 
     Si pentru ca aceasta minunata combinatie de fructe si branza trebuia sa poarte un nume, i-am spus simplu: tarta, insa asa cum probabil v-ati obisnuit, trebuia sa fac eu o modificare, astfel ca am inlocuit aluatul clasic de tarta cu un aluat rapid de foietaj. Rezultatul: un aluat fin, pufos, acoperit cu un strat subtire de gorgonzola cremoasa si smochine savuroase - o tarta care zic eu ca va va cuceri de la prima degustare! 



vineri, 31 august 2012

Batoane picante din mamaliga la grill, servite cu oua romanesti si sos de rosii [lacto-ovo-vegetarian]

        Daca cineva isi imagina vreodata ca retetele vegetariene sunt lipsite de gust sau culoare, atunci inseamna ca nu a incercat niciodata aceasta reteta: batoane crocante la exterior, dar moi si pufoase in interior, din mamaliga cu gust picant de chilli, usturoi, rozmarin si branza de capra, oua moi si cremoase si un sos de rosii aromat cu cimbru si tarhon.
        Acest preparat este ideal pentru un mic dejun de weekend: mamaliga se poate prepara cu o seara inainte, pentru a avea suficient timp sa se raceasca, iar sosul de rosii poate fi facut chiar si cu cateva zile in avans: se pastreaza foarte bine intr-un borcan inchis ermetic. Veti avea astfel un mic dejun gustos si gata in mai putin de 15 minute!


sâmbătă, 4 august 2012

Retete de vara: supa-crema din sfecla rosie coapta cu crema de hrean [lacto-vegetarian]

Pana acum cateva luni, daca era sa ma gandesc la sfecla rosie, gandul meu zbura invariabil la salata de sfecla rosie cu hrean pe care ne-o servea mama pe post de garnitura la pranz sau la cina. Imi placea salata aceea: era proaspata si racoroasa, aducea un plus de savoare si se potrivea de minune cu piure-ul de cartofi si carnita la cuptor - era "the perfect comfort food" si este cu siguranta si acum, desigur in varianta vegetariana, fara carne.
De cand am adoptat stilul de viata vegetarian, am inceput sa vad legumele cu alti ochi, am inceput sa cercetez noi si noi metode de preparare a legumelor, noi si noi combinatii si asocieri, si de fiecare data am fost placut surprinsa de rezultate.
Sfecla rosie pe langa faptul ca este o imensa sursa de vitamine, s-a dovedit a fi si extrem de versatila in ceea ce priveste modul de preparare: poate fi servita cruda, fiarta, coapta, sub forma de piure, chipsuri, supe, creme, in salate, practic posibilitatile sunt nelimitate si tin doar de imaginatia fiecaruia dintre noi.
Sunt convinsa ca ati fost si voi placut surprinsi de chipsurile din sfecla rosie, eu cu siguranta sunt incantata de aceste chipsuri pe cat de aratoase pe atat de gustoase si sanatoase! Si daca v-au placut chipsurile, atunci cu siguranta veti indragi si aceasta supa: o supa-crema luxurianta, catifelata si aromata, plina de vitamine si cu o savoare deosebita!

luni, 23 iulie 2012

Chipsuri din sfecla rosie, cu cimbru si sare de mare [vegetarian]

          Ori de cate ori va doriti o gustare sanatoasa, va recomand aceste chipsuri din sfecla rosie: sunt 100% naturale, sunt simplu de facut si sunt pline de vitamine! Sfecla rosie este o sursa importanta de potasiu, magneziu si fier, precum si vitamine (A, B6, B9, C). De asemenea, sfecla rosie este bogata in proteine, antioxidanti si fibre. 
           Pentru ca sunt preocupata de o alimentatie sanatoasa, evit sa cumpar chipsurile clasice din cartofi care se gasesc in supermarket. Mai mult decat atat, evit sa cumpar orice produse conservate, preparate sau semipreparate, conserve, produse congelate etc. Cumpar doar fructe si legume proaspete, apa, faina, ulei si in general produse de baza, cat mai putin sau deloc procesate. 
             Asa am ajuns sa am optiuni destul de limitate pe parcursul calatoriilor pentru ca oferta de mancare a companiilor de zbor low-cost nu este dintre cele mai bogate; insa nu mica mi-a fost mirarea acum cateva luni, cand am descoperit in oferta o selectie de chipsuri din sfecla rosie, pastarnac si telina. Am intors pachetul de chipsuri pe toate partile, incercand sa gasesc stelute, mentiuni cu litere minuscule, liste interminabile de ingrediente, E-uri si alte minunatii, insa in zadar: la ingrediente erau doar aceste legume (in proportii variabile), sare si ulei. Mi-au placut la nebunie acele chipsuri si asa mi-a venit ideea de a le reproduce si acasa.
           

luni, 16 iulie 2012

Retete de vara: Gazpacho [raw vegan]

Daca sunteti printre cei care aveti parte de o vara cu soare, atunci reteta aceasta este cu siguranta pentru voi!  Daca mai sunteti si vegetarieni, sunt convinsa ca o veti indragi din prima clipa, cu atat mai mult cu cat face parte din categoria raw-vegan. Iar daca sunteti la dieta, atunci va sfatuiesc sa notati la loc de cinste aceasta reteta: este atat de usoara si de aromata incat o sa va transforme dieta intr-un adevarat festin!

Gazpacho este o supa foarte populara in Spania si Portugalia. Se serveste de obicei rece si in mod traditional contine rosii, castravete, ardei, ceapa, usturoi, ulei de masline, otet, sare si paine veche. 

Pornind de la reteta de baza, am eliminat castravetele, usturoiul si otetul, am adaugat o jumatate de chilli rosu, piper verde proaspat macinat, busuioc proaspat si tarhon proaspat, iar painea veche am inlocuit-o cu un levain cu rosii uscate la soare si busuioc (reteta urmeaza in curand pe blog). A iesit o supa usor picanta, cu arome foarte puternice de busuioc si tarhon care s-au imbinat perfect cu gustul intens de rosii bine coapte si ardei gras.

joi, 28 iunie 2012

Retete de vara: frigarui cu legume si branza halloumi [*lacto-vegetarian]

For English recipe click here 
      
          Si daca tot e vara si retetele devin tot mai simple si mai rapide, pentru ca, nu-i asa, ar fi pacat sa ne petrecem prea mult timp prin bucatarie, astazi va propun o reteta pe cat de scurta pe atat de savuroasa: frigarui cu legume de vara si branza halloumi. 
          Asa cum probabil ati intuit deja din titlu, aceste frigarui reprezinta alternativa vegetariana pentru un gratar la iarba verde sau (daca sunteti ca mine, din categoria celor care nu se bucura de optiunea unui grill outdoor) pe aragaz, in tigaia speciala pentru grill. 
          Despre branza halloumi pot doar sa va spun ca este o branza de origine cipriota, usor sarata, obtinuta din lapte de capra si de oaie, ideala pentru a fi servita calda, prajita in tigaie ori pe gratar. Se asociaza perfect cu orice legume, in salate de vara stropite cu ulei de masline si zeama de lamaie.


Ingrediente: (pentru 4 portii):
- 250 grame branza halloumi
- 4 cepe mici
- 10-12 rosii cherry
- un dovlecel verde
- sare 
- piper
- cateva picaturi de ulei de masline
- cateva picaturi de zeama de lamaie

Metoda de preparare:
1. branza halloumi si legumele se taie in cuburi de dimensiuni aproximativ egale (lasati rosiile intregi)
2. se infig bucatele de branza, alternand cu legumele, pe betele de frigarui
3. se stropesc frigaruile cu zeama de lamaie si cu ulei de masline, se adauga sare (nu prea multa, pentru ca branza este oricum sarata)
4. frigaruile se prajesc pe gratar (sau in tigaia pentru grill) cate 2-3 minute pe fiecare parte

Se servesc calde, la un pahar de vin, impreuna cu prietenii :)


Enjoy!

          Later edit: cu aceasta reteta imi fac si eu debutul la provocarea "Dulce Romanie", gazduita luna aceasta de Andie - o vegetariana cu un blog frumos-frumos, plin de retete gustoase si colorate :)

sâmbătă, 23 iunie 2012

Taste of France: Camembert copt, cu nuci si struguri

        Din categoria: retete simple pentru o cina perfecta, astazi va invit pe meleaguri frantuzesti, sa savuram impreuna o branza cremoasa si extrem de aromata: camembert. Camembert este o branzica foarte populara, obtinuta din lapte de vaca. Prin lege, sortimentul Camembert de Normandie este obtinut exclusiv din lapte de vaca neapsteurizat, insa majoritatea sortimentelor prezente in marile magazine sunt in general obtinute din lapte pasteurizat.  
        Daca este servita ca atare, branza Camembert se recomanda a fi servita la temperatura camerei, alaturi de o felie de paine, iar pentru un plus de savoare se pot adauga nuci si fructe proaspete (mere, pere, afine sau struguri). Alternativ, branza Camembert poate fi consumata coapta sau prajita (pané). Branza Camembert pané poate fi servita ca fel principal si are un gust special daca este servita alaturi de o dulceata de afine si cu o garnitura de orez.