Se afișează postările cu eticheta desert. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta desert. Afișați toate postările

sâmbătă, 13 iulie 2013

Retete de vara: capsuni cu iaurt, cimbru si piper roz sichuan

O reteta usoara, de vara, perfecta pentru micul dejun, dar si ca desert in zilele caniculare. Capsunile proaspete si parfumate se inteleg de minune cu cimbrul, iar piperul sichuan vine sa aduca un plus de savoare, cu aroma sa lemnoasa, cu usoara tenta de lamaie. 


Retete de vara: capsuni cu iaurt, cimbru si piper roz sichuan

duminică, 27 ianuarie 2013

Dulce Romanie - reteta cu mar: budinca de orez cu mere si coaja de portocala, cu sos toffee [*lacto-ovo-vegetarian]

        Oricat de mult imi doream sa va prezint in cadrul provocarii "Dulce Romanie" din aceasta luna o reteta noua, sofisticata, cu condimente exotice si neasteptate, sufletul meu de copil nu-mi dadea pace si ma indemna intr-una sa ma intorc cu gandul acasa si sa redescopar unul din deserturile cu care mama ne indulcea copilaria in serile reci de iarna. Asa am ajuns sa pregatesc astazi o reteta care pentru mine are o semnificatie aparte, o reteta pe care o dedic mamei mele, in semn de multumire pentru ca mi-a vegheat copilaria - si ma vegheaza in continuare, chiar daca nu mai sunt tocmai un copil, iar mari si tari ne despart acum pentru perioade care uneori par o vesnicie.

        E un val de mister care invaluie acest desert: este misterul copilariei - cand ne jucam nestingheriti prin gradinile bunicilor, este misterul fiecarei duminici in care mama ne pregatea "ceva dulce", casa intreaga mirosea a scortisoara ori a vanilie iar noi ne "luptam" pe castroanele cu resturi de crema, pe care le lasam luna si bec de curate - este magia prin care mama facea ca niste simple mere sa se transforme intr-un desert de poveste!

        Va prezint asadar astazi budinca de orez cu mere si sos toffee - reteta mamei mele, cu doar cateva mici modificari: o modalitate moderna de a prepara budinca de orez si un sos toffee inspirat din deserturile englezesti. Si pentru ca am vrut totusi sa imi pun si eu amprenta in acest desert, am adaugat in budinca de orez cateva bucatele de coaja de portocala confiata pe care am rehidratat-o intr-o infuzie de ceai englezesc Lady Grey - varianta feminina a lui Earl Grey, cu note de bergamota, coaja de lamaie si portocala.



sâmbătă, 22 decembrie 2012

Retete de Craciun [*Taste of Italia]: Panettone cu stafide si coaja de portocala confiata - reteta traditionala cu maia [**lacto-ovo-vegetarian]

Probabil ca intr-o viata anterioara am trait in Italia! Sau, si mai bine, poate ca intr-o buna zi am sa imi iau inima in dinti si am sa ma mut acolo pentru o vara intreaga: cu cartile mele, cu blogul si cu aparatul de fotografiat. Am sa locuiesc intr-o casuta cocheta, undeva prin Toscana, intr-un satuc mic si colorat, in care timpul pare ca s-a oprit in loc, cu oameni frumosi si galagiosi, cu dimineti insorite mirosind a croissant proaspat scos din cuptor si cappuccino cu scortisoara.
Uite de asta imi place mie aceasta perioada a anului: pentru ca frigul de afara ma tine mai mult in casa si astfel am timp mai mult sa visez la locuri poate nu neaparat mai calde, dar cu siguranta mai insorite :). Ah, si bineinteles, pentru ca se apropie Craciunul, eu am fost aproape fooooarte cuminte, iar asta inseamna ca pot sa ii cer Mosului tot ce imi doresc! Nu-i asa? :)
Sunt deja cativa ani buni de cand pe masa mea in ziua de Craciun se afla un panettone. Si sunt aproape doi ani de cand ma gandesc sa imi fac curaj si sa incerc o reteta de panettone facut in casa. Am citit nenumarate retete: in carti, pe bloguri, in reviste si de fiecare data ma descurajam ori pentru ca retetele erau prea expeditive, ori pentru ca incepeau cu: "un panettone facut dupa reteta traditionala necesita trei zile de munca, doua nopti aproape nedormite, dospiri, framantari, emotii..." si asa mai departe...
Ei bine - mi-am spus eu dupa atatea si atatea retete citite - daca tot e sa ma inham la o astfel de aventura, atunci macar sa fie "ca la carte": adica cu lievito naturale, fara pic de drojdie comerciala, cu cel putin 3 ore de framantat, 20 de ore de dospire in patru etape si desigur, asa cum spuneau toate retetele mai serioase pe care le-am citit, cu nopti nedormite, emotii, framantari.... Va marturisesc ca am avut emotii la fel de mari ca si atunci cand am sustinut examenul de licenta (daca nu, poate si mai mari), iar finalul a fost acela ca am stat o ora in bucatarie, pe podea, cu ochii atintiti la cuptorul in care cozonacii mei cresteau incet-incet, se rumeneau si umpleau intreaga casa cu o aroma de vanilie si coaja de portocala. A mai trebuit sa treaca inca o noapte pana cand am putut sa gust din primul meu panettone, dar dupa ce am taiat prima felie si am gustat, toata oboseala si toate noptile nedormite au disparut ca prin minune. Am stiut atunci ca e sarbatoare, iar pe masa mea de Craciun se va afla in acest an un panettone traditional, asa cum imi doream de atata vreme!


vineri, 9 noiembrie 2012

Desert de toamna-iarna: ananas caramelizat cu fulgi de migdale si sos de merisoare [vegan]

        Calendarul spune ca e inca toamna, insa frigul de afara, zilele tot mai scurte si soarele cu dinti ma duce deja cu gandul la iarna. Chiar si aerul de dimineata incepe sa devina tot mai taios si aiba un miros rece, de iarna! Pomii devin din ce in ce mai golasi, iar vantul imi aduce in fiecare noapte o gramada de frunze uscate pe aleea din fata casei, de parca ar sti cat de mult imi place toamna si ar vrea sa mi-o tina cat mai aproape de casa. 
        Captiva asadar intre doua anotimpuri, nu am putut sa ma hotarasc daca reteta de astazi este o reteta de toamna sau una de iarna, pentru ca toate culorile din farfurie m-au dus cu gandul la un tablou de sfarsit de octombrie, insa ingredientele si modul de preparare sunt mai degraba specifice unui desert de final de an.      
      Prin urmare, deschid cu aceasta ocazie o noua colectie de retete: colectia retetelor de toamna-iarna. Chiar asa, la fel ca marile case de moda! :)


        Mai facusem de cateva ori pana acum ananas caramelizat si mi-a placut foarte mult. Cu atat mai mult cu cat reteta este extrem de simpla si nu necesita neaparat cantitati foarte exacte. De data aceasta insa am dorit sa dau o nota festiva acestui desert, astfel ca m-am hotarat sa ma joc putin cu aromele si cu texturile: am condimentat ananasul cu zeama de lamaie pentru a-i accentua gustul acrisor si am adaugat in completare un sos dulce din merisoare uscate pentru a taia oarecum din aciditate; fulgii de migdale i-am prajit pentru doar cateva secunde in tigaia incinsa si i-am adaugat chiar inainte de servire pentru a da o textura crocanta intregului preparat. Rezultatul a fost exceptional: un desert simplu, plin de arome si culoare, ideal pentru a incheia o cina festiva! O reteta de colectie, as putea spune: ananas caramelizat cu fulgi de migdale si sos de merisoare. 
  

Ingrediente (pentru 4 portii):

pentru ananasul caramelizat:
- un ananas proaspat, bine copt
- doua linguri de zahar brun
- o lingurita de scortisoara
- zeama de la o lamaie

pentru sosul de merisoare:
- 100 grame merisoare uscate
- doua lingurite de sirop auriu 
- o lingura de zahar brun
- 200 ml apa

pentru decor:
- 50 grame fulgi de migdale


Metoda de preparare:
1. Se preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius.
2. Se curata ananasul: se indeparteaza frunzele apoi se taie coaja ananasului cu ajutorul unui cutit bine ascutit.
3. Asezam anansul intr-un vas termorezistent, il stropim cu zeama de lamaie si il acoperim cu zahar brun si scortisoara. Rulam ananasul intreg prin amestecul de zahar si scortisoara astfel incat acesta sa fie acoperit uniform. Adaugam 100 ml apa si introducem vasul in cuptor.
4. Lasam ananasul sa se coaca timp de 30-40 de minute. Din 10 in 10 minute intoarcem ananasul de pe o parte pe alta si turnam deasupra cate doua-trei linguri din sosul format in vas. Daca sosul incepe sa sa ingroase prea repede mai adaugam si restul de apa. 
5. Intre timp, preparam sosul de merisoare: intr-o craticioara punem merisoarele, adaugam zaharul, siropul auriu si apa si lasam sa fiarba la foc moderat, amestecand din cand in cand, pana cand obtinem un sos dens, avand o consistenta asemanatoare cu cea a unei dulceti.
6. Cand ananasul este copt (verificam cu ajutorul unei furculite, care trebuie sa intre usor in pulpa ananasului), oprim cuptorul si lasam vasul in cuptor, cu usa deschisa. 
7. Prajim fulgii de migdale intr-o tigaie antiaderenta bine incinsa (fara ulei) timp de 30 de secunde, maxim un minut, pana cand incep sa isi schimbe usor culoarea. 


Pentru servire, taiem ananasul in rondele, apoi taiem rondelele in jumatate si indepartam partea din mijloc. Asezam pe o farfurie cateva rondele de ananas, adaugam doua - trei lingurite din sosul ramas in vasul termorezistent, punem deasupra doua lingurite de sos de merisoare iar in final presaram cativa fulgi de migdale. 


Va doresc pofta buna si un weekend excelent!





joi, 13 septembrie 2012

Retete de toamna: tarta cu mere, cimbru lamaios si piper negru [lacto-vegetarian]

        Va mai amintiti de aluatul rapid de foietaj pe care l-am facut pentru acea minunata tarta cu smochine? Cum care tarta cu smochine? Adica... care-va-sa-zica nu ati vazut tarta cu smochine??? Bun, atunci facem asa: mergeti fuga-fuguta la lista de retete, cautati sectiunea de feluri principale: acolo undeva veti gasi o multime de retete frumoase si gustoase, iar printre ele si reteta absolut delicioasa a tartei cu smochine si gorgonzola. Gata, ati revenit? (...sau mai corect spus: v-ati revenit? :P) Buuun, atunci sa ne intoarcem la aluatul nostru de foietaj.
      Am testat atunci, pentru prima data, o reteta de aluat rapid pentru foietaj si va marturisesc ca am fost atat de incantata de rezultat incat de atunci si pana acum l-am mai facut inca de trei ori, iar de fiecare data a fost la fel de bun. Desigur, nu are atatea foite ca si aluatul clasic de foietaj, dar nici nu necesita o zi intreaga de impachetari si refrigerari. Si ceea ce este cel mai important, acest aluat poate inlocui cu succes orice aluat de foietaj disponibil in comert! Asadar, daca va doriti o tarta 100% home made si nu vreti sa va petreceti o zi intreaga in bucatarie doar pentru asta, va invit sa cititi in continuare reteta. 


duminică, 29 iulie 2012

Mille Feuille cu mousse din branza de capra, coulis de zmeura si cimbru

        Imi plac provocarile, cu atat mai mult provocarile care tin de domeniul culinar: aici imaginatia mea poate sa se desfasoare in voie, spre deliciul meu si, sper eu ca si al vostru, al celor care urmariti acest blog. :)
     Proiectul Dulce Romanie a fost initiat de Mihaela, acum aproape doi ani, iar eu, chiar daca l-am descoperit de curand, va marturisesc ca l-am indragit pe loc! Pentru provocarea Dulce Romanie din aceasta luna, ingredientele propuse de Cosmin si Daiana sunt, cum altfel, decat simple si bune: zmeura, vanilia si branza de capra, cu precizarea ca preparatul final sa cuprinda cel putin doua din cele trei ingrediente. 
        Simplu! - mi-am spus, gandindu-ma direct la un desert cu zmeura si vanilie - doua arome puternice, pline de personalitate, care se pot imbina armonios intr-un desert de vara simplu si parfumat! Insa gandul ca as lasa la o  parte branza de capra nu imi dadea pace: imi place prea mult aceasta branza cremoasa, cu gust bogat, usor picant si delicat in acelasi timp. 
         Asa se face ca dupa negocieri intense cu mine insami, am luat un desert clasic, respectiv mille feuille cu zmeura si crema de vanilie, am inlocuit crema de vanilie cu un mousse din branza de capra pentru a pastra textura cremoasa, am adaugat un coulis de zmeura pentru a intensifica gustul de zmeura propaspata si am condimentat totul cu cimbru proaspat pentru a aduce o nota distincta intregului preparat. Rezultatul a fost sublim: o combinatie de arome si texturi care s-au imbinat perfect intr-un desert pe cat de complex pe atat de rafinat: mille feuille cu mousse din branza de capra, coulis de zmeura si cimbru.   


duminică, 8 iulie 2012

Retete de vara: pavlova cu fructe de padure, capsuni si creme chantilly [*lacto-ovo-vegetarian]

Reteta pe care doresc sa v-o propun pentru acest sfarsit de saptamana este un desert de vara, cu capsuni si fructe de padure scufundate intr-o crema fina de frisca si vanilie, asezata pe o bezea crocanta la exterior si pufoasa in interior: pavlova cu fructe de padure si creme Chantilly.

Iar daca v-a placut dulcele de luna trecuta, Black Forrest Meringue, atunci cu siguranta veti fi cuceriti de acest nou desert. Bazele celor doua deserturi sunt foarte asemanatoare, cu singura diferenta ca la pavlova am adaugat in plus otet din vin alb si amidon de porumb - doua ingrediente absolut necesare pentru a obtine crusta crocanta si acel interior pufos, de marshmallow.
Legenda spune ca acest desert a fost creat in onoarea celebrei balerine de origine rusa Anna Pavlova, in anii 1920, in timpul in carea aceasta se afla in turneu. Desi atat Australia, cat si Noua Zealanda isi disputa originea acestei retete, se pare totusi ca un Chef al unui hotel din Wellington, Noua Zealanda, a creat acest desert special pentru celebra balerina.


duminică, 3 iunie 2012

Retete de vara: Black Forest Meringue [*ovo-vegetarian]

        Ieri am primit cirese: un castron intreg plin cu cirese mari, rosii, jucause si zglobii! De indata ce le-am vazut m-am gandit ca tare bine le-ar sta intr-un desert, si nu chiar orice desert: un desert mai special, ca tot e sarbatoare! 
       Black Forest Meringue este de fapt o combinatie intre celebra prajitura Black Forest, avand ca ingrediente principale ciresele si ciocolata, si clasica bezea, imbogatita cu cacao, pentru a inlocui blatul bogat al prajiturii Black Forest, cu o baza putin mai usoara, crocanta pe exterior si pufoasa in interior. 


marți, 10 aprilie 2012

Muffins cu crumble, afine si mar verde (inspired by Yotam Ottolenghi)

        Este a doua reteta de muffins pe care o fac din cartea lui Yotam Ottolenghi si va spun cu mana pe inima ca trebuie sa o incercati si voi, ca sa intelegeti de ce imi place mie atat de mult acest autor. Reteta anterioara, muffins cu prune si marzipan, imi aduce inca si acum amintiri placute ale unui gust intens de marzipan imbogatit de aroma stringenta a prunelor moi, scaldate in zeama dulce cu scortisoara care se prelingea agale peste briosa pufoasa, facand-o irezistibil de frumoasa si nemaipomenit de aromata.
        Briosa de astazi are o personalitate aparte: are un "crunch" care o face aparent greu de cucerit, insa o data ce i-ai gustat crusta crocanta de crumble, ti se dezvaluie in totala ei pufosenie, presarata doar pe ici - pe colo cu afine moi si mar acrisor, exact cat ii trebuie unei briose ca sa devina regina unei dupa amiezi tarzii de duminca.

duminică, 18 martie 2012

Muffins cu prune si marzipan (inspired by Yotam Ottolenghi)

        Reteta de astazi are arome sofisticate de marzipan si scortisoara care te invaluie intr-o atmosfera mai degraba tomnatica decat primavaratica, cu atat mai mult cu cat chiar si prunele te trimit cu gandul la un sfarsit de August si nicidecum la mijloc de Martie. Iar daca ar fi sa ma iau dupa vremea de afara, as spune ca de-a dreptul a venit toamna, cu vremea ei capricioasa, cu vanturi si ploi si chef de stat in casa cu o cafea calda si o prajiturica aromata. Pai si daca tot ploua, mi-am spus: ce-ar fi las eu ploaia sa improspateze mirosul de iarba proaspat tunsa in curte si sa imi fac eu ziua mai aromata cu aceste muffins parfumate si colorate?
        L-am descoperit recent pe Yotam Ottolenghi, insa m-a cucerit pe loc prin retetele simple si combinatiile sofisticate de ingrediente si condimente. Va inivit sa-l descoperiti si voi impreuna cu mine si va asigur ca veti fi incantati de aromele indraznete si de gustul rafinat al acestor muffins.


Ingrediente:
 (pentru 12-15 muffins)
480 grame faina
o lingurita praf de copt
jumatate de lingurita de bicarbonat de sodiu
o lingurita de scortisoara
un praf de sare
200 grame zahar 
doua oua
110 grame unt topit
280 ml lapte
coaja de la doua portocale
120 grame marzipan

pentru "compotul" de prune:
700 grame prune bine coapte
60 grame zahar
o lingurita de scortisoara

pentru decor:
zahar pudra

1. pregatiti "compotul" de prune: taiat prunele in sferturi, inlaturati samburii si asezati-le intr-un vas de yena sau de ceramica. Presarati zaharul si scortisoara, amestecati si dati la cuptor, la 170 grade Celsius, timp de 15-20 de minute, sau pana cand prunele devin moi si coaja incepe sa se separe de pulpa.
2. pregatiti ingredientele solide: intr-un castron, cerneti faina, praful de copt, bicarbonatul, scortisoara si sarea
3. pregatiti compozitia lichida: intr-un castron incapator, amestecati ouale cu zaharul pana cand obtineti o compozitie spumoasa, adaugati laptele si untul topit (untul topit nu trebuie sa fie foarte fierbinte) ai amestecati pana cand obtineti o compozitie omogena. Adaugati marzipanul ras pe razatoarea mica si coaja de portocala, precum si 80 de grame din compotul de prune (pulpa si zeama).
4. adaugati treptat faina in compozitia lichida, amestecand usor cu lingura de lemn sau cu o spatula pana cand intreaga cantitate de faina s-a incorporat. Nu amestecati mai mult decat este necesar, chiar daca amestecul este usor neomogen. La compozitia de muffins este normal ca amestecul sa contina mici cocoloase, ele se vor omogeniza in timpul coacerii si vom obtine astfel muffins pufoase si usoare. 
5. umpleti formele de muffins cu amestecul format si coaceti la cuptorul incins la 180 grade celsius timp de 20-25 de minute. Verificati daca aluatul este copt cu ajutorul unei scobitori: scobitoarea trebuie sa iasa uscata, fara urme de aluat pe ea. 
6. cand prajituricile s-au racit, presarati zahar pudra si asezati o cantitate generoasa de compot de prune  deasupra.

Pofta buna!
        

marți, 21 februarie 2012

Taste of England: Cupcake cu capsuni [*lacto-ovo-vegetarian]

        Cupcakes - mie imi plac la nebunie aceste prajiturici mici si colorate, cu crema sau fara crema, cu fructe sau fara fructe, dar intotdeauna pufoase si dragalase! Imi place sa ma delectez cu cate o astfel de prajiturica alaturi de clasicul meu cappuccino cu scortisoara care de cele mai multe ori imi deschide ziua si ochii. 
        Retete de cupcakes sunt in zilele noastre multe si atat de diverse, astfel ca probabil nu as gresi daca as spune este una din prajiturile cu cele mai multe variante si combinatii de blaturi, creme si culori, insa prima mentionare scrisa despre cupcake apare in anul 1976 in cartea "American Cookery" a autoarei Amelia Simms, cupcake fiind definita aici ca o prajitura care poate fi coapta intr-o cana. In Anglia aceste prajiturele mai sunt denumite si "fairy cakes" iar pe vremuri, chiar erau coapte in cesti de cafea, in cani de ceai sau in alte vase de ceramica de diverse dimensiuni. (sursa: Wikipedia)
       Inspirata de aceasta poveste, am hotarat sa las la o parte cosuletele de hartie, tavile speciale, frostingurile sofisticate si decoratiunile spectaculoase si am pregatit o prajiturica simpla si plina de aroma, asa cum era ea pregatita in vremuri indepartate.
     

        

        Reteta este cat se poate de simpla si asa cum probabil v-ati dat deja seama, contine minunata dulceata de capsuni despre care va povesteam in postarea anterioara. Asadar pentru doua portii (daca folositi cani mari de cappuccino, asa cum am folosit eu) sau patru portii (daca folositi cani mai mici) avem nevoie de urmatoarele:
Ingrediente:

100 grame unt nesarat
4 linguri de dulceata de capsuni
115 grame zahar
doua oua
un plic de zahar vanilat
115 grame faina cu agent de crestere
cateva capsuni pentru ornat
zahar pudra pentru ornat
coaja de lamaie pentru ornat (optional)


        Am folosit dulceata de capsuni proaspat preparata in casa, dupa reteta prezentata aici, insa puteti folosi orice fel de dulceata, in functie de preferintele proprii.
        Pentru inceput, preincalzim cuptorul la 180 grade, ungem fiecare cescuta cu putin unt si punem cate o lingura (sau doua, daca sunt cestile mari) de dulceata pe fundul fiecarei cescute.
        Untul taiat bucatele si lasat sa se inmoaie la temperatura camerei se freaca bine cu zaharul, inclusiv cu zaharul vanilat, pana cand se obtine o compozitie spumoasa. Apoi se adauga treptat ouale batute in prealabil, amestecand cu ajutorul unui tel in forma de para pana cand ouale se incorporeaza in totalitate. Este important sa adaugam ouale treptat, putin cate putin, pentru a nu risca sa obtinem o compozitie "taiata".
        In final se incorporeaza usor faina cernuta, amestecand incet si cu grija cu ajutorul unei linguri mari. Pentru ca aluatul sa ramana pufos si sa nu se formeze cocoloase, este important sa amestecam incet si doar  atat cat este necesar pentru a incorpora faina. 
        

        Punem cate o lingura de aluat (doua, daca folositi cani mari) in fiecare cescuta si asezam cescutele intr-o tava pe fundul careia am pus in prealabil un prosop curat de bucatarie. Turnam apoi apa in tava pana cand nivelul apei ajunge la jumatatea inaltimii cescutelor si introducem tava in cuptor. Coacem la 180 de grade pentru 40 de minute, pana cand aluatul devine auriu. Pentru a verifica daca aluatul este copt, introducem o scobitoare in centru, iar daca scobitoarea iese curata si nelipicioasa, atunci stim ca aluatul este copt. Eu am folosit cesti mari si chiar au fost necesare cele 40 de minute pentru coacere, insa daca folositi cesti mai mici, verificati dupa aproximativ 30 de minute. Cand prajituricile sunt coapte, opriti cuptorul si mai lasati-le in cuptor cu usa deschisa vreme de 10 minute. 
        Decorati cu capsuni proaspete, cu coaja de lamaie si cu zahar pudra si serviti aceasta prajitura calduta, alaturi de un ceai aromat.


Trimit aceasta prajiturica pentru concursul organizat cu mult drag de Kadia, cu ale carei vorbe dulci si retete delicioase va puteti delecta aici, pe blogul ei.

Enjoy!

duminică, 5 februarie 2012

The ultimate New York style cheesecake [*lacto-ovo-vegetarian]

        I love cheesecakes! Am zis! Pentru ca sunt usor de facut, pentru ca sunt light and creamy, pentru ca se pot asorta cu orice fel de fructe si se pot face in orice anotimp. Si daca asta se mananca la New York, ei bine, in acest caz o spun si pe asta: I love New York!
        In ultima vreme, de cate ori intru in cate o librarie mi se intampla inevitabilul: pun ochii pe cel putin o carte cu retete si plec cu ea. Astfel am reusit sa adun o colectie impresionanta despre care sper sa imi gasesc vreme sa va povestesc mai multe intr-o buna zi. Asa am descoperit si reteta aceasta, intr-o carte intitulata simplu: Baking & desserts - the essential recipe collection si de atunci n-am mai avut liniste. Aveam doar doua variante: sa iau primul avion spre New York saaaauuuu - sa aduc "a piece of New York" chiar aici la mine acasa. Am ales totusi varianta a doua: biscuiti aveam, branza aveam, afine aveam, ce rost avea sa bat atata drum doar pentru o bucatica de prajitura?
        Asa ca m-am pus pe treaba, iar ce a iesit vedeti in imaginea de mai jos: o prajiturica usoara, cremoasa, nu prea dulce, usor acrisoara chiar, cu blat crocant de biscuiti, servita cu dulceata de afine facuta dis de dimineata :)         
        




Ingrediente:

pentru blat:
250 grame biscuiti digestivi
100 grame unt nesarat

pentru crema de branza:
500 grame branza Quark 
doua oua
100 grame zahar fin
jumatate de lingurita de extract de vanilie

pentru crema de smantana:
300 grame smantana 
o lingurita de extract de vanilie
50 grame zahar

pentru garnitura:
250 grame afine
4 linguri apa
55 grame zahar fin
1 lingura sirop de artar 
cateva picaturi de zeama de lamaie


Note: 
     ingredientele sunt pentru o tava rotunda, cu diametrul de 20 cm. Pentru a putea extrage prajitura cu usurinta, va sfatuiesc sa utilizati o forma de tort cu margini detasabile unsa in prealabil cu cateva picaturi de ulei.
      smantana - este vorba despre smantana fermentata, cea care se gaseste de obicei in comert in Romania, in Anglia se gaseste sub denumirea de Soured cream

Metoda de preparare:
Blatul de biscuiti: untul se topeste intr-o cratita la foc mic, dupa care se adauga biscuitii zdrobiti bine si se amesteca pana cand se formeaza o masa omogena. Se aseaza pe fundul tavii, se niveleaza si se da la frigider pana cand se prepara crema de branza.
Crema de branza: intr-un castron, se amesteca branza, ouale, zaharul si extractul de vanilie pana cand zaharul este topit. 
Se adauga crema de branza in tava, peste blatul de biscuiti, se niveleaza si se introduce in cuptorul preincalzit la 190 grade pentru 20 de minute sau pana cand crema devine ferma. Scoatem tava din cuptor si o lasam la racit (aproximativ 20 de minute) fara a stinge cuptorul
Crema de smantana: se amesteca smantana cu zaharul si cu extractul de vanilie. Se toarna in tava, peste crema de branza, se niveleaza si se da la cuptor pentru inca 10 minute.

Se lasa la racit, dupa care se tine la frigider timp de 8 ore sau peste noapte.


        Pentru a servi, se scoate prajitura din frigider cu o ora inainte de servire si se garniseste cu sos de afine pregatit dupa cum urmeaza:
        Intr-o craticioara se pune zaharul si cu apa si se lasa la foc mic pana cand se topeste zaharul. Se adauga afinele si zeama de lamaie si se lasa la fiert cateva minute, pana cand devin moi, amestecand din cand in cand cu grija, pentru a lasa fructele intregi. Se adauga siropul de artar si se mai lasa la foc mic pana cand sosul se ingroasa. 
           Alternativ, puteti folosi o dulceata de afine gata preparata.


Enjoy!

duminică, 25 decembrie 2011

Deserturi cu stil: Caise caramelizate servite cu crema de mascarpone, vanilie si miere [*lacto-vegetarian]

        Daca aveti pofta de un desert delicat si aromat, atunci va invit sa incercati aceste caise caramelizate servite cu crema de mascarpone cu vanilie si miere. Iar daca inca nu v-am convins, va mai dezvalui un singur detaliu: se prepara in mai putin de 15 minute!    
        Nu va mai spun ca gustul dulce-acrisor al caiselor caramelizate si textura lor pufoasa se imbina perfect cu crema catifelata din mascarpone, iar aroma de miere si vanilie este exact ceea ce ii mai trebuia acestui desert pentru ca sa fie cu adevarat distinct!            



        V-am convins, nu-i asa? Hai sa va spun repede si lista de ingrediente, ca e scurta-scurta si sunt sigura ca o sa va placa. Asadar, pentru doua portii avem nevoie de urmatoarele:
Ingrediente:
patru caise
patru linguri de zahar brun
40 grame unt
patru lingurite de miere
100 grame mascarpone
o pastaie de vainilie de bourbon
cateva frunzulite de menta proaspata








        Pentru inceput, taiem caisele in jumatate, scoatem samburii si punem in mijlocul fiecarei jumatati de caisa cate o bucatica se unt si o jumatate de lingura de zahar brun. Le aranjam frumos intr-o tava, pe hartie de copt si le dam la cuptor (la functia de grill daca aveti) pentru 5 minute sau pana cand zaharul se caramelizeaza si caisele capata o culoare brun-aurie.


        In timp ce caisele sunt la cuptor, pregatim crema: amestecam crema mascarpone cu semintele unei pastai de vanilie si cu miere. 


        Aranjam desertul intr-un pahar cu picior sau intr-un platou, decoram cu frunzulite de menta proaspata si servim - nu-i asa ca a fost simplu?


Enjoy!

miercuri, 14 decembrie 2011

Deserturi festive: Brandy snaps [*lacto-vegetarian]


        Daca pe langa traditionalele dulciuri de sarbatori doriti sa pregatiti si ceva inedit, va recomand aceste delicioase "Brandy snaps": sunt fine, delicate, sunt ideale pentru cei care tin la silueta si se potrivesc de minune cu un pahar de coniac bun, cu o muzica veche si cu lumina lumanarilor ori a luminitelor din pomul de Craciun.
        Cu aceasta reteta particip la concursul organizat de site-ul divahair.ro - sectiunea "Retete dulciuri", concurs sponsorisat de Dmail - idei utile, cadouri originale, asa ca daca v-a placut, va invit sa o dati un like paginii de facebook DivaHair si sa votati reteta mea la acest link . Regulamentul concursului poate fi gasit aici.


        Pentru aceasta reteta m-am inspirat din cartile lui Mary Berry - un nume de referinta in bucataria britanica, o doamna pe care eu o admir foarte mult si care ma va inspira inca multa vreme de acum incolo. 
        Reteta este aparent simpla, insa e destul de migaloasa si necesita in special o foarte mare atentie la detalii, iar daca patiti ca mine si prima tava este un adevarat dezastru, va incurajez sa nu renuntati si sa pregatiti si a doua tava si a treia, pana cand veti avea rezultatul dorit. 
        Pentru 6-8 portii avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:
- 50 grame unt nesarat
- 50 grame zahar brun tip demerara
- 50 grame sirop auriu (golden syrup)
- 50 grame faina
- jumatate de lingurita praf de ghimbir
- jumatate de lingurita zeama de lamaie
- 300 ml frisca lichida si 50 grame zahar - pentru umplutura


        Pentru inceput preincalzim cuptorul la 180 grade.
        Intr-o craticioara cu fundul cat mai gros, punem untul, zaharul si siropul (eu am folosit sirop de artar, desi in reteta originala era prevazut golden syrup) si lasam pe aragaz la foc foarte mic, amestecand din cand in cand, pana cand untul si zaharul s-au topit complet (aproximativ 15 minute). Amestecul nu trebuie sa ajunga sa dea in clocot pentru ca se va cristaliza, de aceea este important sa mentinem focul cat mai mic.


        Cand zaharul si untul s-au topit, luam cratita de pe foc, o lasam sa se racoreasca pentru cateva minute, iar apoi adaugam faina si pudra de ghimbir, amestecam pana se omogenizeaza iar in final adaugam zeama de lamaie. Mie mi-a iesit o compozitie destul de groasa, aproape de consistenta plastilinei, insa daca va iese mai moale e in regula si asa. 
     Luati cate o lingurita din compozitie si asezati o gramajoara pe tava tapetata cu hartie de copt. Puneti cate 4 gramajoare intr-o tava si lasati aproximativ 7-8 centimetri intre gramajoare. 


          Pentru ca aluatul meu a fost mai tare, am format mici mingiute pe care apoi le-am aplatizat cu podul palmei pana cand au devenit subtiri ca o foita.


        Lasam la cuptor pentru aproximativ 10 - 15 minute sau pana cand gramajoarele si-au dublat suprafata, au capatat o culoare aurie inchisa si au un aspect dantelat. In acest moment, scoatem tava din cuptor si lasam la racit pentru 3-4 minute. 


        Cata vreme biscuitii sunt inca calzi, ii rulam pe manerul unei linguri de lemn iar apoi ii asezam pe un grilaj pentru a se raci complet. Este o perioada foarte scurta in care biscuitii pot fi rulati, daca se racesc prea tare devin casanti si se vor rupe la rulare, de aceea aveti nevoie de putina indemanare si practica pana cand veti avea rezultate perfecte. Daca biscuitii s-au racit prea tare, introduceti-i in cuptor pentru inca cateva secunde si vor deveni din nou moi. 
        Daca ati patit ca mine si v-ati trezit cu o prima tava de biscuiti prea grosi pentru a fi rulati, rupeti-i in bucatele si amestecati-i cu o inghetata de vanilie - ii dau un gust deosebit :).



        Dupa ce biscuitii s-au racit, batem frisca cu zaharul pana cand devine spumoasa, si umplem biscutii cu frisca cu ajutorul unui con.


         Servim alaturi de un pahar de brandy, acompaniat de o muzica buna si de prieteni vechi sau noi :)


Enjoy!

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Taste of England: Sticky toffee pudding [*lacto-ovo-vegetarian]

        Am vrut neaparat sa postez acest desert astazi, de ziua mamei mele - o adevarata experta in torturi si prajituri de casa - si de la care inca mai am multe de invatat in materie de prajituri.  Asadar: La multi ani mama, this one is for you!
        Sticky toffee pudding este un desert clasic in bucataria britanica, constand intr-un blat lipicios, acoperit cu sos caramel si servit cu budinca sau inghetata de vanilie. Este un desert simplu de preparat, din categoria "comfort food" pe care cu siguranta il veti indragi, mai ales in serile lungi de iarna. 
        

        Cum spuneam, metoda de preparare e simpla de tot, iar pentru o tava de marime medie avem nevoie de urmatoarele 
ingrediente:

pentru blat:
175 grame curmale fara samburi, taiate bucati
o lingurita de bicarbonat de sodiu
300 mililitri apa clocotita
50 grame unt nesarat
80 grame zahar alb fin
80 grame zahar brun tip Muscovado
doua oua
175 grame faina
o lingurita de praf de copt
un praf de cuisoare (sau scortisoara)
75 grame nuci prajite si taiate in bucatele
un praf de sare

pentru sos:
115 grame unt nesarat
75 grame zahar alb
40 grame zahar brun tip Muscovado
140 ml smantana dulce pentru gatit
un praf de sare

pentru "garnitura":
budinca de vanilie sau inghetata de vanilie

        Cateva precizari inainte de a trece la descrierea metodei de preparare: 
- reteta originala nu contine nuci, eu le-am adaugat pentru ca imi plac foarte mult si i-au dat un gust special
- zaharul brun Muscovado este un tip de zahar nerafinat, foarte inchis la culoare, cu cristale mici-mici si fine, usor umed. Daca nu il gasiti prin magazinele din Romania, il puteti inlocui cu orice alt tip de zahar brun.



        Incepem prin a preincalzi cuptorul la 180 de grade si pregatim sosul:
Se pun toate ingredientele pentru sos intr-o craticioara si se pun pe aragaz la foc mic, amestecand incet, pana cand untul incepe sa se topeasca. Dupa ce untul este topit in totalitate, se da focul mai mare si se lasa sa fiarba pentru aproximativ 4 minute, pana cand sosul se ingroasa, amestecand din cand in cand.




        Cand sosul este gata, il luam de pe foc, turnam aproximativ jumatate din cantitate pe fundul tavii de copt (eu am folosit un vas yena de marime medie), lasam sa se raceasca putin si introducem tava in frigider pana cand preparam compozitia pentru blat.
        Intre timp, punem curmalele intr-un vas, adaugam apa clocotita si bicarbonatul si acoperim cu un capac, pentru a lasa curmalele sa se inmoaie.
        Pentru a prepara blatul:
        Intr-un castron ametecam untul cu zaharul pana cand se omogenizeaza si rezulta o compozitie cremoasa. 


        Adaugam ouale batute, treptat, putin cate putin, amestecand cu grija pana se incorporeaza in totalitate. Este important sa nu punem intreaga cantitate de oua deodata, pentru ca riscam sa se taie compozitia. 



         Dupa ce s-au incorporat ouale, se adauga faina, praful de copt, praful de cuisoare si un praf de sare,  amestecand in continuare cu o lingura de lemn. 


        La final, adaugam nucile si curmalele impreuna cu apa in care au stat si amestecam compzitia pentru a se omogeniza. Compozitia finala va fi destul de lichida, insa tocmai din acest motiv blatul va iesi lipicios, de unde si numele acestui minunat desert. Turnam compozitia in vasul de copt si dam la cuptor pentru 40 de minute.

        Pentru servire, incalzim sosul de caramel, turnam din belsug peste o bucata generoasa de blat si asezam alaturi o cupa cu inghetata de vanilie. Este delicios!!!!


Enjoy! 

duminică, 23 octombrie 2011

Taste of England: Prajitura Battenberg [*lacto-ovo-vegetarian]

         Se spune ca prajitura Battenberg (sau Battenburg - cum am gasit-o in cartile lui Mary Berry) a fost servita pentru prima data in anul 1884 in cinstea casatoriei printesei Victoria (nepoata reginei Victoria) cu printul Louis de Battenberg. Reteta originala are blaturile roz si galbene, unite cu gem de caise, iar cele patru patrate ii reprezinta pe cei patru printi de Battenberg: Louis, Alexander, Henry si Francis Joseph. Sursa: Wikipedia.
        Varianta cu nuca si cafea am vazut-o prima data in emisiunea "The great British Bake-off" pe BBC2 iar apoi am gasit-o intr-o carte pe care am cumparat-o recent - o compilatie de retete dulci si sarate care mai de care mai imbietoare purtand semnatura lui Mary Berry si Paul Hollywood. 
        Prajitura Battenberg este o prajitura cu arome fine si intense, care se potriveste de minune cu o cafea tare si poate incheia cu succes un pranz festiv. 

        Cantitatile sunt pentru o tava patrata, cu latura de 20 cm, iar prajitura rezultata este suficienta pentru 4 - 6 persoane (depinde cat sunteti de pofticiosi :d).

Ingrediente:
pentru blaturi:
100 grame unt nesarat
100 grame zahar fin
doua oua (la temperatura camerei)
100 grame faina cu agent de crestere
jumatate de lingurita praf de copt
50 grame migdale macinate
cateva picaturi de extract de vanilie
3 lingurite de lapte
o lingurita si jumatate de granule de ness
25 grame samburi de nuca tocati marunt

pentru crema:
100 grame zahar pudra
40 grame unt nesarat
jumatate de lingurita de granule de ness
o lingurita si jumatate de lapte

pentru finisare:
225 grame marzipan alb
cativa samburi de nuca

        Metoda de preparare este relativ simpla, insa necesita o mare atentie la detalii. 
        Preincalzim cuptorul la 160 de grade.
       Pregatim tava: se unge cu unt pentru ca hartia de copt sa se aseze bine. Se taie o bucata de hartie de copt cu dimensiunile de 20x28cm, care se indoaie la mijloc si se aseaza in tava ca in inaginea de mai jos. Pentru a avea blaturi perfecte, verificati ca hartia sa fie bine asezata in tava, pe margini si la colturi, iar mijlocul sa stea drept.


       Punem intr-un castron untul, zaharul, ouale, faina, praful de copt si migdalele macinate si amestecam cu o lingura de lemn timp de doua - trei minute, pana cand obtinem o compozitie omogena, usor mai deschisa la culoare si putin lucioasa. 


Impartim aluatul in doua parti egale si il mutam in doua castronele:
- in primul castronel adaugam vanilia si o lingurita si jumatate de lapte
- in al doilea castronel adaugam granulele de ness dizolvate in laptele ramas si samburii de nuca tocati marunt
Asezam compozitia in tava si finisam bine pe la colturi si pe margini pentru ca aluatul sa se intinda uniform. Introducem tava in cuptorul preincalzit (160 grade) pentru 35-40 de minute. 


        Cand blaturile sunt coapte, scoatem tava din cuptor, lasam la racit in tava aproximativ 5 minute, dupa care scoatem blaturile din tava si le asezam pe un grilaj. E bine sa folosim un grilaj, pentru ca blaturile sunt destul de umede, iar daca raman pe hartia de copt sau in tava este posibil sa se inmoaie prea tare.        
        Eu am apreciat "din ochi" cand am impartit compozitia in doua si cred ca am pus putin mai mult intr-o parte, pentru ca blatul galben mi-a iesit putin mai inalt decat cel maro. Data viitoare o sa folosesc cantarul, ceea ce va sfatuiesc si pe voi - pentru rezultate perfecte!
        Cand blaturile sunt reci, le taiem in jumatate, pe lungime (din nou, data viitoare folosesc un liniar) si indepartam marginile cu ajutorul unui cutit foarte ascutit.

                                      

        Crema este cat se poate de simpla: frecam untul cu zaharul pudra si cu granulele de ness dizolvate in lapte pana cand obtinem o compozitie omogena. 
                                           
                                             

        Pentru a asambla prajitura, unim bucatile de blat cu crema, punand un strat final de crema deasupra. 

                                     

        Intindem foaia de marzipan pe o suprafata curata si invelim prajitura in marzipan. Decoram cu samburi de nuca si cu zahar pudra. 
        Pentru a servi, taiem felii cu grosimea de aproximativ 2 centimentri. 

                                                 
Se serveste alaturi de o cafea tare!
Enjoy!