Se afișează postările cu eticheta jurnal de calatorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jurnal de calatorie. Afișați toate postările

duminică, 31 martie 2013

Scotia - despre calatorii, un review de restaurant vegetarian si despre surpriza din bucataria regala la castelul Stirling

        Pentru ca primavara pare ca inca se lasa asteptata, m-am gandit sa va invit astazi la o sueta - fara reteta - despre dragoste, calatorii, surprize si bucatarii.
        Iubesc calatoriile: de fiecare data o calatorie ma emotioneaza si ma inspira in aceeasi masura! Imi place sa cred ca fiecare calatorie este o experienta de viata si din toate aceste calatorii ma intorc mai bogata - fie ca vizitez o tara noua, un oras nou, sau revizitez locuri atat de dragi sufletului meu!
      Acum cateva saptamani am descoperit Scotia - o mica parte, desigur, insa cu siguranta a fost doar inceputul. Ah, si ce descoperire minunata! La o aruncatura de bat (si 45 de minute de zbor) de Londra, am gasit un oras cochet, cu strazi largi si case pline de personalitate, cu cafenele retro si multe, foarte multe restaurante italiene - cu siguranta ca nu as gresi daca as spune ca am vazut in Glasgow mai multe restaurante italiene decat in oricare alt oras din afara Italiei.
        Am stat doar trei zile in Glasgow (le multumesc pe aceasta cale dragilor mei prieteni Catalin si Cristina care mi-au fost gazde primitoare si ghizi priceputi), insa spre surprinderea mea, de aceasta data nu restaurantele italiene m-au atras, ci un restaurant vegetarian cu multa personalitate si o atmosfera prietenoasa si foarte relaxata. Despre ce am mancat si ce am baut la Mono - restaurantul vegetarian din Glasgow am sa va povestesc spre final, pentru ca vreau mai inainte sa va povestesc despre peisajele minunate pe care le-am intalnit in scurta mea sedere in Scotia, dar mai ales despre surpriza de la Castelul Stirling.
       Am ales sa vizitam Castelul Stirling intr-o zi cu cer senin, de un albastru intens, cum rar am intalnit in zilele de iarna petrecute in Regatul Unit. Frigul era totusi destul de patrunzator, insa in conditiile in care prognozele anuntasera furtuni de zapada si rafale de vant, cerul senin a fost de-a dreptul o surpriza placuta! Cum am iesit din Glasgow pe autostrada, indreptandu-ne spre Stirling, ma asteptam la clasicul peisaj monoton ce insoteste majoritatea autostrazilor, insa surpriza a fost una de proportii: variate forme de relief, campii si dealuri acoperite de o patura colorata in cel mai crud verde pe care il poti vedea intr-o zi de februarie, munti cu crestele acoperite de zapada, un drum lin si relaxat care ne-a condus pana in Stirling - orasul-cetate care mi-a adus aminte instant de Sighisoara noastra.

duminică, 9 decembrie 2012

India: everything IS possible!

Probabil ca sunt putine cuvinte care pot descrie India asa cum am vazut-o si asa cum am trait-o eu. Iar asta nu pentru ca nu ar fi suficiente cuvinte in vocabular, ci poate doar pentru ca atunci cand vine vorba de India, imi vine foarte greu sa imi transpun emotiile in cuvinte. Ori poate pentru ca nu a fost aproape nimic din ceea ce mi-au spus altii ca va fi, nu a fost aproape nimic din ceea ce imi imaginam eu ca o sa fie, a fost cate putin din toate astea si inca ceva, mult mai mult! India nu este o vacanta, nu este nici macar un concediu: India este o experienta! Iar o astfel de experienta o poti trai la maxim doar daca iti deschizi larg ochii si sufletul.

Departe de mine gandul sa va ofer o perspectiva turistica asupra Indiei - sunt suficiente ghiduri si site-uri de specialitate care fac asta mai bine decat as putea eu vreodata. Imi doresc in schimb sa va povestesc in cateva cuvinte despre India - asa cum am trait-o eu, asa cum am simtit-o eu, intr-o calatorie cum nu mi-a mai fost dat sa traiesc pana acum.

Despre India, asadar - in cateva cuvinte. Primele cuvinte care mi-au venit in minte atat pe durata calatoriei, cat si acum, la intoarce, au fost: incredibil, surprinzator, uimitor si da, totul ESTE posibil! Este posibil ca oamenii sa iti zambeasca larg pe strada, sa iti ofere un ceai sau sa iti ofere un scaun pentru a te odihni, chiar daca pentru ei esti doar un strain in trecere pe o straduta. Este posibil ca un copil sa fie fericit jucandu-se cu o sfoara legata de o creanga, ori cu o bucata dintr-un cauciuc si sa nu isi doreasca nimic altceva decat sa iti ofere un zambet larg si sincer iar in schimb sa primeasca un "hello" sau un semn de salut facut cu mana. Este posibil ca oamenii sa te invite in casele lor doar pentru a-ti arata o bucatica din istoria si traditiile lor, rugandu-te sa faci fotografii si sa le arati si altora cand te intorci acasa, fara sa se gandeasca vreo clipa ca le invadezi intimitatea ori le violezi vreo granita! Este posibil ca lumea sa te priveasca cu admiratie pe strada (atentie: admiratie si nu invidie), chiar daca esti altfel, esti diferit, ai alta traditie ori alta religie! Nu o data am fost oprita pe strada cu afirmatii de genul: "nice henna!" sau "i love your bangles!" ori cu rugamintea de a face o fotografie alaturi de localnici! Si toate astea de la persoane care nu au poate nici Iphone, nici Ipad, nici dulapuri pline de haine ori zeci de perechi de pantofi! In schimb au o expresie de sincera bucurie, o atitudine calda si prietenoasa cum nu am intalnit niciunde in Europa!

Da, e mizerie in India, si praf, si aglomeratie, si oameni, si vaci si camioane circuland pe aceeasi strada, insa daca vrei sa cunosti India cu adevarat deschide-ti larg inima si incearca sa ii cunosti oamenii! Oamenii sunt sinceri si da, sunt curati! Bucura-te impreuna cu ei de un masala chai baut direct in strada, asculta-le zambetul si inima si vei afla astfel ca adevaratele bucurii stau in gesturi facute din inima, in lucruri marunte si in suflete sincere!

Ma intreba cineva daca acum, ca m-am intors, am gasit raspunsuri la toate intrebarile mele... Cu siguranta, cateva raspunsuri am gasit, insa mai mult decat atat, cu fie care raspuns pe care il descopeream, inca o mie si o suta de alte intrebari au aparut! Si cu toate astea, zambesc intr-una de cand m-am intors din India! Am adus cu mine din India un bagaj plin de condimente si un zambet! Zambetul pe care il primeam in fiecare zi pe strada, zambetul pe care mi-l provoca un apus de soare in culori ce parca imi taiau rasuflarea, zambetul "furat" din piata de condimente, unde stranutam si radeam si ma minunam de bogatia de arome si culori care exploda parca in inima unui oras gri si mult prea aglomerat.

Este incredibil de multa culoare in India! India e pictata in culori incredibil de vii, iar toate aceste culori vin din natura absolut incantatoare si mereu surprinzatoare, si mai ales din sufletele oamenilor minunati care traiesc acolo!

Va invit asadar in continuare sa admirati cateva portrete pe care le-am fotografiat in timpul calatoriei si sa descoperiti astfel India asa cum am vazut-o eu!

Enjoy!


















sâmbătă, 27 octombrie 2012

Sambata cu un alt fel de reteta: Londra, Borough Market - a love story

        Sambata asta am sa va povestesc, asa cum spune si titlul, despre un altfel de reteta. Si ca sa fiu sincera de la bun inceput, am sa va spun inca de pe acum ca reteta de astazi nu este una culinara. Este mai degraba o reteta de viata, o reteta care de cele mai multe ori m-a ajutat sa trec peste dorul de casa, de soare, de familie si de prieteni dragi. Este, daca vreti, reteta mea de supravietuire intr-un oras atat de mare si atat de aglomerat cum este Londra. 
        Sunt cateva locuri in Londra care mie imi sunt foarte dragi si despre care imi doresc de multa vreme sa va povestesc cateva cuvinte. Cateva locuri care, as spune eu ca pe nedrept, sunt pe la capatul listei cu obiective turistice, dar care sunt pline de farmec si de poveste.
        Unul dintre aceste locuri este "Little Venice" - cum le place londonezilor sa alinte cartierul de la sud de Maida Vale, datorita canalelor care strabat aceasta zona - o oaza de relaxare, cu barulete cochete stabilite pe ambarcatiuni mai noi sau mai vechi, un loc in care imi place sa imi petrec weekend-urile de vara, cu gandul desigur la Venetia si la o cafea in Piazza San Marco :). Ar mai fi desigur Notting Hill, cu stradutele sale cochete, cu piata de antichitati, cu baruri, restaurante si cafenele care mai de care mai chic, unde imi place sa ma opresc pentru o cafea sau pentru un pranz delicios marca Yotam Ottolenghi.
       Si bineinteles, locul meu de suflet, locul de care eu m-am indragostit pe loc, la prima vedere, definitiv si iremediabil: Borough Market - o oaza de culoare aflata chiar in mijlocul orasului, la cativa pasi distanta de London Bridge si proaspatul The Shard - cel mai inalt zgarie-nori din Uniunea Europeana. 


        Povestea e simpla si cat se poate de reala: era o zi oarecare, a cincea sau a sasea la rand dintr-un sir de zile ploioase si friguroase ce pareau ca nu se vor mai sfarsi vreodata. Soarele parea ca a plecat undeva departe si nu avea nici o intentie sa se intoarca, iar daca a avut vreuna, probabil s-o fi ratacit pe drum, si cine stie cand si daca va mai gasi vreodata cararea inapoi. Eram si eu la fel ca vremea: plouata si mohorata, pierduta oarecum in orasul asta mare in care ma stabilisem deja de cateva luni si pe care inca nu reusisem sa il cunosc in totalitate, dar pe care eram hotarata sa il explorez in fiecare zi, putin cate putin, pana cand voi reusi sa il inteleg si sa mi-l apropii. 
    London Bridge era locul in care de obicei coboram din metrou, pentru a incepe explorarea la pas a marelui oras. Trafic, aglomeratie, turisti, cladiri mari si impunatoare, pline de istorie sau din contra, proaspat descoperite de sub schele: un tablou pe care ceata si ploaia il facea inca si mai gri, de parca toate tonurile de gri s-au hotarat sa se intalneasca atunci, acolo, in acelasi loc. Doar cate un autobuz supra-etajat mai aparea din cand in cand ca sa dea o nota contrastanta intregului peisaj. 
       Cautand un loc in care sa ma adapostesc de ploaie, am intrat in acea zi pe o straduta pe care pana atunci nici macar nu o observasem. Era straduta care avea sa imi deschida drumul catre un loc magic: Borough Market.
          

        In momentul in care am inceput sa intrezaresc tarabele cu fructe, legume, paine proaspata sau branzeturi care mai de care mai imbietoare, am stiut ca urmeaza sa descopar o adevarata comoara. Am stiut in acel moment ca ma voi lasa vrajita de aceasta comoara si ca ma voi indragosti de Borough Market atunci, pe loc si definitiv! Asa a inceput frumoasa mea poveste de dragoste! O poveste care dureaza si acum si care cu siguranta va mai dura multa vreme si de aici inainte.


        Nu ai cum sa nu te indragostesti de Borough Market: vei gasi aici fructe si legume dintre cele mai variate si dintre cele mai neobisnuite, intotdeauna de sezon, toate alese si aranjate cu grija pe tarabe - ca intr-un tablou imens, care abia asteapta sa fie dus acasa si transformat in mai multe tablouri mai mici, asezate frumos pe o fata de masa alba, impecabila. Vei gasi intotdeauna branzeturi proaspete, specialitati italiene si frantuzesti sau celebrele varietati de branza Cheddar, imbogatite cu merisoare sau nuci. Vei gasi paine artizanala, de la ciabatta la baghete frantuzesti, focaccia sau alte specialitati coapte cu grija de oameni pasionati si priceputi! 

   

        Sectiunea de fructe si legume ma fascineaza intotdeauna, si desigur ca nu exista data sa nu plec de acolo cu cate ceva nou de incercat. De aceasta data am luat o selectie de rosii mici si mari, de culori care mai de care mai jucause, de la rosu intens, la portocaliu si galben pal, dar si o legatura zdravana de morcovi-curcubeu, pe care am sa vi-i prezint intr-o reteta delicioasa la urmatoarea postare :)

      Am mai luat si cateva frunze de salata, un mix de verdeata plina de vitamine, pe care, odata ajunsa acasa, am asezonat-o doar cu sare, piper, ulei de masline extravirgin si cateva picaturi de zeama de lamaie si am transformat-o intr-un pranz plin de vitamine si energie!


         De fiecare data plec din Borough Market cu o mie si una de retete in minte, cu plasele pline de bunatati si cu un zambet imens care imi lumineaza intreaga fata si imi da o imensa energie si pofta de viata! Asta este pentru mine Borough Market: sursa de energie si de inspiratie intr-un oras de multe ori gri si mult prea aglomerat pentru o Timisoreanca linistita ca mine! :)


        Aceasta este, pe scurt, reteta mea secreta: ori de cate ori am nevoie de un plus de inspiratie, de o pata de culoare, sau chiar de un plus de energie, ori de cate ori mi se face dor de casa sau de soare si de oameni frumosi, fac cate o scurta excursie pana in Borough Market! Gasesc acolo oameni frumosi, pasionati de munca si de produsele lor, fie ca este vorba de un fruct, de o bucata de branza, o prajitura sau de o felie de paine.  Si mai gasesc acolo tot soarele din lume: e ascuns in fructele si legumele care stau frumos aranjate pe tarabe si astepata doar sa le iau cu mine, sa le duc in casa si in sufletul meu! 




 Doar cateva cuvinte ar mai fi poate de spus,  inainte de a pleca din Borough Market cu plasele pline de fructe si legume proaspete si cu gandul la minunatele retete inspirate de aceasta aventura: 

"Food, glorious food!"


Va doresc un weekend plin de culoare si de inspiratie!

marți, 5 iulie 2011

Jamie Oliver's Big Feastival

 
        
            Cred ca toata lumea a auzit de Jamie Oliver si de activitatea sa in domeniul culinar. Acest tanar are un succes enorm atat in Anglia cat si in restul Europei si sunt convinsa ca chiar si in America a lasat ceva in urma sa, cu toate ca emisiunile lui nu au fost foarte bine primite in tara lui Mc Donald's. 
        Reteta succesului sau e simpla: se iau ingrediente proaspete si sanatoase, se adauga verdeturi si condimente, se pregatesc intr-un mod usor si nesofisticat si se aranjeaza frumos pe o farfurie. De ce are atat de multa priza la publicul larg? Din unicul motiv ca acest om are talentul de a prezenta gatitul ca pe o activitate usoara, placuta si care nu necesita neaparat tehnici foarte elaborate sau cunostinte de specialitate in domeniul culinar.  
         E adevarat ca bucataria lui Jamie nu e intotdeauna "glamour" dar cu siguranta e sanatoasa, iar in conditiile in care suntem in permanenta invadati de fast food si de junk food prin toate canalele media posibile si imposibile, cred ca efortul sau de a ne face mai constienti si mai responsabili fata de ceea ce mancam - este cel putin laudabil si apreciabil.
            Jamie Oliver's Big Feastival a fost gandit ca un boutique-festival in aer liber desfasurat pe parcursul a trei zile intr-unul din marile parcuri Londoneze - Clapham Common. Ca la orice festival care se respecta, au fost de toate: mancare, demonstratii de bucatareala, degustari de vinuri si branzeturi, muzica si voie-buna.
           A fost o atmosfera prietenoasa, relaxanta, foarte potrivita pentru o iesire cu familia sau intre prieteni iar soarele a participat si el la eveniment - ca invitat special.


            Am ales sa vizitez festivalul in ziua de sambata pentru ca mi-am dorit foarte tare sa ii vad pe cei doi "greedy italians" - respectiv Gennaro Contaldo si Antonio Carluccio - doi bucatari de origine italiana, dupa cum le spune si numele, stabiliti de mai bine de 30 de ani in Anglia, proprietari de populare restaurante in Londra si alte mari orase. Intr-un decor rustic, cu flori de camp si mobilier din lemn, cei doi au preparat gnocchi cu sos de rosii si o tarta cu lamaie - simplu, insa bucuria cu care gateau li se citea in gesturi si in privire si a fost de-a dreptul contagioasa!

 
Intre timp, afara se intamplau o gramada de lucruri: 
              intr-un coltisor a fost amenajata o mica gradina, cu rasaduri de toate felurile, cu plante aromatice dintre cele mai variate, iar cativa gradinari priceputi erau acolo pentru a divulga oricarei persoane interesate secretele gradinaritului dar si beneficiile de a avea in propria bucatarie verdeturi proaspete:  busuioc, rozmarin, salvie sau cimbru

in alt coltisor era in plina desfasurare un concurs de "gratareala":
la o terasa, o pianina astepta cuminte niste maini pricepute sa-i mangaie clapele:

           Insa momentul pe care il astepta toata lumea a fost desigur, prezenta lui Jamie Oliver in acelasi decor rustic, unde a preparat o salata de vara si un file de peste "la gratar" - gratarul a constat intr-o cutie de metal (din aceea in care se pun biscuiti sau prajiturele - celebrele cookies englezesti), care a fost in prealabil gaurita, si in care s-a introdus rumegus si un gratarel pe care a asezat pestele - a pus capacul (gaurit si el), a pus cutia pe ochiul de aragaz si in 15 minute preparatul a fost gata! Nu stiu cum a fost, ca n-am apucat sa gust, dar garantat urmeaza sa sacrific o cutie din aceea si sa incerc si eu varianta asta!

             Evident ca dupa atatea demonstratii mi s-a facut o foame de lup, insa ce am mancat, ce restaurante au mai participat la festival si care au fost preparatele cu cel mai mare succes - o sa va povestesc intr-un articol ulterior. Pana atunci -  cateva detalii ale decoratiunilor aflate pe mesele destinate pubilucului infometat:



luni, 20 iunie 2011

Taste of London

          A plouat aproape toata saptamana, o ploaie marunta si densa care mi-a intrat in piele, in oase, o ploaie gri care a pus stapanire pe orasul intreg si parea ca nu se mai sfarseste niciodata. Intr-una din zile am renuntat chiar si la umbrela pentru ca mai mult ma incomoda decat ma proteja iar vantul oricum batea din toate directiile vadit hotarat sa nu lase nici un coltisor uscat. Urmaream dezarmata prognozele care parca erau intepenite - ca un scriitor aflat in pana de inspiratie si caruia ii vine obsesiv in minte un singur cuvant: ploaie!
        Astazi insa s-a oprit! Nici nu-i mai spun numele, de teama sa nu o aduc iar in preajma mea. Spre amiaza au inceput sa se risipeasca si norii! Asa ca... mi-am pus rochita frumoasa, sandalele (cu toc, desigur - motiv pentru care la ora asta inca ma dor picioarele de parca as fi alergat la maraton) ....si am plecat in Regent's Park, la festivalul "Taste of London" sa explorez gusturi, mirosuri, culori, sa fac cunostinta cu superlativele bucatariei internationale.

        Despre Taste of London, pe scurt:
- primul eveniment "Taste" a fost organizat in 2004 la Somerset House - unde au participat cateva restaurante londoneze dornice sa isi promoveze ofertele
- in prezent, organizatorii "Taste Festivals" au pe lista mai multe orase importante din intreaga lume si se bucura de participarea celor mai buni maestri bucatari si a celor mai bine cotate restaurante
- conceptul este simplu: se aduna cele mai bune restaurante din oras, se alege o locatie potrivita si se invita publicul larg pentru a degusta preparate de referinta 
-  in acest an la Londra au fost prezente 40 de restaurante, 10 dintre ele cotate cu stele Michelin

          Daca in viata de zi cu zi nu ai ocazia sa iei pranzul sau cina in restaurante cotate cu stele Michelin, prezenta la un astfel de festival iti da ocazia sa gusti "la creme de la creme".

      Am inceput ziua cu o demonstratie a lui Daniel Galmiche care a pregatit un biban de mare cu varza innabusita si sos de smantana cu sofran: 




      Am continuat cu o degustare de Parmigiano Reggiano, Prosciutto di Parma, vinuri de Porto, Bourgogne si Douro Valley de la Discover the Origin:




        Am trecut pe la standul celor de la Refettorio in speranta de a-l vedea in carne si oase pe Giorgio Locatelli insa a trebuit sa ma multumesc doar cu o excelenta branza de capra prajita asezata pe paine prajita, insotita de rucola si Prosciutto Toscano:


       Dupa indelungi cautari am reusit sa gust si "vedeta" festivalului, castigatorul de anul acesta: burger cu foie gras si trufe de vara preparat de Pascal Aussignac de la Club Gascon:

    
     

       Pot sa spun cu mana pe inima ca e cel mai bun burger pe care l-am mancat vreodata: chifla moale si pufoasa, usor rumenita deasupra, un foie gras fin si cremos, aroma discreta a trufei... absolut divin!

         De la Bocca di Lupo mi-a facut cu ochiul minunata salata de ridichi crocante albe si negre cu rodie, pecorino si ulei cu aroma de trufe negre: 


         Am incheiat cu o inghetata de ciocolata cu rozmarin (by Heston Blumenthal for Waitrose). Recunosc ca dupa ce am mancat inghetata in Italia am avut o oarecare retinere vis-a-vis de ceea ce englezii ar putea numi inghetata, insa combinatia de ciocolata usor amaruie cu gustul usor astringent al rozmarinului m-a pus un pic pe ganduri. 


        Cert este ca intre timp norii s-au mai risipit, a iesit si soarele, iar pe fata mea a aparut un zambet larg datorat poate inghetatei, sau poate trufelor... cine mai stie?  


       Pe scurt, o Duminica cu adevarat reusita, o explozie de gust si culoare, rafinament si bucurie!