Retete de primavara: risotto cu leurda si ciuperci de padure [lacto-vegetarian] si bonus: tehnici de baza pentru prepararea unui risotto

for English recipe please click here     

   Specific bucatariei italiene, risotto este poate unul dintre cele mai versatile preparate, atat din punct de vedere al modului de servire (poate fi servit la pranz, ca fel principal sau pe post de garnitura, ori chiar la cina, ca fel unic), cat si din punct de vedere al ingredientelor cu care poate fi asociat. Poate tocmai de aceea, in L'Enciclopedia della Cucina Italiana (volumul dedicat preparatelor din orz si orez) am gasit mai mult de 200 de retete de risotto - asta pe langa alte 6-700 de retete pe baza de orez, dar care nu se incadrau in categoria "risotti". Personal sunt o mare iubitoare de risotto, consider ca un risotto are o finete si o eleganta aparte si  il gatesc cu placere de fiecare data. De cele mai multe ori sa imi las imaginatia sa zboare, alegand sa il "condimentez" cu diverse ingrediente, de la branza cu mucegai si pana la sofran, menta, rozmarin sau praz. Cat despre "condimente", cred ca nu exista limite in ceea ce priveste ingredientele care pot fi asociate cu un risotto, insa consider totusi ca o regula se impune: keep it simple, folositi maxim 3-4 ingrediente care sa se complimenteze reciproc, sa isi pastreze aromele individuale si sa nu se "acapareze" unul pe celalalt. In definitiv, it's all about the flavour! :)

      In Larouse Gastronomique este precizat ca intr-un risotto orezul trebuie sa ramana "al dente" iar preparatul trebuie sa aiba o consistenta bogata si cremoasa. Pe de alta parte, in L'Enciclopedia della Cucina Italiana tehnica prepararii unui risotto perfect este considerata o adevarata arta. In aceste conditii, va propun ca in continuare sa parcurgem impreuna cateva reguli fundamentale pentru obtinerea unui risotto ca la carte. 

Retete vegetariene cu stil : Camembert en croute cu merisoare, fistic si rozmarin [*lacto-ovo-vegetarian]

        Desi sunt nascuta in Decembrie, trebuie sa recunosc deschis ca iarna nu a fost niciodata anotimpul meu. Iar Londra iarna cu greu reuseste sa ma scoata din confortul bucatariei mele, asa micuta cum e ea, cu dulapioarele doldora de borcanele pline cu condimente si cu un cuptor care de cele mai multe ori imi e cel mai bun prieten. Partea buna totusi e aceea ca am mai multa vreme sa experimentez aluaturi mai simple sau mai complicate si sa ma joc cu branzeturile pe care ah, le ador atat de mult! 

        Reteta despre care vreau sa va povestesc astazi este cu siguranta una dintre retetele mele preferate din sezonul de iarna, pe de o parte pentru ca iubesc aluaturile facute in casa, iar pe de alta parte, pentru ca branza Camembert este suficient de populara incat sa nu trebuiasca sa fac eforturi foarte mari pentru a gasi un Camembert de calitate. Combinatia cu merisoarele dulci-acrisoare si rozmarinul usor astringent a venit atat de natural, incat am avut impresia ca o stiam parca dintotdeauna, iar fisticul a adus doar un ton usor parfumat si o nota crocanta - suficient zic eu, cat sa completeze aria de texturi a intregului preparat, cu branza cremoasa si crusta pufoasa din aluat de foietaj.

(Expat) Sunday Brunch cu Diana - o reteta cu gust de ...primavara [*lacto-ovo-vegetarian]

        Astazi sunt invitata la pranz! Draguta de Diana @ Disturbingly Delicious mi-a lansat invitatia acum cateva saptamani, iar eu - plimbareata cum ma stiti - am acceptat fara sa clipesc: pentru ca mi-e draga Diana, cu retetele ei dragute si colorate si pentru ca imi sunt dragi povestile de Duminica, la o cana de cappuccino cu scortisoara si un mic dejun intarziat, un brunch sau, de ce nu, chiar o cina in miez de zi. 

        Despre pranzul meu de Duminica ar fi cate ceva de spus, pentru ca de fiecare data este diferit: uneori prefer sa fac o plimbare prin oras, sa descopar un Bistro cochet sau un mic restaurant si sa ma las surprinsa de o tarta cu sparanghel sau o supa-crema de morcovi; alteori imi planific din timp cate o reteta sofisticata (un croissant, o paine cu maia sau un panettone) si imi petrec ziua intreaga experimentand diverse aluaturi; pe cand in alte zile prefer pur si simplu  sa lenevesc cu o carte intr-o mana si o cana de cappuccino in alta si sa ma rasfat cu un brunch inventat pe loc, compus exact din ce se gaseste prin frigider la momentul respectiv. De aproape trei ani de cand locuiesc in Londra, a devenit un "Expat Sunday Lunch" pranzul asta al meu, iar daca mi-e dor vreodata de ceva, atunci mi-e dor de pranzurile pe care mama si tata le organizeaza in fiecare Duminica (cu telefoane date inca de Vineri pe la toti fratii, in scop de cerecetare prealabila cu privire la eventuale preferinte pentru felul principal ori desert), cu toata familia prezenta, cu mic, cu mare (si cu Patrocle, desigur) cu aperitiv, supa, fel principal si desert, cu povesti nesfarsite si obligatoriu ceva mancarica la pachet :) 

       Imi iau asadar astazi pranzul (mai exact brunch-ul - pentru ca este una dinte acele Duminici lenese si noncoformiste) in bocceluta si ma indrept cu pasi repezi catre Diana. Draga mea, ma prezint la tine cu un "Expat Sunday Brunch" (vegetarian, desigur) - o reteta cu gust de primavara si cu arome mediteraneene: oua romanesti pe paine de casa cu masline, servite pe un pat de salata de spanac, rucola si rosii cherry, asortate cu baby-mozzarella si masline kalamata.

>>>> urmeaza reteta:

Provocarea "Dulce Romanie": Cartofi cu arome indiene inveliti intr-o lipie din trei tipuri de faina [*lacto-ovo-vegetarian] si bonus: o veste buna

     
        Asa cum anuntam la inceputul lui Ianuarie, in aceasta luna am onoarea de a gazdui provocarea "Dulce Romanie". V-am invitat sa pregatiti retete avand ca ingredient de baza marul sau cartoful, cu conditia ca acestea sa fie procurate de la producatori locali, din targuri si piete sau din propria gospodarie. Desigur ca nici eu nu m-am lasat mai prejos, asa ca am vizitat o piata din apropiere si mi-am procurat si eu cele doua ingrediente de baza.

        Astazi mi-am propus sa va dezvalui o reteta avand ca ingredient principal cartoful, intr-o interpretare plina de arome si texturi cel putin interesante. Reteta pe care doresc sa v-o propun este inspirata desigur din calatoria mea in India, despre care deja v-am povestit cate ceva si despre care probabil ca va voi mai povesti inca multa vreme de acum incolo :)

Retete de Craciun [*Taste of Italia]: Panettone cu stafide si coaja de portocala confiata - reteta traditionala cu maia [**lacto-ovo-vegetarian]

Probabil ca intr-o viata anterioara am trait in Italia! Sau, si mai bine, poate ca intr-o buna zi am sa imi iau inima in dinti si am sa ma mut acolo pentru o vara intreaga: cu cartile mele, cu blogul si cu aparatul de fotografiat. Am sa locuiesc intr-o casuta cocheta, undeva prin Toscana, intr-un satuc mic si colorat, in care timpul pare ca s-a oprit in loc, cu oameni frumosi si galagiosi, cu dimineti insorite mirosind a croissant proaspat scos din cuptor si cappuccino cu scortisoara.

Uite de asta imi place mie aceasta perioada a anului: pentru ca frigul de afara ma tine mai mult in casa si astfel am timp mai mult sa visez la locuri poate nu neaparat mai calde, dar cu siguranta mai insorite :). Ah, si bineinteles, pentru ca se apropie Craciunul, eu am fost aproape fooooarte cuminte, iar asta inseamna ca pot sa ii cer Mosului tot ce imi doresc! Nu-i asa? :)

Sunt deja cativa ani buni de cand pe masa mea in ziua de Craciun se afla un panettone. Si sunt aproape doi ani de cand ma gandesc sa imi fac curaj si sa incerc o reteta de panettone facut in casa. Am citit nenumarate retete: in carti, pe bloguri, in reviste si de fiecare data ma descurajam ori pentru ca retetele erau prea expeditive, ori pentru ca incepeau cu: "un panettone facut dupa reteta traditionala necesita trei zile de munca, doua nopti aproape nedormite, dospiri, framantari, emotii..." si asa mai departe...

Ei bine - mi-am spus eu dupa atatea si atatea retete citite - daca tot e sa ma inham la o astfel de aventura, atunci macar sa fie "ca la carte": adica cu lievito naturale, fara pic de drojdie comerciala, cu cel putin 3 ore de framantat, 20 de ore de dospire in patru etape si desigur, asa cum spuneau toate retetele mai serioase pe care le-am citit, cu nopti nedormite, emotii, framantari.... Va marturisesc ca am avut emotii la fel de mari ca si atunci cand am sustinut examenul de licenta (daca nu, poate si mai mari), iar finalul a fost acela ca am stat o ora in bucatarie, pe podea, cu ochii atintiti la cuptorul in care cozonacii mei cresteau incet-incet, se rumeneau si umpleau intreaga casa cu o aroma de vanilie si coaja de portocala. A mai trebuit sa treaca inca o noapte pana cand am putut sa gust din primul meu panettone, dar dupa ce am taiat prima felie si am gustat, toata oboseala si toate noptile nedormite au disparut ca prin minune. Am stiut atunci ca e sarbatoare, iar pe masa mea de Craciun se va afla in acest an un panettone traditional, asa cum imi doream de atata vreme!

Retete de toamna: tarta cu mere, cimbru lamaios si piper negru [lacto-vegetarian]

        Va mai amintiti de aluatul rapid de foietaj pe care l-am facut pentru acea minunata tarta cu smochine? Cum care tarta cu smochine? Adica... care-va-sa-zica nu ati vazut tarta cu smochine??? Bun, atunci facem asa: mergeti fuga-fuguta la lista de retete, cautati sectiunea de feluri principale: acolo undeva veti gasi o multime de retete frumoase si gustoase, iar printre ele si reteta absolut delicioasa a tartei cu smochine si gorgonzola. Gata, ati revenit? (...sau mai corect spus: v-ati revenit? :P) Buuun, atunci sa ne intoarcem la aluatul nostru de foietaj.

      Am testat atunci, pentru prima data, o reteta de aluat rapid pentru foietaj si va marturisesc ca am fost atat de incantata de rezultat incat de atunci si pana acum l-am mai facut inca de trei ori, iar de fiecare data a fost la fel de bun. Desigur, nu are atatea foite ca si aluatul clasic de foietaj, dar nici nu necesita o zi intreaga de impachetari si refrigerari. Si ceea ce este cel mai important, acest aluat poate inlocui cu succes orice aluat de foietaj disponibil in comert! Asadar, daca va doriti o tarta 100% home made si nu vreti sa va petreceti o zi intreaga in bucatarie doar pentru asta, va invit sa cititi in continuare reteta. 

Retete de toamna: Tarta cu smochine, miere si gorgonzola [lacto-ovo-vegetarian]

       A doua reteta de toamna din acest an imbina armonios aroma usor picanta de gorgonzola cremoasa cu smochine dulci, proaspete, stropite doar cu cateva picatruri de miere de salcam, condimentate cu cimbru si piper negru proaspat macinat. 

     Si pentru ca aceasta minunata combinatie de fructe si branza trebuia sa poarte un nume, i-am spus simplu: tarta, insa asa cum probabil v-ati obisnuit, trebuia sa fac eu o modificare, astfel ca am inlocuit aluatul clasic de tarta cu un aluat rapid de foietaj. Rezultatul: un aluat fin, pufos, acoperit cu un strat subtire de gorgonzola cremoasa si smochine savuroase - o tarta care zic eu ca va va cuceri de la prima degustare! 

Batoane picante din mamaliga la grill, servite cu oua romanesti si sos de rosii [lacto-ovo-vegetarian]

        Daca cineva isi imagina vreodata ca retetele vegetariene sunt lipsite de gust sau culoare, atunci inseamna ca nu a incercat niciodata aceasta reteta: batoane crocante la exterior, dar moi si pufoase in interior, din mamaliga cu gust picant de chilli, usturoi, rozmarin si branza de capra, oua moi si cremoase si un sos de rosii aromat cu cimbru si tarhon.
        Acest preparat este ideal pentru un mic dejun de weekend: mamaliga se poate prepara cu o seara inainte, pentru a avea suficient timp sa se raceasca, iar sosul de rosii poate fi facut chiar si cu cateva zile in avans: se pastreaza foarte bine intr-un borcan inchis ermetic. Veti avea astfel un mic dejun gustos si gata in mai putin de 15 minute!

Retete pentru micul dejun: Pancakes cu capsuni [lacto-ovo vegetarian]

        Micul dejun perfect exista! Chiar si pentru vegetarieni! L-am descoperit de nenumarate ori in dimineti tarzii de sambata sau duminica, deghizat in omlete cremoase, placinte cu gust de amintiri din copilarie, friganele scaldate in sirop de artar sau oua jucause, ascunse in rosii mari si zemoase. 

        Daca nu ma credeti pe cuvant, va invit sa aruncati o privire pe lista de retete - iar la categoria "micul dejun" veti gasi retetele care mie imi fac diminetile mai frumoase. Iar pentru ca nu am reusit sa pun fotografii in dreptul fiecarei retete, am facut pentru voi o scurta descriere a tuturor retetelor: asa, ca sa va fie alegerea mai usoara!

      Micul dejun perfect e intotdeauna colorat si mereu surprinzator: saptamana trecuta mi s-a dezvaluit sub forma de pancakes pufoase, acoperite cu capsuni dulci si zemoase care abia asteptau rasfatate din plin de o cantitate generoasa de sirop de artar! Iar eu l-am primit cu bucurie si cu o cana mare de capuccino cu scortisoara - what a treat! :)

       

Mille Feuille cu mousse din branza de capra, coulis de zmeura si cimbru

        Imi plac provocarile, cu atat mai mult provocarile care tin de domeniul culinar: aici imaginatia mea poate sa se desfasoare in voie, spre deliciul meu si, sper eu ca si al vostru, al celor care urmariti acest blog. :)

     Proiectul Dulce Romanie a fost initiat de Mihaela, acum aproape doi ani, iar eu, chiar daca l-am descoperit de curand, va marturisesc ca l-am indragit pe loc! Pentru provocarea Dulce Romanie din aceasta luna, ingredientele propuse de Cosmin si Daiana sunt, cum altfel, decat simple si bune: zmeura, vanilia si branza de capra, cu precizarea ca preparatul final sa cuprinda cel putin doua din cele trei ingrediente. 

        Simplu! - mi-am spus, gandindu-ma direct la un desert cu zmeura si vanilie - doua arome puternice, pline de personalitate, care se pot imbina armonios intr-un desert de vara simplu si parfumat! Insa gandul ca as lasa la o  parte branza de capra nu imi dadea pace: imi place prea mult aceasta branza cremoasa, cu gust bogat, usor picant si delicat in acelasi timp. 

         Asa se face ca dupa negocieri intense cu mine insami, am luat un desert clasic, respectiv mille feuille cu zmeura si crema de vanilie, am inlocuit crema de vanilie cu un mousse din branza de capra pentru a pastra textura cremoasa, am adaugat un coulis de zmeura pentru a intensifica gustul de zmeura propaspata si am condimentat totul cu cimbru proaspat pentru a aduce o nota distincta intregului preparat. Rezultatul a fost sublim: o combinatie de arome si texturi care s-au imbinat perfect intr-un desert pe cat de complex pe atat de rafinat: mille feuille cu mousse din branza de capra, coulis de zmeura si cimbru.   

Retete de vara: pavlova cu fructe de padure, capsuni si creme chantilly [*lacto-ovo-vegetarian]

Reteta pe care doresc sa v-o propun pentru acest sfarsit de saptamana este un desert de vara, cu capsuni si fructe de padure scufundate intr-o crema fina de frisca si vanilie, asezata pe o bezea crocanta la exterior si pufoasa in interior: pavlova cu fructe de padure si creme Chantilly.

Iar daca v-a placut dulcele de luna trecuta, Black Forrest Meringue, atunci cu siguranta veti fi cuceriti de acest nou desert. Bazele celor doua deserturi sunt foarte asemanatoare, cu singura diferenta ca la pavlova am adaugat in plus otet din vin alb si amidon de porumb - doua ingrediente absolut necesare pentru a obtine crusta crocanta si acel interior pufos, de marshmallow.

Legenda spune ca acest desert a fost creat in onoarea celebrei balerine de origine rusa Anna Pavlova, in anii 1920, in timpul in carea aceasta se afla in turneu. Desi atat Australia, cat si Noua Zealanda isi disputa originea acestei retete, se pare totusi ca un Chef al unui hotel din Wellington, Noua Zealanda, a creat acest desert special pentru celebra balerina.

Retete de primavara: Tarta cu spanac, ceapa rosie si oua [*lacto-ovo-vegetarian]

For English recipe click here.

         

        Daca mai aveati nevoie de vreun motiv in plus pentru a renunta la carne si a incerca o dieta vegetariana, tarta aceasta cu siguranta o sa va atraga atentia. Este gustoasa, plina de vitamine si foarte usor de preparat! 

         Ideea acestei tarte a pornit de la o mancarica delicioasa pe care ne-o pregatea mama cand eram copii: mama oparea spanacul, il taia marunt, il adauga peste ceapa calita, adauga faina si lapte, iar la sfarsit presara usturoi proaspat tocat. Intotdeauna ne punea si cate unul sau doua oua prajite pe langa mancarica de spanac, iar noi mancam cu o pofta de zile mari, sperand in secret ca intr-o buna zi vom avea si noi muschii la fel de mari precum cei ai lui Popeye - marinarul din desene animate :)

          Muschi ca ai lui Popeye n-am avut niciodata, insa mancarica de spanac mi-e draga si acum si o pregatesc ori de cate ori am ocazia. De data aceasta am vrut sa o transform in ceva special, asa ca am pregatit aceasta tarta care combina in mod delicat mancarica de spanac cu oale coapte, dandu-i o prezentare de sarbatoare!     

Muffins cu crumble, afine si mar verde (inspired by Yotam Ottolenghi)

        Este a doua reteta de muffins pe care o fac din cartea lui Yotam Ottolenghi si va spun cu mana pe inima ca trebuie sa o incercati si voi, ca sa intelegeti de ce imi place mie atat de mult acest autor. Reteta anterioara, muffins cu prune si marzipan, imi aduce inca si acum amintiri placute ale unui gust intens de marzipan imbogatit de aroma stringenta a prunelor moi, scaldate in zeama dulce cu scortisoara care se prelingea agale peste briosa pufoasa, facand-o irezistibil de frumoasa si nemaipomenit de aromata.

        Briosa de astazi are o personalitate aparte: are un "crunch" care o face aparent greu de cucerit, insa o data ce i-ai gustat crusta crocanta de crumble, ti se dezvaluie in totala ei pufosenie, presarata doar pe ici - pe colo cu afine moi si mar acrisor, exact cat ii trebuie unei briose ca sa devina regina unei dupa amiezi tarzii de duminca.

Muffins cu prune si marzipan (inspired by Yotam Ottolenghi)

        Reteta de astazi are arome sofisticate de marzipan si scortisoara care te invaluie intr-o atmosfera mai degraba tomnatica decat primavaratica, cu atat mai mult cu cat chiar si prunele te trimit cu gandul la un sfarsit de August si nicidecum la mijloc de Martie. Iar daca ar fi sa ma iau dupa vremea de afara, as spune ca de-a dreptul a venit toamna, cu vremea ei capricioasa, cu vanturi si ploi si chef de stat in casa cu o cafea calda si o prajiturica aromata. Pai si daca tot ploua, mi-am spus: ce-ar fi las eu ploaia sa improspateze mirosul de iarba proaspat tunsa in curte si sa imi fac eu ziua mai aromata cu aceste muffins parfumate si colorate?

        L-am descoperit recent pe Yotam Ottolenghi, insa m-a cucerit pe loc prin retetele simple si combinatiile sofisticate de ingrediente si condimente. Va inivit sa-l descoperiti si voi impreuna cu mine si va asigur ca veti fi incantati de aromele indraznete si de gustul rafinat al acestor muffins.

Ingrediente:

 (pentru 12-15 muffins)

480 grame faina

o lingurita praf de copt

jumatate de lingurita de bicarbonat de sodiu

o lingurita de scortisoara

un praf de sare

200 grame zahar 

doua oua

110 grame unt topit

280 ml lapte

coaja de la doua portocale

120 grame marzipan

pentru "compotul" de prune:

700 grame prune bine coapte

60 grame zahar

o lingurita de scortisoara

pentru decor:

zahar pudra

1. pregatiti "compotul" de prune: taiat prunele in sferturi, inlaturati samburii si asezati-le intr-un vas de yena sau de ceramica. Presarati zaharul si scortisoara, amestecati si dati la cuptor, la 170 grade Celsius, timp de 15-20 de minute, sau pana cand prunele devin moi si coaja incepe sa se separe de pulpa.

2. pregatiti ingredientele solide: intr-un castron, cerneti faina, praful de copt, bicarbonatul, scortisoara si sarea

3. pregatiti compozitia lichida: intr-un castron incapator, amestecati ouale cu zaharul pana cand obtineti o compozitie spumoasa, adaugati laptele si untul topit (untul topit nu trebuie sa fie foarte fierbinte) ai amestecati pana cand obtineti o compozitie omogena. Adaugati marzipanul ras pe razatoarea mica si coaja de portocala, precum si 80 de grame din compotul de prune (pulpa si zeama).

4. adaugati treptat faina in compozitia lichida, amestecand usor cu lingura de lemn sau cu o spatula pana cand intreaga cantitate de faina s-a incorporat. Nu amestecati mai mult decat este necesar, chiar daca amestecul este usor neomogen. La compozitia de muffins este normal ca amestecul sa contina mici cocoloase, ele se vor omogeniza in timpul coacerii si vom obtine astfel muffins pufoase si usoare. 

5. umpleti formele de muffins cu amestecul format si coaceti la cuptorul incins la 180 grade celsius timp de 20-25 de minute. Verificati daca aluatul este copt cu ajutorul unei scobitori: scobitoarea trebuie sa iasa uscata, fara urme de aluat pe ea. 

6. cand prajituricile s-au racit, presarati zahar pudra si asezati o cantitate generoasa de compot de prune  deasupra.

Pofta buna!

        

French croissants - o reteta complexa si cateva secrete pentru obtinerea unui croissant autentic

        Intr-o zi am primit flori: flori proaspete, rosii si vesele! Era o zi atat de calda, atat de frumoasa si parea ca soarele tocmai s-a intors de undeva de departe, dintr-o calatorie lunga, hotarat sa ramana aici pentru o buna bucata de vreme, plin de energie si cu chef de joaca. Am stiut atunci ca a venit primavara! O primavara asa cum mi-am dorit, cu zambete largi si aroma de cafea. 

       Va invit asadar la primavara: sa va fie primavara frumoasa, colorata si jucausa! Iar pentru a sarbatori cum se cuvine, am pregatit astazi french croissants.
        Intotdeauna cand ma gandesc la french croissants ma gandesc la un mic dejun luat pe o terasa la mare, cu soarele abia rasarit si dornic sa-mi mangaie pielea, cu nisipul jucandu-mi-se in talpi si cu valuri spumoase mirosind a sare si scoici.
       Cu marea in gand si cu soarele la fereastra am servit astazi croissanti proaspeti la micul dejun. Am ales sa-i complimentez cu un latte macchiato si gem de caise, insa sunt la fel de buni cu nutella ori doar cu unt si alaturi de un pahar mare de suc proaspat de portocale.

Taste of England: Cupcake cu capsuni [*lacto-ovo-vegetarian]

        Cupcakes - mie imi plac la nebunie aceste prajiturici mici si colorate, cu crema sau fara crema, cu fructe sau fara fructe, dar intotdeauna pufoase si dragalase! Imi place sa ma delectez cu cate o astfel de prajiturica alaturi de clasicul meu cappuccino cu scortisoara care de cele mai multe ori imi deschide ziua si ochii. 

        Retete de cupcakes sunt in zilele noastre multe si atat de diverse, astfel ca probabil nu as gresi daca as spune este una din prajiturile cu cele mai multe variante si combinatii de blaturi, creme si culori, insa prima mentionare scrisa despre cupcake apare in anul 1976 in cartea "American Cookery" a autoarei Amelia Simms, cupcake fiind definita aici ca o prajitura care poate fi coapta intr-o cana. In Anglia aceste prajiturele mai sunt denumite si "fairy cakes" iar pe vremuri, chiar erau coapte in cesti de cafea, in cani de ceai sau in alte vase de ceramica de diverse dimensiuni. (sursa: Wikipedia)

       Inspirata de aceasta poveste, am hotarat sa las la o parte cosuletele de hartie, tavile speciale, frostingurile sofisticate si decoratiunile spectaculoase si am pregatit o prajiturica simpla si plina de aroma, asa cum era ea pregatita in vremuri indepartate.
     

Pin It

        

        Reteta este cat se poate de simpla si asa cum probabil v-ati dat deja seama, contine minunata dulceata de capsuni despre care va povesteam in postarea anterioara. Asadar pentru doua portii (daca folositi cani mari de cappuccino, asa cum am folosit eu) sau patru portii (daca folositi cani mai mici) avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

100 grame unt nesarat

4 linguri de dulceata de capsuni

115 grame zahar

doua oua

un plic de zahar vanilat

115 grame faina cu agent de crestere

cateva capsuni pentru ornat

zahar pudra pentru ornat

coaja de lamaie pentru ornat (optional)

        Am folosit dulceata de capsuni proaspat preparata in casa, dupa reteta prezentata aici, insa puteti folosi orice fel de dulceata, in functie de preferintele proprii.

        Pentru inceput, preincalzim cuptorul la 180 grade, ungem fiecare cescuta cu putin unt si punem cate o lingura (sau doua, daca sunt cestile mari) de dulceata pe fundul fiecarei cescute.

        Untul taiat bucatele si lasat sa se inmoaie la temperatura camerei se freaca bine cu zaharul, inclusiv cu zaharul vanilat, pana cand se obtine o compozitie spumoasa. Apoi se adauga treptat ouale batute in prealabil, amestecand cu ajutorul unui tel in forma de para pana cand ouale se incorporeaza in totalitate. Este important sa adaugam ouale treptat, putin cate putin, pentru a nu risca sa obtinem o compozitie "taiata".

        In final se incorporeaza usor faina cernuta, amestecand incet si cu grija cu ajutorul unei linguri mari. Pentru ca aluatul sa ramana pufos si sa nu se formeze cocoloase, este important sa amestecam incet si doar  atat cat este necesar pentru a incorpora faina. 

        

        Punem cate o lingura de aluat (doua, daca folositi cani mari) in fiecare cescuta si asezam cescutele intr-o tava pe fundul careia am pus in prealabil un prosop curat de bucatarie. Turnam apoi apa in tava pana cand nivelul apei ajunge la jumatatea inaltimii cescutelor si introducem tava in cuptor. Coacem la 180 de grade pentru 40 de minute, pana cand aluatul devine auriu. Pentru a verifica daca aluatul este copt, introducem o scobitoare in centru, iar daca scobitoarea iese curata si nelipicioasa, atunci stim ca aluatul este copt. Eu am folosit cesti mari si chiar au fost necesare cele 40 de minute pentru coacere, insa daca folositi cesti mai mici, verificati dupa aproximativ 30 de minute. Cand prajituricile sunt coapte, opriti cuptorul si mai lasati-le in cuptor cu usa deschisa vreme de 10 minute. 

        Decorati cu capsuni proaspete, cu coaja de lamaie si cu zahar pudra si serviti aceasta prajitura calduta, alaturi de un ceai aromat.

Trimit aceasta prajiturica pentru concursul organizat cu mult drag de Kadia, cu ale carei vorbe dulci si retete delicioase va puteti delecta aici, pe blogul ei.

Enjoy!

The ultimate New York style cheesecake [*lacto-ovo-vegetarian]

        I love cheesecakes! Am zis! Pentru ca sunt usor de facut, pentru ca sunt light and creamy, pentru ca se pot asorta cu orice fel de fructe si se pot face in orice anotimp. Si daca asta se mananca la New York, ei bine, in acest caz o spun si pe asta: I love New York!

        In ultima vreme, de cate ori intru in cate o librarie mi se intampla inevitabilul: pun ochii pe cel putin o carte cu retete si plec cu ea. Astfel am reusit sa adun o colectie impresionanta despre care sper sa imi gasesc vreme sa va povestesc mai multe intr-o buna zi. Asa am descoperit si reteta aceasta, intr-o carte intitulata simplu: Baking & desserts - the essential recipe collection si de atunci n-am mai avut liniste. Aveam doar doua variante: sa iau primul avion spre New York saaaauuuu - sa aduc "a piece of New York" chiar aici la mine acasa. Am ales totusi varianta a doua: biscuiti aveam, branza aveam, afine aveam, ce rost avea sa bat atata drum doar pentru o bucatica de prajitura?

        Asa ca m-am pus pe treaba, iar ce a iesit vedeti in imaginea de mai jos: o prajiturica usoara, cremoasa, nu prea dulce, usor acrisoara chiar, cu blat crocant de biscuiti, servita cu dulceata de afine facuta dis de dimineata :)         

        

Pin It

Ingrediente:

pentru blat:

250 grame biscuiti digestivi

100 grame unt nesarat

pentru crema de branza:

500 grame branza Quark 

doua oua

100 grame zahar fin

jumatate de lingurita de extract de vanilie

pentru crema de smantana:

300 grame smantana 

o lingurita de extract de vanilie

50 grame zahar

pentru garnitura:

250 grame afine

4 linguri apa

55 grame zahar fin

1 lingura sirop de artar 

cateva picaturi de zeama de lamaie

Note: 

     ingredientele sunt pentru o tava rotunda, cu diametrul de 20 cm. Pentru a putea extrage prajitura cu usurinta, va sfatuiesc sa utilizati o forma de tort cu margini detasabile unsa in prealabil cu cateva picaturi de ulei.

      smantana - este vorba despre smantana fermentata, cea care se gaseste de obicei in comert in Romania, in Anglia se gaseste sub denumirea de Soured cream

Metoda de preparare:

Blatul de biscuiti: untul se topeste intr-o cratita la foc mic, dupa care se adauga biscuitii zdrobiti bine si se amesteca pana cand se formeaza o masa omogena. Se aseaza pe fundul tavii, se niveleaza si se da la frigider pana cand se prepara crema de branza.

Crema de branza: intr-un castron, se amesteca branza, ouale, zaharul si extractul de vanilie pana cand zaharul este topit. 

Se adauga crema de branza in tava, peste blatul de biscuiti, se niveleaza si se introduce in cuptorul preincalzit la 190 grade pentru 20 de minute sau pana cand crema devine ferma. Scoatem tava din cuptor si o lasam la racit (aproximativ 20 de minute) fara a stinge cuptorul

Crema de smantana: se amesteca smantana cu zaharul si cu extractul de vanilie. Se toarna in tava, peste crema de branza, se niveleaza si se da la cuptor pentru inca 10 minute.

Se lasa la racit, dupa care se tine la frigider timp de 8 ore sau peste noapte.

        Pentru a servi, se scoate prajitura din frigider cu o ora inainte de servire si se garniseste cu sos de afine pregatit dupa cum urmeaza:

        Intr-o craticioara se pune zaharul si cu apa si se lasa la foc mic pana cand se topeste zaharul. Se adauga afinele si zeama de lamaie si se lasa la fiert cateva minute, pana cand devin moi, amestecand din cand in cand cu grija, pentru a lasa fructele intregi. Se adauga siropul de artar si se mai lasa la foc mic pana cand sosul se ingroasa. 

           Alternativ, puteti folosi o dulceata de afine gata preparata.

Enjoy!

Taste of France: Omleta cu brie si chives [*lacto-ovo-vegetarian]

        For English click HERE.

   
        V-am mai povestit eu oare cat de mult imi place micul dejun? Micul dejun servit tarziu - ca sa fiu mai corecta :). Ah, dar cred ca stiati deja asta din postul cu acele minunate oua in cuib de rosii. Asadar... ma declar oficial "breakfast fan", ca sa stiti de acum inainte, sa ziceti ca nu v-am spus :).
        Asadar, daca tot sunt in vacanta si am parte de dimineti lungi si tarzii, astazi m-am hotarat sa ma rasfat cu aceasta minunata omleta pufoasa, cremoasa si delicioasa. Mi-a placut atat de mult, incat as fi fost in stare sa mai imi fac una si la pranz, dar m-am linistit repede cand mi-am amintit ca si maine va fi o dimineata la fel de tarzie si la fel de frumoasa, asa ca am hotarat sa astept :)

Pin It

Taste of England: Sticky toffee pudding [*lacto-ovo-vegetarian]

        Am vrut neaparat sa postez acest desert astazi, de ziua mamei mele - o adevarata experta in torturi si prajituri de casa - si de la care inca mai am multe de invatat in materie de prajituri.  Asadar: La multi ani mama, this one is for you!

        Sticky toffee pudding este un desert clasic in bucataria britanica, constand intr-un blat lipicios, acoperit cu sos caramel si servit cu budinca sau inghetata de vanilie. Este un desert simplu de preparat, din categoria "comfort food" pe care cu siguranta il veti indragi, mai ales in serile lungi de iarna. 

        

        Cum spuneam, metoda de preparare e simpla de tot, iar pentru o tava de marime medie avem nevoie de urmatoarele 

ingrediente:

pentru blat:

175 grame curmale fara samburi, taiate bucati

o lingurita de bicarbonat de sodiu

300 mililitri apa clocotita

50 grame unt nesarat

80 grame zahar alb fin

80 grame zahar brun tip Muscovado

doua oua

175 grame faina

o lingurita de praf de copt

un praf de cuisoare (sau scortisoara)

75 grame nuci prajite si taiate in bucatele

un praf de sare

pentru sos:

115 grame unt nesarat

75 grame zahar alb

40 grame zahar brun tip Muscovado

140 ml smantana dulce pentru gatit

un praf de sare

pentru "garnitura":

budinca de vanilie sau inghetata de vanilie

        Cateva precizari inainte de a trece la descrierea metodei de preparare: 

- reteta originala nu contine nuci, eu le-am adaugat pentru ca imi plac foarte mult si i-au dat un gust special

- zaharul brun Muscovado este un tip de zahar nerafinat, foarte inchis la culoare, cu cristale mici-mici si fine, usor umed. Daca nu il gasiti prin magazinele din Romania, il puteti inlocui cu orice alt tip de zahar brun.

        Incepem prin a preincalzi cuptorul la 180 de grade si pregatim sosul:

Se pun toate ingredientele pentru sos intr-o craticioara si se pun pe aragaz la foc mic, amestecand incet, pana cand untul incepe sa se topeasca. Dupa ce untul este topit in totalitate, se da focul mai mare si se lasa sa fiarba pentru aproximativ 4 minute, pana cand sosul se ingroasa, amestecand din cand in cand.

        Cand sosul este gata, il luam de pe foc, turnam aproximativ jumatate din cantitate pe fundul tavii de copt (eu am folosit un vas yena de marime medie), lasam sa se raceasca putin si introducem tava in frigider pana cand preparam compozitia pentru blat.

        Intre timp, punem curmalele intr-un vas, adaugam apa clocotita si bicarbonatul si acoperim cu un capac, pentru a lasa curmalele sa se inmoaie.

        Pentru a prepara blatul:

        Intr-un castron ametecam untul cu zaharul pana cand se omogenizeaza si rezulta o compozitie cremoasa. 

        Adaugam ouale batute, treptat, putin cate putin, amestecand cu grija pana se incorporeaza in totalitate. Este important sa nu punem intreaga cantitate de oua deodata, pentru ca riscam sa se taie compozitia. 

         Dupa ce s-au incorporat ouale, se adauga faina, praful de copt, praful de cuisoare si un praf de sare,  amestecand in continuare cu o lingura de lemn. 

        La final, adaugam nucile si curmalele impreuna cu apa in care au stat si amestecam compzitia pentru a se omogeniza. Compozitia finala va fi destul de lichida, insa tocmai din acest motiv blatul va iesi lipicios, de unde si numele acestui minunat desert. Turnam compozitia in vasul de copt si dam la cuptor pentru 40 de minute.

        Pentru servire, incalzim sosul de caramel, turnam din belsug peste o bucata generoasa de blat si asezam alaturi o cupa cu inghetata de vanilie. Este delicios!!!!

Enjoy! 

Taste of England: Prajitura Battenberg [*lacto-ovo-vegetarian]

         Se spune ca prajitura Battenberg (sau Battenburg - cum am gasit-o in cartile lui Mary Berry) a fost servita pentru prima data in anul 1884 in cinstea casatoriei printesei Victoria (nepoata reginei Victoria) cu printul Louis de Battenberg. Reteta originala are blaturile roz si galbene, unite cu gem de caise, iar cele patru patrate ii reprezinta pe cei patru printi de Battenberg: Louis, Alexander, Henry si Francis Joseph. Sursa: Wikipedia.

        Varianta cu nuca si cafea am vazut-o prima data in emisiunea "The great British Bake-off" pe BBC2 iar apoi am gasit-o intr-o carte pe care am cumparat-o recent - o compilatie de retete dulci si sarate care mai de care mai imbietoare purtand semnatura lui Mary Berry si Paul Hollywood. 

        Prajitura Battenberg este o prajitura cu arome fine si intense, care se potriveste de minune cu o cafea tare si poate incheia cu succes un pranz festiv. 

Pin It

        Cantitatile sunt pentru o tava patrata, cu latura de 20 cm, iar prajitura rezultata este suficienta pentru 4 - 6 persoane (depinde cat sunteti de pofticiosi :d).

Ingrediente:

pentru blaturi:

100 grame unt nesarat

100 grame zahar fin

doua oua (la temperatura camerei)

100 grame faina cu agent de crestere

jumatate de lingurita praf de copt

50 grame migdale macinate

cateva picaturi de extract de vanilie

3 lingurite de lapte

o lingurita si jumatate de granule de ness

25 grame samburi de nuca tocati marunt

pentru crema:

100 grame zahar pudra

40 grame unt nesarat

jumatate de lingurita de granule de ness

o lingurita si jumatate de lapte

pentru finisare:

225 grame marzipan alb

cativa samburi de nuca

        Metoda de preparare este relativ simpla, insa necesita o mare atentie la detalii. 

        Preincalzim cuptorul la 160 de grade.

       Pregatim tava: se unge cu unt pentru ca hartia de copt sa se aseze bine. Se taie o bucata de hartie de copt cu dimensiunile de 20x28cm, care se indoaie la mijloc si se aseaza in tava ca in inaginea de mai jos. Pentru a avea blaturi perfecte, verificati ca hartia sa fie bine asezata in tava, pe margini si la colturi, iar mijlocul sa stea drept.

       Punem intr-un castron untul, zaharul, ouale, faina, praful de copt si migdalele macinate si amestecam cu o lingura de lemn timp de doua - trei minute, pana cand obtinem o compozitie omogena, usor mai deschisa la culoare si putin lucioasa. 

Impartim aluatul in doua parti egale si il mutam in doua castronele:

- in primul castronel adaugam vanilia si o lingurita si jumatate de lapte

- in al doilea castronel adaugam granulele de ness dizolvate in laptele ramas si samburii de nuca tocati marunt

Asezam compozitia in tava si finisam bine pe la colturi si pe margini pentru ca aluatul sa se intinda uniform. Introducem tava in cuptorul preincalzit (160 grade) pentru 35-40 de minute. 

        Cand blaturile sunt coapte, scoatem tava din cuptor, lasam la racit in tava aproximativ 5 minute, dupa care scoatem blaturile din tava si le asezam pe un grilaj. E bine sa folosim un grilaj, pentru ca blaturile sunt destul de umede, iar daca raman pe hartia de copt sau in tava este posibil sa se inmoaie prea tare.        

        Eu am apreciat "din ochi" cand am impartit compozitia in doua si cred ca am pus putin mai mult intr-o parte, pentru ca blatul galben mi-a iesit putin mai inalt decat cel maro. Data viitoare o sa folosesc cantarul, ceea ce va sfatuiesc si pe voi - pentru rezultate perfecte!

        Cand blaturile sunt reci, le taiem in jumatate, pe lungime (din nou, data viitoare folosesc un liniar) si indepartam marginile cu ajutorul unui cutit foarte ascutit.

                                      

        Crema este cat se poate de simpla: frecam untul cu zaharul pudra si cu granulele de ness dizolvate in lapte pana cand obtinem o compozitie omogena. 

                                           

                                             

        Pentru a asambla prajitura, unim bucatile de blat cu crema, punand un strat final de crema deasupra. 

                                     

        Intindem foaia de marzipan pe o suprafata curata si invelim prajitura in marzipan. Decoram cu samburi de nuca si cu zahar pudra. 

        Pentru a servi, taiem felii cu grosimea de aproximativ 2 centimentri. 

                                                 

Se serveste alaturi de o cafea tare!

Enjoy!