Taste of Italia: Pizza Margherita - reteta si tehnici de baza

        Va povesteam acum ceva vreme despre proiectul meu de cercetare (daca pot sa-i spun asa) avand ca tema: pizza perfecta. Ei bine, proiectul este inca in plina desfasurare, pentru ca desi aparent pizza nu este cel mai complicat lucru din lume in materie de gastronomie, totusi un blat de pizza perfect reprezinta pentru multi o adevarata provocare. Am sa reiau periodic postarea despre pizza la care ma refeream mai sus si am sa completez cu noile descoperiri pe care le fac, astfel incat sa ramana un punct de referinta pentru incepatori si pentru pasionati, insa astazi doresc sa va spun cateva cuvinte despre cea mai populara pizza din lume: Pizza Margherita.

        In L'Enciclopedia della Cucina Italiana - volumul despre pizza, paine si tarte sarate - Pizza Margherita este prezentata ca fiind un "piato unico" pentru ca in simplitatea sa, aceasta pizza reprezinta un model de echilibru perfect din punct de vedere dietetic datorita carbohidratilor prezenti in aluat, a vitaminelor continute de rosii, a mineralelor si uleiurilor esentiale continute de busuiocul verde precum si datorita proteinelor  de origine animala continute in mozzarella. Pizza Margherita face parte din categoria "pizze rosse" datorita faptului ca blatul este acoperit cu sos de rosii, toate celelalte pizze care nu contin sos de rosii fiind clasificate ca "pizze bianche". De altfel, aceasta este singura clasificare pe care o gasim in L'Enciclopedia della Cucina Italiana, pentru ca pornind de la ideea de baza, condimentele si combinatiile de condimente care pot fi adaugate pe blatul de pizza sunt practic nelimitate si imposibil de impartit in alte categorii. Desigur, daca doriti, putem discuta despre pizze cu carne, cu peste, cu branza sau cu legume, insa in definitiv totul ramane la propria alegere si la propriile gusturi. Un singur lucru poate ar mai fi de mentionat si am sa insist asupra acestuia ori de cate ori voi avea ocazia: keep it simple, nu "incarcati" inutil blatul de pizza. Folositi 3-4 ingrediente cel mult pentru a condimenta o pizza - veti putea astfel sa distingeti toate gusturile si sa va bucurati de o pizza gustoasa si originala.

Taste of India: curry de ardei servit cu orez basmati [*lacto-vegetarian]

{recipe also available in English: mintandrosemary.blogspot.com}

      V-am promis de mult o reteta de curry in stil indian, si iata ca in sfarsit reusesc sa imi onorez promisiunea! Am gatit acest curry pentru prima data acum cateva luni, inainte de excursia mea in India, si chiar daca acum am ceva mai multa experienta si cunoastere in ceea ce priveste bucataria indiana, revin de multe ori la aceasta reteta, pentru ca este simpla, rapida si foarte aromata. 

        Sunt doar cateva condimente in aceasta reteta, insa ceea ce este foarte important in obtinerea unui curry autentic este folosirea corecta a condimentelor. Contrar mitului conform caruia mancarea indiana este iute si nu are un gust bun (mit cu care de altfel am trait si eu ani intregi), un preparat cu arome indiene daca este facut corect ar trebui sa va lase o impresie placuta, un gust aromat si parfumat, nicidecum amar. Desigur ca nivelul de "iute" tine de preferintele fiecaruia, insa va asigur ca nu toate preparatele bucatariei indiene sunt excesiv de iuti, si mai mult decat atat, daca va aventurati sa le pregatiti acasa, puteti foarte usor sa ajustati nivelul de iute. O singura recomandare as mai avea pentru voi (si asta venind direct de la subsemnata - care pana acum un an folosea doar piperul pe post de condiment iute!): nu va lasati dezarmati la prima degustare a unui preparat indian! Daca singurele arome pe care le simtiti sunt iute si amar, este foarte posibil sa nu fi nimerit in cel mai bun restaurant indian din zona. Iar daca de la prima inghititura simtiti ca ati luat foc, nu renuntati: asteptati putin si mai gustati o data - s-ar putea sa aveti o surpriza foarte placuta, iar dupa gustul acela de iute, sa descoperiti o explozie de alte arome absolut uimitoare!

Retete de baza: branza proaspata din lapte de vaca (paneer) cu piper verde, chili rosu si ulei de masline [*lacto-vegetarian]

        In India am gasit-o sub denumirea de paneer, iar primul meu gand cand am gustat-o a fost acela ca se aseamana foarte mult la gust cu branza noastra proaspata din lapte de vaca. Mi-a placut in mod deosebit faptul ca aceasta branzica statea la baza multor preparate, iar cateva curry-uri cu paneer chiar mi-au ramas foarte bine intiparite in minte. Desigur ca odata ajunsa acasa m-am prezentat direct la un magazin de profil si mi-am facut provizii de paneer cu scopul clar de a experimenta cateva retete de paneer curry. "Misiune indeplinita!" - mi-am spus eu bucuroasa intr-o seara, dupa ce tocmai dadusem gata o farfurie de curry cu paneer si cartofi, si eram gata sa ma apuc de scris reteta, cand draguta de Simona (aka Alison's Trials) ma intreaba mai in gluma, mai in serios: "e paneer de casa?". Pai nu e, i-am spus, caci prin Londra e plin de magazine etnice iar branzica asta e foarte populara. Dar in momentul acela, in mintea mea au inceput sa se invarta cateva rotite: home-made paneer... home-made paneer... oare ce ar fi daca?....

        Si uite asa am ajuns eu astazi, sa ies din casa pe un frig teribil, combinat cu o ceata densa si aproximativ 5 cm de zapada (nu-i mult, stiu, dar aici e suficient cat sa se inchida scolile :)), sa ma aprovizionez cu ingredientele de baza pentru paneer. Ideea initiala a fost sa fac branza, iar apoi sa ma rasfat cu un paneer & potato curry daaar... cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, cand am vazut eu gata asa o frumusete de branzica proaspata mi-am spus ca s-ar potrivi de minune cu niste piper verde proaspat macinat, cativa fulgi de chili. Pe ultima suta de metri am mai adaugat si niste sare de mare, iar in continuare, cateva picaturi de ulei de masline extravirgin au fost suficiente pentru a transforma aceasta branzica intr-un aperitiv de mare clasa.

Taste of India: masala chai [*bonus: reteta mea secreta de Garam Masala]

Namaste! 

        Bine v-am regasit dupa o pauza de aproape o luna si jumatate! Am sa va marturisesc ca mi-a fost dor de voi, mi-a fost dor de blogul meu si mai mult decat orice poate, mi-a fost dor sa intru in bucatarie si sa gatesc ceva pentru mine, dar mai ales pentru voi, cei care ma cititi de fiecare data si ma incurajati sa merg mai departe in aceasta minunata aventura culinara. :)

        Mi-am dorit ca prima reteta pe care o postez la revenirea din India sa fie o reteta usoara, condimentata si plina de aromele specifice acestei tari. Iar cea mai usoara si mai aromata reteta din bucataria indiana este in viziunea mea reteta de masala chai. Am invatat aceatsa reteta de la Chef Vinod si echipa sa de la restaurantul hotelului Tara Palace in Old Delhi si pot sa spun cu mana pe inima ca a fost cel mai bun masala chai pe care l-am baut in toata calatoria mea in India. De la Chef Vinod am mai invatat cateva secrete ale bucatariei indiene, insa despre toate astea, pe larg, va voi povesti intr-o postare viitoare.

        Astazi asadar, va invit la un ceai! Desigur, nu orice fel de ceai, ci un ceai care se potriveste de minune cu atmosfera de Decembrie, cu frigul de afara si cu atmosfera de sarbatoare care isi face loc incet-incet in casele noastre. Masala chai este un ceai atat de parfumat si de aromat incat va va incalzi cu siguranta casa si inima iar aroma lui va va duce cu gandul departe, peste mari si tari!

Retete de toamna: dovleac copt cu cimbru si branza cu mucegai albastru [*lacto-vegetarian}

Imi place toamna! E anotimpul in care fructele si legumele aduna in ele toate razele soarelui, pentru a ni le darui apoi intr-o explozie de gusturi si culori menite sa ne bucure si sa ne inveseleasca in zilele friguroase care urmeaza sa vina. E anotimpul in care pietele sunt mai bogate ca niciodata: toate roadele pamantului se inghesuie pe tarabe, ademenindu-le care mai de care sa le luam acasa si sa le transformam in mancaruri pline de savoare. E anotimpul in care plec la piata fara vreo reteta in minte si ma intorc acasa cu plasele pline cu fructe si legume si cu gandul la nenumarate retete, una mai indrazneata ca alta! :)

Reteta de astazi imbina in cel mai armonios mod doua dintre ingredientele mele preferate: dovleacul si branza cu mucegai albastru. Cu siguranta, daca ati urmarit retetele de pe blog, ati observat ca imi place sa asociez branza cu mucegai albastru cu diverse fructe sau nuci, asa ca asocierea cu dovleacul tip Butternut a venit destul de natrural, dovleacul avand un gust usor dulceag si o aroma fina care ii permite branzei cu mucegai sa iasa usor in evidenta si sa dea o nota distincta intregului preparat. Pentru condimentare am ales sarea roz de Himalaya (care deja a devenit nelipsita din bucataria mea), piperul negru, cimbrul proaspat (un condiment pe care l-am descoperit relativ recent si zau ca nu stiu cum am putut trai atata vreme fara el) si doar cativa fulgi de chili, numai cat sa ii dea preparatului o usoara iuteala, fara insa a acoperi aroma intensa a branzei cu mucegai albastru.

Ingrediente (pentru doua portii):

- un dovleac tip Butternut

- o lingura de ulei de masline

- doua cubulete de unt (5-10 grame)

- 100 grame branza cu mucegai albastru

- 200 grame lapte din nuca de cocos

- o lingurita faina de cartofi (optional)

- 50 ml lapte (optional)

- sare roz de Himalaya

- cimbru proaspat

- cativa fulgi de chili

- piper negru proaspat macinat

- doua felii de paine (optional)

Metoda de preparare:

1. Se preincalzeste cuptorul la 230 grade Celsius.

2. Dovleacul se spala, se sterge cu un prosop, se taie in jumatate iar apoi se elimina semintele cu ajutorul unei linguri. Cu un cutit bine ascutit se cresteaza partea plina a dovleacului, fara a ajunge la coaja. Se stropeste dovleacul cu ulei de masline, iar apoi cu ajutorul unei pensule sau al unui servetel, se distribuie uleiul pe toata suprafata dovleacului. Se condimenteaza cu sare, piper negru proaspat macinat si chili. Se aseaza intr-o tava si se da la cuptor timp de 15-20 de minute, pana cand dovleacul incepe sa se inmoaie.

3. Intre timp, se pregateste sosul de branza: intr-o craticioara se amesteca branza taiata cubulete (eu am folosit Danish Blue, insa puteti folosi gorgonzola sau oarice alta branza cu mucegai albastru, in functie de preferinte), cu laptele din nuca de cocos si se pune la fiert, pe foc mic, pana cand branza incepe sa se topeasca. Optional, laptele din nuca de cocos se poate inlocui cu smantana dulce. Daca compozitia este prea lichida, amestecati o lingurita de faina de cartofi (sau chiar faina obisnuita, de grau) cu 50 ml lapte si adaugati amestecul peste compozitia cu branza. Lasati la foc mic, amestecand cu un tel in forma de para, pana cand compozitia incepe sa se ingroase.

4. Cand dovleacul este aproape copt, se scoate tava din cuptor, se toarna compozitia din branza in cavitatea dovleacului, se adauga cateva frunzulite de cimbru proaspat si se da din nou la cuptor pentru inca 10 minute.

Se serveste caldut, cu soldatei din paine cu maia prajita pe grill si desigur, cu un pahar de vin rosu. :)

Va doresc pofta buna si o toamna plina de culoare!

PS: Kadia draga, ma primesti si pe mine la concurs cu dovleacul meu? :*

Retete de baza: unt de casa cu sare roz de Himalaya [lacto-vegetarian]

For English version click HERE!

        Ce poate fi mai bun pe lumea asta decat o felie de paine cu unt si cu sare? Va spun eu: o felie de paine cu maia proaspat scoasa din cuptor, unsa cu unt de casa si presarata cu cateva cristale fine de sare de Himalaya.         

        Despre painea cu maia am mai scris cateva cuvinte aici, aici si aici. Asta ca sa nu mai spun ca acum cateva ore tocmai am scos din cuptor o minunata paine cu seminte de pin, seminte de dovleac si salvie. De fapt, ca sa fiu sincera pana la capat, reteta de astazi ar fi trebuit sa fie cea de paine, dar tot gandindu-ma eu cu ce as putea asocia o paine atat de aromata am ajuns intr-un final la concluzia ca aromele puternice de salvie si seminte de pin au nevoie doar de putin unt si nimic altceva in plus pentru a iesi in evidenta. Asa am ajuns astazi ca, intre o dospire, un stretch & fold si un shaping sa ma indeletnicesc si cu niste unt facut in casa. 

        Reteta de paine cu seminte si salvie a ramas asadar pe saptamana viitoare (asta daca mai reusesc sa salvez dimineata cateva felii pentru poze :P), iar astazi va prezint cu mandrie cea mai simpla reteta de unt home-made!

        Veti iubi untul facut in casa! Chiar si daca numai pentru ideea ca l-ati facut voi, desi va garantez ca are un gust mult mai bun decat multe dintre sortimentele de unt care se gasesc in comert. Iar daca va place sa va rasfatati in diminetile de weekend, un unt de casa aromat cu sare  roz de Himalaya sau cu diferite verdeturi este tot ceea ce aveti nevoie! 

        Reteta este cat se poate de simpla, timpul de preparare este de 10 minute, iar rezultatul este uimitor! Eu am ales sa condimentez untul cu sare roz de Himalaya pentru ca, asa cum spuneam in partea introductiva, painea era suficient de aromata, insa daca ati ales o paine simpla, va recomand sa adaugati si alte condimente (o varianta ar fi piperul verde sau negru, proaspat macinat ori zdrobit) sau verdeturi (patrunjel proaspat, marar sau orice alte verdeturi proaspete) ori chiar cu usturoi sau ceapa verde: posibilitatile sunt nelimitate! 

        Daca am reusit sa va starnesc curiozitatea, va invit in continuare sa parcurgem impreuna lista de ingrediente si metoda de preparare. 

        Pentru aproximativ 300 grame de unt avem nevie de: 600 ml smantana dulce proaspata. Eu am folosit "double cream", cu un procent de grasime de 47.5%. 

           La capitolul "ustensile" avem nevoie de un mixer de bucatarie (eu am folosit un mixer avand ca atasament un tel in forma de para) sau un tel. Diferenta intre cele doua este data doar de timpul necesar pentru a obtine untul: cu mixerul sunt suficiente 10 minute, iar cu telul vor fi necesare aproximativ 15 minute. (Desigur, mie mi-a luat mai mult de 10 minute, pentru ca m-am tot oprit pentru a fotografia diversele etape.)

          Asadar, incepem: turnam smantana lichida intr-un castron incapator si incepem sa mixam: in primele 5 minute vom obtine clasica frisca. Rezistam tentatiei de a adauga zahar si continuam mixarea :)

        Continuam mixarea pana cand compozitia incepe sa se "taie".

        In acest moment ar trebui sa avem grija, pentru ca este posibil sa inceapa sa sara stropi de lichid. Continuam totusi mixarea pana cand lichidul incepe sa se separe. Lichidul obtinut este, dupa cum probabil ati ghicit deja, buttermilk: ideal pentru niste clatite pufoase (dar despre asta vom povesti cu alta ocazie).

         O data lichidul separat, oprim mixerul si adunam partea solida cu mainile, presand usor, pentru a scurge lichidul. Am obtinut astfel cel mai usor unt facut in casa. Asezam untul astfel obtinut intr-o strecuratoare (optional, putem folosi si o bucata de tifon) si il lasam cateva minute la scurs.

Adaugam o jumatate de lingurita de sare roz de Himalaya, et voila: the best ever home-made butter!

        Si pentru ca iubesc in mod deosebit aceasta reteta, am sa o trimit la una dintre cele mai frumosae provocari din blogosfera culinara, respectiv provocarea Dulce Romanie, gazduita luna aceasta de Mihai de la www.placerisimple.wordpress.com.

Va doresc pofta buna si un weekend minunat!

Retete de toamna: Conopida Romanesco cu seminte de pin si sos Bechamel [lacto-vegetarian]

        Cand am vazut in magazin aceasta conopida Romanesco (broccoli Romanesco, sau broccolo romano) am luat-o fara sa stau prea mult pe ganduri, chiar daca, inca o scurta bucata de vreme dupa ce am ajuns cu ea acasa, nu stiam cum o voi prepara. Mi-a placut forma ei perfecta si culoarea aceea de verde-galbui sau galben-verzui (inca nu ma pot hotari), si cum ma stiam prietena buna cu surorile ei, conopida si broccoli (o reteta absolut delicioasa de conopida si broccoli la cuptor puteti gasi aici), am fost convinsa ca o sa ma imprietenesc si cu ea in scurt timp. 

        Odata ajunsa acasa cu noua mea "prietena", a urmat o scurta sedinta foto, asa... ca sa ne cunoastem mai bine, apoi o consultare rapida cu blogosfera culinara via Facebook, pentru idei si inspiratie, dupa care am hotarat: imi doream un preparat simplu, care sa nu presupuna o procesare indelungata a conopidei Romanesco, pentru a putea pastra cat mai mult din aroma sa naturala. In aceste note, am compus o reteta simpla, dar care pune in valoare atat gustul cat si textura acestei "bijuterii" culinare.

        Conopida Romanesco are un gust delicat, nu atat de intens precum cel al conopidei albe, putin dulceag, cu o usoara aroma de nuca. Am vrut sa ii pastrez textura ferma, si culoarea vie, intensa, asa ca am aruncat-o in apa clocotita, am lasat-o acolo timp de fix 3 minute, dupa care am scos-o si am scufundat-o in apa rece ca gheata. Semintele de pin, calite in unt de cea mai buna calitate au fost exact ceea ce le lipsea acestor buchetele viu colorate pentru a le intregi aroma. Pe post de garnitura am folosit un sos Bechamel delicat si fin ca matasea, suficient cat sa aduca o nota distincta intregului preparat.

V-am convins? Urmeaza reteta:

Hummus cu lamai murate si coriandru [vegan] ***plus o reteta bonus: chapati cu iaurt [lacto-vegetarian]

        Stiu ca asteptati cu nerabdare reteta de hummus, iar pentru ca v-am facut sa asteptati atata vreme, m-am gandit sa va fac o surpriza si sa va ofer astazi doua retete: reteta de hummus pe care v-o datoram si in plus o reteta simpla de chapati, in speranta ca ma veti ierta pentru ca v-am tinut cu sufletul la gura aproape o saptamana intreaga. :)  

        Cu aceasta ocazie imi propun sa ies putin din zona de confort a bucatariei Europene si sa ma indrept incet-incet si catre bucataria altor continente, cu atat mai mult cu cat Londra imi ofera avantajul de a avea acces la o multitudine de ingrediente si de condimente de peste mari si tari. 

          Retetele de astazi in cateva cuvinte ar suna cam asa:

- hummus cu lamai murate si coriandru - fiindca imi plac foarte mult lamaile murate (nu va mai spun cat sunt de simplu de facut, pentru ca sunt convinsa ca ati citit reteta aici), am ales sa imbogatesc clasica reteta de hummus cu coaja de lamaie murata, iar ca sa pastrez in continuare aceeasi nota am adaugat frunze proaspete de coriandru. Uleiul de masline i-a dat o consistenta bogata, cremoasa, cu precizarea ca am folosit ulei de masline virgin, si nu extravirgin, pentru a nu aglomera aromele. Ca si condiment am folosit sare roz de Himalaya si piper negru proaspat macinat, iar pe final am mai adaugat coaja rasa si cateva picaturi de zeama de lamaie proaspata. Rezultatul a fost un hummus cremos, extrem de aromat, fresh si parfumat, care poate fi servit ca aperitiv alaturi de legume proaspete, paine de casa sau lipie.

- chapati - este o lipie obtinuta din aluat nedospit (in general din faina integrala de grau), foarte populara in India si Pakistan. In reteta de baza se utilizeaza ca lichid apa, insa am gasit diverse variatiuni cu iaurt si chiar si cu putin ulei in compozitie. Eu am ales varianta cu iaurt pentru ca mi se pare mie ca lipiile sunt mai pufoase in felul acesta (am folosit atat iaurt clasic cat si iaurt grecesc si nu am observat sa fie vreo diferenta intre ele, astfel ca va recomand sa folositi iaurtul care va este mai la indemana).

Retete de toamna: Vinete la cuptor cu chili si iaurt grecesc [lacto-vegetarian]

        Iubesc vinetele! Le iubesc atat de tare incat de fiecare data cand merg acasa iar mama ma intreaba ce vreau sa imi pregateasca de mancare, raspunsul este unul singur: salata de vinete! Reteta ideala suna asa: o zi splendida de toamna, doua vinete mari, proaspat aduse de la piata, coapte pe aragaz, lasate la scurs, tocate cu tocatorul de lemn (foarte important: nu cu mixerul), apoi amestecate cu maioneza facuta in casa si o jumatate de ceapa alba tocata marunt. De multe ori nici nu mai aveam rabdare ca vinetele sa se raceasca complet si mancam salata putin calduta, iar daca la acest tablou se mai adauga si o felie de paine proaspata, ei bine: this is heaven, credeti-ma pe cuvant! Concluzia? Nimic, dar absolut nimic pe lumea asta nu se compara cu salata de vinete facuta de mama! :)

        Reteta de astazi este o alternativa foarte gustoasa la clasica salata de vinete de care va povesteam inainte si daca iubiti vinetele la fel de mult ca si mine, sunt absolut convinsa ca veti salva aceasta reteta la favorite! Aceasta reteta (la fel ca si reteta batoanelor de mamaliga picanta la grill) este inspirata din cartea lui Hugh Fearnley-Whittingstall: River Cottage - Veg every day - o carte pe care o recomand cu caldura atat vegetarienilor, cat si non-vegetarienilor interesati de o alimentatie sanatoasa.

Retete de vara: supa-crema din sfecla rosie coapta cu crema de hrean [lacto-vegetarian]

Pana acum cateva luni, daca era sa ma gandesc la sfecla rosie, gandul meu zbura invariabil la salata de sfecla rosie cu hrean pe care ne-o servea mama pe post de garnitura la pranz sau la cina. Imi placea salata aceea: era proaspata si racoroasa, aducea un plus de savoare si se potrivea de minune cu piure-ul de cartofi si carnita la cuptor - era "the perfect comfort food" si este cu siguranta si acum, desigur in varianta vegetariana, fara carne.

De cand am adoptat stilul de viata vegetarian, am inceput sa vad legumele cu alti ochi, am inceput sa cercetez noi si noi metode de preparare a legumelor, noi si noi combinatii si asocieri, si de fiecare data am fost placut surprinsa de rezultate.

Sfecla rosie pe langa faptul ca este o imensa sursa de vitamine, s-a dovedit a fi si extrem de versatila in ceea ce priveste modul de preparare: poate fi servita cruda, fiarta, coapta, sub forma de piure, chipsuri, supe, creme, in salate, practic posibilitatile sunt nelimitate si tin doar de imaginatia fiecaruia dintre noi.

Sunt convinsa ca ati fost si voi placut surprinsi de chipsurile din sfecla rosie, eu cu siguranta sunt incantata de aceste chipsuri pe cat de aratoase pe atat de gustoase si sanatoase! Si daca v-au placut chipsurile, atunci cu siguranta veti indragi si aceasta supa: o supa-crema luxurianta, catifelata si aromata, plina de vitamine si cu o savoare deosebita!

Retete de vara: frigarui cu legume si branza halloumi [*lacto-vegetarian]

For English recipe click here 

      

          Si daca tot e vara si retetele devin tot mai simple si mai rapide, pentru ca, nu-i asa, ar fi pacat sa ne petrecem prea mult timp prin bucatarie, astazi va propun o reteta pe cat de scurta pe atat de savuroasa: frigarui cu legume de vara si branza halloumi. 

          Asa cum probabil ati intuit deja din titlu, aceste frigarui reprezinta alternativa vegetariana pentru un gratar la iarba verde sau (daca sunteti ca mine, din categoria celor care nu se bucura de optiunea unui grill outdoor) pe aragaz, in tigaia speciala pentru grill. 

          Despre branza halloumi pot doar sa va spun ca este o branza de origine cipriota, usor sarata, obtinuta din lapte de capra si de oaie, ideala pentru a fi servita calda, prajita in tigaie ori pe gratar. Se asociaza perfect cu orice legume, in salate de vara stropite cu ulei de masline si zeama de lamaie.

Ingrediente: (pentru 4 portii):

- 250 grame branza halloumi

- 4 cepe mici

- 10-12 rosii cherry

- un dovlecel verde

- sare 

- piper

- cateva picaturi de ulei de masline

- cateva picaturi de zeama de lamaie

Metoda de preparare:

1. branza halloumi si legumele se taie in cuburi de dimensiuni aproximativ egale (lasati rosiile intregi)

2. se infig bucatele de branza, alternand cu legumele, pe betele de frigarui

3. se stropesc frigaruile cu zeama de lamaie si cu ulei de masline, se adauga sare (nu prea multa, pentru ca branza este oricum sarata)

4. frigaruile se prajesc pe gratar (sau in tigaia pentru grill) cate 2-3 minute pe fiecare parte

Se servesc calde, la un pahar de vin, impreuna cu prietenii :)

Enjoy!

          Later edit: cu aceasta reteta imi fac si eu debutul la provocarea "Dulce Romanie", gazduita luna aceasta de Andie - o vegetariana cu un blog frumos-frumos, plin de retete gustoase si colorate :)

Taste of France: Camembert copt, cu nuci si struguri

        Din categoria: retete simple pentru o cina perfecta, astazi va invit pe meleaguri frantuzesti, sa savuram impreuna o branza cremoasa si extrem de aromata: camembert. Camembert este o branzica foarte populara, obtinuta din lapte de vaca. Prin lege, sortimentul Camembert de Normandie este obtinut exclusiv din lapte de vaca neapsteurizat, insa majoritatea sortimentelor prezente in marile magazine sunt in general obtinute din lapte pasteurizat.  

        Daca este servita ca atare, branza Camembert se recomanda a fi servita la temperatura camerei, alaturi de o felie de paine, iar pentru un plus de savoare se pot adauga nuci si fructe proaspete (mere, pere, afine sau struguri). Alternativ, branza Camembert poate fi consumata coapta sau prajita (pané). Branza Camembert pané poate fi servita ca fel principal si are un gust special daca este servita alaturi de o dulceata de afine si cu o garnitura de orez.

                

Summer on a plate: salata de vara cu mozzrella di bufala si menta [*lacto-vegetarian]

        Fara indoiala ca in bucataria mea vedeta acestui sezon este menta proaspata. Folosesc menta la aproape orice: de la clasica limonada, la supe si salate si de fiecare data am o surpriza placuta: aceea de a obtine un preparat cu gust proaspat si racoritor. 

        Salata pe care vreau sa v-o prezint astazi va va surprinde papilele gustative printr-o explozie de gusturi care mai de care mai incantatoare: de la aroma puternica a uleiului de masline extravirgin, la prospetimea mentei, ajutata cu doar cateva picaturi de lamaie, de la consistenta fina si cremoasa a branzei, la gustul crocant si usor amarui al frunzelor proaspete de rucola si pana la gustul dulce al boabelor crude de mazare tanara.

        Reteta (daca putem sa-i spunem asa, pentru ca in definitiv este doar o salata) nu ridica nici un fel de probleme nici chiar unui incepator in ale bucatariei, insa pentru un gust desavarsit, cateva precizari cred ca sunt importante: 

- cand alegeti mozzarella, fiti siguri ca pe eticheta este scris "mozzarella di bufala", si nu doar mozzarella - este o diferenta imensa intre cele doua: mozzarella di bufala are o consistenta mult mai cremoasa si este infint mai buna decat mozzarella obtinuta din branza de vaca. 

- investiti intr-o sticla de ulei de masline extravirgin de foarte buna calitate, pe care sa il folositi exclusiv la salate, veti observa diferenta! Un ulei de masline extravirgin de buna calitate are o culoare usor verzuie si un gust puternic, proaspat, fructat si usor amarui. 

Taste of France: supa de ceapa [*lacto-vegetarian]

        Ca o adevarata frantuzoaica invaluita in mister, aceasta reteta s-a lasat asteptata. Si cred ca in final a meritat toata aceasta asteptare, pentru ca este cu adevarat o reteta speciala: aromele fine, imbinate cu grija fac din aceasta supa o delicatesa care iti bucura simturile si te indeamna sa petreci o vacanta a gusturilor pe meleaguri frantuzesti.

        Aceasta reteta vine sa demonstreze inca o data (daca cumva mai era nevoie) ca din ingrediente simple, alese si imbinate cu multa atentie putem crea mancaruri aromate si extrem de gustoase. Este o reteta perfecta pentru cei care adopta o dieta vegetariana (ovo-lacto, daca pastram branza Gruyere), o reteta pe care v-o recomand din tot sufletul si pe care sunt sigura ca o veti indragi!

Taste of Italia: Bruschetta cu praz si smantana [*lacto-vegetarian]

        Bruschetta este termenul care defineste o felie de paine prajita de obicei in cuptorul clasic sau la functia de grill, stropita cu ulei de masline. In mod uzual este servita impreuna cu diverse garnituri sarate. Originara din Italia, bruschetta a fost initial folosita pentru a degusta si verifica calitatea uleiului proaspat de masline. De obicei painea folosita este ciabatta, insa se poate folosi orice paine, preferabil facuta in casa, cu o textura usoara si aerisita. Simpla, frecata cu usturoi, acoperita cu branza sau diverse legume, bruschetta poate fi un aperitiv excelent sau o gustare savuroasa. (sursa: Larousse Gastronomique).

       

Pin It

Comfort food: Supa crema de cartofi dulci cu rozmarin [*lacto-vegetarian]

        For English version click HERE. 

        Daca acum cateva zile aveam dileme din categoria: ce pereche de pantofi sa asortez la rochita mov, ei bine, astazi a trebuit sa inlocuiesc pantofii cu cizme, sa caut manusile, fularul si caciula si sa pun pe mine cel mai gros palton din dulap: a fost un frig de au ingehtat pietrele, un ger strasnic indulcit putin doar de soarele mare cu dinti si de cerul senin si limpede, fara nici o urma de nori.

       Vreme numai buna de citit o carte, de baut un ceai cu rom si de pregatit aceasta supa crema atat de catifelata si atat de aromata incat te face sa privesti gerul de afara cu un zambet larg pe buze. 

       Ador supele-crema: sunt fine, delicate si foarte gustoase! Pentru supa de astazi am ales sa acompaniez cartoful dulce cu rozmarin - o combinatie reusita, zic eu, aroma puternica si astringenta a rozmarinului a taiat putin din dulceata cartofului, dandu-i un parfum intens si un gust deosebit.         

Pin It

        Reteta este extrem de simpla si de rapida. Pentru 4 portii sunt necesare urmatoarele:

Ingrediente:

60 grame unt nesarat

trei linguri ulei de masline

o ceapa mare (sau doua cepe mai mici)

trei catei de usturoi

2 cartofi dulci (aprox. 650 grame)

doua ramurele de rozmarin

un litru si jumatate de supa vegetala

patru lingurite de crema mascarpone

sare si piper 

        Ceapa si usturoiul se taie marunt si se calesc intr-o oala mare, la foc mic in untul amestecat cu uleiul de masline, vreme de 4-5 minute, pana cand ceapa devine moale si transparenta, avand grija sa nu se arda. Cand ceapa si usturoiul s-au calit, se adauga cartofii taiati cubulete, supa vegetala si crengutele de rozmarin si se lasa la foc mediu pana cand incep sa clocoteasca. Daca nu aveti supa vegetala, folositi doua cuburi de concentrat pe care le dizolvati in apa fierbinte. Cand amestecul incepe sa clocoteasca, micsorati flacara si lasati la fiert la foc mediu timp de 20-25 de minute, pana cand cartofii devin moi.

        Inlaturam crengutele de rozmarin si pasam amestecul printr-o sita sau il mixam in blender pana cand obtinem o crema fina si parfumata. Potrivim de sare si de piper, adaugam crema mascarpone (sau smantana dulce pentru gatit) si cateva picaturi de ulei de masline extravirgin. 

        Servim aceasta supa minunata cu crutoane proaspat scoase din cuptor si desigur, cu un pahar de vin alb sec! 

Enjoy!

Taste of Italia: Tarta cu vinete si parmezan [*lacto-vegetarian]

For English version click HERE!

        

Bine v-am regasit in noul an! Un an nou pe care vi-l doresc frumos si fericit, cu oameni dragi in casa si in suflet si cu bucate alese pe masa!

        Asa cum probabil ati remarcat, marea majoritate a retetelor de pe blog sunt fara carne - si asta pentru ca gatesc foarte rar preparate cu carne iar de mancat carne - mananc doar de cateva ori pe an, in general in preajma sarbatorilor de iarna. 

        Si ca sa va conving ca si preparatele fara carne pot fi gustoase si aratoase, va prezint astazi aceasta delicioasa tarta cu vinete si parmesan. Recunosc ca mi-a fost cam teama sa ma apuc de facut tarte, insa acum, ca am "spart gheata" va asigur ca aceasta tarta este doar inceputul. De fapt imi era teama de aluat: ca o sa se rupa, ca o sa se coaca neuniform, ca n-o sa-l pot scoate din tava... Dar nici vorba de asa ceva: mi-a iesit un aluat perfect: crocant si sfaramicios, copt uniform si foarte usor de manevrat. Iar despre umplutura... un deliciu: sos bechamel cremos, vinete un pic crocante, parmezan si patrunjel proaspat.

Pin It

Deserturi cu stil: Caise caramelizate servite cu crema de mascarpone, vanilie si miere [*lacto-vegetarian]

        Daca aveti pofta de un desert delicat si aromat, atunci va invit sa incercati aceste caise caramelizate servite cu crema de mascarpone cu vanilie si miere. Iar daca inca nu v-am convins, va mai dezvalui un singur detaliu: se prepara in mai putin de 15 minute!    

        Nu va mai spun ca gustul dulce-acrisor al caiselor caramelizate si textura lor pufoasa se imbina perfect cu crema catifelata din mascarpone, iar aroma de miere si vanilie este exact ceea ce ii mai trebuia acestui desert pentru ca sa fie cu adevarat distinct!            

        V-am convins, nu-i asa? Hai sa va spun repede si lista de ingrediente, ca e scurta-scurta si sunt sigura ca o sa va placa. Asadar, pentru doua portii avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

patru caise

patru linguri de zahar brun

40 grame unt

patru lingurite de miere

100 grame mascarpone

o pastaie de vainilie de bourbon

cateva frunzulite de menta proaspata

        Pentru inceput, taiem caisele in jumatate, scoatem samburii si punem in mijlocul fiecarei jumatati de caisa cate o bucatica se unt si o jumatate de lingura de zahar brun. Le aranjam frumos intr-o tava, pe hartie de copt si le dam la cuptor (la functia de grill daca aveti) pentru 5 minute sau pana cand zaharul se caramelizeaza si caisele capata o culoare brun-aurie.

        In timp ce caisele sunt la cuptor, pregatim crema: amestecam crema mascarpone cu semintele unei pastai de vanilie si cu miere. 

        Aranjam desertul intr-un pahar cu picior sau intr-un platou, decoram cu frunzulite de menta proaspata si servim - nu-i asa ca a fost simplu?

Enjoy!

Retete de toamna: Bruschetta cu gorgonzola, nuci si pere [*lacto-vegetarian]

        Din categoria "Sapori d'Italia", astazi va prezint una din gustarile mele preferate: bruschetta cu gorgonzola, nuci si pere. Este o gustare extrem de savuroasa, cu arome intense, pline de personalitate, un aperitiv care poate deschide cu succes o masa festiva, un pranz sau o cina si de asemenea poate fi savurat  pe post de snack, oricand in timpul zilei. 

Deserturi festive: Brandy snaps [*lacto-vegetarian]

        Daca pe langa traditionalele dulciuri de sarbatori doriti sa pregatiti si ceva inedit, va recomand aceste delicioase "Brandy snaps": sunt fine, delicate, sunt ideale pentru cei care tin la silueta si se potrivesc de minune cu un pahar de coniac bun, cu o muzica veche si cu lumina lumanarilor ori a luminitelor din pomul de Craciun.

        Cu aceasta reteta particip la concursul organizat de site-ul divahair.ro - sectiunea "Retete dulciuri", concurs sponsorisat de Dmail - idei utile, cadouri originale, asa ca daca v-a placut, va invit sa o dati un like paginii de facebook DivaHair si sa votati reteta mea la acest link . Regulamentul concursului poate fi gasit aici.

        Pentru aceasta reteta m-am inspirat din cartile lui Mary Berry - un nume de referinta in bucataria britanica, o doamna pe care eu o admir foarte mult si care ma va inspira inca multa vreme de acum incolo. 

        Reteta este aparent simpla, insa e destul de migaloasa si necesita in special o foarte mare atentie la detalii, iar daca patiti ca mine si prima tava este un adevarat dezastru, va incurajez sa nu renuntati si sa pregatiti si a doua tava si a treia, pana cand veti avea rezultatul dorit. 

        Pentru 6-8 portii avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

- 50 grame unt nesarat

- 50 grame zahar brun tip demerara

- 50 grame sirop auriu (golden syrup)

- 50 grame faina

- jumatate de lingurita praf de ghimbir

- jumatate de lingurita zeama de lamaie

- 300 ml frisca lichida si 50 grame zahar - pentru umplutura

        Pentru inceput preincalzim cuptorul la 180 grade.

        Intr-o craticioara cu fundul cat mai gros, punem untul, zaharul si siropul (eu am folosit sirop de artar, desi in reteta originala era prevazut golden syrup) si lasam pe aragaz la foc foarte mic, amestecand din cand in cand, pana cand untul si zaharul s-au topit complet (aproximativ 15 minute). Amestecul nu trebuie sa ajunga sa dea in clocot pentru ca se va cristaliza, de aceea este important sa mentinem focul cat mai mic.

        Cand zaharul si untul s-au topit, luam cratita de pe foc, o lasam sa se racoreasca pentru cateva minute, iar apoi adaugam faina si pudra de ghimbir, amestecam pana se omogenizeaza iar in final adaugam zeama de lamaie. Mie mi-a iesit o compozitie destul de groasa, aproape de consistenta plastilinei, insa daca va iese mai moale e in regula si asa. 

     Luati cate o lingurita din compozitie si asezati o gramajoara pe tava tapetata cu hartie de copt. Puneti cate 4 gramajoare intr-o tava si lasati aproximativ 7-8 centimetri intre gramajoare. 

          Pentru ca aluatul meu a fost mai tare, am format mici mingiute pe care apoi le-am aplatizat cu podul palmei pana cand au devenit subtiri ca o foita.

        Lasam la cuptor pentru aproximativ 10 - 15 minute sau pana cand gramajoarele si-au dublat suprafata, au capatat o culoare aurie inchisa si au un aspect dantelat. In acest moment, scoatem tava din cuptor si lasam la racit pentru 3-4 minute. 

        Cata vreme biscuitii sunt inca calzi, ii rulam pe manerul unei linguri de lemn iar apoi ii asezam pe un grilaj pentru a se raci complet. Este o perioada foarte scurta in care biscuitii pot fi rulati, daca se racesc prea tare devin casanti si se vor rupe la rulare, de aceea aveti nevoie de putina indemanare si practica pana cand veti avea rezultate perfecte. Daca biscuitii s-au racit prea tare, introduceti-i in cuptor pentru inca cateva secunde si vor deveni din nou moi. 

        Daca ati patit ca mine si v-ati trezit cu o prima tava de biscuiti prea grosi pentru a fi rulati, rupeti-i in bucatele si amestecati-i cu o inghetata de vanilie - ii dau un gust deosebit :).

        Dupa ce biscuitii s-au racit, batem frisca cu zaharul pana cand devine spumoasa, si umplem biscutii cu frisca cu ajutorul unui con.

         Servim alaturi de un pahar de brandy, acompaniat de o muzica buna si de prieteni vechi sau noi :)

Enjoy!