Retete de vara: Black Forest Meringue [*ovo-vegetarian]

        Ieri am primit cirese: un castron intreg plin cu cirese mari, rosii, jucause si zglobii! De indata ce le-am vazut m-am gandit ca tare bine le-ar sta intr-un desert, si nu chiar orice desert: un desert mai special, ca tot e sarbatoare! 

       Black Forest Meringue este de fapt o combinatie intre celebra prajitura Black Forest, avand ca ingrediente principale ciresele si ciocolata, si clasica bezea, imbogatita cu cacao, pentru a inlocui blatul bogat al prajiturii Black Forest, cu o baza putin mai usoara, crocanta pe exterior si pufoasa in interior. 

Scurta istorioara despre taitei, tagliatele si alte paste fainoase facute in casa

        Bunica mea facea taitei de casa: intindea foile de aluat cu sucitorul, le lasa la uscat prin toata casa, pe te-miri-unde, asezate pe bucati mari de panza curata, iar cand aluatul era suficient de uscat insa inca maleabil, taia taiteii subtiri ca un fir de ata. Mirosea in toata casa a aluat proaspat cu ou, iar noi, copii fiind, ne uitam fascinati cum dintr-o gramajoara de aluat ieseau foi uriase care erau apoi transformate in sute si sute de firicele unite frumos in ghemotoace jucause, numai bune de aruncat in supa limpede de pui din fiecare duminica. Parca simt si acum mirosul de supa limpede de pui galben, servita fierbinte-fierbinte cu taitei de casa si patrunjel proaspat! 

       Imi doresc de multa vreme sa pot face pastele fainoase acasa, iar optiunea de a intinde aluatul cu sucitorul am eliminat-o din start din lipsa de spatiu si evident din lipsa de dexteritate, astfel ca recent mi-am achizitionat o masina pentru intins aluatul, impreuna cu un atasament pentru taiat pastele la diverse dimensiuni: o jucarie extrem de utila de care m-am indragostit pe loc si care are acum un loc de cinste in bucataria mea. Aparent e simplu: faci un aluat din faina si ou, il intinzi cu jucaria si gata!!! Ei bine, am constatat eu ca de fapt nu e chiar asa de simplu, iar pastele facute in casa nu inseamna numai taitei pentru supa, inseamna o mare varietate de forme: de la tagliatelle, la fettuccine, orecchiette, pappardele, lasagne, tortellini, ravioli si inca multe altele, precum si diverse culori: de la un galben pal pana la maro inchis, rosu sau verde.  

        Am sa va povestesc astazi depre tagliatelle si surorile lor: tagliolini, fettuccine si pappardele. Toate sunt paste lungi si plate iar singura diferenta dintre ele este cea a latimii. Tagliolini (sau taglierini) sunt taiteii de supa despre care va vorbeam mai devreme, insa in Italia sunt preparati cu diverse sosuri aromate cu lamaie, smantana, rozmarin, ciuperci, flori de dovlecel, peste sau carne. Desi nu exista o latime standard pentru acestia, regula este ca tagliolini sa fie taiati cat mai subtire cu putiinta. Urmeaza fettuccine - late de 3-4 milimetri, tagliatelle - late de 8 milimetri si pappardele - late de 3-4 centimetri.  

Pin It

Taste of Romania: Galuste cu prune [*ovo-vegetarian]

        Se pare ca m-a apucat si pe mine o oarecare emotie de toamna, un fel de melancolie amestecata cu amintiri din copilarie, cu dor de casa si de prieteni vechi, de tarabe pline cu struguri copti si mere, de un concert live Nicu Alifantis, de caietul din liceu cu versuri de Nichita Stanescu... 

       In consecinta, cu toamna in suflet si ploaia la usa, l-am lasat pe Nicu Alifantis sa cante pe fundal, mi-am pregatit o cana mare de capuccino cu scortisoara si m-am apucat de facut galuste cu prune - acel "ceva dulce" vestitor de inceput de toamna, cu crusta crocanta de pesmet prajit cu zahar, cu invelis de aluat fin si miez zemos de pruna coapta cu scortisoara. Si uite-asa, in cateva ore m-am ales cu o minunata gramada de galuste aurii - numai bune de alungat melancolia :)