Taste of Italia: spaghetti ai pomodorini e basilico - spaghetti cu rosii si busuioc [*ovo-vegetarian]

3 ingrediente principale, 15 minute timp total de preparare si un preparat pe care daca ar fi sa il denumesc altfel decat "spaghetti ai pomodorini e basilico", l-as denumi simplu: "Italia on a plate"

[for English recipe please click here]

        Nu stiu cum sa explic asta cu a ti se face dor de o tara, oamenilor normali presupun ca li se face dor de alti oameni nu de o tara intreaga, dar mie va spun sincer ca mi se face dor de Italia cel putin o data pe saptamana, daca nu chiar mai des. Cu atat mai mult vara, cand visez la plaje cu nisip fin si mare cristalina, la forfota Romei intr-o seara de August, la un spritz pe marginea unui canal obscur in Venetia, la o plimbare racoritoare prin padurile de langa Monterenzio, ori la o cina imbelsugata alaturi de prieteni dragi pe care ii vad mult prea rar!

Taste of Italia: Pizza Margherita - reteta si tehnici de baza

        Va povesteam acum ceva vreme despre proiectul meu de cercetare (daca pot sa-i spun asa) avand ca tema: pizza perfecta. Ei bine, proiectul este inca in plina desfasurare, pentru ca desi aparent pizza nu este cel mai complicat lucru din lume in materie de gastronomie, totusi un blat de pizza perfect reprezinta pentru multi o adevarata provocare. Am sa reiau periodic postarea despre pizza la care ma refeream mai sus si am sa completez cu noile descoperiri pe care le fac, astfel incat sa ramana un punct de referinta pentru incepatori si pentru pasionati, insa astazi doresc sa va spun cateva cuvinte despre cea mai populara pizza din lume: Pizza Margherita.

        In L'Enciclopedia della Cucina Italiana - volumul despre pizza, paine si tarte sarate - Pizza Margherita este prezentata ca fiind un "piato unico" pentru ca in simplitatea sa, aceasta pizza reprezinta un model de echilibru perfect din punct de vedere dietetic datorita carbohidratilor prezenti in aluat, a vitaminelor continute de rosii, a mineralelor si uleiurilor esentiale continute de busuiocul verde precum si datorita proteinelor  de origine animala continute in mozzarella. Pizza Margherita face parte din categoria "pizze rosse" datorita faptului ca blatul este acoperit cu sos de rosii, toate celelalte pizze care nu contin sos de rosii fiind clasificate ca "pizze bianche". De altfel, aceasta este singura clasificare pe care o gasim in L'Enciclopedia della Cucina Italiana, pentru ca pornind de la ideea de baza, condimentele si combinatiile de condimente care pot fi adaugate pe blatul de pizza sunt practic nelimitate si imposibil de impartit in alte categorii. Desigur, daca doriti, putem discuta despre pizze cu carne, cu peste, cu branza sau cu legume, insa in definitiv totul ramane la propria alegere si la propriile gusturi. Un singur lucru poate ar mai fi de mentionat si am sa insist asupra acestuia ori de cate ori voi avea ocazia: keep it simple, nu "incarcati" inutil blatul de pizza. Folositi 3-4 ingrediente cel mult pentru a condimenta o pizza - veti putea astfel sa distingeti toate gusturile si sa va bucurati de o pizza gustoasa si originala.

Retete de baza: branza proaspata din lapte de vaca (paneer) cu piper verde, chili rosu si ulei de masline [*lacto-vegetarian]

        In India am gasit-o sub denumirea de paneer, iar primul meu gand cand am gustat-o a fost acela ca se aseamana foarte mult la gust cu branza noastra proaspata din lapte de vaca. Mi-a placut in mod deosebit faptul ca aceasta branzica statea la baza multor preparate, iar cateva curry-uri cu paneer chiar mi-au ramas foarte bine intiparite in minte. Desigur ca odata ajunsa acasa m-am prezentat direct la un magazin de profil si mi-am facut provizii de paneer cu scopul clar de a experimenta cateva retete de paneer curry. "Misiune indeplinita!" - mi-am spus eu bucuroasa intr-o seara, dupa ce tocmai dadusem gata o farfurie de curry cu paneer si cartofi, si eram gata sa ma apuc de scris reteta, cand draguta de Simona (aka Alison's Trials) ma intreaba mai in gluma, mai in serios: "e paneer de casa?". Pai nu e, i-am spus, caci prin Londra e plin de magazine etnice iar branzica asta e foarte populara. Dar in momentul acela, in mintea mea au inceput sa se invarta cateva rotite: home-made paneer... home-made paneer... oare ce ar fi daca?....

        Si uite asa am ajuns eu astazi, sa ies din casa pe un frig teribil, combinat cu o ceata densa si aproximativ 5 cm de zapada (nu-i mult, stiu, dar aici e suficient cat sa se inchida scolile :)), sa ma aprovizionez cu ingredientele de baza pentru paneer. Ideea initiala a fost sa fac branza, iar apoi sa ma rasfat cu un paneer & potato curry daaar... cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, cand am vazut eu gata asa o frumusete de branzica proaspata mi-am spus ca s-ar potrivi de minune cu niste piper verde proaspat macinat, cativa fulgi de chili. Pe ultima suta de metri am mai adaugat si niste sare de mare, iar in continuare, cateva picaturi de ulei de masline extravirgin au fost suficiente pentru a transforma aceasta branzica intr-un aperitiv de mare clasa.

Taste of India: masala chai [*bonus: reteta mea secreta de Garam Masala]

Namaste! 

        Bine v-am regasit dupa o pauza de aproape o luna si jumatate! Am sa va marturisesc ca mi-a fost dor de voi, mi-a fost dor de blogul meu si mai mult decat orice poate, mi-a fost dor sa intru in bucatarie si sa gatesc ceva pentru mine, dar mai ales pentru voi, cei care ma cititi de fiecare data si ma incurajati sa merg mai departe in aceasta minunata aventura culinara. :)

        Mi-am dorit ca prima reteta pe care o postez la revenirea din India sa fie o reteta usoara, condimentata si plina de aromele specifice acestei tari. Iar cea mai usoara si mai aromata reteta din bucataria indiana este in viziunea mea reteta de masala chai. Am invatat aceatsa reteta de la Chef Vinod si echipa sa de la restaurantul hotelului Tara Palace in Old Delhi si pot sa spun cu mana pe inima ca a fost cel mai bun masala chai pe care l-am baut in toata calatoria mea in India. De la Chef Vinod am mai invatat cateva secrete ale bucatariei indiene, insa despre toate astea, pe larg, va voi povesti intr-o postare viitoare.

        Astazi asadar, va invit la un ceai! Desigur, nu orice fel de ceai, ci un ceai care se potriveste de minune cu atmosfera de Decembrie, cu frigul de afara si cu atmosfera de sarbatoare care isi face loc incet-incet in casele noastre. Masala chai este un ceai atat de parfumat si de aromat incat va va incalzi cu siguranta casa si inima iar aroma lui va va duce cu gandul departe, peste mari si tari!

Retete de baza: unt de casa cu sare roz de Himalaya [lacto-vegetarian]

For English version click HERE!

        Ce poate fi mai bun pe lumea asta decat o felie de paine cu unt si cu sare? Va spun eu: o felie de paine cu maia proaspat scoasa din cuptor, unsa cu unt de casa si presarata cu cateva cristale fine de sare de Himalaya.         

        Despre painea cu maia am mai scris cateva cuvinte aici, aici si aici. Asta ca sa nu mai spun ca acum cateva ore tocmai am scos din cuptor o minunata paine cu seminte de pin, seminte de dovleac si salvie. De fapt, ca sa fiu sincera pana la capat, reteta de astazi ar fi trebuit sa fie cea de paine, dar tot gandindu-ma eu cu ce as putea asocia o paine atat de aromata am ajuns intr-un final la concluzia ca aromele puternice de salvie si seminte de pin au nevoie doar de putin unt si nimic altceva in plus pentru a iesi in evidenta. Asa am ajuns astazi ca, intre o dospire, un stretch & fold si un shaping sa ma indeletnicesc si cu niste unt facut in casa. 

        Reteta de paine cu seminte si salvie a ramas asadar pe saptamana viitoare (asta daca mai reusesc sa salvez dimineata cateva felii pentru poze :P), iar astazi va prezint cu mandrie cea mai simpla reteta de unt home-made!

        Veti iubi untul facut in casa! Chiar si daca numai pentru ideea ca l-ati facut voi, desi va garantez ca are un gust mult mai bun decat multe dintre sortimentele de unt care se gasesc in comert. Iar daca va place sa va rasfatati in diminetile de weekend, un unt de casa aromat cu sare  roz de Himalaya sau cu diferite verdeturi este tot ceea ce aveti nevoie! 

        Reteta este cat se poate de simpla, timpul de preparare este de 10 minute, iar rezultatul este uimitor! Eu am ales sa condimentez untul cu sare roz de Himalaya pentru ca, asa cum spuneam in partea introductiva, painea era suficient de aromata, insa daca ati ales o paine simpla, va recomand sa adaugati si alte condimente (o varianta ar fi piperul verde sau negru, proaspat macinat ori zdrobit) sau verdeturi (patrunjel proaspat, marar sau orice alte verdeturi proaspete) ori chiar cu usturoi sau ceapa verde: posibilitatile sunt nelimitate! 

        Daca am reusit sa va starnesc curiozitatea, va invit in continuare sa parcurgem impreuna lista de ingrediente si metoda de preparare. 

        Pentru aproximativ 300 grame de unt avem nevie de: 600 ml smantana dulce proaspata. Eu am folosit "double cream", cu un procent de grasime de 47.5%. 

           La capitolul "ustensile" avem nevoie de un mixer de bucatarie (eu am folosit un mixer avand ca atasament un tel in forma de para) sau un tel. Diferenta intre cele doua este data doar de timpul necesar pentru a obtine untul: cu mixerul sunt suficiente 10 minute, iar cu telul vor fi necesare aproximativ 15 minute. (Desigur, mie mi-a luat mai mult de 10 minute, pentru ca m-am tot oprit pentru a fotografia diversele etape.)

          Asadar, incepem: turnam smantana lichida intr-un castron incapator si incepem sa mixam: in primele 5 minute vom obtine clasica frisca. Rezistam tentatiei de a adauga zahar si continuam mixarea :)

        Continuam mixarea pana cand compozitia incepe sa se "taie".

        In acest moment ar trebui sa avem grija, pentru ca este posibil sa inceapa sa sara stropi de lichid. Continuam totusi mixarea pana cand lichidul incepe sa se separe. Lichidul obtinut este, dupa cum probabil ati ghicit deja, buttermilk: ideal pentru niste clatite pufoase (dar despre asta vom povesti cu alta ocazie).

         O data lichidul separat, oprim mixerul si adunam partea solida cu mainile, presand usor, pentru a scurge lichidul. Am obtinut astfel cel mai usor unt facut in casa. Asezam untul astfel obtinut intr-o strecuratoare (optional, putem folosi si o bucata de tifon) si il lasam cateva minute la scurs.

Adaugam o jumatate de lingurita de sare roz de Himalaya, et voila: the best ever home-made butter!

        Si pentru ca iubesc in mod deosebit aceasta reteta, am sa o trimit la una dintre cele mai frumosae provocari din blogosfera culinara, respectiv provocarea Dulce Romanie, gazduita luna aceasta de Mihai de la www.placerisimple.wordpress.com.

Va doresc pofta buna si un weekend minunat!

Retete de toamna: Tarta cu smochine, miere si gorgonzola [lacto-ovo-vegetarian]

       A doua reteta de toamna din acest an imbina armonios aroma usor picanta de gorgonzola cremoasa cu smochine dulci, proaspete, stropite doar cu cateva picatruri de miere de salcam, condimentate cu cimbru si piper negru proaspat macinat. 

     Si pentru ca aceasta minunata combinatie de fructe si branza trebuia sa poarte un nume, i-am spus simplu: tarta, insa asa cum probabil v-ati obisnuit, trebuia sa fac eu o modificare, astfel ca am inlocuit aluatul clasic de tarta cu un aluat rapid de foietaj. Rezultatul: un aluat fin, pufos, acoperit cu un strat subtire de gorgonzola cremoasa si smochine savuroase - o tarta care zic eu ca va va cuceri de la prima degustare! 

Retete de toamna: passata di pomodoro, bulion picant si suc de rosii [conserve pentru iarna]

        Totul a pornit de la o dorinta mai veche de-a mea, si anume aceea de a face passata di pomodoro in casa. Pentru ca m-am saturat sa citesc de 10 ori etichetele conservelor de rosii din comert, de teama sa nu mananc mai multi aditivi, coloranti si E-uri decat pulpa de rosii. Pentru ca imi place din cand in cand sa imi fac o pizza margherita si vreau sa ma bucur din plin de toate aromele sale. Si pentru ca nimic nu se compara cu un pahar cu suc de rosii, condimentat doar cu putin piper negru proaspat macinat si desigur, cu cateva cuburi de gheata :). Stiu, la prima vedere nu pare a fi vreo legatura foarte stransa intre passata di pomodoro si sucul de rosii, in afara desigur, de ingredientul principal: rosiile, insa veti vedea in continuare ca cele doua se completeaza de minune!

        

Chipsuri din sfecla rosie, cu cimbru si sare de mare [vegetarian]

          Ori de cate ori va doriti o gustare sanatoasa, va recomand aceste chipsuri din sfecla rosie: sunt 100% naturale, sunt simplu de facut si sunt pline de vitamine! Sfecla rosie este o sursa importanta de potasiu, magneziu si fier, precum si vitamine (A, B6, B9, C). De asemenea, sfecla rosie este bogata in proteine, antioxidanti si fibre. 

           Pentru ca sunt preocupata de o alimentatie sanatoasa, evit sa cumpar chipsurile clasice din cartofi care se gasesc in supermarket. Mai mult decat atat, evit sa cumpar orice produse conservate, preparate sau semipreparate, conserve, produse congelate etc. Cumpar doar fructe si legume proaspete, apa, faina, ulei si in general produse de baza, cat mai putin sau deloc procesate. 

             Asa am ajuns sa am optiuni destul de limitate pe parcursul calatoriilor pentru ca oferta de mancare a companiilor de zbor low-cost nu este dintre cele mai bogate; insa nu mica mi-a fost mirarea acum cateva luni, cand am descoperit in oferta o selectie de chipsuri din sfecla rosie, pastarnac si telina. Am intors pachetul de chipsuri pe toate partile, incercand sa gasesc stelute, mentiuni cu litere minuscule, liste interminabile de ingrediente, E-uri si alte minunatii, insa in zadar: la ingrediente erau doar aceste legume (in proportii variabile), sare si ulei. Mi-au placut la nebunie acele chipsuri si asa mi-a venit ideea de a le reproduce si acasa.

           

French croissants - o reteta complexa si cateva secrete pentru obtinerea unui croissant autentic

        Intr-o zi am primit flori: flori proaspete, rosii si vesele! Era o zi atat de calda, atat de frumoasa si parea ca soarele tocmai s-a intors de undeva de departe, dintr-o calatorie lunga, hotarat sa ramana aici pentru o buna bucata de vreme, plin de energie si cu chef de joaca. Am stiut atunci ca a venit primavara! O primavara asa cum mi-am dorit, cu zambete largi si aroma de cafea. 

       Va invit asadar la primavara: sa va fie primavara frumoasa, colorata si jucausa! Iar pentru a sarbatori cum se cuvine, am pregatit astazi french croissants.
        Intotdeauna cand ma gandesc la french croissants ma gandesc la un mic dejun luat pe o terasa la mare, cu soarele abia rasarit si dornic sa-mi mangaie pielea, cu nisipul jucandu-mi-se in talpi si cu valuri spumoase mirosind a sare si scoici.
       Cu marea in gand si cu soarele la fereastra am servit astazi croissanti proaspeti la micul dejun. Am ales sa-i complimentez cu un latte macchiato si gem de caise, insa sunt la fel de buni cu nutella ori doar cu unt si alaturi de un pahar mare de suc proaspat de portocale.

Scurta istorioara despre taitei, tagliatele si alte paste fainoase facute in casa

        Bunica mea facea taitei de casa: intindea foile de aluat cu sucitorul, le lasa la uscat prin toata casa, pe te-miri-unde, asezate pe bucati mari de panza curata, iar cand aluatul era suficient de uscat insa inca maleabil, taia taiteii subtiri ca un fir de ata. Mirosea in toata casa a aluat proaspat cu ou, iar noi, copii fiind, ne uitam fascinati cum dintr-o gramajoara de aluat ieseau foi uriase care erau apoi transformate in sute si sute de firicele unite frumos in ghemotoace jucause, numai bune de aruncat in supa limpede de pui din fiecare duminica. Parca simt si acum mirosul de supa limpede de pui galben, servita fierbinte-fierbinte cu taitei de casa si patrunjel proaspat! 

       Imi doresc de multa vreme sa pot face pastele fainoase acasa, iar optiunea de a intinde aluatul cu sucitorul am eliminat-o din start din lipsa de spatiu si evident din lipsa de dexteritate, astfel ca recent mi-am achizitionat o masina pentru intins aluatul, impreuna cu un atasament pentru taiat pastele la diverse dimensiuni: o jucarie extrem de utila de care m-am indragostit pe loc si care are acum un loc de cinste in bucataria mea. Aparent e simplu: faci un aluat din faina si ou, il intinzi cu jucaria si gata!!! Ei bine, am constatat eu ca de fapt nu e chiar asa de simplu, iar pastele facute in casa nu inseamna numai taitei pentru supa, inseamna o mare varietate de forme: de la tagliatelle, la fettuccine, orecchiette, pappardele, lasagne, tortellini, ravioli si inca multe altele, precum si diverse culori: de la un galben pal pana la maro inchis, rosu sau verde.  

        Am sa va povestesc astazi depre tagliatelle si surorile lor: tagliolini, fettuccine si pappardele. Toate sunt paste lungi si plate iar singura diferenta dintre ele este cea a latimii. Tagliolini (sau taglierini) sunt taiteii de supa despre care va vorbeam mai devreme, insa in Italia sunt preparati cu diverse sosuri aromate cu lamaie, smantana, rozmarin, ciuperci, flori de dovlecel, peste sau carne. Desi nu exista o latime standard pentru acestia, regula este ca tagliolini sa fie taiati cat mai subtire cu putiinta. Urmeaza fettuccine - late de 3-4 milimetri, tagliatelle - late de 8 milimetri si pappardele - late de 3-4 centimetri.  

Pin It

Retete de baza: Dulceata de capsuni [*vegan]

        Chiar daca la prima vedere pare cel putin ciudat sa faci dulceata de capsuni in mijlocul lui februarie, declar acum ca am un motiv foarte bine intemeiat: am pus ochii pe o reteta de cupcake cu capsuni pentru realizarea careia aveam nevoie de cateva linguri de dulceata de capsuni. Si cum nu prea sunt mare amatoare de dulceturi cumparate din magazin, nu am avut de ales - a trebuit sa fac repede-repejor un borcanel de dulceata. Reteta pentru cupcake am sa o dezvalui intr-o postare separata, acum vom povesti doar despre dulceata. 

        Am facut astazi dulceata de capsuni cu bucurie si cu o emotie copilareasca, amintindu-mi cum stateam pe langa fustele mamei, amestecand din cand in cand in oala cu dulceata, iar apoi asteptand nerabdatoare sa se raceasca, sa fie pusa in borcane doar pentru a putea deschide apoi un borcan de dulceata proaspata si aromata. Atunci, la fel ca si acum, intreaga casa a fost patrunsa de un miros puternic de capsuni: o aroma dulce si proaspata, o raza de primavara in mijloc de iarna!

        Am facut dulceata doar cat am avut nevoie pentru astazi, astfel ca va voi da in continuare cantitatile pe care le-am folosit. Puteti folosi aceasta reteta ori de cate ori doriti sa faceti o dulceata rapida pe care sa o serviti in aceeasi zi fie intr-o reteta de prajitura, fie simplu: cu paine si unt, alaturi de o ceasca mare de ceai.

        Asadar, pentru dulceata de astazi am folosit urmatoarele ingrediente:

350 grame capsuni

3 linguri de zahar

zeama de la jumatate de lamaie

3 felii rotunde de lamaie

coaja de la o lamaie

        Capsunile se curata, se spala si se taie in bucati (daca sunt capsuni mici de gradina se pot lasa intregi, insa eu am avut niste capsuni "uriase" de supermarket asa ca a trebuit sa le tai) si se pun intr-o cratita, lasandu-le sa fiarba la foc mic impreuna cu zeama de la o jumatate de lamaie pana cand se inmoaie. Cand capsunile s-au inmuiat, se adauga zaharul si cele trei rondele de lamaie si se lasa la fiert, la foc mic, pentru aproximativ jumatate de ora, amestecand din cand in cand, pana cand sosul se ingroasa. Se adauga coaja de lamaie, se mai lasa la fiert inca 10 minute si gata dulceata!

        Imi place mult de tot aroma de lamaie in dulceata si imi place sa gasesc feliile de lamaie langa bucatile de fruct: mai taie putin din gustul dulce si ii da o aroma proaspata, usor acrisoara.

         Pentru ca am folosit toata dulceata la reteta de cupcake, nu am conservat-o, insa daca doriti sa folositi reteta pentru a conserva dulceata, ajustati cantitatile dupa regula 1:1 (cantitatea de fruct trebuie sa fie egala cu cantitatea de zahar), lasati dulceata sa se raceasca iar apoi introcudeti-o in borcane si sterilizati in cuptor (intr-o tava cu apa pe fundul careia asezati un prosop) timp de jumatate de ora.

Enjoy!

Retete de baza: Mix pentru ciocolata calda

       Sunt zile in care imi planific sa fac o gramada de lucruri! Asadar imi fac avant, ma apuc de toate deodata doar ca sa constat ca de fapt as vrea sa lenevesc, sa citesc o carte, sa ascult Diana Krall si sa savurez o cana mare cu ciocolata calda. Si atunci le las pe toate balta, fac o scurta incursiune in bucatarie, scotocesc prin borcanele cu condimente in cautare de o aroma imbietoare cu care sa imbogatesc licoarea densa si maronie, pun muzica in surdina si ma scufund in povesti cu zane, cu printi, cu iubiri din vremuri de mult uitate ori cu mici istorii cotidiene din tari indepartate si orase pline de mister.   

        Secretul unei astfel de zile este borcanul mare plin cu o pudra ciocolatie pregatita din timp, in zile cu mai mult spor si pastrat cu grija la loc intunecat si rece. 

        Ati ghicit! Exact despre pudra ciocolatie am sa va povestesc astazi: o reteta simpla, un amestec gata in doi pasi si trei miscari, o comoara ce nu poate lipsi din nici o camara!        

Pin It

Pentru aproximativ 10 portii avem nevoie de urmatoarele

Ingrediente:

150 grame ciocolata amaruie

10 linguri cacao

4 linguri zahar brun

8 linguri zahar rafinat (alb)

10 lingurite amidon de porumb

        Ciocolata se transforma in pudra cu ajutorul unui robot de bucatarie sau se rade pe razatoarea cea mai fina. Se amesteca impreuna cu celelalte ingrediente si se pastreaza intr-un borcan inchis ermetic, la loc uscat si racoros. Desigur, puteti ajusta cantitatea de zahar dupa propriul gust, insa nu renuntati la zaharul brun - are o aroma aparte!

        Pentru a prepara ciocolata calda, adaugam intr-o craticioara trei linguri din amestecul de mai sus, adaugam treptat lapte rece (150 ml) si amestecam cu o spatula pana cand obtinem o compozitie omogena, apoi punem pe foc, la foc mic, amestecand usor, pana cand compozitia se ingroasa.

        Astazi am adaugat si o floricica de anason cand am pus amestecul pe foc, insa puteti incerca si cu scortisoara sau cuisoare sau chiar simplu, cu un mot de frisca :)

        

Enjoy!

Retete de baza: Lamai conservate (preserved lemons)

        Lamaile conservate (sau murate) se folosesc cu precadere in bucataria marocana, pentru a acompania mancarurile tarditionale dar si in salate, impreuna cu cous-cous. Si pentru ca sunt foarte usor de facut, m-am hotarat fac un borcan cu lamai conservate, asa, de proba :).  

        Ce mi-a placut cel mai tare din toata povestea asta - a fost ca toata casa mi s-a umplut de un miros  proaspat de lamaie! Sa-mi lase gura apa, nu alta!

Pin It

Pentru un borcan de 500 mililitri avem nevoie de urmatoarele:

ingrediente:

4 lamai (plus zeama de la inca o lamaie daca e necesar)

5 lingurite cu varf de sare de mare

cateva frunze de dafin

cateva boabe de piper

       

        Lamaile se spala bine dupa care se sterg cu un prosop si se taie in cruce insa nu pana la capat, doar pe trei sferturi din lungime. Desfacem usor lamaia si punem in fiecare lamaie cate o lingurita de sare, dupa care o strangem in mana, pentru a-si recapata forma. 

        Punem un strat de sare pe fundul borcanului, asezam lamaile in borcan si le presam in asa fel incat sa isi lase zeama si sa incapa toate patru in borcan. Daca este necesar, mai completam cu zeama de lamaie pana cand lamaile sunt acoperite complet. Adaugam frunzele de dafin si boabele de piper, punem borcanul in camara si.... asteptam 4-6 saptamani. In primele zile mai scuturam putin borcanul pentru ca sarea sa se dizolve si sa se distribuie uniform.

        Inainte de folosire, lamaile se trec printr-un jet de apa rece, pentru a inlatura gustul sarat.

      Sunt perfecte pentru o tagina de legume, sau chiar pentru a le folosi in umplutura pentru ardei umpluti, ori pentru un sos cu iaurt si menta, sau pentru a acompania o salata de cous-cous. 

     

Enjoy!