Se afișează postările cu eticheta retete de iarna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta retete de iarna. Afișați toate postările

vineri, 22 februarie 2013

Retete vegetariene cu stil : Camembert en croute cu merisoare, fistic si rozmarin [*lacto-ovo-vegetarian]

        Desi sunt nascuta in Decembrie, trebuie sa recunosc deschis ca iarna nu a fost niciodata anotimpul meu. Iar Londra iarna cu greu reuseste sa ma scoata din confortul bucatariei mele, asa micuta cum e ea, cu dulapioarele doldora de borcanele pline cu condimente si cu un cuptor care de cele mai multe ori imi e cel mai bun prieten. Partea buna totusi e aceea ca am mai multa vreme sa experimentez aluaturi mai simple sau mai complicate si sa ma joc cu branzeturile pe care ah, le ador atat de mult! 
        Reteta despre care vreau sa va povestesc astazi este cu siguranta una dintre retetele mele preferate din sezonul de iarna, pe de o parte pentru ca iubesc aluaturile facute in casa, iar pe de alta parte, pentru ca branza Camembert este suficient de populara incat sa nu trebuiasca sa fac eforturi foarte mari pentru a gasi un Camembert de calitate. Combinatia cu merisoarele dulci-acrisoare si rozmarinul usor astringent a venit atat de natural, incat am avut impresia ca o stiam parca dintotdeauna, iar fisticul a adus doar un ton usor parfumat si o nota crocanta - suficient zic eu, cat sa completeze aria de texturi a intregului preparat, cu branza cremoasa si crusta pufoasa din aluat de foietaj.

retete-vegetariene-cu-stil

sâmbătă, 9 februarie 2013

Retete arabesti: Mejadra cu linte galbena si orez basmati [*vegan]

        E inca iarna aici, cu nopti geroase si zile in care soarele - daca chiar apare - te indeamna mai degraba sa ramai acasa, cu un ceai fierbinte si o carte buna si sa il privesti cuminte din spatele ferestrei. Asa m-am si trezit de altfel azi-dimineata: cu gandul la un ceai bun si la o carte... aromata. Cu ceaiul am rezolvat repede: un plic de Lady Grey este mai mult decat potrivit pentru aceasta perioada a anului: un gust fin, elegant de ceai negru, cu usoare arome de citrice care te duc cu gandul pe de o parte la sarbatorile de iarna care atat de repede au trecut, iar pe de alta parte, la livezi de portocali infloriti, cer senin si vacante exotice. 
        In aceasta nota usor spicy, cartea a venit oarecum de la sine: Jerusalem - by Yotam Ottolenghi si Sami Tamimi. "Jerusalem" este insa mai mult decat o simpla carte cu retete: este povestea unei calatorii in lumea minunata a aromelor si condimentelor, este o incursiune intr-o lume in care mirodeniile au puterea de a scoate din anonimat chiar si cele mai banale fructe sau legume. Pana acum v-am prezentat deja doua retete dulci inspirate din cartile lui Ottolenghi: muffins cu crumble, afine si mar verde si muffins cu prune si marzipan, iar astazi a venit randul unei retete sarate: mejadra cu linte galbena si orez basmati. 
        Mejadra (Mujaddara) este o reteta traditionala arabeasca, cu linte, orez si ceapa prajita. In mod traditional, se foloseste linte verde sau maro, insa eu am ales o varianta mai light de linte galbena, iar fata de reteta originala a lui Ottolenghi, am adaugat pe final zeama de lime si frunze proaspete de coriandru. Am obtinut astfel un preparat perfect aromat, potrivit pentru a fi servit atat cald cat si rece, ideal pentru un pranz in familie.

reteta cu linte galbena si orez basmati

>>>> urmeaza reteta

duminică, 3 februarie 2013

Taste of India: curry de ardei servit cu orez basmati [*lacto-vegetarian]

{recipe also available in English: mintandrosemary.blogspot.com}

      V-am promis de mult o reteta de curry in stil indian, si iata ca in sfarsit reusesc sa imi onorez promisiunea! Am gatit acest curry pentru prima data acum cateva luni, inainte de excursia mea in India, si chiar daca acum am ceva mai multa experienta si cunoastere in ceea ce priveste bucataria indiana, revin de multe ori la aceasta reteta, pentru ca este simpla, rapida si foarte aromata. 
        Sunt doar cateva condimente in aceasta reteta, insa ceea ce este foarte important in obtinerea unui curry autentic este folosirea corecta a condimentelor. Contrar mitului conform caruia mancarea indiana este iute si nu are un gust bun (mit cu care de altfel am trait si eu ani intregi), un preparat cu arome indiene daca este facut corect ar trebui sa va lase o impresie placuta, un gust aromat si parfumat, nicidecum amar. Desigur ca nivelul de "iute" tine de preferintele fiecaruia, insa va asigur ca nu toate preparatele bucatariei indiene sunt excesiv de iuti, si mai mult decat atat, daca va aventurati sa le pregatiti acasa, puteti foarte usor sa ajustati nivelul de iute. O singura recomandare as mai avea pentru voi (si asta venind direct de la subsemnata - care pana acum un an folosea doar piperul pe post de condiment iute!): nu va lasati dezarmati la prima degustare a unui preparat indian! Daca singurele arome pe care le simtiti sunt iute si amar, este foarte posibil sa nu fi nimerit in cel mai bun restaurant indian din zona. Iar daca de la prima inghititura simtiti ca ati luat foc, nu renuntati: asteptati putin si mai gustati o data - s-ar putea sa aveti o surpriza foarte placuta, iar dupa gustul acela de iute, sa descoperiti o explozie de alte arome absolut uimitoare!



marți, 29 ianuarie 2013

Dulce Romanie: parada retetelor cu mere si cartofi

        Acum cateva saptamani va invitam sa pregatim impreuna retete cu mere si cu cartofi in cadrul proiectului "Dulce Romanie" initiat de Mihaela. Insa poate cel mai important detaliu al provocarii pe care cu drag o gazduiesc in luna aceasta a fost acela ca v-am rugat sa folositi ingrediente procurate de la producatorii locali, din piete si targuri, din propria gradina ori din gradinile prietenilor si rudelor de la sat. 
        Am ales aceasta tematica in primul rand pentru ca eu personal cred cu tarie ca produsele cultivate de micii producatori locali sunt mai sanatoase si cu mult mai gustoase, iar asta in ciuda faptului ca uneori nu sunt la fel de aratoase precum fructele si legumele pe care le gasim pe rafturile marilor magazine. Mai mult decat atat, cred ca o alimentatie sanatoasa (fie ea vegetariana sau nu) inseamna mult mai mult decat renuntarea la fast-food si la prajeli sau sucuri carbogazoase. 
        O alimentatie sanatoasa, in viziunea mea, inseamna sa cunoastem ceea ce mancam - iar cea mai usoara modalitate de a cunoaste alimentele este aceea de a-i cunoaste pe cei care le produc. Intrebati-i pe tarani, pe micii producatori despre cum puteti prepara legumele sau care fel de cartofi sunt mai potriviti pentru piure - sunt convinsa ca veti pleca acasa nu numai cu o plasa plina de legume dar si cu cateva idei pentru pranzul de duminica. Intrebati-o pe bunicuta care vinde mere la piata: pentru ce sunt bune merele acestea, ar fi bune la o placinta, sau mai degraba la un compot? Stiu... imi veti spune probabil ca sunt rare bunicutele care vand mere prin piete, dar daca noi nu le incurajam si nu le cumparam produsele, in scurt timp probabil ca nu le vom mai gasi deloc. Si sa nu credeti ca doar in Romania este aceasta problema, la fel se intampla si in Anglia, doar ca aici mai exista din cand in cand campanii pentru incurajarea producatorilor locali, iar Farmer's Markets incep sa devina tot mai populare. 
        Astea fiind spuse, va multumesc tuturor celor care ati primit invitatia mea cu bratele deschise, ati dat navala in piete si targuri, in camarile personale sau in cele ale bunicilor, rudelor sau prietenilor si mi-ati trimis atatea retete minunate! Va marturisesc ca pe unele dintre ele le-am si incercat deja, iar multe dintre retetele care le-am primit mai pe final se afla deja pe lista mea de asteptare.
        Va invit asadar la parada retetelor (in ordinea in care mi-au fost trimise pe mail), iar pe cei care au pregatit retete cu mere romanesti ii invit sa participe si la evenimentul "Dulce de mar" gazduit de David Contant (mai multe detalii gasiti pe pagina evenimentului).  


duminică, 27 ianuarie 2013

Dulce Romanie - reteta cu mar: budinca de orez cu mere si coaja de portocala, cu sos toffee [*lacto-ovo-vegetarian]

        Oricat de mult imi doream sa va prezint in cadrul provocarii "Dulce Romanie" din aceasta luna o reteta noua, sofisticata, cu condimente exotice si neasteptate, sufletul meu de copil nu-mi dadea pace si ma indemna intr-una sa ma intorc cu gandul acasa si sa redescopar unul din deserturile cu care mama ne indulcea copilaria in serile reci de iarna. Asa am ajuns sa pregatesc astazi o reteta care pentru mine are o semnificatie aparte, o reteta pe care o dedic mamei mele, in semn de multumire pentru ca mi-a vegheat copilaria - si ma vegheaza in continuare, chiar daca nu mai sunt tocmai un copil, iar mari si tari ne despart acum pentru perioade care uneori par o vesnicie.

        E un val de mister care invaluie acest desert: este misterul copilariei - cand ne jucam nestingheriti prin gradinile bunicilor, este misterul fiecarei duminici in care mama ne pregatea "ceva dulce", casa intreaga mirosea a scortisoara ori a vanilie iar noi ne "luptam" pe castroanele cu resturi de crema, pe care le lasam luna si bec de curate - este magia prin care mama facea ca niste simple mere sa se transforme intr-un desert de poveste!

        Va prezint asadar astazi budinca de orez cu mere si sos toffee - reteta mamei mele, cu doar cateva mici modificari: o modalitate moderna de a prepara budinca de orez si un sos toffee inspirat din deserturile englezesti. Si pentru ca am vrut totusi sa imi pun si eu amprenta in acest desert, am adaugat in budinca de orez cateva bucatele de coaja de portocala confiata pe care am rehidratat-o intr-o infuzie de ceai englezesc Lady Grey - varianta feminina a lui Earl Grey, cu note de bergamota, coaja de lamaie si portocala.



duminică, 30 decembrie 2012

Ganduri pe final de 2012 si o reteta de sarbatoare: supa-crema de conopida cu chipsuri din pastarnac [*vegan]

        Mi-am dorit ca prin aceasta postare, pe langa o reteta cu iz de sarbatoare, sa impartasesc cu voi si cateva ganduri ...asa, ca de final de an. In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca mi-ati fost aproape, pentru ca m-ati incurajat de fiecare data, iar prin comentariile si prin aprecierile voastre mi-ati dat curaj sa cresc, sa dau gust si culoare acestui blog care acum a devenit pentru mine ca si o a doua casa: o casa larga si primitoare, cu portile mereu deschise catre voi! Sunt fericita pentru ca prin intermediul acestui blog am  legat o multime de prietenii - fie ele chiar si doar virtuale si am cunoscut astfel o multime de oameni frumosi si pasionati, oameni care m-au inspirat si care ma inspira in continuare. 
        Va doresc tuturor sa aveti un An Nou cu bucurie si iubire, un an in care sa va deschideti inima si sufletul, un 2013 in care ne bucuram impreuna de fericirea care de cele mai multe ori se afla in interiorul nostru, in lucrurile si in gesturile simple care ne inconjoara si pe care poate de prea multe ori le trecem cu vederea!

        Iar pentru ca tot a venit vorba de lucruri simple, reteta de astazi vine sa demonstreze, zic eu, faptul ca din doar trei ingrediente simple si la indemana oricui putem crea un preparat care face fata cu succes unei mese festive. Supa-crema de conopida este usor de preparat si are o consistenta fina, catifelata, iar chipsurile  din pastarnac crocante si parfumate ii dau o nota de sarbatoare. In plus, daca iubiti usturoiul prajit pe grill, puteti adauga cateva jumatati de catei de usturoi in bolurile cu supa: aroma usturoiului usor afumat se potriveste de minune cu gustul fin si delicat al conopidei. 
        Am creat aceasta reteta acum cateva luni, cand Ina Todoran mi-a facut o deosebita surpriza invitandu-ma sa colaborez la minunata ei revista intitulata "Pasi spre Eden". Este o revista de lifestyle sanatos, scrisa din suflet de catre o persoana frumoasa si sensibila - va recomand cu mare drag sa o cititi: veti gasi acolo ganduri frumoase, sfaturi utile si desigur, cateva retete vegane absolut delicioase. :)


vineri, 9 noiembrie 2012

Desert de toamna-iarna: ananas caramelizat cu fulgi de migdale si sos de merisoare [vegan]

        Calendarul spune ca e inca toamna, insa frigul de afara, zilele tot mai scurte si soarele cu dinti ma duce deja cu gandul la iarna. Chiar si aerul de dimineata incepe sa devina tot mai taios si aiba un miros rece, de iarna! Pomii devin din ce in ce mai golasi, iar vantul imi aduce in fiecare noapte o gramada de frunze uscate pe aleea din fata casei, de parca ar sti cat de mult imi place toamna si ar vrea sa mi-o tina cat mai aproape de casa. 
        Captiva asadar intre doua anotimpuri, nu am putut sa ma hotarasc daca reteta de astazi este o reteta de toamna sau una de iarna, pentru ca toate culorile din farfurie m-au dus cu gandul la un tablou de sfarsit de octombrie, insa ingredientele si modul de preparare sunt mai degraba specifice unui desert de final de an.      
      Prin urmare, deschid cu aceasta ocazie o noua colectie de retete: colectia retetelor de toamna-iarna. Chiar asa, la fel ca marile case de moda! :)


        Mai facusem de cateva ori pana acum ananas caramelizat si mi-a placut foarte mult. Cu atat mai mult cu cat reteta este extrem de simpla si nu necesita neaparat cantitati foarte exacte. De data aceasta insa am dorit sa dau o nota festiva acestui desert, astfel ca m-am hotarat sa ma joc putin cu aromele si cu texturile: am condimentat ananasul cu zeama de lamaie pentru a-i accentua gustul acrisor si am adaugat in completare un sos dulce din merisoare uscate pentru a taia oarecum din aciditate; fulgii de migdale i-am prajit pentru doar cateva secunde in tigaia incinsa si i-am adaugat chiar inainte de servire pentru a da o textura crocanta intregului preparat. Rezultatul a fost exceptional: un desert simplu, plin de arome si culoare, ideal pentru a incheia o cina festiva! O reteta de colectie, as putea spune: ananas caramelizat cu fulgi de migdale si sos de merisoare. 
  

Ingrediente (pentru 4 portii):

pentru ananasul caramelizat:
- un ananas proaspat, bine copt
- doua linguri de zahar brun
- o lingurita de scortisoara
- zeama de la o lamaie

pentru sosul de merisoare:
- 100 grame merisoare uscate
- doua lingurite de sirop auriu 
- o lingura de zahar brun
- 200 ml apa

pentru decor:
- 50 grame fulgi de migdale


Metoda de preparare:
1. Se preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius.
2. Se curata ananasul: se indeparteaza frunzele apoi se taie coaja ananasului cu ajutorul unui cutit bine ascutit.
3. Asezam anansul intr-un vas termorezistent, il stropim cu zeama de lamaie si il acoperim cu zahar brun si scortisoara. Rulam ananasul intreg prin amestecul de zahar si scortisoara astfel incat acesta sa fie acoperit uniform. Adaugam 100 ml apa si introducem vasul in cuptor.
4. Lasam ananasul sa se coaca timp de 30-40 de minute. Din 10 in 10 minute intoarcem ananasul de pe o parte pe alta si turnam deasupra cate doua-trei linguri din sosul format in vas. Daca sosul incepe sa sa ingroase prea repede mai adaugam si restul de apa. 
5. Intre timp, preparam sosul de merisoare: intr-o craticioara punem merisoarele, adaugam zaharul, siropul auriu si apa si lasam sa fiarba la foc moderat, amestecand din cand in cand, pana cand obtinem un sos dens, avand o consistenta asemanatoare cu cea a unei dulceti.
6. Cand ananasul este copt (verificam cu ajutorul unei furculite, care trebuie sa intre usor in pulpa ananasului), oprim cuptorul si lasam vasul in cuptor, cu usa deschisa. 
7. Prajim fulgii de migdale intr-o tigaie antiaderenta bine incinsa (fara ulei) timp de 30 de secunde, maxim un minut, pana cand incep sa isi schimbe usor culoarea. 


Pentru servire, taiem ananasul in rondele, apoi taiem rondelele in jumatate si indepartam partea din mijloc. Asezam pe o farfurie cateva rondele de ananas, adaugam doua - trei lingurite din sosul ramas in vasul termorezistent, punem deasupra doua lingurite de sos de merisoare iar in final presaram cativa fulgi de migdale. 


Va doresc pofta buna si un weekend excelent!





sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Taste of England: Sticky toffee pudding [*lacto-ovo-vegetarian]

        Am vrut neaparat sa postez acest desert astazi, de ziua mamei mele - o adevarata experta in torturi si prajituri de casa - si de la care inca mai am multe de invatat in materie de prajituri.  Asadar: La multi ani mama, this one is for you!
        Sticky toffee pudding este un desert clasic in bucataria britanica, constand intr-un blat lipicios, acoperit cu sos caramel si servit cu budinca sau inghetata de vanilie. Este un desert simplu de preparat, din categoria "comfort food" pe care cu siguranta il veti indragi, mai ales in serile lungi de iarna. 
        

        Cum spuneam, metoda de preparare e simpla de tot, iar pentru o tava de marime medie avem nevoie de urmatoarele 
ingrediente:

pentru blat:
175 grame curmale fara samburi, taiate bucati
o lingurita de bicarbonat de sodiu
300 mililitri apa clocotita
50 grame unt nesarat
80 grame zahar alb fin
80 grame zahar brun tip Muscovado
doua oua
175 grame faina
o lingurita de praf de copt
un praf de cuisoare (sau scortisoara)
75 grame nuci prajite si taiate in bucatele
un praf de sare

pentru sos:
115 grame unt nesarat
75 grame zahar alb
40 grame zahar brun tip Muscovado
140 ml smantana dulce pentru gatit
un praf de sare

pentru "garnitura":
budinca de vanilie sau inghetata de vanilie

        Cateva precizari inainte de a trece la descrierea metodei de preparare: 
- reteta originala nu contine nuci, eu le-am adaugat pentru ca imi plac foarte mult si i-au dat un gust special
- zaharul brun Muscovado este un tip de zahar nerafinat, foarte inchis la culoare, cu cristale mici-mici si fine, usor umed. Daca nu il gasiti prin magazinele din Romania, il puteti inlocui cu orice alt tip de zahar brun.



        Incepem prin a preincalzi cuptorul la 180 de grade si pregatim sosul:
Se pun toate ingredientele pentru sos intr-o craticioara si se pun pe aragaz la foc mic, amestecand incet, pana cand untul incepe sa se topeasca. Dupa ce untul este topit in totalitate, se da focul mai mare si se lasa sa fiarba pentru aproximativ 4 minute, pana cand sosul se ingroasa, amestecand din cand in cand.




        Cand sosul este gata, il luam de pe foc, turnam aproximativ jumatate din cantitate pe fundul tavii de copt (eu am folosit un vas yena de marime medie), lasam sa se raceasca putin si introducem tava in frigider pana cand preparam compozitia pentru blat.
        Intre timp, punem curmalele intr-un vas, adaugam apa clocotita si bicarbonatul si acoperim cu un capac, pentru a lasa curmalele sa se inmoaie.
        Pentru a prepara blatul:
        Intr-un castron ametecam untul cu zaharul pana cand se omogenizeaza si rezulta o compozitie cremoasa. 


        Adaugam ouale batute, treptat, putin cate putin, amestecand cu grija pana se incorporeaza in totalitate. Este important sa nu punem intreaga cantitate de oua deodata, pentru ca riscam sa se taie compozitia. 



         Dupa ce s-au incorporat ouale, se adauga faina, praful de copt, praful de cuisoare si un praf de sare,  amestecand in continuare cu o lingura de lemn. 


        La final, adaugam nucile si curmalele impreuna cu apa in care au stat si amestecam compzitia pentru a se omogeniza. Compozitia finala va fi destul de lichida, insa tocmai din acest motiv blatul va iesi lipicios, de unde si numele acestui minunat desert. Turnam compozitia in vasul de copt si dam la cuptor pentru 40 de minute.

        Pentru servire, incalzim sosul de caramel, turnam din belsug peste o bucata generoasa de blat si asezam alaturi o cupa cu inghetata de vanilie. Este delicios!!!!


Enjoy! 

vineri, 21 octombrie 2011

Taste of Romania: Salata de cartofi cu ceapa verde [*lacto-vegetarian]

        Despre aceasta minunata salata de cartofi cu ceapa verde n-ar fi prea multe de spus. Poate doar ca e usoara, racoritoare, simpla si savuroasa. Se poate servi ca aperitiv, simpla sau ca garnitura. De asemenea, se poate "imbogati" cu ou fiert, insa mie cel mai mult imi place asa: