Se afișează postările cu eticheta retete de primavara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta retete de primavara. Afișați toate postările

sâmbătă, 25 mai 2013

Mic dejun de primavara: sparanghel, oua posate si sos Hollandaise [*lacto-ovo-vegetarian]

         Coincidenta sau nu, pare-se ca majoritatea retetelor pe care le-am postat in ultima vreme au un ingredient comun: sparanghelul. Si pe buna dreptate, zic eu: e in sezon, e destul de accesibil, se prepara usor si este extrem de versatil. Iar daca tarta cu sparanghel, branza de capra si rosii Santini v-a placut atat de mult, sunt sigura ca si reteta de astazi o veti indragi cel putin la fel de tare. 
        Ideea a pornit de la clasica reteta de "Oua Florentine" - varianta vegetariana a mult mai faimoaselor "Oua Benedict". Ouale Florentine, in varianta clasica, constau in doua oua posate, asezate pe cate o jumatate de chifla pajita, pe un pat de spanac oparit, si acoperite cu sos Hollandaise. In interpretarea mea, jumatatile de chifla au fost inlocuite cu doua felii de paine cu maia si cu mix de seminte, iar spanacul a fost inlocuit cu sparanghel, desigur. Cred ca ambele variante au farmecul lor - varianta clasica imi aduce aminte aminte de minunata mancare de spanac cu oua din vremea copilariei (mancare pe care am fost placut surprinsa sa o regasesc in meniul unui restaurant din Timisoara, si pe care intentionez sa o reproduc si eu cat mai curand, de altfel), insa varianta cu sparanghel imi pare mie ca are un farmec aparte. (Sa fie oare datorita obsesiei pe care o am in ultima vreme cu sparanghelul?).
         Obsesie, ne-obsesie, astazi va prezint asadar a nu-stiu-cata reteta cu sparanghel din acest an: mic dejun de primavara cu sparanghel, oua posate si sos Hollandaise. 

sparanghel, oua posate si sos hollandaise

Ingrediente (pentru doua portii):

- 4 oua
- 4 felii de paine cu maia (sau doua chifle taiate in jumatate)
- 16 fire de sparanghel
- sare roz de Himalaya
- piper negru proaspat macinat
- o lingura de otet din vin alb (pentru posare)

pentru sosul Hollandaise:
- doua galbenusuri
- 200 grame unt nesarat
- 4 linguri de apa
- zeama de la doua felii de lamaie
- sare roz de Himalaya
- piper negru proaspat macinat

Note:
1. Atat pentru ouale posate cat si pentru sosul Hollandaise este extrem de important ca ouale sa fie cat se poate de proaspete. Va recomand sa folositi oua de casa, sau daca acest lucru nu este posibil, verificati cu atentie data ouarii inscrisa pe fiecare ou.
2. Reteta pentru sosul Hollandaise este preluata din Larousse Gastronomique. In ciuda nenumaratelor alte povesti pe care le-am citit despre sosuri taiate sau nereusite, eu folosesc aceasta reteta de mai mult de doi ani si nu am dat gres niciodata. Am sa incerc sa descriu cat mai detaliat metoda de preparare, astfel incat sa elimin acest mit al dificultatii prepararii sosului Hollandaise.
3. Sosul Hollandaise se prepara pe bain-marie. Pentru asta sunt necesare doua cratite (una mai mare si una mai mica). Cratita cea mare se umple pe un sfert cu apa si se pune pe aragaz, la foc mediu. Este foarte important ca apa sa nu atinga punctul de fierbere si sa nu inceapa sa clocoteasca. Ajustati intensitatea focului astfel incat sa controlati temperatura apei. Cratita cea mica este cea in care se prepara sosul Hollandaise. Aceasta va fi plasata deasupra cratitei celei mari, avand grija ca apa sa nu dea pe afara (eliminati din apa, daca este prea multa). 
4. Se recomanda folosirea unor cratite din cupru sau otel inoxidabil. Evitati folosirea unor cratite din aluminiu.

Metoda de preparare:

Sosul Hollandaise:
1. Se pregateste cratita cea mare pentru bain-marie (vezi indicatiile de mai sus). Cand apa devine fierbinte, se aseaza deasupra cea de-a doua cratita, in care se pun doua linguri de apa, un praf de sare si putin piper negru proaspat macinat.
2. Intre timp, intr-o alta craticioara  se topeste untul, avand grija ca acesta sa nu se infierbante prea tare. Mentineti focul la un nivel minim, doar atat cat sa permita untului sa devina lichid.
3. Separat, se bat galbenusurile impreuna cu doua linguri de apa rece.
4. Se adauga galbenusurile batute in craticioara aflata pe bain-marie. Se amesteca in mod continuu cu un tel pana cand galbenusurile incep sa se ingroase.
5. In continuare se adauga treptat, putin cate putin, untul topit, amestecand in continuu cu acelasi tel. Nu adaugati tot untul deodata pentru ca riscati ca sosul sa se taie. Dupa ce s-a incorporat intreaga cantitate de unt, se poate adauga zeama de lamaie.
6. Sosul este acum gata pentru servit. Mai adaugati sare si piper daca considerati necesar.

Ouale posate:
1. Puneti la fiert, la foc mediu o cratita cu apa.
2. Cand apa incepe sa fiarba (atentie, apa nu trebuie sa clocoteasca: mentineti o temperatura constanta astfel incat apa sa fie la punctul de fierbere, fara a clocoti) adaugati putina sare si doua linguri de otet din vin alb.
3. Spargeti ouale separat in patru cescute de cafea.
4. Amestecati apa cu o lingura (sau un tel) astfel incat sa produceti un vartej.
5. Adaugati ouale pe rand, unul cate unul.
6. Lasati ouale sa fiarba timp de 4-5 minute.
7. Scoateti ouale pe un prosop absorbant.

Sparanghelul:
1. Sparanghelul se prajeste pe grill timp de 2-3 minute.

Painea:
1. La fel ca si sparanghelul, feliile de paine (sau jumatatile de chifla) se prajesc pe grill cate 2-3 minute pe fiecare parte.

Servire:
        Asezati feliile de paine pe o farfurie, puneti deasupra fiecarei felii de paine cate 4 fire de sparanghel iar apoi cate un ou posat. Turnati deasupra fiecarui ou cate 2-3 linguri de sos Hollandaise. Asezonati cu piper negru proaspat macinat.
        Serviti la micul dejun, alaturi de un pahar cu suc proaspat de portocale si morcovi.

sparanghel, oua posate si sos hollandaise

Va doresc pofta buna si un weekend excelent!

marți, 21 mai 2013

Retete de primavara-vara: tarta cu sparanghel, branza de capra si rosii Santini [*lacto-ovo-vegetarian]

        "Dear Asparagus, I love you!" - cu aceste cuvinte as incepe daca ar fi vreodata sa ii scriu vreo scrisoare sparanghelului. Si daca sparanghelul ar avea vreo adresa la care sa-i scriu, zau asa ca as lua un pix si o foaie si i-as asterne cateva randuri de amor. Nu de alta, dar rar am gasit vreo leguma mai fina si mai delicata precum sparanghelul, iar ceea ce il face inca si mai special, este faptul ca se poate gati in cel mai simplu mod cu putinta. Imi place sa il prajesc cateva minute pe grill, apoi sa il stropesc cu putin ulei de masline si sa il asezonez cu fleur de sel si piper negru proaspat macinat. Uneori il pun in risotto, avand grija sa las varfurile doar pe final, pentru a-si pastra culoarea si fermitatea. Alteori il folosesc in salate, ori il invelesc intr-o omleta simpla si il "condimentez" cu branza proaspata de capra pentru a crea un mic dejun de weekend
         In general nu obisnuiesc sa imi planific din timp meniul, de cele mai multe ori cumpar legume de sezon iar ideile imi vin atunci, pe loc ori in drum spre casa, insa la aceasta tarta recunosc ca m-am gandit de cateva saptamani bune. Problema era ca imi doream un sparanghel tanar, fraged, cu tulpina subtire, iar un astfel de sparanghel nu se gaseste nici pe aici prin toate magazinele. Salvarea a venit de la vechii mei prieteni "Whole Foods Market" din Camden Town. Magazinul nu e atat de mare precum cel din Kensington, insa imi e mai la indemana si e aproape la fel de bine aprovizionat. Gasesc aici nu doar fructe si legume proaspete, dar si fainuri bio, nuci, seminte, lapte de cocos sau pasta de curry, iar cand am mai multa vreme la dispozitie imi place sa imi iau cate o caserola cu salate preparate de ei, in bucataria proprie: sunt intotdeauna proaspete si pline de savoare!
        Despre aceasta tarta pot sa va spun ca povestea a inceput cam asa: imi doream o tarta usoara, de primavara si stiam ca sparanghelul va fi ingredientul principal. Initial m-am gandit la asocierea clasica cu branza proaspata de capra, dar mi-am schimbat ideea cand m-am intors din Lisabona cu o branza de capra maturata, numai buna pentru proiectul meu. Rosiile Santini sunt marea mea descoperire din acest sezon. Sunt dulci, zemoase, au gust de rosii adevarate si sunt mult mai aromate decat deja atat de popularele rosii cherry. Mararul este si el pe lista mea de "best friends", asa ca si-a gasit cu usurinta loc in aceasta tarta, alaturi de cateva pastai fine de fasole verde - doar cat sa mentina nota verde, primavaratica a intregului tablou.
        Iata asadar cum s-a nascut tarta mea de primavara-vara! O tarta care cu siguranta isi va mai gasi locul la masa mea, pentru ca este usoara, colorata si plina de savoare.

quiche de primavara-vara cu sparanghel si rosii santini

miercuri, 10 aprilie 2013

Retete de primavara: risotto cu leurda si ciuperci de padure [lacto-vegetarian] si bonus: tehnici de baza pentru prepararea unui risotto

for English recipe please click here     

   Specific bucatariei italiene, risotto este poate unul dintre cele mai versatile preparate, atat din punct de vedere al modului de servire (poate fi servit la pranz, ca fel principal sau pe post de garnitura, ori chiar la cina, ca fel unic), cat si din punct de vedere al ingredientelor cu care poate fi asociat. Poate tocmai de aceea, in L'Enciclopedia della Cucina Italiana (volumul dedicat preparatelor din orz si orez) am gasit mai mult de 200 de retete de risotto - asta pe langa alte 6-700 de retete pe baza de orez, dar care nu se incadrau in categoria "risotti". Personal sunt o mare iubitoare de risotto, consider ca un risotto are o finete si o eleganta aparte si  il gatesc cu placere de fiecare data. De cele mai multe ori sa imi las imaginatia sa zboare, alegand sa il "condimentez" cu diverse ingrediente, de la branza cu mucegai si pana la sofran, menta, rozmarin sau praz. Cat despre "condimente", cred ca nu exista limite in ceea ce priveste ingredientele care pot fi asociate cu un risotto, insa consider totusi ca o regula se impune: keep it simple, folositi maxim 3-4 ingrediente care sa se complimenteze reciproc, sa isi pastreze aromele individuale si sa nu se "acapareze" unul pe celalalt. In definitiv, it's all about the flavour! :)
      In Larouse Gastronomique este precizat ca intr-un risotto orezul trebuie sa ramana "al dente" iar preparatul trebuie sa aiba o consistenta bogata si cremoasa. Pe de alta parte, in L'Enciclopedia della Cucina Italiana tehnica prepararii unui risotto perfect este considerata o adevarata arta. In aceste conditii, va propun ca in continuare sa parcurgem impreuna cateva reguli fundamentale pentru obtinerea unui risotto ca la carte

risotto vegetarian


duminică, 7 aprilie 2013

The "Perfect Pizza" Project: from now on, things can only get better :)

         Pizza ca in Italia gasesti... ei bine, doar in Italia! In afara Italiei insa... e alta poveste: este intr-adevar posibil sa ai norocul sa mai gasesti pe ici - pe colo cate o pizzerie in adevaratul sens al cuvantului, insa ce te faci cand Italia e la multi kilometri distanta, cea mai apropiata pizzerie decenta e in capatul celalat al orasului, iar optiunea de take-away este limitata la Domino's, Pizza Hut si mai stiu eu ce alti furnizori obscuri de aluaturi denumite absolut impropriu "pizza"?
        Te apuci de facut pizza acasa - aia faci! Si nu oricum, ci cu maia: ca sa fie treaba-treaba - nu-i asa? Ei bine, pentru mine aventura a inceput acum mai bine de un an, cand tocmai ce descoperisem maiaua, iar blatul de pizza cu maia a fost al doilea lucru pe lista - dupa paine, desigur. Toate bune si frumoase pana aici, iar daca la capitolul paine pot sa ma laud ca am avut rezultate satisfacatoare intr-un interval relativ scurt, cu pizza a fost cu totul o alta poveste: esec dupa esec, ba nu-mi iesea blatul (am testat o gramada de retete), ba imi iesea, dar cand scoteam pizza din cuptor avea marginile arse, iar mijlocul blatului era necopt... Apoi au inceput problemele cu  ingredientele: 7 tipuri de mozzarella in comert, una mai proasta decat alta, una mai plina de apa decat alta, paste de rosii de diverse soiuri si calitati, nici una care sa fie si suficient de groasa, si de-a dreptul gustoasa, si sa mai contina si rosii, nu doar e-uri si potentiatori de gust.  
        Am hotarat atunci sa incep proiectul "Perfect Pizza" "si mi-am promis ca nu ma las pana cand nu obtin un rezultat care sa ma multumeasca in totalitate. Am inceput sa testez pe rand: retete pentru blat, tipuri de faina, apa, sare, mozzarelle si paste de tomate. A fost o perioada cu ups and downs (mai mult downs decat ups), dezastre totale, sau rezultate cat de cat satisfacatoare, insa ieri... Ieri am avut o revelatie: mi-a iesit si blatul asa cum mi-am dorit, am avut marea bucurie sa gasesc si partea din mijloc coapta uniform, mozzarella s-a topit exact cat trebuie, fara sa lase apa si fara sa imi "inunde" blatul. Ieri am fost happy! Atat de happy, incat azi-dimineata am repetat operatiunea, ca sa fiu sigura ca e ce trebuie si nu a fost doar pura intamplare. Si da, a fost ce trebuie! Adica ceea ce vedeti mai jos:

pizza cu maia


joi, 4 aprilie 2013

Retete de primavara: salata de naut cu asparagus, ceapa verde si ardei la grill [*vegan]


...si o invitatie la poveste :)


        Imi plac foarte mult povestile - fie ele despre mancaruri, retete, calatorii sau carti minunate - si am asa un feeling (dupa toate comentariile frumoase pe care le primesc de la voi) ca si voua va plac aceste povesti in aceeasi masura. De aceea, atunci cand Daiana a hotarat sa deschida o noua sectiune pe blogul ei Simplu si Bun, am raspuns fara sa stau prea mult pe ganduri. Pe Daiana (jumatatea simpla si buna din spatele blogului cu acelasi nume) sper ca o cunoasteti deja: ea este autoarea unor torturi exceptionale, atat din punctul de vedere al ingredientelor folosite (trust me, am avut ocazia sa gust un tortulet si am fost impresionata de textura densa si bogata a blatului si de gustul fabulos: dulce si fin al tortului) cat si din punctul de vedere al decoratiunilor - unice prin simplitate si creativitate. De asemenea, Daiana si Cosmin organizeaza impreuna cu Codruta @ www.codrudepaine.ro o serie de ateliere de paine artizanala (cu maia). Am avut bucuria si onoarea sa particip la atelierul organizat in luna Martie si pot sa va spun ca pe langa faptul ca am cunoscut niste oameni minunati, am invatat o multime de lucruri noi, mi-am imbunatatit tehnica de shaping si scoring si chiar am prins curaj in a lucra mai mult cu faina integrala. 
        Astea fiind spuse, haideti sa descoperim impreuna povestea despre care discutam in deschidere! Daiana a propus o tema pe cat de interesanta, pe atat de fascinanta si plina de mister: este vorba de povestea ingredientelor.
Regulile sunt simple: 
1. In fiecare luna, se aleg doua bloguri-gazda, care propun doua ingrediente. Cele doua bloguri preiau initiativa in prima zi a lunii si lanseaza o invitatie deschisa tuturor celor interesati (bloggeri de food, pasionati in ale bucatariei, bucatari cu diploma, sau chefi de ocazie). 
2. Cei care accepta invitatia sunt rugati sa publice pe bloguri sau pe site-urile proprii cat mai multe informatii despre ingredientele respective. Informatiile pot fi gasite in carti de specialitate, pe internet, prin cercetari proprii, discutii cu specialisti ori din orice alte surse care pot fi considerate valabile.
3. Postarea va contine un link catre initiatorul povestii (www.simplusibun.ro), un link catre blogul-gazda, povestea ingredientului ales si eventual o reteta proprie care sa puna in valoare ingredientul respectiv.
4. Blogurile gazda vor centraliza toate postarile cu referire la ingredientul ales si le vor publica la sfarsitul lunii intr-o mini biblioteca on-line cu toate informatiile culese despre ingredientul respectiv.

        Acestea fiind spuse, deschidem "Povestea ingredientelor" cu doua ingrediente care sper sa va starneasca interesul si sa va inspire sa le cunoasteti in detaliu:
- faina - gazduita in aceasta luna de Daiana pe blogul ei www.simplusibun.ro
- sarea - gazduita in aceasta luna de mine pe Menta si Rozmarin :)

        Va invit asadar sa imi trimiteti articolele voastre despre sare pe mail, la metasirozmarin@gmail.com pana cel tarziu 28 aprilie 2013.
        De asemenea, va invit sa va alaturati grupului "povestea ingredientelor" organizat pe Facebook, pentru a fi la curent cu regulile si noutatile cu privire la aceasta minunata initiativa. 

*****

        Desi vremea de afara ne invita mai degraba la sanius decat la plimbari lungi prin parcuri, eu va propun totusi o reteta cu iz de primavara: asa, ca sa ne inveseleasca pranzul, sau cina, si sa ne duca cu gandul la zilele calde si insorite care ar trebui sa ne bucure sufletele in luna aprilie. 
        Este vorba de o salata calda, cu naut si legume de primavara la grill, asezonata cu o vinegreta simpla, din ulei de masline extravirgin si zeama proaspata de lamaie - suficienta pentru a-i da o nota lejera, primavaratica.

Salata de naut cu asparagus, ceapa verde, broccoli si ardei


duminică, 24 martie 2013

Retete de primavara: omleta simpla cu asparagus ceapa verde la grill [*lacto-ovo-vegetarian]

         {Hello Spring, wherever you are! Te-am vazut acum cateva saptamani, erai in trecere prin Londra, apoi ai vizitat scurt Timisoara (stiu asta, pentru ca am fost acolo, chiar de 8 Martie, te-am vazut in Piata Unirii - erai incredibil de frumoasa!) si de atunci te-am pierdut - pe undeva pe drum probabil, ca sunt si eu o plimbareata, la fel ca tine. Acum insa te caut, te caut cu disperare printre fulgii mari de zapada care imi bat la geam inca de ieri, te caut in pomii infloriti care dardaie acum de frig si vant, te caut in piete, printre tarabele pline cu vredeturi crude si proaspete - numai bune de inveselit mesele si sufletele noastre zgribulite de atata iarna. Uite, m-am gandit chiar sa iti pregatesc o reteta frumoasa, sa te intampin asa cum se cuvine: cu verde si cu bucurie! Nu-i asa ca ai sa vii? Please, pretty pretty please!}

        Nu stiu cum e pe acolo pe unde sunteti voi, daca primavara v-a gasit sau inca va mai cauta, insa eu vreau sa deschid oficial sezonul retetelor de primavara din acest an cu o reteta fabuloasa, perfecta pentru un mic dejun intarziat, sau chiar un brunch de weekend, alaturi de prieteni. Este o reteta simpla, o omleta cu asparagus si ceapa verde la grill, asezonata cu marar si branza proaspata de capra. Am incercat aceasta reteta in mai multe variante (simpla - fara marar sau branza, ori cu ciuperci sotate si cimbru), insa cel mai mult mi-a placut in combinatia cu marar proaspat si branza de capra. Am preferat sa fac omleta simpla, doar din ou batut cu putina sare si am adaugat mararul si branza de capra doar la final, inainte de servire, pentru a pastra aromele individuale si pentru a nu acapara prea mult din aroma fina a asparagusului. 
         
asparagus la grill

vineri, 22 februarie 2013

Retete vegetariene cu stil : Camembert en croute cu merisoare, fistic si rozmarin [*lacto-ovo-vegetarian]

        Desi sunt nascuta in Decembrie, trebuie sa recunosc deschis ca iarna nu a fost niciodata anotimpul meu. Iar Londra iarna cu greu reuseste sa ma scoata din confortul bucatariei mele, asa micuta cum e ea, cu dulapioarele doldora de borcanele pline cu condimente si cu un cuptor care de cele mai multe ori imi e cel mai bun prieten. Partea buna totusi e aceea ca am mai multa vreme sa experimentez aluaturi mai simple sau mai complicate si sa ma joc cu branzeturile pe care ah, le ador atat de mult! 
        Reteta despre care vreau sa va povestesc astazi este cu siguranta una dintre retetele mele preferate din sezonul de iarna, pe de o parte pentru ca iubesc aluaturile facute in casa, iar pe de alta parte, pentru ca branza Camembert este suficient de populara incat sa nu trebuiasca sa fac eforturi foarte mari pentru a gasi un Camembert de calitate. Combinatia cu merisoarele dulci-acrisoare si rozmarinul usor astringent a venit atat de natural, incat am avut impresia ca o stiam parca dintotdeauna, iar fisticul a adus doar un ton usor parfumat si o nota crocanta - suficient zic eu, cat sa completeze aria de texturi a intregului preparat, cu branza cremoasa si crusta pufoasa din aluat de foietaj.

retete-vegetariene-cu-stil

duminică, 17 februarie 2013

(Expat) Sunday Brunch cu Diana - o reteta cu gust de ...primavara [*lacto-ovo-vegetarian]

        Astazi sunt invitata la pranz! Draguta de Diana @ Disturbingly Delicious mi-a lansat invitatia acum cateva saptamani, iar eu - plimbareata cum ma stiti - am acceptat fara sa clipesc: pentru ca mi-e draga Diana, cu retetele ei dragute si colorate si pentru ca imi sunt dragi povestile de Duminica, la o cana de cappuccino cu scortisoara si un mic dejun intarziat, un brunch sau, de ce nu, chiar o cina in miez de zi. 
        Despre pranzul meu de Duminica ar fi cate ceva de spus, pentru ca de fiecare data este diferit: uneori prefer sa fac o plimbare prin oras, sa descopar un Bistro cochet sau un mic restaurant si sa ma las surprinsa de o tarta cu sparanghel sau o supa-crema de morcovi; alteori imi planific din timp cate o reteta sofisticata (un croissant, o paine cu maia sau un panettone) si imi petrec ziua intreaga experimentand diverse aluaturi; pe cand in alte zile prefer pur si simplu  sa lenevesc cu o carte intr-o mana si o cana de cappuccino in alta si sa ma rasfat cu un brunch inventat pe loc, compus exact din ce se gaseste prin frigider la momentul respectiv. De aproape trei ani de cand locuiesc in Londra, a devenit un "Expat Sunday Lunch" pranzul asta al meu, iar daca mi-e dor vreodata de ceva, atunci mi-e dor de pranzurile pe care mama si tata le organizeaza in fiecare Duminica (cu telefoane date inca de Vineri pe la toti fratii, in scop de cerecetare prealabila cu privire la eventuale preferinte pentru felul principal ori desert), cu toata familia prezenta, cu mic, cu mare (si cu Patrocle, desigur) cu aperitiv, supa, fel principal si desert, cu povesti nesfarsite si obligatoriu ceva mancarica la pachet :) 
       Imi iau asadar astazi pranzul (mai exact brunch-ul - pentru ca este una dinte acele Duminici lenese si noncoformiste) in bocceluta si ma indrept cu pasi repezi catre Diana. Draga mea, ma prezint la tine cu un "Expat Sunday Brunch" (vegetarian, desigur) - o reteta cu gust de primavara si cu arome mediteraneene: oua romanesti pe paine de casa cu masline, servite pe un pat de salata de spanac, rucola si rosii cherry, asortate cu baby-mozzarella si masline kalamata.

oua-romanesti-paine-cu-masline-kalamata-spanac-rucola-baby-mozzarella

>>>> urmeaza reteta:

sâmbătă, 5 mai 2012

Retete de primavara: Tarta cu spanac, ceapa rosie si oua [*lacto-ovo-vegetarian]

For English recipe click here.
         
        Daca mai aveati nevoie de vreun motiv in plus pentru a renunta la carne si a incerca o dieta vegetariana, tarta aceasta cu siguranta o sa va atraga atentia. Este gustoasa, plina de vitamine si foarte usor de preparat! 
         Ideea acestei tarte a pornit de la o mancarica delicioasa pe care ne-o pregatea mama cand eram copii: mama oparea spanacul, il taia marunt, il adauga peste ceapa calita, adauga faina si lapte, iar la sfarsit presara usturoi proaspat tocat. Intotdeauna ne punea si cate unul sau doua oua prajite pe langa mancarica de spanac, iar noi mancam cu o pofta de zile mari, sperand in secret ca intr-o buna zi vom avea si noi muschii la fel de mari precum cei ai lui Popeye - marinarul din desene animate :)
          Muschi ca ai lui Popeye n-am avut niciodata, insa mancarica de spanac mi-e draga si acum si o pregatesc ori de cate ori am ocazia. De data aceasta am vrut sa o transform in ceva special, asa ca am pregatit aceasta tarta care combina in mod delicat mancarica de spanac cu oale coapte, dandu-i o prezentare de sarbatoare!     


luni, 5 martie 2012

Taste of Romania: Ardei umpluti cu orez si legume [*vegan]

        Reteta de astazi este de post, sau vegetariana, sau cum vreti voi sa ii spuneti, cert este ca nu contine carne, cum de altfel majoritatea retetelor de pe acest blog sunt fara carne. Motivul e simplu: am eliminat carnea din alimentatia mea acum cativa ani, ca parte dintr-o dieta, iar de atunci pur si simplu nu am mai simtit nevoia de  a manca preparate din carne. Am mai gustat ocazional, in situatii exceptionale, am mai si gatit de cateva ori si probabil ca voi mai gati si in viitor daca va fi strict necesar, insa daca e sa aleg, e simplu: fara carne. 
        Ardeii umpluti sunt printre favoritii mei: au o savoare aparte daca sunt copti in cuptor, iar amestecul de legume cu orez este foarte usor si plin de arome. Si daca inca nu v-am convins, va mai spun doar ca reteta e simpla si poate fi adaptata in functie de sezon, puteti astfel folosi orice legume care va sunt la indemana.        

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Omleta cu chorizo invelita in lipie, cu rosii cherry si rucola [*non-vegetarian]

        Acum in miez de noapte, m-am gandit sa va fac o surpriza pentru maine, o surpriza care sa va faca dimineata mai vesela si mai colorata, o surpriza care sa va faca sa exclamati "I love breakfast"!
       Pentru asta am hotarat sa scot din anonimat clasica omleta pe care am invelit-o frumos intr-o lipie, impreuna cu cateva rosii cherry si o mana de frunze de rucola, am taiat-o frumos pe mijloc, et voila: un mic dejun vesel si colorat!

Pin It


        Povestea de azi e simpla si scurta, ca sa nu va ocupe prea mult timp din pretioasa dimineata si sa va lase suficient ragaz pentru a va bucura de acest mic dejun savuros si plin de culoare. Ingredientele sunt pentru o portie, multiplicati voi corespunzator in functie de cate persoane va bucura cu prezenta la micul dejun.
        Asadar, avem nevoie de urmatoarele ingrediente:

doua oua
4 felii de chorizo
cateva frunze de rucola
3-4 rosii cherry
cateva fasii de parmezan
sare si piper
10 grame de unt (pentru prajit)
o lipie

       Facem o omleta simpla din doua oua si cateva felii de chorizo taiate cubulete (sau orice alt salam afumat, chiar si putin picant daca va e pe plac): prajim pentru cateva minute cubuletele de chorizo in unt iar apoi adaugam ouale batute, lasam omleta sa se prajeasca la foc mediu, impingand marginile catre centru cu ajutorul unei spatule sau al unei linguri de lemn, pentru ca lichidul sa se distribuie uniform in tigaie, astfel incat omleta sa se coaca uniform fata a fi necesar sa o intoarcem. Folosim o tigaie mica si preparam fiecare omleta individual pentru fiecare portie.


Cand omleta este gata, o transferam pe o lipie de marime mica sau mijlocie, adaugam cateva frunze de rucola, rosiile cherry taiate in jumatate si cateva fasii de parmezan. Potrivim de sare si piper si rulam. 

        
       Pentru a servi, taiem rolul pe mijloc, sau in felii groase de 3-4 centimetri. Aceasta omleta poate fi servita calda sau rece si se potriveste de minune cu un pahar mare cu suc proaspat de portocale.


Enjoy!

joi, 29 decembrie 2011

Taste of France: Omleta cu brie si chives [*lacto-ovo-vegetarian]

        For English click HERE.
   
        V-am mai povestit eu oare cat de mult imi place micul dejun? Micul dejun servit tarziu - ca sa fiu mai corecta :). Ah, dar cred ca stiati deja asta din postul cu acele minunate oua in cuib de rosii. Asadar... ma declar oficial "breakfast fan", ca sa stiti de acum inainte, sa ziceti ca nu v-am spus :).
        Asadar, daca tot sunt in vacanta si am parte de dimineti lungi si tarzii, astazi m-am hotarat sa ma rasfat cu aceasta minunata omleta pufoasa, cremoasa si delicioasa. Mi-a placut atat de mult, incat as fi fost in stare sa mai imi fac una si la pranz, dar m-am linistit repede cand mi-am amintit ca si maine va fi o dimineata la fel de tarzie si la fel de frumoasa, asa ca am hotarat sa astept :)





duminică, 20 noiembrie 2011

Retete de primavara: Salata cu spanac, rucola, rosii cherry, mozzarela si rodie [*lacto-vegetarian]

        Am sa incep prin a spune ca iubesc salatele de orice fel: sunt sanatoase, pline de vitamine, reconfortante si ideale pentru dieta. Mai mult decat atat, se pot servi in orice moment al zilei, atat ca fel principal cat si ca garnitura. 
        Pentru salata de astazi nu am sa dau cantitati foarte exacte, ramane sa apreciati voi, dupa propriile gusturi proportia ingredientelor.


         Am ales pentru aceasta salata cateva frunze fragede de spanac tanar, o mana de rucola, cateva rosii cherry taiate in jumatate, un bulgare de mozzarela pe care l-am rupt in bucati si o samburii de la o rodie. Le-am stropit cu zeama de la o jumatate de lamaie si cu cateva picaturi de ulei de masline extravirgin, am adaugat sare si piper si am servit-o pe post de mic dejun tarziu. 
        Pentru ca salata sa isi pastreze prospetimea va sfatuiesc sa adaugati zeama de lamaie si uleiul de masline doar cu cateva minute inainte de servire, astfel frunzele vor ramane crocante si pline de vitalitate!


        Si pentru ca suntem in perioada postului, daca ati inceput postul, puteti inlocui mozzarela cu branza tofu sau chiar cu cateva crutoane proaspat prajite in ulei de masline.

Enjoy!

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Retete de primavara: Crema de branza cu ardei si ceapa verde [*lacto-vegetarian]

        Va propun in continuare o reteta usoara si rapida, extrem de fina si usor de adaptat la orice dieta.
        Crema de branza cu ardei si ceapa verde este ideala pentru o gustare rapida, pentru un aperitiv sau chiar la micul dejun. Are o consistenta fina si pufoasa, iar ceapa verde ardeiul crocant ii dau o savoare deosebita. 
        Daca va mai spun si ca metoda de preparare este simpla ca buna-ziua, sunt sigura ca veti indragi de indata aceasta crema si o veti prepara ori de cate ori veti avea pofta de ceva fin si fresh.        


Pentru 4 portii avem nevoie de urmatoarele
Ingrediente:
300 grame branza Quark
200 grame branza Philadelphia
o lingura de smantana dulce
doua linguri ulei de masline extravirgin
trei fire de ceapa verde
un ardei rosu
sare si piper dupa gust
cateva frunze de busuioc proaspat 


        Prepararea cremei: se amesteca branzeturile intr-un castron, cu ajutorul unei linguri de lemn, pana cand se omogenizeaza. Se adauga smantana si la sfarsit se adauga uleiul de masline. Uleiul de masline se aduaga treptat, amestecand usor, pana cand se incorporeaza total.


        Cand crema este gata, se adauga ceapa verde taiata rondele, ardeiul tocat nu foarte marunt, busuiocul taiat fasii si se potriveste de sare si piper.


Se serveste cu paine prajita.


Enjoy!

marți, 4 octombrie 2011

Taste of Italia: Risotto cu sparanghel [*lacto-vegetarian]

          Stiu ca am promis de cateva zile bune aceasta reteta, insa de data asta am o scuza: a fost vara la Londra! Da! O saptamana intreaga ne-am rasfatat cu temperaturi care prevesteau mai degraba un inceput de august decat mijlocul toamnei, iar pentru Londra asta chiar este un eveniment! Motiv pentru care, in loc sa scriu retete pe blog - m-am ocupat cu urmatoarele: am facut o excursie la Bournemouth, pe malul oceanului, m-am plimbat prin parcuri si m-am bucurat de soare! Acum ma iertati, nu-i asa? :)


duminică, 17 iulie 2011

Retete de primavara: Placinte cu ceapa verde [*lacto-vegetarian]

            Daca e Londra ...it's raining cats and dogs, vorba englezului! 
        Iar ieri, dupa ce ca m-am trezit tarziu, aproape de ora amiezii, am constatat ca nu am nici o sansa sa ies la plimbare, pentru ca ploaia era in plina desfasurare si nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se opreasca. Ploaia din sambata asta a fost ca o vecina nesuferita: o pensionara cu prea mult timp liber, care vine sa iti bata la usa sa iti ceara o cana de zahar exact cand ti-e lumea mai draga si sta pe capul tau sa-ti povesteasca cate-n luna si-n stele cat e ziulica de mare. M-am trezit asadar cu ploaia la usa si n-am avut decat sa stau sa-i ascult stropii marunti cazand pe acoperisul terasei - si ca sa nu par nepoliticoasa m-am gandit sa o servesc cu niste placinte cu ceapa verde, doar-doar s-o imbuna macar un pic.
        Reteta am vazut-o acum ceva vreme pe blogul Inei Todoran si recunosc ca m-am tot gandit la ea, atrasa fiind de lista foarte scurta de ingrediente si de procedeul relativ simplu de preparare. Mi-au iesit niste placinte delicioase, pe care sunt sigura ca le voi mai repeta cat de curand!

*Later edit: 03/08/2012 - m-am tot gandit eu ca asa niste placinte gustoase ar merita niste poze care sa le puna mai bine in valoare, asa ca astazi m-am apucat de treaba: sesiune de cooking cu ceapa verde in rolul principal si sesiune foto cu placintele frumoase in prim plan. Nu-i asa ca v-am facut pofta? :)