Se afișează postările cu eticheta retete de toamna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta retete de toamna. Afișați toate postările

marți, 29 ianuarie 2013

Dulce Romanie: parada retetelor cu mere si cartofi

        Acum cateva saptamani va invitam sa pregatim impreuna retete cu mere si cu cartofi in cadrul proiectului "Dulce Romanie" initiat de Mihaela. Insa poate cel mai important detaliu al provocarii pe care cu drag o gazduiesc in luna aceasta a fost acela ca v-am rugat sa folositi ingrediente procurate de la producatorii locali, din piete si targuri, din propria gradina ori din gradinile prietenilor si rudelor de la sat. 
        Am ales aceasta tematica in primul rand pentru ca eu personal cred cu tarie ca produsele cultivate de micii producatori locali sunt mai sanatoase si cu mult mai gustoase, iar asta in ciuda faptului ca uneori nu sunt la fel de aratoase precum fructele si legumele pe care le gasim pe rafturile marilor magazine. Mai mult decat atat, cred ca o alimentatie sanatoasa (fie ea vegetariana sau nu) inseamna mult mai mult decat renuntarea la fast-food si la prajeli sau sucuri carbogazoase. 
        O alimentatie sanatoasa, in viziunea mea, inseamna sa cunoastem ceea ce mancam - iar cea mai usoara modalitate de a cunoaste alimentele este aceea de a-i cunoaste pe cei care le produc. Intrebati-i pe tarani, pe micii producatori despre cum puteti prepara legumele sau care fel de cartofi sunt mai potriviti pentru piure - sunt convinsa ca veti pleca acasa nu numai cu o plasa plina de legume dar si cu cateva idei pentru pranzul de duminica. Intrebati-o pe bunicuta care vinde mere la piata: pentru ce sunt bune merele acestea, ar fi bune la o placinta, sau mai degraba la un compot? Stiu... imi veti spune probabil ca sunt rare bunicutele care vand mere prin piete, dar daca noi nu le incurajam si nu le cumparam produsele, in scurt timp probabil ca nu le vom mai gasi deloc. Si sa nu credeti ca doar in Romania este aceasta problema, la fel se intampla si in Anglia, doar ca aici mai exista din cand in cand campanii pentru incurajarea producatorilor locali, iar Farmer's Markets incep sa devina tot mai populare. 
        Astea fiind spuse, va multumesc tuturor celor care ati primit invitatia mea cu bratele deschise, ati dat navala in piete si targuri, in camarile personale sau in cele ale bunicilor, rudelor sau prietenilor si mi-ati trimis atatea retete minunate! Va marturisesc ca pe unele dintre ele le-am si incercat deja, iar multe dintre retetele care le-am primit mai pe final se afla deja pe lista mea de asteptare.
        Va invit asadar la parada retetelor (in ordinea in care mi-au fost trimise pe mail), iar pe cei care au pregatit retete cu mere romanesti ii invit sa participe si la evenimentul "Dulce de mar" gazduit de David Contant (mai multe detalii gasiti pe pagina evenimentului).  


duminică, 27 ianuarie 2013

Dulce Romanie - reteta cu mar: budinca de orez cu mere si coaja de portocala, cu sos toffee [*lacto-ovo-vegetarian]

        Oricat de mult imi doream sa va prezint in cadrul provocarii "Dulce Romanie" din aceasta luna o reteta noua, sofisticata, cu condimente exotice si neasteptate, sufletul meu de copil nu-mi dadea pace si ma indemna intr-una sa ma intorc cu gandul acasa si sa redescopar unul din deserturile cu care mama ne indulcea copilaria in serile reci de iarna. Asa am ajuns sa pregatesc astazi o reteta care pentru mine are o semnificatie aparte, o reteta pe care o dedic mamei mele, in semn de multumire pentru ca mi-a vegheat copilaria - si ma vegheaza in continuare, chiar daca nu mai sunt tocmai un copil, iar mari si tari ne despart acum pentru perioade care uneori par o vesnicie.

        E un val de mister care invaluie acest desert: este misterul copilariei - cand ne jucam nestingheriti prin gradinile bunicilor, este misterul fiecarei duminici in care mama ne pregatea "ceva dulce", casa intreaga mirosea a scortisoara ori a vanilie iar noi ne "luptam" pe castroanele cu resturi de crema, pe care le lasam luna si bec de curate - este magia prin care mama facea ca niste simple mere sa se transforme intr-un desert de poveste!

        Va prezint asadar astazi budinca de orez cu mere si sos toffee - reteta mamei mele, cu doar cateva mici modificari: o modalitate moderna de a prepara budinca de orez si un sos toffee inspirat din deserturile englezesti. Si pentru ca am vrut totusi sa imi pun si eu amprenta in acest desert, am adaugat in budinca de orez cateva bucatele de coaja de portocala confiata pe care am rehidratat-o intr-o infuzie de ceai englezesc Lady Grey - varianta feminina a lui Earl Grey, cu note de bergamota, coaja de lamaie si portocala.



duminică, 30 decembrie 2012

Ganduri pe final de 2012 si o reteta de sarbatoare: supa-crema de conopida cu chipsuri din pastarnac [*vegan]

        Mi-am dorit ca prin aceasta postare, pe langa o reteta cu iz de sarbatoare, sa impartasesc cu voi si cateva ganduri ...asa, ca de final de an. In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca mi-ati fost aproape, pentru ca m-ati incurajat de fiecare data, iar prin comentariile si prin aprecierile voastre mi-ati dat curaj sa cresc, sa dau gust si culoare acestui blog care acum a devenit pentru mine ca si o a doua casa: o casa larga si primitoare, cu portile mereu deschise catre voi! Sunt fericita pentru ca prin intermediul acestui blog am  legat o multime de prietenii - fie ele chiar si doar virtuale si am cunoscut astfel o multime de oameni frumosi si pasionati, oameni care m-au inspirat si care ma inspira in continuare. 
        Va doresc tuturor sa aveti un An Nou cu bucurie si iubire, un an in care sa va deschideti inima si sufletul, un 2013 in care ne bucuram impreuna de fericirea care de cele mai multe ori se afla in interiorul nostru, in lucrurile si in gesturile simple care ne inconjoara si pe care poate de prea multe ori le trecem cu vederea!

        Iar pentru ca tot a venit vorba de lucruri simple, reteta de astazi vine sa demonstreze, zic eu, faptul ca din doar trei ingrediente simple si la indemana oricui putem crea un preparat care face fata cu succes unei mese festive. Supa-crema de conopida este usor de preparat si are o consistenta fina, catifelata, iar chipsurile  din pastarnac crocante si parfumate ii dau o nota de sarbatoare. In plus, daca iubiti usturoiul prajit pe grill, puteti adauga cateva jumatati de catei de usturoi in bolurile cu supa: aroma usturoiului usor afumat se potriveste de minune cu gustul fin si delicat al conopidei. 
        Am creat aceasta reteta acum cateva luni, cand Ina Todoran mi-a facut o deosebita surpriza invitandu-ma sa colaborez la minunata ei revista intitulata "Pasi spre Eden". Este o revista de lifestyle sanatos, scrisa din suflet de catre o persoana frumoasa si sensibila - va recomand cu mare drag sa o cititi: veti gasi acolo ganduri frumoase, sfaturi utile si desigur, cateva retete vegane absolut delicioase. :)


vineri, 9 noiembrie 2012

Desert de toamna-iarna: ananas caramelizat cu fulgi de migdale si sos de merisoare [vegan]

        Calendarul spune ca e inca toamna, insa frigul de afara, zilele tot mai scurte si soarele cu dinti ma duce deja cu gandul la iarna. Chiar si aerul de dimineata incepe sa devina tot mai taios si aiba un miros rece, de iarna! Pomii devin din ce in ce mai golasi, iar vantul imi aduce in fiecare noapte o gramada de frunze uscate pe aleea din fata casei, de parca ar sti cat de mult imi place toamna si ar vrea sa mi-o tina cat mai aproape de casa. 
        Captiva asadar intre doua anotimpuri, nu am putut sa ma hotarasc daca reteta de astazi este o reteta de toamna sau una de iarna, pentru ca toate culorile din farfurie m-au dus cu gandul la un tablou de sfarsit de octombrie, insa ingredientele si modul de preparare sunt mai degraba specifice unui desert de final de an.      
      Prin urmare, deschid cu aceasta ocazie o noua colectie de retete: colectia retetelor de toamna-iarna. Chiar asa, la fel ca marile case de moda! :)


        Mai facusem de cateva ori pana acum ananas caramelizat si mi-a placut foarte mult. Cu atat mai mult cu cat reteta este extrem de simpla si nu necesita neaparat cantitati foarte exacte. De data aceasta insa am dorit sa dau o nota festiva acestui desert, astfel ca m-am hotarat sa ma joc putin cu aromele si cu texturile: am condimentat ananasul cu zeama de lamaie pentru a-i accentua gustul acrisor si am adaugat in completare un sos dulce din merisoare uscate pentru a taia oarecum din aciditate; fulgii de migdale i-am prajit pentru doar cateva secunde in tigaia incinsa si i-am adaugat chiar inainte de servire pentru a da o textura crocanta intregului preparat. Rezultatul a fost exceptional: un desert simplu, plin de arome si culoare, ideal pentru a incheia o cina festiva! O reteta de colectie, as putea spune: ananas caramelizat cu fulgi de migdale si sos de merisoare. 
  

Ingrediente (pentru 4 portii):

pentru ananasul caramelizat:
- un ananas proaspat, bine copt
- doua linguri de zahar brun
- o lingurita de scortisoara
- zeama de la o lamaie

pentru sosul de merisoare:
- 100 grame merisoare uscate
- doua lingurite de sirop auriu 
- o lingura de zahar brun
- 200 ml apa

pentru decor:
- 50 grame fulgi de migdale


Metoda de preparare:
1. Se preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius.
2. Se curata ananasul: se indeparteaza frunzele apoi se taie coaja ananasului cu ajutorul unui cutit bine ascutit.
3. Asezam anansul intr-un vas termorezistent, il stropim cu zeama de lamaie si il acoperim cu zahar brun si scortisoara. Rulam ananasul intreg prin amestecul de zahar si scortisoara astfel incat acesta sa fie acoperit uniform. Adaugam 100 ml apa si introducem vasul in cuptor.
4. Lasam ananasul sa se coaca timp de 30-40 de minute. Din 10 in 10 minute intoarcem ananasul de pe o parte pe alta si turnam deasupra cate doua-trei linguri din sosul format in vas. Daca sosul incepe sa sa ingroase prea repede mai adaugam si restul de apa. 
5. Intre timp, preparam sosul de merisoare: intr-o craticioara punem merisoarele, adaugam zaharul, siropul auriu si apa si lasam sa fiarba la foc moderat, amestecand din cand in cand, pana cand obtinem un sos dens, avand o consistenta asemanatoare cu cea a unei dulceti.
6. Cand ananasul este copt (verificam cu ajutorul unei furculite, care trebuie sa intre usor in pulpa ananasului), oprim cuptorul si lasam vasul in cuptor, cu usa deschisa. 
7. Prajim fulgii de migdale intr-o tigaie antiaderenta bine incinsa (fara ulei) timp de 30 de secunde, maxim un minut, pana cand incep sa isi schimbe usor culoarea. 


Pentru servire, taiem ananasul in rondele, apoi taiem rondelele in jumatate si indepartam partea din mijloc. Asezam pe o farfurie cateva rondele de ananas, adaugam doua - trei lingurite din sosul ramas in vasul termorezistent, punem deasupra doua lingurite de sos de merisoare iar in final presaram cativa fulgi de migdale. 


Va doresc pofta buna si un weekend excelent!





miercuri, 31 octombrie 2012

Retete de toamna: dovleac copt cu cimbru si branza cu mucegai albastru [*lacto-vegetarian}

Imi place toamna! E anotimpul in care fructele si legumele aduna in ele toate razele soarelui, pentru a ni le darui apoi intr-o explozie de gusturi si culori menite sa ne bucure si sa ne inveseleasca in zilele friguroase care urmeaza sa vina. E anotimpul in care pietele sunt mai bogate ca niciodata: toate roadele pamantului se inghesuie pe tarabe, ademenindu-le care mai de care sa le luam acasa si sa le transformam in mancaruri pline de savoare. E anotimpul in care plec la piata fara vreo reteta in minte si ma intorc acasa cu plasele pline cu fructe si legume si cu gandul la nenumarate retete, una mai indrazneata ca alta! :)
Reteta de astazi imbina in cel mai armonios mod doua dintre ingredientele mele preferate: dovleacul si branza cu mucegai albastru. Cu siguranta, daca ati urmarit retetele de pe blog, ati observat ca imi place sa asociez branza cu mucegai albastru cu diverse fructe sau nuci, asa ca asocierea cu dovleacul tip Butternut a venit destul de natrural, dovleacul avand un gust usor dulceag si o aroma fina care ii permite branzei cu mucegai sa iasa usor in evidenta si sa dea o nota distincta intregului preparat. Pentru condimentare am ales sarea roz de Himalaya (care deja a devenit nelipsita din bucataria mea), piperul negru, cimbrul proaspat (un condiment pe care l-am descoperit relativ recent si zau ca nu stiu cum am putut trai atata vreme fara el) si doar cativa fulgi de chili, numai cat sa ii dea preparatului o usoara iuteala, fara insa a acoperi aroma intensa a branzei cu mucegai albastru.



Ingrediente (pentru doua portii):

- un dovleac tip Butternut
- o lingura de ulei de masline
- doua cubulete de unt (5-10 grame)
- 100 grame branza cu mucegai albastru
- 200 grame lapte din nuca de cocos
- o lingurita faina de cartofi (optional)
- 50 ml lapte (optional)
- sare roz de Himalaya
- cimbru proaspat
- cativa fulgi de chili
- piper negru proaspat macinat
- doua felii de paine (optional)



Metoda de preparare:
1. Se preincalzeste cuptorul la 230 grade Celsius.
2. Dovleacul se spala, se sterge cu un prosop, se taie in jumatate iar apoi se elimina semintele cu ajutorul unei linguri. Cu un cutit bine ascutit se cresteaza partea plina a dovleacului, fara a ajunge la coaja. Se stropeste dovleacul cu ulei de masline, iar apoi cu ajutorul unei pensule sau al unui servetel, se distribuie uleiul pe toata suprafata dovleacului. Se condimenteaza cu sare, piper negru proaspat macinat si chili. Se aseaza intr-o tava si se da la cuptor timp de 15-20 de minute, pana cand dovleacul incepe sa se inmoaie.
3. Intre timp, se pregateste sosul de branza: intr-o craticioara se amesteca branza taiata cubulete (eu am folosit Danish Blue, insa puteti folosi gorgonzola sau oarice alta branza cu mucegai albastru, in functie de preferinte), cu laptele din nuca de cocos si se pune la fiert, pe foc mic, pana cand branza incepe sa se topeasca. Optional, laptele din nuca de cocos se poate inlocui cu smantana dulce. Daca compozitia este prea lichida, amestecati o lingurita de faina de cartofi (sau chiar faina obisnuita, de grau) cu 50 ml lapte si adaugati amestecul peste compozitia cu branza. Lasati la foc mic, amestecand cu un tel in forma de para, pana cand compozitia incepe sa se ingroase.
4. Cand dovleacul este aproape copt, se scoate tava din cuptor, se toarna compozitia din branza in cavitatea dovleacului, se adauga cateva frunzulite de cimbru proaspat si se da din nou la cuptor pentru inca 10 minute.



Se serveste caldut, cu soldatei din paine cu maia prajita pe grill si desigur, cu un pahar de vin rosu. :)


Va doresc pofta buna si o toamna plina de culoare!

PS: Kadia draga, ma primesti si pe mine la concurs cu dovleacul meu? :*


miercuri, 10 octombrie 2012

Retete de toamna: Conopida Romanesco cu seminte de pin si sos Bechamel [lacto-vegetarian]

        Cand am vazut in magazin aceasta conopida Romanesco (broccoli Romanesco, sau broccolo romano) am luat-o fara sa stau prea mult pe ganduri, chiar daca, inca o scurta bucata de vreme dupa ce am ajuns cu ea acasa, nu stiam cum o voi prepara. Mi-a placut forma ei perfecta si culoarea aceea de verde-galbui sau galben-verzui (inca nu ma pot hotari), si cum ma stiam prietena buna cu surorile ei, conopida si broccoli (o reteta absolut delicioasa de conopida si broccoli la cuptor puteti gasi aici), am fost convinsa ca o sa ma imprietenesc si cu ea in scurt timp. 
        Odata ajunsa acasa cu noua mea "prietena", a urmat o scurta sedinta foto, asa... ca sa ne cunoastem mai bine, apoi o consultare rapida cu blogosfera culinara via Facebook, pentru idei si inspiratie, dupa care am hotarat: imi doream un preparat simplu, care sa nu presupuna o procesare indelungata a conopidei Romanesco, pentru a putea pastra cat mai mult din aroma sa naturala. In aceste note, am compus o reteta simpla, dar care pune in valoare atat gustul cat si textura acestei "bijuterii" culinare.
        Conopida Romanesco are un gust delicat, nu atat de intens precum cel al conopidei albe, putin dulceag, cu o usoara aroma de nuca. Am vrut sa ii pastrez textura ferma, si culoarea vie, intensa, asa ca am aruncat-o in apa clocotita, am lasat-o acolo timp de fix 3 minute, dupa care am scos-o si am scufundat-o in apa rece ca gheata. Semintele de pin, calite in unt de cea mai buna calitate au fost exact ceea ce le lipsea acestor buchetele viu colorate pentru a le intregi aroma. Pe post de garnitura am folosit un sos Bechamel delicat si fin ca matasea, suficient cat sa aduca o nota distincta intregului preparat.

V-am convins? Urmeaza reteta:


joi, 4 octombrie 2012

Crostini cu branza de capra si fructe de toamna la grill [lacto-vegetarian]

        Asa cum probabil v-ati obisnuit deja, si reteta de astazi contine cateva combinatii inedite. Imi place tare mult sa ma joc cu aromele, iar asocierea dintre branzeturi si fructe este una dintre preferatele mele. La reteta pe care urmeaza sa v-o prezint am folosit din nou branza de capra: o branza cremoasa, proaspata, cu aroma bogata si foarte puternica. Iar daca data trecuta am asociat-o cu zmeura, am condimentat-o cu cimbru si am transformat-o intr-un desert (merita sa incercati macar o data acest minunat mille feuille), de aceasta data am ales doua fructe de sezon: smochine si nectarine, le-am condimentat cu piper negru si rozmarin proaspat si am obtinut astfel un aperitiv deosebit.
      Reteta de astazi mai aduce in prim plan si o modalitate cel putin interesanta de a pregati fructele: prajirea pe grill. Caldura gratarului evapora apa si caramelizeaza zaharurile din fructe, intensificandu-le astfel aroma. Nectarinele la grill mi-au placut in mod special, le-am folosit atat la aceste crostini, cat si la o salata despre care am sa va povestesc intr-o postare viitoare :)



Ingrediente (pentru 4 portii):

- 8 felii de paine 
- 150 grame branza de capra
- doua nectarine 
- doua smochine
- cateva crengute de rozmarin proaspat
- piper negru proaspat macinat

Tips & tricks:
- folositi paine facuta in casa (o reteta simpla cu maia gasiti aici) sau baghete de foarte buna calitate.
- alegeti fructele coapte insa aveti grija ca ele sa nu fie prea moi. Pulpa nectarinelor trebuie sa fie ferma, pentru a-si putea pastra forma in timpul prajirii pe grill. Optional, inainte de a le aseza pe grill, stropiti fructele cu cateva picaturi de zeama de lamaie.
- curatati foarte bine tigaia de grill inainte de folosire, pentru a evita lipirea fructelor pe timpul prajirii. Eu nu am folosit ulei la prajit, pentru a nu schimba gustul fructelor. Totusi, daca doriti sa folositi ulei, alegeti un ulei de arahide sau de floarea soarelui si folositi o cantitate foarte mica.


Metoda de preparare:
1. Incingeti tigaia de grill si prajiti feliile de paine pe ambele parti.
2. Fructele se spala, se sterg cu un prosop de bucatarie si se taie in felii. Smochinele se taie in sferturi,  iar nectarinele pot fi taiate in felii mai subtiri. 
3. Prajiti fructele pe grill timp de 2-3 minute pe fiecare parte in cazul nectarinelor si 3-4 minute in cazul smochinelor. In functie de cat de coapte sunt fructele, timpul de prajire poate fi ajustat.
4. Taiati feliile de paine in jumatate, puneti pe fiecare bucata de paine cate o lingurita de branza de capra si cate o felie sau doua de fructe.
5. Condimentati cu piper negru proaspat macinat si rozmarin proaspat tocat.


Va doresc pofta buna si astept cu interes comentariile voastre! :)

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Retete de toamna: Vinete la cuptor cu chili si iaurt grecesc [lacto-vegetarian]

        Iubesc vinetele! Le iubesc atat de tare incat de fiecare data cand merg acasa iar mama ma intreaba ce vreau sa imi pregateasca de mancare, raspunsul este unul singur: salata de vinete! Reteta ideala suna asa: o zi splendida de toamna, doua vinete mari, proaspat aduse de la piata, coapte pe aragaz, lasate la scurs, tocate cu tocatorul de lemn (foarte important: nu cu mixerul), apoi amestecate cu maioneza facuta in casa si o jumatate de ceapa alba tocata marunt. De multe ori nici nu mai aveam rabdare ca vinetele sa se raceasca complet si mancam salata putin calduta, iar daca la acest tablou se mai adauga si o felie de paine proaspata, ei bine: this is heaven, credeti-ma pe cuvant! Concluzia? Nimic, dar absolut nimic pe lumea asta nu se compara cu salata de vinete facuta de mama! :)
        Reteta de astazi este o alternativa foarte gustoasa la clasica salata de vinete de care va povesteam inainte si daca iubiti vinetele la fel de mult ca si mine, sunt absolut convinsa ca veti salva aceasta reteta la favorite! Aceasta reteta (la fel ca si reteta batoanelor de mamaliga picanta la grill) este inspirata din cartea lui Hugh Fearnley-Whittingstall: River Cottage - Veg every day - o carte pe care o recomand cu caldura atat vegetarienilor, cat si non-vegetarienilor interesati de o alimentatie sanatoasa.


joi, 13 septembrie 2012

Retete de toamna: tarta cu mere, cimbru lamaios si piper negru [lacto-vegetarian]

        Va mai amintiti de aluatul rapid de foietaj pe care l-am facut pentru acea minunata tarta cu smochine? Cum care tarta cu smochine? Adica... care-va-sa-zica nu ati vazut tarta cu smochine??? Bun, atunci facem asa: mergeti fuga-fuguta la lista de retete, cautati sectiunea de feluri principale: acolo undeva veti gasi o multime de retete frumoase si gustoase, iar printre ele si reteta absolut delicioasa a tartei cu smochine si gorgonzola. Gata, ati revenit? (...sau mai corect spus: v-ati revenit? :P) Buuun, atunci sa ne intoarcem la aluatul nostru de foietaj.
      Am testat atunci, pentru prima data, o reteta de aluat rapid pentru foietaj si va marturisesc ca am fost atat de incantata de rezultat incat de atunci si pana acum l-am mai facut inca de trei ori, iar de fiecare data a fost la fel de bun. Desigur, nu are atatea foite ca si aluatul clasic de foietaj, dar nici nu necesita o zi intreaga de impachetari si refrigerari. Si ceea ce este cel mai important, acest aluat poate inlocui cu succes orice aluat de foietaj disponibil in comert! Asadar, daca va doriti o tarta 100% home made si nu vreti sa va petreceti o zi intreaga in bucatarie doar pentru asta, va invit sa cititi in continuare reteta. 


vineri, 7 septembrie 2012

Retete de toamna: Tarta cu smochine, miere si gorgonzola [lacto-ovo-vegetarian]

       A doua reteta de toamna din acest an imbina armonios aroma usor picanta de gorgonzola cremoasa cu smochine dulci, proaspete, stropite doar cu cateva picatruri de miere de salcam, condimentate cu cimbru si piper negru proaspat macinat. 
     Si pentru ca aceasta minunata combinatie de fructe si branza trebuia sa poarte un nume, i-am spus simplu: tarta, insa asa cum probabil v-ati obisnuit, trebuia sa fac eu o modificare, astfel ca am inlocuit aluatul clasic de tarta cu un aluat rapid de foietaj. Rezultatul: un aluat fin, pufos, acoperit cu un strat subtire de gorgonzola cremoasa si smochine savuroase - o tarta care zic eu ca va va cuceri de la prima degustare! 



marți, 4 septembrie 2012

Retete de toamna: passata di pomodoro, bulion picant si suc de rosii [conserve pentru iarna]

        Totul a pornit de la o dorinta mai veche de-a mea, si anume aceea de a face passata di pomodoro in casa. Pentru ca m-am saturat sa citesc de 10 ori etichetele conservelor de rosii din comert, de teama sa nu mananc mai multi aditivi, coloranti si E-uri decat pulpa de rosii. Pentru ca imi place din cand in cand sa imi fac o pizza margherita si vreau sa ma bucur din plin de toate aromele sale. Si pentru ca nimic nu se compara cu un pahar cu suc de rosii, condimentat doar cu putin piper negru proaspat macinat si desigur, cu cateva cuburi de gheata :). Stiu, la prima vedere nu pare a fi vreo legatura foarte stransa intre passata di pomodoro si sucul de rosii, in afara desigur, de ingredientul principal: rosiile, insa veti vedea in continuare ca cele doua se completeaza de minune!
        

sâmbătă, 23 iunie 2012

Taste of France: Camembert copt, cu nuci si struguri

        Din categoria: retete simple pentru o cina perfecta, astazi va invit pe meleaguri frantuzesti, sa savuram impreuna o branza cremoasa si extrem de aromata: camembert. Camembert este o branzica foarte populara, obtinuta din lapte de vaca. Prin lege, sortimentul Camembert de Normandie este obtinut exclusiv din lapte de vaca neapsteurizat, insa majoritatea sortimentelor prezente in marile magazine sunt in general obtinute din lapte pasteurizat.  
        Daca este servita ca atare, branza Camembert se recomanda a fi servita la temperatura camerei, alaturi de o felie de paine, iar pentru un plus de savoare se pot adauga nuci si fructe proaspete (mere, pere, afine sau struguri). Alternativ, branza Camembert poate fi consumata coapta sau prajita (pané). Branza Camembert pané poate fi servita ca fel principal si are un gust special daca este servita alaturi de o dulceata de afine si cu o garnitura de orez.
                

marți, 24 aprilie 2012

Legume la cuptor cu miere si seminte de susan [*vegan]

        Imi place provocarea secreta gazduita in fiecare luna de Ama pe blogul ei, iar blogul culinar pe care l-am primit spre studiu si incantare in aceasta luna poate fi descris intr-un singur cuvant: delicios! Va invit sa-i treceti si voi pragul, sa descoperiti retete simple si ingenioase si sa o cunoasteti desigur pe autoarea acestui blog delicios. Este vorba de Delicioasa in persoana: o mamica vesela si plimbareata, cu idei sanatoase si gustoase pe care le asterne cu grija pe blog pentru ca sa ne putem bucura si noi impreuna cu ea de preparate cu adevarat ispititoare.
        Mi-am ales de pe blogul ei o reteta simpla si sanatoasa de morcovi caramelizati, reteta pe care am adaptat-o putin, pe ici pe colo, cu ce am avut si eu prin camara, si mare mi-a fost bucuria sa descopar din nou ca din ingrediente simple, pregatite cu grija, am obtinut o mancarica frumoasa, plina de gust si culoare!
         

       Ingredientele pe care le-am folosit sunt urmatoarele (suficiente pentru doua portii, daca este servit ca fel principal, sau pentru patru portii - pe post de garnitura):

- 250 grame morcovi tineri, mici
- doi cartofi dulci
- patru cartofi cu coaja alba
- o ceapa
- doua linguri ulei de masline
- doua lingurite de miere (sau zahar brun)
- seminte de susan
- sare si piper proaspat macinat

         Asa cum va spuneam, am deviat putin de la reteta initiala care cuprindea doar morcovi si am adaugat o ceapa taiata in sferuri, cartofi dulci si cartofi cu coaja alba taiati pe lungime, am inlocuit zaharul brun cu miere si am adaugat seminte de susan.
        Am fiert cartofii si morcovii pentru cateva minute in apa cu sare, dupa care i-am transferat, impreuna cu ceapa taiata in sferturi, intr-o tava cu ulei incins in prealabil. Am adaugat mierea, am presarat deasupra sare, piper si semintele de susan si am lasat legumele sa se rumeneasca la cuptor vreme de aproximativ 20 de minute la 180 de grade.
         Este o mancare pe cat de simpla, pe atat de gustoasa, pe care am servit-o pe post de fel principal si pe care o voi repeta cu siguranta ori de cate ori voi avea ocazia. 
        Sunt convinsa ca va fi si pe placul vostru, daca nu ca fel principal, atunci pe post de garnitura la diverse preparate din carne, si va invit cu drag sa o incercati si voi!

Enjoy!
         



luni, 5 martie 2012

Taste of Romania: Ardei umpluti cu orez si legume [*vegan]

        Reteta de astazi este de post, sau vegetariana, sau cum vreti voi sa ii spuneti, cert este ca nu contine carne, cum de altfel majoritatea retetelor de pe acest blog sunt fara carne. Motivul e simplu: am eliminat carnea din alimentatia mea acum cativa ani, ca parte dintr-o dieta, iar de atunci pur si simplu nu am mai simtit nevoia de  a manca preparate din carne. Am mai gustat ocazional, in situatii exceptionale, am mai si gatit de cateva ori si probabil ca voi mai gati si in viitor daca va fi strict necesar, insa daca e sa aleg, e simplu: fara carne. 
        Ardeii umpluti sunt printre favoritii mei: au o savoare aparte daca sunt copti in cuptor, iar amestecul de legume cu orez este foarte usor si plin de arome. Si daca inca nu v-am convins, va mai spun doar ca reteta e simpla si poate fi adaptata in functie de sezon, puteti astfel folosi orice legume care va sunt la indemana.        

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Comfort food: Supa crema de cartofi dulci cu rozmarin [*lacto-vegetarian]

        For English version click HERE

        Daca acum cateva zile aveam dileme din categoria: ce pereche de pantofi sa asortez la rochita mov, ei bine, astazi a trebuit sa inlocuiesc pantofii cu cizme, sa caut manusile, fularul si caciula si sa pun pe mine cel mai gros palton din dulap: a fost un frig de au ingehtat pietrele, un ger strasnic indulcit putin doar de soarele mare cu dinti si de cerul senin si limpede, fara nici o urma de nori.
       Vreme numai buna de citit o carte, de baut un ceai cu rom si de pregatit aceasta supa crema atat de catifelata si atat de aromata incat te face sa privesti gerul de afara cu un zambet larg pe buze. 
       Ador supele-crema: sunt fine, delicate si foarte gustoase! Pentru supa de astazi am ales sa acompaniez cartoful dulce cu rozmarin - o combinatie reusita, zic eu, aroma puternica si astringenta a rozmarinului a taiat putin din dulceata cartofului, dandu-i un parfum intens si un gust deosebit.         

Pin It



        Reteta este extrem de simpla si de rapida. Pentru 4 portii sunt necesare urmatoarele:

Ingrediente:
60 grame unt nesarat
trei linguri ulei de masline
o ceapa mare (sau doua cepe mai mici)
trei catei de usturoi
2 cartofi dulci (aprox. 650 grame)
doua ramurele de rozmarin
un litru si jumatate de supa vegetala
patru lingurite de crema mascarpone
sare si piper 



        Ceapa si usturoiul se taie marunt si se calesc intr-o oala mare, la foc mic in untul amestecat cu uleiul de masline, vreme de 4-5 minute, pana cand ceapa devine moale si transparenta, avand grija sa nu se arda. Cand ceapa si usturoiul s-au calit, se adauga cartofii taiati cubulete, supa vegetala si crengutele de rozmarin si se lasa la foc mediu pana cand incep sa clocoteasca. Daca nu aveti supa vegetala, folositi doua cuburi de concentrat pe care le dizolvati in apa fierbinte. Cand amestecul incepe sa clocoteasca, micsorati flacara si lasati la fiert la foc mediu timp de 20-25 de minute, pana cand cartofii devin moi.


        Inlaturam crengutele de rozmarin si pasam amestecul printr-o sita sau il mixam in blender pana cand obtinem o crema fina si parfumata. Potrivim de sare si de piper, adaugam crema mascarpone (sau smantana dulce pentru gatit) si cateva picaturi de ulei de masline extravirgin. 
        Servim aceasta supa minunata cu crutoane proaspat scoase din cuptor si desigur, cu un pahar de vin alb sec! 


Enjoy!

duminică, 8 ianuarie 2012

Taste of Italia: Tarta cu vinete si parmezan [*lacto-vegetarian]

        
Bine v-am regasit in noul an! Un an nou pe care vi-l doresc frumos si fericit, cu oameni dragi in casa si in suflet si cu bucate alese pe masa!
        Asa cum probabil ati remarcat, marea majoritate a retetelor de pe blog sunt fara carne - si asta pentru ca gatesc foarte rar preparate cu carne iar de mancat carne - mananc doar de cateva ori pe an, in general in preajma sarbatorilor de iarna. 
        Si ca sa va conving ca si preparatele fara carne pot fi gustoase si aratoase, va prezint astazi aceasta delicioasa tarta cu vinete si parmesan. Recunosc ca mi-a fost cam teama sa ma apuc de facut tarte, insa acum, ca am "spart gheata" va asigur ca aceasta tarta este doar inceputul. De fapt imi era teama de aluat: ca o sa se rupa, ca o sa se coaca neuniform, ca n-o sa-l pot scoate din tava... Dar nici vorba de asa ceva: mi-a iesit un aluat perfect: crocant si sfaramicios, copt uniform si foarte usor de manevrat. Iar despre umplutura... un deliciu: sos bechamel cremos, vinete un pic crocante, parmezan si patrunjel proaspat.



duminică, 18 decembrie 2011

Retete de toamna: Bruschetta cu gorgonzola, nuci si pere [*lacto-vegetarian]

        Din categoria "Sapori d'Italia", astazi va prezint una din gustarile mele preferate: bruschetta cu gorgonzola, nuci si pere. Este o gustare extrem de savuroasa, cu arome intense, pline de personalitate, un aperitiv care poate deschide cu succes o masa festiva, un pranz sau o cina si de asemenea poate fi savurat  pe post de snack, oricand in timpul zilei. 



vineri, 21 octombrie 2011

Taste of Romania: Salata de cartofi cu ceapa verde [*lacto-vegetarian]

        Despre aceasta minunata salata de cartofi cu ceapa verde n-ar fi prea multe de spus. Poate doar ca e usoara, racoritoare, simpla si savuroasa. Se poate servi ca aperitiv, simpla sau ca garnitura. De asemenea, se poate "imbogati" cu ou fiert, insa mie cel mai mult imi place asa:

duminică, 9 octombrie 2011

Conopida si broccoli la cuptor cu sos Bechamel si crusta crocanta de pesmet si branza Cheddar [*lacto-vegetarian]

        Din categoria: retete cremoase pentru zile ploioase (categorie de care va asigur ca veti mai auzi pe-aici, din simplul motiv ca toamna a inceput sa isi intre in drepturi depline si ne "rasfata" macar cu cate o ploaie pe zi, mai lunga sau mai scurta - dupa cum ii e la indemana) astazi va prezint aceste minunate legume - conopida si broccoli - scaldate in sos Bechamel din belsug si acoperite cu o crusta crocanta de pesmet si branza Cheddar. O reteta cu titlu sofisticat, insa foarte usor de facut si extrem de gustoasa, perfecta atat pentru pranz cat si pentru cina.


Pentru doua portii avem nevoie de urmatoarele:
Ingrediente:
o conopida de aproximativ 350 grame
350 grame broccoli
50 grame branza Cheddar
100 grame pesmet
cateva crengute de coriandru proaspat
25 grame unt 
sare si piper
Pentru sosul Bechamel:
35 grame unt
35 grame faina
600 ml lapte
un varf de cutit de nucsoara


        Desfacem conopida si broccoli in buchetele si le punem la fiert in apa clocotita cu sare vreme de 5 minute. 
        Separat, intr-o cratita, punem untul la topit la foc mic, adaugam faina si nucsoara amestecand incontinuu cu o lingura de lemn, iar apoi adaugam laptele putin cate putin, amestecand cu grija pentru a nu forma cocoloase. Dupa ce am adaugat tot laptele, lasam sa fiarba la foc mic inca doua minute si gata - am preparat sosul Bechamel. 
        Ungem peretii unui vas termorezistent cu unt, aranjam buchetelele de conopida si broccoli, adaugam sare si piper dupa gust, turnam deasupra sosul Bechamel, radem branza Cheddar, acoperim cu pesmet si coriandru tocat marunt si dam la cuptorul incins la 200 de grade timp de 20 de minute, pana cand se rumeneste. 


Se serveste fierbinte, alaturi de cei dragi.

Enjoy!

duminică, 25 septembrie 2011

Taste of Italia: Tagliatele cu nuci si gorgonzola [*lacto-vegetarian]

          Nu stiu altii cum sunt, dar eu fara paste chiar ca n-as putea trai. Si fara parmigiano. Si fara gorgonzola. Si ar mai fi cateva, dar n-o sa le insir pe toate acum :). Dar sa revenim la paste. Tagliatelele sunt printre preferatele mele, alaturi de lasagne si clasicele spaghetti. Nu ma dau la o parte nici de la o portie de paste scurte (penne, farfalle, coniglie sau alte varietati), iar cand vine vorba de ravioli... deja imi lasa gura apa! 
      Inspirata de culorile toamnei, aseara am facut aceste minunate tagliatele in tonuri de verde si maro, cu un sos fin si cremos de gorgonzola si cu miez de nuca: un deliciu! Ar fi mers de minune acompaniate de un pahar de vin rosu, sec, asa cum bine sugera cineva, dar daca n-am avut - au fost bune si fara, oricum data viitoare promit ca nu se mai intampla!