Se afișează postările cu eticheta taste of France. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta taste of France. Afișați toate postările

sâmbătă, 25 mai 2013

Mic dejun de primavara: sparanghel, oua posate si sos Hollandaise [*lacto-ovo-vegetarian]

         Coincidenta sau nu, pare-se ca majoritatea retetelor pe care le-am postat in ultima vreme au un ingredient comun: sparanghelul. Si pe buna dreptate, zic eu: e in sezon, e destul de accesibil, se prepara usor si este extrem de versatil. Iar daca tarta cu sparanghel, branza de capra si rosii Santini v-a placut atat de mult, sunt sigura ca si reteta de astazi o veti indragi cel putin la fel de tare. 
        Ideea a pornit de la clasica reteta de "Oua Florentine" - varianta vegetariana a mult mai faimoaselor "Oua Benedict". Ouale Florentine, in varianta clasica, constau in doua oua posate, asezate pe cate o jumatate de chifla pajita, pe un pat de spanac oparit, si acoperite cu sos Hollandaise. In interpretarea mea, jumatatile de chifla au fost inlocuite cu doua felii de paine cu maia si cu mix de seminte, iar spanacul a fost inlocuit cu sparanghel, desigur. Cred ca ambele variante au farmecul lor - varianta clasica imi aduce aminte aminte de minunata mancare de spanac cu oua din vremea copilariei (mancare pe care am fost placut surprinsa sa o regasesc in meniul unui restaurant din Timisoara, si pe care intentionez sa o reproduc si eu cat mai curand, de altfel), insa varianta cu sparanghel imi pare mie ca are un farmec aparte. (Sa fie oare datorita obsesiei pe care o am in ultima vreme cu sparanghelul?).
         Obsesie, ne-obsesie, astazi va prezint asadar a nu-stiu-cata reteta cu sparanghel din acest an: mic dejun de primavara cu sparanghel, oua posate si sos Hollandaise. 

sparanghel, oua posate si sos hollandaise

Ingrediente (pentru doua portii):

- 4 oua
- 4 felii de paine cu maia (sau doua chifle taiate in jumatate)
- 16 fire de sparanghel
- sare roz de Himalaya
- piper negru proaspat macinat
- o lingura de otet din vin alb (pentru posare)

pentru sosul Hollandaise:
- doua galbenusuri
- 200 grame unt nesarat
- 4 linguri de apa
- zeama de la doua felii de lamaie
- sare roz de Himalaya
- piper negru proaspat macinat

Note:
1. Atat pentru ouale posate cat si pentru sosul Hollandaise este extrem de important ca ouale sa fie cat se poate de proaspete. Va recomand sa folositi oua de casa, sau daca acest lucru nu este posibil, verificati cu atentie data ouarii inscrisa pe fiecare ou.
2. Reteta pentru sosul Hollandaise este preluata din Larousse Gastronomique. In ciuda nenumaratelor alte povesti pe care le-am citit despre sosuri taiate sau nereusite, eu folosesc aceasta reteta de mai mult de doi ani si nu am dat gres niciodata. Am sa incerc sa descriu cat mai detaliat metoda de preparare, astfel incat sa elimin acest mit al dificultatii prepararii sosului Hollandaise.
3. Sosul Hollandaise se prepara pe bain-marie. Pentru asta sunt necesare doua cratite (una mai mare si una mai mica). Cratita cea mare se umple pe un sfert cu apa si se pune pe aragaz, la foc mediu. Este foarte important ca apa sa nu atinga punctul de fierbere si sa nu inceapa sa clocoteasca. Ajustati intensitatea focului astfel incat sa controlati temperatura apei. Cratita cea mica este cea in care se prepara sosul Hollandaise. Aceasta va fi plasata deasupra cratitei celei mari, avand grija ca apa sa nu dea pe afara (eliminati din apa, daca este prea multa). 
4. Se recomanda folosirea unor cratite din cupru sau otel inoxidabil. Evitati folosirea unor cratite din aluminiu.

Metoda de preparare:

Sosul Hollandaise:
1. Se pregateste cratita cea mare pentru bain-marie (vezi indicatiile de mai sus). Cand apa devine fierbinte, se aseaza deasupra cea de-a doua cratita, in care se pun doua linguri de apa, un praf de sare si putin piper negru proaspat macinat.
2. Intre timp, intr-o alta craticioara  se topeste untul, avand grija ca acesta sa nu se infierbante prea tare. Mentineti focul la un nivel minim, doar atat cat sa permita untului sa devina lichid.
3. Separat, se bat galbenusurile impreuna cu doua linguri de apa rece.
4. Se adauga galbenusurile batute in craticioara aflata pe bain-marie. Se amesteca in mod continuu cu un tel pana cand galbenusurile incep sa se ingroase.
5. In continuare se adauga treptat, putin cate putin, untul topit, amestecand in continuu cu acelasi tel. Nu adaugati tot untul deodata pentru ca riscati ca sosul sa se taie. Dupa ce s-a incorporat intreaga cantitate de unt, se poate adauga zeama de lamaie.
6. Sosul este acum gata pentru servit. Mai adaugati sare si piper daca considerati necesar.

Ouale posate:
1. Puneti la fiert, la foc mediu o cratita cu apa.
2. Cand apa incepe sa fiarba (atentie, apa nu trebuie sa clocoteasca: mentineti o temperatura constanta astfel incat apa sa fie la punctul de fierbere, fara a clocoti) adaugati putina sare si doua linguri de otet din vin alb.
3. Spargeti ouale separat in patru cescute de cafea.
4. Amestecati apa cu o lingura (sau un tel) astfel incat sa produceti un vartej.
5. Adaugati ouale pe rand, unul cate unul.
6. Lasati ouale sa fiarba timp de 4-5 minute.
7. Scoateti ouale pe un prosop absorbant.

Sparanghelul:
1. Sparanghelul se prajeste pe grill timp de 2-3 minute.

Painea:
1. La fel ca si sparanghelul, feliile de paine (sau jumatatile de chifla) se prajesc pe grill cate 2-3 minute pe fiecare parte.

Servire:
        Asezati feliile de paine pe o farfurie, puneti deasupra fiecarei felii de paine cate 4 fire de sparanghel iar apoi cate un ou posat. Turnati deasupra fiecarui ou cate 2-3 linguri de sos Hollandaise. Asezonati cu piper negru proaspat macinat.
        Serviti la micul dejun, alaturi de un pahar cu suc proaspat de portocale si morcovi.

sparanghel, oua posate si sos hollandaise

Va doresc pofta buna si un weekend excelent!

marți, 21 mai 2013

Retete de primavara-vara: tarta cu sparanghel, branza de capra si rosii Santini [*lacto-ovo-vegetarian]

        "Dear Asparagus, I love you!" - cu aceste cuvinte as incepe daca ar fi vreodata sa ii scriu vreo scrisoare sparanghelului. Si daca sparanghelul ar avea vreo adresa la care sa-i scriu, zau asa ca as lua un pix si o foaie si i-as asterne cateva randuri de amor. Nu de alta, dar rar am gasit vreo leguma mai fina si mai delicata precum sparanghelul, iar ceea ce il face inca si mai special, este faptul ca se poate gati in cel mai simplu mod cu putinta. Imi place sa il prajesc cateva minute pe grill, apoi sa il stropesc cu putin ulei de masline si sa il asezonez cu fleur de sel si piper negru proaspat macinat. Uneori il pun in risotto, avand grija sa las varfurile doar pe final, pentru a-si pastra culoarea si fermitatea. Alteori il folosesc in salate, ori il invelesc intr-o omleta simpla si il "condimentez" cu branza proaspata de capra pentru a crea un mic dejun de weekend
         In general nu obisnuiesc sa imi planific din timp meniul, de cele mai multe ori cumpar legume de sezon iar ideile imi vin atunci, pe loc ori in drum spre casa, insa la aceasta tarta recunosc ca m-am gandit de cateva saptamani bune. Problema era ca imi doream un sparanghel tanar, fraged, cu tulpina subtire, iar un astfel de sparanghel nu se gaseste nici pe aici prin toate magazinele. Salvarea a venit de la vechii mei prieteni "Whole Foods Market" din Camden Town. Magazinul nu e atat de mare precum cel din Kensington, insa imi e mai la indemana si e aproape la fel de bine aprovizionat. Gasesc aici nu doar fructe si legume proaspete, dar si fainuri bio, nuci, seminte, lapte de cocos sau pasta de curry, iar cand am mai multa vreme la dispozitie imi place sa imi iau cate o caserola cu salate preparate de ei, in bucataria proprie: sunt intotdeauna proaspete si pline de savoare!
        Despre aceasta tarta pot sa va spun ca povestea a inceput cam asa: imi doream o tarta usoara, de primavara si stiam ca sparanghelul va fi ingredientul principal. Initial m-am gandit la asocierea clasica cu branza proaspata de capra, dar mi-am schimbat ideea cand m-am intors din Lisabona cu o branza de capra maturata, numai buna pentru proiectul meu. Rosiile Santini sunt marea mea descoperire din acest sezon. Sunt dulci, zemoase, au gust de rosii adevarate si sunt mult mai aromate decat deja atat de popularele rosii cherry. Mararul este si el pe lista mea de "best friends", asa ca si-a gasit cu usurinta loc in aceasta tarta, alaturi de cateva pastai fine de fasole verde - doar cat sa mentina nota verde, primavaratica a intregului tablou.
        Iata asadar cum s-a nascut tarta mea de primavara-vara! O tarta care cu siguranta isi va mai gasi locul la masa mea, pentru ca este usoara, colorata si plina de savoare.

quiche de primavara-vara cu sparanghel si rosii santini

vineri, 22 februarie 2013

Retete vegetariene cu stil : Camembert en croute cu merisoare, fistic si rozmarin [*lacto-ovo-vegetarian]

        Desi sunt nascuta in Decembrie, trebuie sa recunosc deschis ca iarna nu a fost niciodata anotimpul meu. Iar Londra iarna cu greu reuseste sa ma scoata din confortul bucatariei mele, asa micuta cum e ea, cu dulapioarele doldora de borcanele pline cu condimente si cu un cuptor care de cele mai multe ori imi e cel mai bun prieten. Partea buna totusi e aceea ca am mai multa vreme sa experimentez aluaturi mai simple sau mai complicate si sa ma joc cu branzeturile pe care ah, le ador atat de mult! 
        Reteta despre care vreau sa va povestesc astazi este cu siguranta una dintre retetele mele preferate din sezonul de iarna, pe de o parte pentru ca iubesc aluaturile facute in casa, iar pe de alta parte, pentru ca branza Camembert este suficient de populara incat sa nu trebuiasca sa fac eforturi foarte mari pentru a gasi un Camembert de calitate. Combinatia cu merisoarele dulci-acrisoare si rozmarinul usor astringent a venit atat de natural, incat am avut impresia ca o stiam parca dintotdeauna, iar fisticul a adus doar un ton usor parfumat si o nota crocanta - suficient zic eu, cat sa completeze aria de texturi a intregului preparat, cu branza cremoasa si crusta pufoasa din aluat de foietaj.

retete-vegetariene-cu-stil

joi, 13 septembrie 2012

Retete de toamna: tarta cu mere, cimbru lamaios si piper negru [lacto-vegetarian]

        Va mai amintiti de aluatul rapid de foietaj pe care l-am facut pentru acea minunata tarta cu smochine? Cum care tarta cu smochine? Adica... care-va-sa-zica nu ati vazut tarta cu smochine??? Bun, atunci facem asa: mergeti fuga-fuguta la lista de retete, cautati sectiunea de feluri principale: acolo undeva veti gasi o multime de retete frumoase si gustoase, iar printre ele si reteta absolut delicioasa a tartei cu smochine si gorgonzola. Gata, ati revenit? (...sau mai corect spus: v-ati revenit? :P) Buuun, atunci sa ne intoarcem la aluatul nostru de foietaj.
      Am testat atunci, pentru prima data, o reteta de aluat rapid pentru foietaj si va marturisesc ca am fost atat de incantata de rezultat incat de atunci si pana acum l-am mai facut inca de trei ori, iar de fiecare data a fost la fel de bun. Desigur, nu are atatea foite ca si aluatul clasic de foietaj, dar nici nu necesita o zi intreaga de impachetari si refrigerari. Si ceea ce este cel mai important, acest aluat poate inlocui cu succes orice aluat de foietaj disponibil in comert! Asadar, daca va doriti o tarta 100% home made si nu vreti sa va petreceti o zi intreaga in bucatarie doar pentru asta, va invit sa cititi in continuare reteta. 


duminică, 29 iulie 2012

Mille Feuille cu mousse din branza de capra, coulis de zmeura si cimbru

        Imi plac provocarile, cu atat mai mult provocarile care tin de domeniul culinar: aici imaginatia mea poate sa se desfasoare in voie, spre deliciul meu si, sper eu ca si al vostru, al celor care urmariti acest blog. :)
     Proiectul Dulce Romanie a fost initiat de Mihaela, acum aproape doi ani, iar eu, chiar daca l-am descoperit de curand, va marturisesc ca l-am indragit pe loc! Pentru provocarea Dulce Romanie din aceasta luna, ingredientele propuse de Cosmin si Daiana sunt, cum altfel, decat simple si bune: zmeura, vanilia si branza de capra, cu precizarea ca preparatul final sa cuprinda cel putin doua din cele trei ingrediente. 
        Simplu! - mi-am spus, gandindu-ma direct la un desert cu zmeura si vanilie - doua arome puternice, pline de personalitate, care se pot imbina armonios intr-un desert de vara simplu si parfumat! Insa gandul ca as lasa la o  parte branza de capra nu imi dadea pace: imi place prea mult aceasta branza cremoasa, cu gust bogat, usor picant si delicat in acelasi timp. 
         Asa se face ca dupa negocieri intense cu mine insami, am luat un desert clasic, respectiv mille feuille cu zmeura si crema de vanilie, am inlocuit crema de vanilie cu un mousse din branza de capra pentru a pastra textura cremoasa, am adaugat un coulis de zmeura pentru a intensifica gustul de zmeura propaspata si am condimentat totul cu cimbru proaspat pentru a aduce o nota distincta intregului preparat. Rezultatul a fost sublim: o combinatie de arome si texturi care s-au imbinat perfect intr-un desert pe cat de complex pe atat de rafinat: mille feuille cu mousse din branza de capra, coulis de zmeura si cimbru.   


sâmbătă, 23 iunie 2012

Taste of France: Camembert copt, cu nuci si struguri

        Din categoria: retete simple pentru o cina perfecta, astazi va invit pe meleaguri frantuzesti, sa savuram impreuna o branza cremoasa si extrem de aromata: camembert. Camembert este o branzica foarte populara, obtinuta din lapte de vaca. Prin lege, sortimentul Camembert de Normandie este obtinut exclusiv din lapte de vaca neapsteurizat, insa majoritatea sortimentelor prezente in marile magazine sunt in general obtinute din lapte pasteurizat.  
        Daca este servita ca atare, branza Camembert se recomanda a fi servita la temperatura camerei, alaturi de o felie de paine, iar pentru un plus de savoare se pot adauga nuci si fructe proaspete (mere, pere, afine sau struguri). Alternativ, branza Camembert poate fi consumata coapta sau prajita (pané). Branza Camembert pané poate fi servita ca fel principal si are un gust special daca este servita alaturi de o dulceata de afine si cu o garnitura de orez.
                

vineri, 4 mai 2012

Taste of France: La fougasse

          Unul din cele mai vechi produse de patiserie din Franta, la fougasse (fouace, fouasse) a fost initial o lipie de din faina de grau, coapta pe vatra, sub cenusa. Denumirea vine din latinescul "focus" (vatra, camin, flacara), iar variatiuni ale acestei paini se regasesc si in bucataria altor popoare de origine latina: celebra  focaccia in Italia, hogaza in Spania sau fogaca in Portugalia. La fougasse se gaseste acum in Franta atat in varianta dulce - cu fructe confiate, sofran si apa din flori de portocal, cat si in varianta sarata - cu masline, rosii, ceapa, branza, ansoa sau verdeturi. (sursa: Larousse Gastronomique)
          Daca ar fi sa ne luam dupa celebra carte a lui Francois Rabelais, Viata lui Gargantua si Pantagruel, reteta de fougasse (varianta dulce) este cat se poate de simpla: "faina de cea mai buna calitate, amestecata cu cel mai bun unt si cele mai bune galbenusuri, cel mai bun sofran, cele mai bune mirodenii si apa". Si mai ca-mi vine sa-l cred pe cuvant, nu de alta dar din cele mai bune ingrediente nu poate iesi altceva decat cea mai buna painica! 
          Pentru astazi insa, am ales varianta sarata si o reteta pe care am descoperit-o acum mai bine de un an in The Telegraph. Am pus atunci reteta pe lista cu retete obligatoriu de incercat, dar cum lista aceasta creste cu o viteza mult mai mare decat capacitatea mea de "productie", iata ca abia acum i-a venit randul. Si poate ca nici acum nu vedea lumina zilei painica asta, daca nu era vremea ploioasa si friguroasa care ma tine departe de mare, de plaja sau macar de vreo plimbare prin Covent Garden ori Hyde Park.
          Asa cum spuneam, la fougasse (varianta sarata) poate fi umpluta cu o mare varietate de ingrediente, incepand cu rosii uscate, masline, ceapa caramelizata, fileuri de ansoa, anghinare si continuand cu ierburi aromatice: rozmarin, cimbru, busuioc sau chiar coriandru.
           Am sa redau mai jos reteta de baza, fara nici un fel de umplutura si va las pe voi sa va creati propria fougasse, in functie desigur, de preferintele personale.            


Pentru doua bucati sunt necesare urmatoarele

ingrediente:
- 250 grame faina
- 175 grame apa
- 2.5 grame drojdie uscata 
- 5 grame sare

Observatii:
- Am folosit drojdie uscata (fast action dry yeast) - o drodie cu efect rapid, care nu trebuie reactivata in apa cu miere/zahar inainte de folosire. Daca doriti sa folositi drojdie proaspata, folositi cantitate dubla (5 grame).
- Am folosit faina cu un continut ridicat de gluten (12.1%), daca nu aveti cum sa verificati continutul de gluten al fainii, folositi orice faina speciala pentru paine.
- Cuptorul trebuie incins in prealabil la temperatura maxima (in cazul meu - 240 grade Celsius).
- Pentru ca painea sa creasca frumos, introduceti in partea de jos a cuptorului o tava cu apa si lasati-o in cuptorul incins astfel incat sa creati abur in interiorul cuptorului.
- Investiti intr-o placa de granit - painea se coace mai bine daca este asezata direct pe placa incinsa. Alternativ, folositi o tava obisnuita pentru cuptor.

Metoda de preparare:
1. Se cerne faina intr-un castron. Se adauga drojdia (in cazul in care folositi drojdie proaspata este recomandat sa o faramitati inainte) si se amesteca cu faina. Se adauga apoi sarea si apa si se amesteca cu mana sau cu ajutorul unei spatule pana cand aluatul incepe sa se formeze.
2. Se transfera aluatul pe suprafata de lucru si se framanta pentru aproximativ 10-15 minute, intinzand aluatul cu podul palmei si impachetandu-l, pana cand se dezlipeste frumos de pe mana si de pe suprafata de lucru.
3. Daca doriti sa adaugati o umplutura, acum este momentul sa o faceti, avand grija ca rosiile, maslinele, ceapa, fileurile de peste sa fie bine scurse de apa sau de ulei si taiate in bucatele daca este cazul.
4. Se transfera aluatul pe o suprafata infainata si se modeleaza sub forma unei sfere.
5. Se pune aluatul intr-un castron, se acopera cu un prosop de bumbac si se lasa la dospit timp de cel putin o ora.
6. Cand aluatul este dospit, se transfera pe o suprafata bine infainata, se pudreaza bine cu faina partea de deasupra si se acopera cu un prosop, lasand aluatul sa se odihneasca pentru inca 5 minute.
7. Dupa 5 minute taiati aluatul pe diagonala, in doua bucati egale. Transferati fiecare bucata de aluat pe  cate o bucata de hartie de copt infainata in prealabil. Cu ajutorul unui cutit bine ascutit, faceti o taietura pe lungimea fiecarei bucati de aluat, iar in continuare, cate trei taieturi pe lateral, in stanga si in dreapta, avand grija sa nu depasiti marginile. Deschideti usor taieturile cu ajutorul degetelor si inlaturati excesul de faina.
8. Transferati painicile in cuptor, pe placa de granit incinsa (sau intr-o tava obisnuita) si lasati-le la copt pentru 10-15 minute, pana cand devin rumene.
9. Pentru o coaja mai crocanta, coaceti ultimele 3 minute cu usa de la cuptor usor deschisa.

          Coaja subtire, crocanta si miezul pufos, multitudinea de ingrediente cu care poate fi umpluta, dar si metoda simpla si rapida de preparare fac din fougasse o paine extrem de indragita, foarte potrivita pe post de gustare, dar si ca aperitiv (varianta simpla), alaturi de un ulei de masline extravirgin de foarte buna calitate.

Va doresc pofta buna!






joi, 5 aprilie 2012

Taste of France: supa de ceapa [*lacto-vegetarian]

        Ca o adevarata frantuzoaica invaluita in mister, aceasta reteta s-a lasat asteptata. Si cred ca in final a meritat toata aceasta asteptare, pentru ca este cu adevarat o reteta speciala: aromele fine, imbinate cu grija fac din aceasta supa o delicatesa care iti bucura simturile si te indeamna sa petreci o vacanta a gusturilor pe meleaguri frantuzesti.
        Aceasta reteta vine sa demonstreze inca o data (daca cumva mai era nevoie) ca din ingrediente simple, alese si imbinate cu multa atentie putem crea mancaruri aromate si extrem de gustoase. Este o reteta perfecta pentru cei care adopta o dieta vegetariana (ovo-lacto, daca pastram branza Gruyere), o reteta pe care v-o recomand din tot sufletul si pe care sunt sigura ca o veti indragi!


duminică, 11 martie 2012

French croissants - o reteta complexa si cateva secrete pentru obtinerea unui croissant autentic


        Intr-o zi am primit flori: flori proaspete, rosii si vesele! Era o zi atat de calda, atat de frumoasa si parea ca soarele tocmai s-a intors de undeva de departe, dintr-o calatorie lunga, hotarat sa ramana aici pentru o buna bucata de vreme, plin de energie si cu chef de joaca. Am stiut atunci ca a venit primavara! O primavara asa cum mi-am dorit, cu zambete largi si aroma de cafea. 
       Va invit asadar la primavara: sa va fie primavara frumoasa, colorata si jucausa! Iar pentru a sarbatori cum se cuvine, am pregatit astazi french croissants.
        Intotdeauna cand ma gandesc la french croissants ma gandesc la un mic dejun luat pe o terasa la mare, cu soarele abia rasarit si dornic sa-mi mangaie pielea, cu nisipul jucandu-mi-se in talpi si cu valuri spumoase mirosind a sare si scoici.
       Cu marea in gand si cu soarele la fereastra am servit astazi croissanti proaspeti la micul dejun. Am ales sa-i complimentez cu un latte macchiato si gem de caise, insa sunt la fel de buni cu nutella ori doar cu unt si alaturi de un pahar mare de suc proaspat de portocale.


joi, 29 decembrie 2011

Taste of France: Omleta cu brie si chives [*lacto-ovo-vegetarian]

        For English click HERE.
   
        V-am mai povestit eu oare cat de mult imi place micul dejun? Micul dejun servit tarziu - ca sa fiu mai corecta :). Ah, dar cred ca stiati deja asta din postul cu acele minunate oua in cuib de rosii. Asadar... ma declar oficial "breakfast fan", ca sa stiti de acum inainte, sa ziceti ca nu v-am spus :).
        Asadar, daca tot sunt in vacanta si am parte de dimineti lungi si tarzii, astazi m-am hotarat sa ma rasfat cu aceasta minunata omleta pufoasa, cremoasa si delicioasa. Mi-a placut atat de mult, incat as fi fost in stare sa mai imi fac una si la pranz, dar m-am linistit repede cand mi-am amintit ca si maine va fi o dimineata la fel de tarzie si la fel de frumoasa, asa ca am hotarat sa astept :)





marți, 18 octombrie 2011

French toast cu sirop de artar ...sau pita fripta-n ou "with a twist" [*lacto-ovo-vegetarian]

        De cele mai multe ori retetele simple sunt cu adevarat minunate, iar aceasta paine prajita in ou cu siguranta este una dintre ele. 
       Cred ca fiecare dintre noi a mancat cel putin o data paine cu ou, sau friganele, sau french toast sau pita fripta-n ou - cum ii spune prin partile banatului si mai cred ca fiecare dintre noi are reteta sa de suflet. Pentru mine, pita fripta-n ou a fost intotdeauna sarata, ba chiar de multe ori am pus  vegeta sau delikat in oul batut, si intotdeauna o prajeam in ulei. O serveam alaturi de o cana de ceai fierbinte si era perfecta pentru serile reci de iarna. 
        Astazi insa am hotarat sa incerc varianta dulce, pentru micul dejun si va pot spune un singur lucru: abia astept sa se faca iar dimineata!