Se afișează postările cu eticheta vegan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vegan. Afișați toate postările

luni, 8 iulie 2013

Retete de vara: supa picanta de rosii cu lamaie, cimbru si chili [*vegan]

In completarea colectiei cu retete de vara, astazi va propun o reteta racoritoare si foarte aromata: supa picanta de rosii coapte, condimentata cu zeama de lamaie, coaja de lime, cimbru si chili rosu poate fi servita atat calda cat si rece, acompaniata de cateva felii crocante de paine cu maia.



supa picanta de rosii cu lime, cimbru si chili

        Prin excelenta vara este sezonul rosiilor. Daca toata iarna si primavara am suferit si am evitat pe cat posibil sa cumpar rosii din supermarket, iata ca a venit in sfarsit momentul in care tarabele din piete sunt pline cu rosii de toate felurile si de toate formele! 
        Sunt o mare iubitoare de rosii, insa ceea ce imi place si mai mult este sa le asociez cu ierburi si condimente care la prima vedere pot parea neobisnuite. Asta nu inseamna ca nu ador clasica asociere de rosii cu busuioc, din contra: as putea manca bruschetta cu rosii si busuioc in fiecare zi, fara sa ma plictisesc vreodata, iar pe pizza Margherita nici nu concep altceva in afara de mozzarella, rosii si busuioc. Insa cand vine vorba de supe si alte mancaruri imi place sa experimentez. Anul trecut am incercat un gazpacho usor atipic in care am adaugat frunze proaspete de tarhon si rezultatul a fost fabulos, iar in acest an am revenit la marea mea dragoste: cimbrul. 
        Am pornit de la ideea clasicei supe de rosii, careia am vrut sa-i dau putina personalitate, astfel ca am copt rosiile in loc sa le fierb, am adaugat un chili rosu si cateva crengute de cimbru proaspat, am condimentat totul cu zeama de lamaie iar pe final am adaugat coaja de lime si piper negru proaspat macinat. Am obtinut astfel o supa usor picanta insa extrem de aromata si foarte racoritoare!
        Va invit sa explorati in continuare reteta mea de supa picanta de rosii, insa mai mult decat atat va invit sa experimentati si sa va creati propria supa de rosii pentru ca posibilitatile sunt practic nelimitate! :)   

********

duminică, 2 iunie 2013

Taste of India: Curry cu conopida, broccoli si morcovi [*vegan] - si bonus: amintiri din Old Delhi

        Mi se intampla din ce in ce mai des sa gatesc curry-uri. Fie ele inspirate din bucataria indiana, ori din cea thailandeza pe care tocmai am descoperit-o, curry-urile imi dau intotdeauna o senzatie de magie. Este magia aceea a imbinarii condimentelor - pentru ca orice curry pleaca de la un amestec de condimente. Un curry reusit este - in opinia mea - un amestec de stiinta, chimie si fler. Condimentele nu se folosesc asa, la voia intamplarii, e o intreaga stiinta aceasta a ordinii in care se imbina condimentele, iar pana nu incepi sa le folosesti, pana nu experimentezi cu ele, nu ai cum sa ajungi sa le cunosti. Departe de mine gandul ca as fi vreun expert, dimpotriva - invat cate ceva nou cu fiecare curry pe care il fac, insa am descoperit ca ma pasioneaza din ce in ce mai mult condimentele si felul in care ele se imbina in a crea ceea ce cu totii denumim generic "un curry". 
        Astazi mi-am scos din nou din dulap cutiuta cu condimente din India iar in momentul in care am deschis-o si am simtit mirosul mirodeniilor, gandurile au inceput sa-mi zboare pe meleagurile atat de indepartate ale mamei India. M-am reintors astazi cu gandul la strazile din Old Delhi si la a sa Spice Market in care as fi putut ramane linistita macar vreo saptamana, daca nu chiar doua. E relativ liniste pana pe la orele 10-11 ale diminetii in Old Delhi, insa spre amiaza incepe spectacolul: zgomot de claxoane intr-un trafic care ar face sa paleasca orice blocaj de circulatie la o ora de varf din orice capitala Europeana; vanzatori agitati care incearca sa te ademeneasca cu esarfe, ceasuri, cratite, fructe, tigari ori mirodenii, vanzatori de lucruri vechi sau noi, cumparatori grabiti (sau nu) de vise ori de chilipiruri mai mult sau mai putin utile; un soare dogoritor si cerul pe care il intrezaresti senin prin stratul dens de poluare; gust de cafea proasta si o jumatate de tigara cu aroma de scortisoara fumata pe o bordura; miros de piper, chili, cuisoare, ceai negru si mirodenii stiute ori nestiute care te imbata pe loc cu mireasma lor si te imbolnavesc de stranut, insa te tintuiesc acolo, cu privirea si toate simturile indreptate asupra lor. Imi venea atunci sa le miros pe toate, sa gust din fiecare si sa imi iau cate putin din toate, iar lista care mi-o facusem cu constiinciozitate de acasa brusc nu mai avea nici un sens si nici o logica. M-am lasat asadar purtata in minunata lume a condimentelor: o lume pe care pana atunci nici macar nu mi-o puteam imagina, o lume plina de magie si de mister in care m-as reintoarce oricand cu sufletul deschis. Si cu o valiza goala.
       
*****

        Reteta de astazi este un curry simplu, cu conopida, broccoli si morcovi. Am plecat de la reteta mea de baza de curry cu ardei si am adaptat-o pentru selectia de legume pe care am avut-o la dispozitie. Alegerea legumelor nu a fost una premeditata - erau singurele legume pe care le aveam prin frigider, ramase de la o ciorbita pe care am facut-o acum cateva zile - insa s-a dovedit a fi o combinatie fericita. In ceea ce priveste mirodeniile insa, am ales sa dublez cantitatea de piper negru in amestecul de garam masala, pentru a-i da o nota putin mai iute, am folosit o pudra de chili clasificata ca fiind "hot" si am pastrat mixul de dhana jeera pentru nota proaspata pe care a dat-o intregului preparat. 


Ingrediente (pentru patru portii):

- 250 grame legume (morcovi taiati bastonase, buchetele de conopida si de broccoli)
- doua rosii mari
- doua linguri de ulei de arahide
- o lingurita de sare
- 1 lingurita chilli powder
- 1/2 lingurita turmeric pudra
- 2 linguri dhana jeera
- 1 lingurita garam masala
- 200 ml lapte de cocos
- zeama de la o jumatate de lamaie verde
- frunze proaspete de coriandru

Metoda de preparare:
1. Legumele se spala si se taie in buchetele (conopida si broccoli), respectiv in bastonase nu foarte subtiri. Rosiile se spala si se taie in cubulete.
2. Se pune uleiul la incins intr-o cratita cu fund dublu. Cand uleiul este fierbinte se adauga semintele de cumin si se lasa la prajit timp de cateva secunde, pana cand acestea incep sa sfaraie si sa elibereze aroma. (Atentie: semintele de cumin se pot arde foarte repede daca nu sunt supravegheate, iar in acest caz preparatul va avea un gust amar, neplacut. Daca cumva ati ars semintele de cumin, va recomand sa schimbati uleiul si sa incepeti din nou.)
3. Se adauga morcovul si se lasa sa se caleasca timp de 3 minute. In continuare se adauga buchetelele de conopida si broccoli si se lasa pe foc inca 2-3 minute (adaugati o jumatate de cana de apa daca este necesar).
4. In continuare, se aduaga rosiile si se lasa la fiert, in cratita acoperita cu un capac, timp de 5 minute. 
5. Se adauga pe rand, condimentele: sarea, pudra de chilli, turmericul, dhana jeera si garam masala (intotdeauna garam masala se adauga la final). Se amesteca si se lasa in continuare la fiert timp de inca doua minute.
6. Se adauga laptele de cocos, se omogenizeaza si se lasa la fiert timp de inca 5 minute.
7. In final se adauga zeama de lamaie si frunzele tocate de coriandru.

Serviti alaturi de orez basmati si doua-trei chapati proaspete.
Ingrediente pentru Garam Masala: piper lung, piper negru, pier dulce, coaja de scortisoara, cuisoare, floare de nusoara

Seminte de cumin, seminte de coriandru, praf de chili, turmeric pudra

Garam Masala si Dhana Jeera

Broccoli, cauliflower and carrot curry

Va doresc pofta buna si un weekend plin de aroma si culoare!

vineri, 17 mai 2013

Taste of Thailand: Red thai curry cu mini legume de primavara si orez basmati salbatic [*vegan]

        De fiecare data cand gatesc cate un curry am parte de cate o experienta uimitoare! Intotdeauna descopar cate un condiment nou, cate o aroma deosebita si de fiecare data raman uimita de propria mea reactie la gustul iute: imi place la nebunie! Asta dupa ce ani de zile nu am mancat nimic iute, speriata fiind de o reactie alergica pe care am avut-o in trecut la un ketchup exagerat de iute. Abia dupa ce am inceput sa experimentez mancaruri asiatice am realizat ca de fapt reactia mea de atunci a fost probabil la chimicalele din ketchup si nicidecum la gustul iute al acestuia. In orice caz, a fost buna si acea experienta la ceva, pentru ca de atunci (si sunt mai mult de 10 ani) nu am mai cumparat si nu am mai mancat absolut nici un fel de ketchup. Si trust me, nici pana in zi de azi nu i-am simtit vreodata lipsa!
         Dar sa revin la tema de astazi: red thai curry. Dupa ce anul trecut m-am indragostit de curry-ul de inspiratie indiana, iata ca anul acesta a venit momentul sa descopar curry-ul thailandez. Oh, si ce descoperire uimitoare! Arome intense de lemongrass si kaffir lime, chili rosu si galangal (un rizom asemanator ghimbirului, insa cu un gust mult mai intens) fac din acest curry thailandez un adevarat festin pentru papilele gustative. Inca salivez in timp ce scriu acest articol, cu gandul la minunatele arome care mi-au inacntat simturile atunci cand am gustat pentru prima data acest curry!
          Am ales sa incep experienta mea in bucataria thailandeza cu un curry rosu (you know me: I love red), insa cu siguranta nu am sa ma opresc aici, pentru ca tocmai mi-am facut aprovizionarea cu cate un borcanel din fiecare pasta de curry thailandez: rosie, verde si galbena si am de gand sa le testez pe toate in viitorul foarte apropiat.
        Pentru inceput insa, I give you red: red thai curry, cu mini legume si orez basmati salbatic.
        
red thai curry cu baby veggies si wild basmati rice

joi, 4 aprilie 2013

Retete de primavara: salata de naut cu asparagus, ceapa verde si ardei la grill [*vegan]


...si o invitatie la poveste :)


        Imi plac foarte mult povestile - fie ele despre mancaruri, retete, calatorii sau carti minunate - si am asa un feeling (dupa toate comentariile frumoase pe care le primesc de la voi) ca si voua va plac aceste povesti in aceeasi masura. De aceea, atunci cand Daiana a hotarat sa deschida o noua sectiune pe blogul ei Simplu si Bun, am raspuns fara sa stau prea mult pe ganduri. Pe Daiana (jumatatea simpla si buna din spatele blogului cu acelasi nume) sper ca o cunoasteti deja: ea este autoarea unor torturi exceptionale, atat din punctul de vedere al ingredientelor folosite (trust me, am avut ocazia sa gust un tortulet si am fost impresionata de textura densa si bogata a blatului si de gustul fabulos: dulce si fin al tortului) cat si din punctul de vedere al decoratiunilor - unice prin simplitate si creativitate. De asemenea, Daiana si Cosmin organizeaza impreuna cu Codruta @ www.codrudepaine.ro o serie de ateliere de paine artizanala (cu maia). Am avut bucuria si onoarea sa particip la atelierul organizat in luna Martie si pot sa va spun ca pe langa faptul ca am cunoscut niste oameni minunati, am invatat o multime de lucruri noi, mi-am imbunatatit tehnica de shaping si scoring si chiar am prins curaj in a lucra mai mult cu faina integrala. 
        Astea fiind spuse, haideti sa descoperim impreuna povestea despre care discutam in deschidere! Daiana a propus o tema pe cat de interesanta, pe atat de fascinanta si plina de mister: este vorba de povestea ingredientelor.
Regulile sunt simple: 
1. In fiecare luna, se aleg doua bloguri-gazda, care propun doua ingrediente. Cele doua bloguri preiau initiativa in prima zi a lunii si lanseaza o invitatie deschisa tuturor celor interesati (bloggeri de food, pasionati in ale bucatariei, bucatari cu diploma, sau chefi de ocazie). 
2. Cei care accepta invitatia sunt rugati sa publice pe bloguri sau pe site-urile proprii cat mai multe informatii despre ingredientele respective. Informatiile pot fi gasite in carti de specialitate, pe internet, prin cercetari proprii, discutii cu specialisti ori din orice alte surse care pot fi considerate valabile.
3. Postarea va contine un link catre initiatorul povestii (www.simplusibun.ro), un link catre blogul-gazda, povestea ingredientului ales si eventual o reteta proprie care sa puna in valoare ingredientul respectiv.
4. Blogurile gazda vor centraliza toate postarile cu referire la ingredientul ales si le vor publica la sfarsitul lunii intr-o mini biblioteca on-line cu toate informatiile culese despre ingredientul respectiv.

        Acestea fiind spuse, deschidem "Povestea ingredientelor" cu doua ingrediente care sper sa va starneasca interesul si sa va inspire sa le cunoasteti in detaliu:
- faina - gazduita in aceasta luna de Daiana pe blogul ei www.simplusibun.ro
- sarea - gazduita in aceasta luna de mine pe Menta si Rozmarin :)

        Va invit asadar sa imi trimiteti articolele voastre despre sare pe mail, la metasirozmarin@gmail.com pana cel tarziu 28 aprilie 2013.
        De asemenea, va invit sa va alaturati grupului "povestea ingredientelor" organizat pe Facebook, pentru a fi la curent cu regulile si noutatile cu privire la aceasta minunata initiativa. 

*****

        Desi vremea de afara ne invita mai degraba la sanius decat la plimbari lungi prin parcuri, eu va propun totusi o reteta cu iz de primavara: asa, ca sa ne inveseleasca pranzul, sau cina, si sa ne duca cu gandul la zilele calde si insorite care ar trebui sa ne bucure sufletele in luna aprilie. 
        Este vorba de o salata calda, cu naut si legume de primavara la grill, asezonata cu o vinegreta simpla, din ulei de masline extravirgin si zeama proaspata de lamaie - suficienta pentru a-i da o nota lejera, primavaratica.

Salata de naut cu asparagus, ceapa verde, broccoli si ardei


sâmbătă, 9 februarie 2013

Retete arabesti: Mejadra cu linte galbena si orez basmati [*vegan]

        E inca iarna aici, cu nopti geroase si zile in care soarele - daca chiar apare - te indeamna mai degraba sa ramai acasa, cu un ceai fierbinte si o carte buna si sa il privesti cuminte din spatele ferestrei. Asa m-am si trezit de altfel azi-dimineata: cu gandul la un ceai bun si la o carte... aromata. Cu ceaiul am rezolvat repede: un plic de Lady Grey este mai mult decat potrivit pentru aceasta perioada a anului: un gust fin, elegant de ceai negru, cu usoare arome de citrice care te duc cu gandul pe de o parte la sarbatorile de iarna care atat de repede au trecut, iar pe de alta parte, la livezi de portocali infloriti, cer senin si vacante exotice. 
        In aceasta nota usor spicy, cartea a venit oarecum de la sine: Jerusalem - by Yotam Ottolenghi si Sami Tamimi. "Jerusalem" este insa mai mult decat o simpla carte cu retete: este povestea unei calatorii in lumea minunata a aromelor si condimentelor, este o incursiune intr-o lume in care mirodeniile au puterea de a scoate din anonimat chiar si cele mai banale fructe sau legume. Pana acum v-am prezentat deja doua retete dulci inspirate din cartile lui Ottolenghi: muffins cu crumble, afine si mar verde si muffins cu prune si marzipan, iar astazi a venit randul unei retete sarate: mejadra cu linte galbena si orez basmati. 
        Mejadra (Mujaddara) este o reteta traditionala arabeasca, cu linte, orez si ceapa prajita. In mod traditional, se foloseste linte verde sau maro, insa eu am ales o varianta mai light de linte galbena, iar fata de reteta originala a lui Ottolenghi, am adaugat pe final zeama de lime si frunze proaspete de coriandru. Am obtinut astfel un preparat perfect aromat, potrivit pentru a fi servit atat cald cat si rece, ideal pentru un pranz in familie.

reteta cu linte galbena si orez basmati

>>>> urmeaza reteta

duminică, 30 decembrie 2012

Ganduri pe final de 2012 si o reteta de sarbatoare: supa-crema de conopida cu chipsuri din pastarnac [*vegan]

        Mi-am dorit ca prin aceasta postare, pe langa o reteta cu iz de sarbatoare, sa impartasesc cu voi si cateva ganduri ...asa, ca de final de an. In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca mi-ati fost aproape, pentru ca m-ati incurajat de fiecare data, iar prin comentariile si prin aprecierile voastre mi-ati dat curaj sa cresc, sa dau gust si culoare acestui blog care acum a devenit pentru mine ca si o a doua casa: o casa larga si primitoare, cu portile mereu deschise catre voi! Sunt fericita pentru ca prin intermediul acestui blog am  legat o multime de prietenii - fie ele chiar si doar virtuale si am cunoscut astfel o multime de oameni frumosi si pasionati, oameni care m-au inspirat si care ma inspira in continuare. 
        Va doresc tuturor sa aveti un An Nou cu bucurie si iubire, un an in care sa va deschideti inima si sufletul, un 2013 in care ne bucuram impreuna de fericirea care de cele mai multe ori se afla in interiorul nostru, in lucrurile si in gesturile simple care ne inconjoara si pe care poate de prea multe ori le trecem cu vederea!

        Iar pentru ca tot a venit vorba de lucruri simple, reteta de astazi vine sa demonstreze, zic eu, faptul ca din doar trei ingrediente simple si la indemana oricui putem crea un preparat care face fata cu succes unei mese festive. Supa-crema de conopida este usor de preparat si are o consistenta fina, catifelata, iar chipsurile  din pastarnac crocante si parfumate ii dau o nota de sarbatoare. In plus, daca iubiti usturoiul prajit pe grill, puteti adauga cateva jumatati de catei de usturoi in bolurile cu supa: aroma usturoiului usor afumat se potriveste de minune cu gustul fin si delicat al conopidei. 
        Am creat aceasta reteta acum cateva luni, cand Ina Todoran mi-a facut o deosebita surpriza invitandu-ma sa colaborez la minunata ei revista intitulata "Pasi spre Eden". Este o revista de lifestyle sanatos, scrisa din suflet de catre o persoana frumoasa si sensibila - va recomand cu mare drag sa o cititi: veti gasi acolo ganduri frumoase, sfaturi utile si desigur, cateva retete vegane absolut delicioase. :)


joi, 27 decembrie 2012

Retete de sarbatoare: salata cu avocado, grapefruit rosu si chili [*vegan]

        Daca ar fi dupa mine, as manca o astfel de salata in fiecare zi! Pentru ca e lejera, e doar putin spicy, e plina de vitamine si desigur, ca orice salata care se respecta, este foarte usor de preparat. 
      Deja de o buna bucata de vreme avocado este nelipsit de pe lista mea de cumparaturi, iar daca asocierea acestuia cu rosii, ardei gras si ulei de masline a devenit deja clasica, pentru perioada sarbatorilor de iarna am ales o asociere putin mai speciala: avocado cu grapefruit rosu, chili si rucola. Rationamentul a fost simplu: am inlocuit rosia cu segmente de grapefruit rosu suculent si foarte parfumat, pe care l-am completat in aceeasi nota usor amaruie cu cateva frunze de rucola, iar ardeiul gras l-am inlocuit cu o jumatate de chili rosu. Pentru ca gustul sa fie complet, am condimentat aceasta salata cu doar cateva picaturi de ulei de masline extravirgin, sare roz de Himalaya si piper negru proaspat macinat.
        Am sa va redau mai jos lista de ingrediente, insa recomandarea mea este sa o luati doar ca sursa de inspiratie, ca punct de plecare, iar daca va doriti o salata cu adevarat speciala pentru masa de Anul Nou, puteti adauga si alte ingrediente, cum ar fi frunze proaspete de andive, cateva fasii de parmezan, nuci sau seminte de pin.


Ingrediente (pentru doua persoane):

- 2 fructe de avocado
- un grapefruit rosu
- cateva frunze de rucola
- o jumatate de chili rosu
- cateva picaturi de ulei de masline extravirgin
- sare roz de Himalaya
- piper negru proaspat macinat


Metoda de preparare:
1. Fructele de avocado se curata de coaja si se taie in felii cu grosimea de o jumatate de centimetru.
2. Grapefruit-ul se curata de coaja si se taie in segmente, eliminand pielita alba care are un gust amar.
3. Ardeiul iute se curata de seminte si se toaca marunt.
4. Se aseaza feliile de avocado si grapefruit pe o farfurie, se adauga frunzele de rucola, se condimenteaza cu ardeiul iute, sare si piper, iar la sfarsit se adauga cateva picaturi de ulei de masline.
5. Se serveste rece, ca aperitiv sau in continuarea unui fel principal.


Va doresc pofta buna si multa inspiratie in alegerea meniului pentru masa de Anul Nou!

Enjoy!

vineri, 9 noiembrie 2012

Desert de toamna-iarna: ananas caramelizat cu fulgi de migdale si sos de merisoare [vegan]

        Calendarul spune ca e inca toamna, insa frigul de afara, zilele tot mai scurte si soarele cu dinti ma duce deja cu gandul la iarna. Chiar si aerul de dimineata incepe sa devina tot mai taios si aiba un miros rece, de iarna! Pomii devin din ce in ce mai golasi, iar vantul imi aduce in fiecare noapte o gramada de frunze uscate pe aleea din fata casei, de parca ar sti cat de mult imi place toamna si ar vrea sa mi-o tina cat mai aproape de casa. 
        Captiva asadar intre doua anotimpuri, nu am putut sa ma hotarasc daca reteta de astazi este o reteta de toamna sau una de iarna, pentru ca toate culorile din farfurie m-au dus cu gandul la un tablou de sfarsit de octombrie, insa ingredientele si modul de preparare sunt mai degraba specifice unui desert de final de an.      
      Prin urmare, deschid cu aceasta ocazie o noua colectie de retete: colectia retetelor de toamna-iarna. Chiar asa, la fel ca marile case de moda! :)


        Mai facusem de cateva ori pana acum ananas caramelizat si mi-a placut foarte mult. Cu atat mai mult cu cat reteta este extrem de simpla si nu necesita neaparat cantitati foarte exacte. De data aceasta insa am dorit sa dau o nota festiva acestui desert, astfel ca m-am hotarat sa ma joc putin cu aromele si cu texturile: am condimentat ananasul cu zeama de lamaie pentru a-i accentua gustul acrisor si am adaugat in completare un sos dulce din merisoare uscate pentru a taia oarecum din aciditate; fulgii de migdale i-am prajit pentru doar cateva secunde in tigaia incinsa si i-am adaugat chiar inainte de servire pentru a da o textura crocanta intregului preparat. Rezultatul a fost exceptional: un desert simplu, plin de arome si culoare, ideal pentru a incheia o cina festiva! O reteta de colectie, as putea spune: ananas caramelizat cu fulgi de migdale si sos de merisoare. 
  

Ingrediente (pentru 4 portii):

pentru ananasul caramelizat:
- un ananas proaspat, bine copt
- doua linguri de zahar brun
- o lingurita de scortisoara
- zeama de la o lamaie

pentru sosul de merisoare:
- 100 grame merisoare uscate
- doua lingurite de sirop auriu 
- o lingura de zahar brun
- 200 ml apa

pentru decor:
- 50 grame fulgi de migdale


Metoda de preparare:
1. Se preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius.
2. Se curata ananasul: se indeparteaza frunzele apoi se taie coaja ananasului cu ajutorul unui cutit bine ascutit.
3. Asezam anansul intr-un vas termorezistent, il stropim cu zeama de lamaie si il acoperim cu zahar brun si scortisoara. Rulam ananasul intreg prin amestecul de zahar si scortisoara astfel incat acesta sa fie acoperit uniform. Adaugam 100 ml apa si introducem vasul in cuptor.
4. Lasam ananasul sa se coaca timp de 30-40 de minute. Din 10 in 10 minute intoarcem ananasul de pe o parte pe alta si turnam deasupra cate doua-trei linguri din sosul format in vas. Daca sosul incepe sa sa ingroase prea repede mai adaugam si restul de apa. 
5. Intre timp, preparam sosul de merisoare: intr-o craticioara punem merisoarele, adaugam zaharul, siropul auriu si apa si lasam sa fiarba la foc moderat, amestecand din cand in cand, pana cand obtinem un sos dens, avand o consistenta asemanatoare cu cea a unei dulceti.
6. Cand ananasul este copt (verificam cu ajutorul unei furculite, care trebuie sa intre usor in pulpa ananasului), oprim cuptorul si lasam vasul in cuptor, cu usa deschisa. 
7. Prajim fulgii de migdale intr-o tigaie antiaderenta bine incinsa (fara ulei) timp de 30 de secunde, maxim un minut, pana cand incep sa isi schimbe usor culoarea. 


Pentru servire, taiem ananasul in rondele, apoi taiem rondelele in jumatate si indepartam partea din mijloc. Asezam pe o farfurie cateva rondele de ananas, adaugam doua - trei lingurite din sosul ramas in vasul termorezistent, punem deasupra doua lingurite de sos de merisoare iar in final presaram cativa fulgi de migdale. 


Va doresc pofta buna si un weekend excelent!





marți, 16 octombrie 2012

Retete cu maia: paine cu salvie si mix de seminte [vegetarian]

A trecut aproape un an de cand, cu entuziasm si emotie am inceput prima mea maia. Citisem pana atunci o gramada de povesti, de mituri, o sumedenie de retete, secrete si trucuri, experiente reusite sau esecuri devastatoare, toate astea menite desigur sa imi sporeasca si mai tare nesiguranta si senzatia aceea de mister care se pare ca invaluia o astfel de tentativa indrazneata. O mare, rectific: foarte mare parte din latura tehnica a intregii proceduri mi s-a clarificat odata ce am descoperit blogul Codrutei, un blog despre care probabil ca stiti deja ca m-am indragostit definitiv, un blog care ma fascineaza si ma inspira in continuare; o fata cu maini de aur, pe care sper din tot sufletul ca voi avea ocazia sa o cunosc si sa ii multumesc personal pentru ca a reusit sa imi transmita si mie o farama din minunata ei pasiune! Cu latura tehnica lamurita asadar, am inceput atunci propria mea aventura a painii cu maia, o aventura care ma fascineaza in continuare si care inca si acum pastreaza o nota de magie si mister!

vineri, 28 septembrie 2012

Hummus cu lamai murate si coriandru [vegan] ***plus o reteta bonus: chapati cu iaurt [lacto-vegetarian]

        Stiu ca asteptati cu nerabdare reteta de hummus, iar pentru ca v-am facut sa asteptati atata vreme, m-am gandit sa va fac o surpriza si sa va ofer astazi doua retete: reteta de hummus pe care v-o datoram si in plus o reteta simpla de chapati, in speranta ca ma veti ierta pentru ca v-am tinut cu sufletul la gura aproape o saptamana intreaga. :)  
        Cu aceasta ocazie imi propun sa ies putin din zona de confort a bucatariei Europene si sa ma indrept incet-incet si catre bucataria altor continente, cu atat mai mult cu cat Londra imi ofera avantajul de a avea acces la o multitudine de ingrediente si de condimente de peste mari si tari. 
          Retetele de astazi in cateva cuvinte ar suna cam asa:
- hummus cu lamai murate si coriandru - fiindca imi plac foarte mult lamaile murate (nu va mai spun cat sunt de simplu de facut, pentru ca sunt convinsa ca ati citit reteta aici), am ales sa imbogatesc clasica reteta de hummus cu coaja de lamaie murata, iar ca sa pastrez in continuare aceeasi nota am adaugat frunze proaspete de coriandru. Uleiul de masline i-a dat o consistenta bogata, cremoasa, cu precizarea ca am folosit ulei de masline virgin, si nu extravirgin, pentru a nu aglomera aromele. Ca si condiment am folosit sare roz de Himalaya si piper negru proaspat macinat, iar pe final am mai adaugat coaja rasa si cateva picaturi de zeama de lamaie proaspata. Rezultatul a fost un hummus cremos, extrem de aromat, fresh si parfumat, care poate fi servit ca aperitiv alaturi de legume proaspete, paine de casa sau lipie.
- chapati - este o lipie obtinuta din aluat nedospit (in general din faina integrala de grau), foarte populara in India si Pakistan. In reteta de baza se utilizeaza ca lichid apa, insa am gasit diverse variatiuni cu iaurt si chiar si cu putin ulei in compozitie. Eu am ales varianta cu iaurt pentru ca mi se pare mie ca lipiile sunt mai pufoase in felul acesta (am folosit atat iaurt clasic cat si iaurt grecesc si nu am observat sa fie vreo diferenta intre ele, astfel ca va recomand sa folositi iaurtul care va este mai la indemana).

marți, 4 septembrie 2012

Retete de toamna: passata di pomodoro, bulion picant si suc de rosii [conserve pentru iarna]

        Totul a pornit de la o dorinta mai veche de-a mea, si anume aceea de a face passata di pomodoro in casa. Pentru ca m-am saturat sa citesc de 10 ori etichetele conservelor de rosii din comert, de teama sa nu mananc mai multi aditivi, coloranti si E-uri decat pulpa de rosii. Pentru ca imi place din cand in cand sa imi fac o pizza margherita si vreau sa ma bucur din plin de toate aromele sale. Si pentru ca nimic nu se compara cu un pahar cu suc de rosii, condimentat doar cu putin piper negru proaspat macinat si desigur, cu cateva cuburi de gheata :). Stiu, la prima vedere nu pare a fi vreo legatura foarte stransa intre passata di pomodoro si sucul de rosii, in afara desigur, de ingredientul principal: rosiile, insa veti vedea in continuare ca cele doua se completeaza de minune!
        

joi, 16 august 2012

Taste of Italia: Ciabatta [varianta cu maia]

        Ciabatta este una dintre cele mai frumoase paini artizanale pe care am avut ocazia sa le gust pana acum: o paine simpla in esenta, din faina alba de grau de foarte buna calitate, cu coaja subtire, crocanta si miez aerat dar ferm. Ciabatta este o paine relativ noua, inventata in 1982 la o moara din Adria, un orasel de langa Venetia, de catre Arnaldo Cavallari - ca alternativa la clasica bagheta importata din Franta, care invadase industria sandwich-urilor din acea vreme. In scurt timp, ciabatta (al carei nume vine chiar de la forma sa asemanatoare unui papuc de casa - in italiana: ciabatta) a devenit foarte populara in toata Europa dar si peste ocean, fiind acum una din cele mai apreciate paini artizanale. 
       Desi tanara, ciabatta este totusi o paine plina de personalitate: un aluat cu o hidratare de peste 80% nu este tocmai usor de manevrat, necesita o atentie sporita si o anumita dexteritate in manevrare, mai ales in situatia in care framantarea se face cu mana si nu cu un mixer, apoi shaping-ul este destul de dificil: trebuie sa dai dovada de multa fermitate ca sa poti "potoli" acest aluat rebel care pare ca vrea sa o ia la fuga in toate directiile in vreme ce tu incerci sa ii dai forma specifica. 
        Reteta am gasit-o pe site-ul lui Florin si am stiut atunci ca nu voi avea liniste pana cand nu am sa produc si eu o ciabatta perfecta! Recunosc acum ca la prima incercare am fost atat de speriata si am avut emotii atat de mari incat ma si mir ca mi-a iesit ceva (bine, nu a fost chiar ciabatta ce mi-a iesit atunci, dar a fost ok pentru prima incercare). La a doua incercare mi-am adunat toate fortele, am citit si recitit reteta lui Florin, am mai facut ceva cercetari suplimentare, am citit indicatiile lui Hamelman si mi-a iesit ceea ce urmeaza sa vedeti in fotografii: o minunatie de ciabatta! Am mai facut-o de doua ori de atunci, iar acum pot sa va spun ca nici macar nu mi se mai pare atat de complicat, e doar o chestiune de practica, asa ca va invit sa va faceti curaj si sa incercati si voi aceasta paine minunata - va asigur ca merita tot efortul!
        

luni, 23 iulie 2012

Chipsuri din sfecla rosie, cu cimbru si sare de mare [vegetarian]

          Ori de cate ori va doriti o gustare sanatoasa, va recomand aceste chipsuri din sfecla rosie: sunt 100% naturale, sunt simplu de facut si sunt pline de vitamine! Sfecla rosie este o sursa importanta de potasiu, magneziu si fier, precum si vitamine (A, B6, B9, C). De asemenea, sfecla rosie este bogata in proteine, antioxidanti si fibre. 
           Pentru ca sunt preocupata de o alimentatie sanatoasa, evit sa cumpar chipsurile clasice din cartofi care se gasesc in supermarket. Mai mult decat atat, evit sa cumpar orice produse conservate, preparate sau semipreparate, conserve, produse congelate etc. Cumpar doar fructe si legume proaspete, apa, faina, ulei si in general produse de baza, cat mai putin sau deloc procesate. 
             Asa am ajuns sa am optiuni destul de limitate pe parcursul calatoriilor pentru ca oferta de mancare a companiilor de zbor low-cost nu este dintre cele mai bogate; insa nu mica mi-a fost mirarea acum cateva luni, cand am descoperit in oferta o selectie de chipsuri din sfecla rosie, pastarnac si telina. Am intors pachetul de chipsuri pe toate partile, incercand sa gasesc stelute, mentiuni cu litere minuscule, liste interminabile de ingrediente, E-uri si alte minunatii, insa in zadar: la ingrediente erau doar aceste legume (in proportii variabile), sare si ulei. Mi-au placut la nebunie acele chipsuri si asa mi-a venit ideea de a le reproduce si acasa.
           

duminică, 10 iunie 2012

Retete cu maia: focaccia cu ceapa caramelizata si cimbru

        Reteta pentru focaccia in varianta cu drojdie (pe am experimentat-o la inceputul anului si despre care v-am povestit cu lux de amanunte aici) si-a castigat deja de multa vreme un loc fruntas printre retetele mele preferate. Insa de cand am descoperit maiaua (thanks a million Codruta pentru inspiratie si explicatii pas cu pas) n-am mai avut liniste: trebuia sa fac focaccia cu maia. Asa ca am inceput sa caut retete, sa experimentez, sa esuez cu brio de vreo cateva ori pentru ca in final sa ajung la un rezultat care in sfarsit m-a multumit pe deplin: o focaccia aerisita, pufoasa in interior si cu o coaja crocanta pe exterior. 
        Reteta aceasta, ca de altfel toate retetele de aluat cu maia pe care le-am experimentat pana acum, necesita un timp de preparare mai indelungat in comparatie cu retetele la care se foloseste drojdie, insa va asigur ca merita tot efortul :)
        

sâmbătă, 26 mai 2012

Taste of Italia: grissini [*vegan]

         For English recipe click HERE

      Saptamana trecuta am inaugurat cartea lui Hamelman - Bread, a baker's book of techniques and recipes. Si pentru ca am vrut sa fiu blanda cu mine, am inceput cu o reteta usoara, cu drojdie. Desigur ca asta e doar asa, de incalzire, pentru ca in secret ma pregatesc sufleteste pentru ciabatta - pe care imi doresc sa o fac de multa vreme - si de care recunosc sincer ca imi e putina teama :)
       Pana atunci insa, dati-mi voie sa va prezint vedetele saptamanii trecute: grissini in doua variante -  simple sau tavalite prin faina de malai. O reteta care ma duce cu gandul la tara mea de suflet, la o terasa in Roma, cu soare si voie buna, la prieteni prieteni dragi si povesti nesfarsite in jurul unei carafe de frizzante. 
        Grisinele sunt foarte populare in Italia, iar daca doriti sa serviti pranzul sau cina la restaurant, aveti mari sanse sa fiti intampinati cu cateva grisine din partea casei - pe post de aperitiv. Mie imi place sa le inmoi putin in ulei de masline extravirgin - uleiul de masline le da o savoare aparte.
       Ideale pentru petreceri, pentru a fi servite pe post de aperitiv, sau chiar si ca gustare pe timpul zilei, aceste grisine crocante si extrem de aromate (datorita procentului ridicat de ulei de masline), va vor cuceri cu siguranta, cu atat mai mult cu cat reteta nu este deloc pretentioasa.

vineri, 18 mai 2012

Retete Masterchef: supa-crema de cartofi cu infuzie de menta [*vegan]

          Cu aceasta reteta imi doresc sa incep o serie de postari in care sa prezint interpretarea mea asupra unor retete prezentate in emisiunile Masterchef atat din Romania cat si din UK. Reteta de supa-crema de cartofi cu infuzie de menta a fost la mare cautare in ultima vreme, astfel ca am hotarat sa incep cu aceasta. Este o reteta extrem de simpla, cu ingrediente putine dar care se imbina frumos intr-o crema catifelata, cu gust fin si racoritor.

vineri, 4 mai 2012

Taste of France: La fougasse

          Unul din cele mai vechi produse de patiserie din Franta, la fougasse (fouace, fouasse) a fost initial o lipie de din faina de grau, coapta pe vatra, sub cenusa. Denumirea vine din latinescul "focus" (vatra, camin, flacara), iar variatiuni ale acestei paini se regasesc si in bucataria altor popoare de origine latina: celebra  focaccia in Italia, hogaza in Spania sau fogaca in Portugalia. La fougasse se gaseste acum in Franta atat in varianta dulce - cu fructe confiate, sofran si apa din flori de portocal, cat si in varianta sarata - cu masline, rosii, ceapa, branza, ansoa sau verdeturi. (sursa: Larousse Gastronomique)
          Daca ar fi sa ne luam dupa celebra carte a lui Francois Rabelais, Viata lui Gargantua si Pantagruel, reteta de fougasse (varianta dulce) este cat se poate de simpla: "faina de cea mai buna calitate, amestecata cu cel mai bun unt si cele mai bune galbenusuri, cel mai bun sofran, cele mai bune mirodenii si apa". Si mai ca-mi vine sa-l cred pe cuvant, nu de alta dar din cele mai bune ingrediente nu poate iesi altceva decat cea mai buna painica! 
          Pentru astazi insa, am ales varianta sarata si o reteta pe care am descoperit-o acum mai bine de un an in The Telegraph. Am pus atunci reteta pe lista cu retete obligatoriu de incercat, dar cum lista aceasta creste cu o viteza mult mai mare decat capacitatea mea de "productie", iata ca abia acum i-a venit randul. Si poate ca nici acum nu vedea lumina zilei painica asta, daca nu era vremea ploioasa si friguroasa care ma tine departe de mare, de plaja sau macar de vreo plimbare prin Covent Garden ori Hyde Park.
          Asa cum spuneam, la fougasse (varianta sarata) poate fi umpluta cu o mare varietate de ingrediente, incepand cu rosii uscate, masline, ceapa caramelizata, fileuri de ansoa, anghinare si continuand cu ierburi aromatice: rozmarin, cimbru, busuioc sau chiar coriandru.
           Am sa redau mai jos reteta de baza, fara nici un fel de umplutura si va las pe voi sa va creati propria fougasse, in functie desigur, de preferintele personale.            


Pentru doua bucati sunt necesare urmatoarele

ingrediente:
- 250 grame faina
- 175 grame apa
- 2.5 grame drojdie uscata 
- 5 grame sare

Observatii:
- Am folosit drojdie uscata (fast action dry yeast) - o drodie cu efect rapid, care nu trebuie reactivata in apa cu miere/zahar inainte de folosire. Daca doriti sa folositi drojdie proaspata, folositi cantitate dubla (5 grame).
- Am folosit faina cu un continut ridicat de gluten (12.1%), daca nu aveti cum sa verificati continutul de gluten al fainii, folositi orice faina speciala pentru paine.
- Cuptorul trebuie incins in prealabil la temperatura maxima (in cazul meu - 240 grade Celsius).
- Pentru ca painea sa creasca frumos, introduceti in partea de jos a cuptorului o tava cu apa si lasati-o in cuptorul incins astfel incat sa creati abur in interiorul cuptorului.
- Investiti intr-o placa de granit - painea se coace mai bine daca este asezata direct pe placa incinsa. Alternativ, folositi o tava obisnuita pentru cuptor.

Metoda de preparare:
1. Se cerne faina intr-un castron. Se adauga drojdia (in cazul in care folositi drojdie proaspata este recomandat sa o faramitati inainte) si se amesteca cu faina. Se adauga apoi sarea si apa si se amesteca cu mana sau cu ajutorul unei spatule pana cand aluatul incepe sa se formeze.
2. Se transfera aluatul pe suprafata de lucru si se framanta pentru aproximativ 10-15 minute, intinzand aluatul cu podul palmei si impachetandu-l, pana cand se dezlipeste frumos de pe mana si de pe suprafata de lucru.
3. Daca doriti sa adaugati o umplutura, acum este momentul sa o faceti, avand grija ca rosiile, maslinele, ceapa, fileurile de peste sa fie bine scurse de apa sau de ulei si taiate in bucatele daca este cazul.
4. Se transfera aluatul pe o suprafata infainata si se modeleaza sub forma unei sfere.
5. Se pune aluatul intr-un castron, se acopera cu un prosop de bumbac si se lasa la dospit timp de cel putin o ora.
6. Cand aluatul este dospit, se transfera pe o suprafata bine infainata, se pudreaza bine cu faina partea de deasupra si se acopera cu un prosop, lasand aluatul sa se odihneasca pentru inca 5 minute.
7. Dupa 5 minute taiati aluatul pe diagonala, in doua bucati egale. Transferati fiecare bucata de aluat pe  cate o bucata de hartie de copt infainata in prealabil. Cu ajutorul unui cutit bine ascutit, faceti o taietura pe lungimea fiecarei bucati de aluat, iar in continuare, cate trei taieturi pe lateral, in stanga si in dreapta, avand grija sa nu depasiti marginile. Deschideti usor taieturile cu ajutorul degetelor si inlaturati excesul de faina.
8. Transferati painicile in cuptor, pe placa de granit incinsa (sau intr-o tava obisnuita) si lasati-le la copt pentru 10-15 minute, pana cand devin rumene.
9. Pentru o coaja mai crocanta, coaceti ultimele 3 minute cu usa de la cuptor usor deschisa.

          Coaja subtire, crocanta si miezul pufos, multitudinea de ingrediente cu care poate fi umpluta, dar si metoda simpla si rapida de preparare fac din fougasse o paine extrem de indragita, foarte potrivita pe post de gustare, dar si ca aperitiv (varianta simpla), alaturi de un ulei de masline extravirgin de foarte buna calitate.

Va doresc pofta buna!






marți, 24 aprilie 2012

Legume la cuptor cu miere si seminte de susan [*vegan]

        Imi place provocarea secreta gazduita in fiecare luna de Ama pe blogul ei, iar blogul culinar pe care l-am primit spre studiu si incantare in aceasta luna poate fi descris intr-un singur cuvant: delicios! Va invit sa-i treceti si voi pragul, sa descoperiti retete simple si ingenioase si sa o cunoasteti desigur pe autoarea acestui blog delicios. Este vorba de Delicioasa in persoana: o mamica vesela si plimbareata, cu idei sanatoase si gustoase pe care le asterne cu grija pe blog pentru ca sa ne putem bucura si noi impreuna cu ea de preparate cu adevarat ispititoare.
        Mi-am ales de pe blogul ei o reteta simpla si sanatoasa de morcovi caramelizati, reteta pe care am adaptat-o putin, pe ici pe colo, cu ce am avut si eu prin camara, si mare mi-a fost bucuria sa descopar din nou ca din ingrediente simple, pregatite cu grija, am obtinut o mancarica frumoasa, plina de gust si culoare!
         

       Ingredientele pe care le-am folosit sunt urmatoarele (suficiente pentru doua portii, daca este servit ca fel principal, sau pentru patru portii - pe post de garnitura):

- 250 grame morcovi tineri, mici
- doi cartofi dulci
- patru cartofi cu coaja alba
- o ceapa
- doua linguri ulei de masline
- doua lingurite de miere (sau zahar brun)
- seminte de susan
- sare si piper proaspat macinat

         Asa cum va spuneam, am deviat putin de la reteta initiala care cuprindea doar morcovi si am adaugat o ceapa taiata in sferuri, cartofi dulci si cartofi cu coaja alba taiati pe lungime, am inlocuit zaharul brun cu miere si am adaugat seminte de susan.
        Am fiert cartofii si morcovii pentru cateva minute in apa cu sare, dupa care i-am transferat, impreuna cu ceapa taiata in sferturi, intr-o tava cu ulei incins in prealabil. Am adaugat mierea, am presarat deasupra sare, piper si semintele de susan si am lasat legumele sa se rumeneasca la cuptor vreme de aproximativ 20 de minute la 180 de grade.
         Este o mancare pe cat de simpla, pe atat de gustoasa, pe care am servit-o pe post de fel principal si pe care o voi repeta cu siguranta ori de cate ori voi avea ocazia. 
        Sunt convinsa ca va fi si pe placul vostru, daca nu ca fel principal, atunci pe post de garnitura la diverse preparate din carne, si va invit cu drag sa o incercati si voi!

Enjoy!
         



luni, 5 martie 2012

Taste of Romania: Ardei umpluti cu orez si legume [*vegan]

        Reteta de astazi este de post, sau vegetariana, sau cum vreti voi sa ii spuneti, cert este ca nu contine carne, cum de altfel majoritatea retetelor de pe acest blog sunt fara carne. Motivul e simplu: am eliminat carnea din alimentatia mea acum cativa ani, ca parte dintr-o dieta, iar de atunci pur si simplu nu am mai simtit nevoia de  a manca preparate din carne. Am mai gustat ocazional, in situatii exceptionale, am mai si gatit de cateva ori si probabil ca voi mai gati si in viitor daca va fi strict necesar, insa daca e sa aleg, e simplu: fara carne. 
        Ardeii umpluti sunt printre favoritii mei: au o savoare aparte daca sunt copti in cuptor, iar amestecul de legume cu orez este foarte usor si plin de arome. Si daca inca nu v-am convins, va mai spun doar ca reteta e simpla si poate fi adaptata in functie de sezon, puteti astfel folosi orice legume care va sunt la indemana.        

sâmbătă, 25 februarie 2012

Granola bars - batoane cu seminte si fructe uscate [*vegan]

        Imi place sa imi incep diminetile cu cate o gustare sanatoasa si plina de vitamine, iar aceste batoane cu seminte si fructe uscate, denumite si granola bars sunt alegerea perfecta: sunt o sursa ideala de fibre si vitamine, ca sa nu mai spun ca au un gust delicios.  Reteta este extrem de simpla si deloc pretentioasa, astfel ca imi place sa fac la sfarsit de saptamana cate o tava de granola, sa tai bucatele potrivite pentru o gustare, sa le impachetez in hartie de copt si sa am pregatit cate un baton pentru fiecare zi a saptamanii. 
        Am facut cunostinta cu aceste batoane cu seminte si fructe uscate acum cateva luni, intr-o cafenea aglomerata din centrul Londrei: aveam nevoie de ceva dulce si parca clasicele muffins nu imi faceau cu ochiul. Atunci le-am vazut pe dragele de batoane, simple, patratoase, fara floricele din zahar, fara frostinguri colorate, parca erau pedepsite cumva acolo in vitrina, ca niste cenusarese. Cu toate astea, ingredientele faceau o combinatie perfecta: fructe uscate, fructe confiate si seminte de toate felurile. Cam scump, imi zic, uitandu-ma la eticheta cu pretul: 1,75 lire pentru un patratel, insa in gandul meu eram deja hotarata: am sa iau o "cenusareasa" din asta, sa vad eu cum e!  
        A fost tot ce mi-as fi putut dori de la o gustare servita intr-o cafenea: gust, vitamine si energie! Nu va mai spun ca s-a potrivit la fix cu clasicul meu cappuccino cu scortisoara. 
      Am cautat apoi retete si n-am fost deloc surprinsa cand am gasit zeci si zeci de variante, una mai delicioasa ca alta, insa evident ca nici una din retetele pe care le-am gasit nu s-a potrivit cu ceea ce aveam eu prin bucatarie. Asa ca am luat cate putin din fiecare, am improvizat putin in ceea ce priveste fructele folosite si am folosit ce am avut prin casa, iar ce a iesit am sa va povestesc in randurile de mai jos.




        Pentru o tava de 20x20 cm am folosit urmatoarele
 ingrediente:

100 grame fulgi de ovaz/tarate (porridge)
50 grame germeni de grau (grain germs)
70 grame seminte amestecate (floarea soarelui, dovleac, susan etc)
50 grame samburi de nuca maruntiti
50 grame coji de citrice confiate
50 grame caise uscate
50 de grame prune uscate
doua linguri de zahar brun
patru linguri de miere
50 grame unt
cateva picaturi de ulei
un praf de sare

        Pentru inceput, am pus fulgii de ovaz, germenii de grau, samburii de nuca si semintele intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu harie de copt si le-am lasat in cuptor la 180 grade Celesius pentru aproximativ 15 minute, amestecand din cand in cand.
       Intre timp, am topit untul, impreuna cu zaharul, mierea si sarea, intr-o craticioara, la foc mic, amestecand cu o lingura de lemn pana cand zaharul s-a dizolvat complet.
        Cand fulgii de ovaz, germenii de grau si semintele s-au rumenit, le-am adaugat peste amestecul din unt, zahar si miere, am adaugat cojile de citrice si fructele uscate taiate in bucatele si am amestecat pana cand am obtinut o compozitie omogena. Am turnat compozitia inapoi in tava (am lasat hartia de copt in tava), am nivelat-o cu ajutorul unei spatule si am introdus tava in cuptor, la 180 de grade Celsius, pentru aproximativ 20 de minute. Am scos din cuptor, am lasat compozitia la racit si am taiat-o in patratele numai bune pentru pus la pachet. 
        Fulgii de porumb si germenii de grau ii puteti gasi la magazinele bio sau naturiste, iar in ceea ce priveste semintele si fructele uscate puteti folosi aveti la indemana prin bucatarie. Jucati-va si cu cantitatile, insa nu renuntati la fulgii de ovaz, dau o textura speciala batoanelor si au rolul de a lega intreaga compozitie.

        Va recomand din tot sufletul aceste batoane, sunt o sursa importanta de fibre si vitamine si sunt excelente pentru luat la pachet la scoala, la servici sau chiar si in calatorii.

Enjoy!