Trufe de ciocolata alba cu whisky si coaja de mandarine [*lacto-vegetarian}

          Duminica trecuta mi s-a facut pofta de ceva dulce. Si cum din ultima excursie in Italia m-am intors cu aproape  jumatate din Enciclopedia della Cuccina Italiana (mai precis 10 volume, ca doar atatea mi-au incaput in bagaje), am hotarat ca ar fi momentul sa incep aventura dulce cu o reteta simpla. Am ales reteta aceasta pentru ca necesita putine ingrediente si m-am apucat de treaba. Mi-au iesit niste trufe delicioase, parfumul cojilor de mandarine s-a imbinat perfect cu aroma de whisky, iar compzitia cremoasa a trufelor a fost complimetata din plin de bucatele de ciocolata alba si cojile crocante de mandarina.

Ingrediente

pentru trufe:

- 250 gr ciocolata alba

- 200 ml smantana dulce

- 20 gr zahar

- 40 ml apa

- o lingurita de whisky

pentru decor:

- doua mandarine

- 50 gr zahar

- 100 gr ciocolata alba

- cacao

        Intr-o craticioara am amestecat 40 ml apa cu zaharul pana cand a inceput sa fiarba. Dupa aceea am adaugat smantana. Cateva cuvinte despre smantana: am folosit "double creme", o smantana dulce, nefermentata, cu o grasime de 38%, la noi cred ca cea mai apropiata ar fi smantana dulce La Dorna (32% grasime). Am adus intreaga compozitie la fierbere, iar dupa 3-4 minute am luat cratita de pe foc, am lasat-o 10 minute deoparte ca sa se racoreasca putin si am adaugat ciocolata alba taiata marunt, amestecand incet, pana cand compozitia s-a omogenizat. Cand compozitia s-a racit, am adaugat doua lingurite de whisky-ul si am plasat craticioara in frigider pana cand compozitia s-a intarit, amestecand din cand in cand pentru a verifica stadiul in care se afla. Compozitia a stat la frigider aproximativ o ora si jumatate.  

                Odata intarita compozitia, am folosit o lingura pentru a forma bile de marimea unei nuci, pe care le-am asezat in frigider pentru inca o ora pentru a se intari. Intre timp, am inceput sa pregatesc decorul: am taiat marunt ciocolata, iar mandarinele le-am pus la fiert timp de 10 minute pentru a elimina gustul amar din coaja. Am decojit mandarinele, iar cu lama unui cutit am ras partea alba a cojilor. In continuare, am pus la fiert 4 linguri de apa cu 50 gr zahar si am adaugat cojile de mandarina taiate felii, lasand sa fiarba inca aproximativ 15 minute. Am scos cojile pe o folie de aluminiu (ar fi fost mai bine daca le scoteam pe un grilaj, ca sa se poata scurge cum trebuie), le-am lasat sa se raceasca, le-am taiat marunt si le-am amestecat cu bucatelele de ciocolata. 

         Am scos din frigider bilutele, le-am rostogolit prin cacao si le-am ornat cu amestecul de mai sus. Desi in final am constatat ca nu a fost chiar asa de simplu precum parea la prima vedere, iar compozitia nu mi s-a intarit suficient (asta pentru ca am pus doua lingurite de wiskhy in loc de una), va asigur ca merita tot efortul!

         PS: La multi ani fratelui meu Cosmin! Iti doresc sa fii mereu vesel si fericit si promit ca atunci cand voi veni acasa voi face o portie dubla de trufe :)

Jamie Oliver's Big Feastival

 

        

            Cred ca toata lumea a auzit de Jamie Oliver si de activitatea sa in domeniul culinar. Acest tanar are un succes enorm atat in Anglia cat si in restul Europei si sunt convinsa ca chiar si in America a lasat ceva in urma sa, cu toate ca emisiunile lui nu au fost foarte bine primite in tara lui Mc Donald's. 

        Reteta succesului sau e simpla: se iau ingrediente proaspete si sanatoase, se adauga verdeturi si condimente, se pregatesc intr-un mod usor si nesofisticat si se aranjeaza frumos pe o farfurie. De ce are atat de multa priza la publicul larg? Din unicul motiv ca acest om are talentul de a prezenta gatitul ca pe o activitate usoara, placuta si care nu necesita neaparat tehnici foarte elaborate sau cunostinte de specialitate in domeniul culinar.  

         E adevarat ca bucataria lui Jamie nu e intotdeauna "glamour" dar cu siguranta e sanatoasa, iar in conditiile in care suntem in permanenta invadati de fast food si de junk food prin toate canalele media posibile si imposibile, cred ca efortul sau de a ne face mai constienti si mai responsabili fata de ceea ce mancam - este cel putin laudabil si apreciabil.

            Jamie Oliver's Big Feastival a fost gandit ca un boutique-festival in aer liber desfasurat pe parcursul a trei zile intr-unul din marile parcuri Londoneze - Clapham Common. Ca la orice festival care se respecta, au fost de toate: mancare, demonstratii de bucatareala, degustari de vinuri si branzeturi, muzica si voie-buna.

           A fost o atmosfera prietenoasa, relaxanta, foarte potrivita pentru o iesire cu familia sau intre prieteni iar soarele a participat si el la eveniment - ca invitat special.

            Am ales sa vizitez festivalul in ziua de sambata pentru ca mi-am dorit foarte tare sa ii vad pe cei doi "greedy italians" - respectiv Gennaro Contaldo si Antonio Carluccio - doi bucatari de origine italiana, dupa cum le spune si numele, stabiliti de mai bine de 30 de ani in Anglia, proprietari de populare restaurante in Londra si alte mari orase. Intr-un decor rustic, cu flori de camp si mobilier din lemn, cei doi au preparat gnocchi cu sos de rosii si o tarta cu lamaie - simplu, insa bucuria cu care gateau li se citea in gesturi si in privire si a fost de-a dreptul contagioasa!

 

Intre timp, afara se intamplau o gramada de lucruri: 

              intr-un coltisor a fost amenajata o mica gradina, cu rasaduri de toate felurile, cu plante aromatice dintre cele mai variate, iar cativa gradinari priceputi erau acolo pentru a divulga oricarei persoane interesate secretele gradinaritului dar si beneficiile de a avea in propria bucatarie verdeturi proaspete:  busuioc, rozmarin, salvie sau cimbru

in alt coltisor era in plina desfasurare un concurs de "gratareala":

la o terasa, o pianina astepta cuminte niste maini pricepute sa-i mangaie clapele:

           Insa momentul pe care il astepta toata lumea a fost desigur, prezenta lui Jamie Oliver in acelasi decor rustic, unde a preparat o salata de vara si un file de peste "la gratar" - gratarul a constat intr-o cutie de metal (din aceea in care se pun biscuiti sau prajiturele - celebrele cookies englezesti), care a fost in prealabil gaurita, si in care s-a introdus rumegus si un gratarel pe care a asezat pestele - a pus capacul (gaurit si el), a pus cutia pe ochiul de aragaz si in 15 minute preparatul a fost gata! Nu stiu cum a fost, ca n-am apucat sa gust, dar garantat urmeaza sa sacrific o cutie din aceea si sa incerc si eu varianta asta!

             Evident ca dupa atatea demonstratii mi s-a facut o foame de lup, insa ce am mancat, ce restaurante au mai participat la festival si care au fost preparatele cu cel mai mare succes - o sa va povestesc intr-un articol ulterior. Pana atunci -  cateva detalii ale decoratiunilor aflate pe mesele destinate pubilucului infometat:

Taste of London

          A plouat aproape toata saptamana, o ploaie marunta si densa care mi-a intrat in piele, in oase, o ploaie gri care a pus stapanire pe orasul intreg si parea ca nu se mai sfarseste niciodata. Intr-una din zile am renuntat chiar si la umbrela pentru ca mai mult ma incomoda decat ma proteja iar vantul oricum batea din toate directiile vadit hotarat sa nu lase nici un coltisor uscat. Urmaream dezarmata prognozele care parca erau intepenite - ca un scriitor aflat in pana de inspiratie si caruia ii vine obsesiv in minte un singur cuvant: ploaie!

        Astazi insa s-a oprit! Nici nu-i mai spun numele, de teama sa nu o aduc iar in preajma mea. Spre amiaza au inceput sa se risipeasca si norii! Asa ca... mi-am pus rochita frumoasa, sandalele (cu toc, desigur - motiv pentru care la ora asta inca ma dor picioarele de parca as fi alergat la maraton) ....si am plecat in Regent's Park, la festivalul "Taste of London" sa explorez gusturi, mirosuri, culori, sa fac cunostinta cu superlativele bucatariei internationale.

        Despre Taste of London, pe scurt:

- primul eveniment "Taste" a fost organizat in 2004 la Somerset House - unde au participat cateva restaurante londoneze dornice sa isi promoveze ofertele

- in prezent, organizatorii "Taste Festivals" au pe lista mai multe orase importante din intreaga lume si se bucura de participarea celor mai buni maestri bucatari si a celor mai bine cotate restaurante

- conceptul este simplu: se aduna cele mai bune restaurante din oras, se alege o locatie potrivita si se invita publicul larg pentru a degusta preparate de referinta 

-  in acest an la Londra au fost prezente 40 de restaurante, 10 dintre ele cotate cu stele Michelin

          Daca in viata de zi cu zi nu ai ocazia sa iei pranzul sau cina in restaurante cotate cu stele Michelin, prezenta la un astfel de festival iti da ocazia sa gusti "la creme de la creme".

      Am inceput ziua cu o demonstratie a lui Daniel Galmiche care a pregatit un biban de mare cu varza innabusita si sos de smantana cu sofran: 

      Am continuat cu o degustare de Parmigiano Reggiano, Prosciutto di Parma, vinuri de Porto, Bourgogne si Douro Valley de la Discover the Origin:

        Am trecut pe la standul celor de la Refettorio in speranta de a-l vedea in carne si oase pe Giorgio Locatelli insa a trebuit sa ma multumesc doar cu o excelenta branza de capra prajita asezata pe paine prajita, insotita de rucola si Prosciutto Toscano:

       Dupa indelungi cautari am reusit sa gust si "vedeta" festivalului, castigatorul de anul acesta: burger cu foie gras si trufe de vara preparat de Pascal Aussignac de la Club Gascon:

    

     

       Pot sa spun cu mana pe inima ca e cel mai bun burger pe care l-am mancat vreodata: chifla moale si pufoasa, usor rumenita deasupra, un foie gras fin si cremos, aroma discreta a trufei... absolut divin!

         De la Bocca di Lupo mi-a facut cu ochiul minunata salata de ridichi crocante albe si negre cu rodie, pecorino si ulei cu aroma de trufe negre: 

         Am incheiat cu o inghetata de ciocolata cu rozmarin (by Heston Blumenthal for Waitrose). Recunosc ca dupa ce am mancat inghetata in Italia am avut o oarecare retinere vis-a-vis de ceea ce englezii ar putea numi inghetata, insa combinatia de ciocolata usor amaruie cu gustul usor astringent al rozmarinului m-a pus un pic pe ganduri. 

        Cert este ca intre timp norii s-au mai risipit, a iesit si soarele, iar pe fata mea a aparut un zambet larg datorat poate inghetatei, sau poate trufelor... cine mai stie?  

       Pe scurt, o Duminica cu adevarat reusita, o explozie de gust si culoare, rafinament si bucurie!