Retete cu maia: focaccia cu ceapa caramelizata si cimbru

        Reteta pentru focaccia in varianta cu drojdie (pe am experimentat-o la inceputul anului si despre care v-am povestit cu lux de amanunte aici) si-a castigat deja de multa vreme un loc fruntas printre retetele mele preferate. Insa de cand am descoperit maiaua (thanks a million Codruta pentru inspiratie si explicatii pas cu pas) n-am mai avut liniste: trebuia sa fac focaccia cu maia. Asa ca am inceput sa caut retete, sa experimentez, sa esuez cu brio de vreo cateva ori pentru ca in final sa ajung la un rezultat care in sfarsit m-a multumit pe deplin: o focaccia aerisita, pufoasa in interior si cu o coaja crocanta pe exterior. 

        Reteta aceasta, ca de altfel toate retetele de aluat cu maia pe care le-am experimentat pana acum, necesita un timp de preparare mai indelungat in comparatie cu retetele la care se foloseste drojdie, insa va asigur ca merita tot efortul :)

        

Retete de vara: Black Forest Meringue [*ovo-vegetarian]

        Ieri am primit cirese: un castron intreg plin cu cirese mari, rosii, jucause si zglobii! De indata ce le-am vazut m-am gandit ca tare bine le-ar sta intr-un desert, si nu chiar orice desert: un desert mai special, ca tot e sarbatoare! 

       Black Forest Meringue este de fapt o combinatie intre celebra prajitura Black Forest, avand ca ingrediente principale ciresele si ciocolata, si clasica bezea, imbogatita cu cacao, pentru a inlocui blatul bogat al prajiturii Black Forest, cu o baza putin mai usoara, crocanta pe exterior si pufoasa in interior. 

Summer on a plate: salata de vara cu mozzrella di bufala si menta [*lacto-vegetarian]

        Fara indoiala ca in bucataria mea vedeta acestui sezon este menta proaspata. Folosesc menta la aproape orice: de la clasica limonada, la supe si salate si de fiecare data am o surpriza placuta: aceea de a obtine un preparat cu gust proaspat si racoritor. 

        Salata pe care vreau sa v-o prezint astazi va va surprinde papilele gustative printr-o explozie de gusturi care mai de care mai incantatoare: de la aroma puternica a uleiului de masline extravirgin, la prospetimea mentei, ajutata cu doar cateva picaturi de lamaie, de la consistenta fina si cremoasa a branzei, la gustul crocant si usor amarui al frunzelor proaspete de rucola si pana la gustul dulce al boabelor crude de mazare tanara.

        Reteta (daca putem sa-i spunem asa, pentru ca in definitiv este doar o salata) nu ridica nici un fel de probleme nici chiar unui incepator in ale bucatariei, insa pentru un gust desavarsit, cateva precizari cred ca sunt importante: 

- cand alegeti mozzarella, fiti siguri ca pe eticheta este scris "mozzarella di bufala", si nu doar mozzarella - este o diferenta imensa intre cele doua: mozzarella di bufala are o consistenta mult mai cremoasa si este infint mai buna decat mozzarella obtinuta din branza de vaca. 

- investiti intr-o sticla de ulei de masline extravirgin de foarte buna calitate, pe care sa il folositi exclusiv la salate, veti observa diferenta! Un ulei de masline extravirgin de buna calitate are o culoare usor verzuie si un gust puternic, proaspat, fructat si usor amarui. 

Taste of Italia: grissini [*vegan]

         For English recipe click HERE

      Saptamana trecuta am inaugurat cartea lui Hamelman - Bread, a baker's book of techniques and recipes. Si pentru ca am vrut sa fiu blanda cu mine, am inceput cu o reteta usoara, cu drojdie. Desigur ca asta e doar asa, de incalzire, pentru ca in secret ma pregatesc sufleteste pentru ciabatta - pe care imi doresc sa o fac de multa vreme - si de care recunosc sincer ca imi e putina teama :)

       Pana atunci insa, dati-mi voie sa va prezint vedetele saptamanii trecute: grissini in doua variante -  simple sau tavalite prin faina de malai. O reteta care ma duce cu gandul la tara mea de suflet, la o terasa in Roma, cu soare si voie buna, la prieteni prieteni dragi si povesti nesfarsite in jurul unei carafe de frizzante. 

        Grisinele sunt foarte populare in Italia, iar daca doriti sa serviti pranzul sau cina la restaurant, aveti mari sanse sa fiti intampinati cu cateva grisine din partea casei - pe post de aperitiv. Mie imi place sa le inmoi putin in ulei de masline extravirgin - uleiul de masline le da o savoare aparte.

       Ideale pentru petreceri, pentru a fi servite pe post de aperitiv, sau chiar si ca gustare pe timpul zilei, aceste grisine crocante si extrem de aromate (datorita procentului ridicat de ulei de masline), va vor cuceri cu siguranta, cu atat mai mult cu cat reteta nu este deloc pretentioasa.

Retete Masterchef: supa-crema de cartofi cu infuzie de menta [*vegan]

          Cu aceasta reteta imi doresc sa incep o serie de postari in care sa prezint interpretarea mea asupra unor retete prezentate in emisiunile Masterchef atat din Romania cat si din UK. Reteta de supa-crema de cartofi cu infuzie de menta a fost la mare cautare in ultima vreme, astfel ca am hotarat sa incep cu aceasta. Este o reteta extrem de simpla, cu ingrediente putine dar care se imbina frumos intr-o crema catifelata, cu gust fin si racoritor.

Retete de primavara: Tarta cu spanac, ceapa rosie si oua [*lacto-ovo-vegetarian]

For English recipe click here.

         

        Daca mai aveati nevoie de vreun motiv in plus pentru a renunta la carne si a incerca o dieta vegetariana, tarta aceasta cu siguranta o sa va atraga atentia. Este gustoasa, plina de vitamine si foarte usor de preparat! 

         Ideea acestei tarte a pornit de la o mancarica delicioasa pe care ne-o pregatea mama cand eram copii: mama oparea spanacul, il taia marunt, il adauga peste ceapa calita, adauga faina si lapte, iar la sfarsit presara usturoi proaspat tocat. Intotdeauna ne punea si cate unul sau doua oua prajite pe langa mancarica de spanac, iar noi mancam cu o pofta de zile mari, sperand in secret ca intr-o buna zi vom avea si noi muschii la fel de mari precum cei ai lui Popeye - marinarul din desene animate :)

          Muschi ca ai lui Popeye n-am avut niciodata, insa mancarica de spanac mi-e draga si acum si o pregatesc ori de cate ori am ocazia. De data aceasta am vrut sa o transform in ceva special, asa ca am pregatit aceasta tarta care combina in mod delicat mancarica de spanac cu oale coapte, dandu-i o prezentare de sarbatoare!     

Taste of France: La fougasse

          Unul din cele mai vechi produse de patiserie din Franta, la fougasse (fouace, fouasse) a fost initial o lipie de din faina de grau, coapta pe vatra, sub cenusa. Denumirea vine din latinescul "focus" (vatra, camin, flacara), iar variatiuni ale acestei paini se regasesc si in bucataria altor popoare de origine latina: celebra  focaccia in Italia, hogaza in Spania sau fogaca in Portugalia. La fougasse se gaseste acum in Franta atat in varianta dulce - cu fructe confiate, sofran si apa din flori de portocal, cat si in varianta sarata - cu masline, rosii, ceapa, branza, ansoa sau verdeturi. (sursa: Larousse Gastronomique)

          Daca ar fi sa ne luam dupa celebra carte a lui Francois Rabelais, Viata lui Gargantua si Pantagruel, reteta de fougasse (varianta dulce) este cat se poate de simpla: "faina de cea mai buna calitate, amestecata cu cel mai bun unt si cele mai bune galbenusuri, cel mai bun sofran, cele mai bune mirodenii si apa". Si mai ca-mi vine sa-l cred pe cuvant, nu de alta dar din cele mai bune ingrediente nu poate iesi altceva decat cea mai buna painica! 

          Pentru astazi insa, am ales varianta sarata si o reteta pe care am descoperit-o acum mai bine de un an in The Telegraph. Am pus atunci reteta pe lista cu retete obligatoriu de incercat, dar cum lista aceasta creste cu o viteza mult mai mare decat capacitatea mea de "productie", iata ca abia acum i-a venit randul. Si poate ca nici acum nu vedea lumina zilei painica asta, daca nu era vremea ploioasa si friguroasa care ma tine departe de mare, de plaja sau macar de vreo plimbare prin Covent Garden ori Hyde Park.

          Asa cum spuneam, la fougasse (varianta sarata) poate fi umpluta cu o mare varietate de ingrediente, incepand cu rosii uscate, masline, ceapa caramelizata, fileuri de ansoa, anghinare si continuand cu ierburi aromatice: rozmarin, cimbru, busuioc sau chiar coriandru.

           Am sa redau mai jos reteta de baza, fara nici un fel de umplutura si va las pe voi sa va creati propria fougasse, in functie desigur, de preferintele personale.            

Pentru doua bucati sunt necesare urmatoarele

ingrediente:

- 250 grame faina

- 175 grame apa

- 2.5 grame drojdie uscata 

- 5 grame sare

Observatii:

- Am folosit drojdie uscata (fast action dry yeast) - o drodie cu efect rapid, care nu trebuie reactivata in apa cu miere/zahar inainte de folosire. Daca doriti sa folositi drojdie proaspata, folositi cantitate dubla (5 grame).

- Am folosit faina cu un continut ridicat de gluten (12.1%), daca nu aveti cum sa verificati continutul de gluten al fainii, folositi orice faina speciala pentru paine.

- Cuptorul trebuie incins in prealabil la temperatura maxima (in cazul meu - 240 grade Celsius).

- Pentru ca painea sa creasca frumos, introduceti in partea de jos a cuptorului o tava cu apa si lasati-o in cuptorul incins astfel incat sa creati abur in interiorul cuptorului.

- Investiti intr-o placa de granit - painea se coace mai bine daca este asezata direct pe placa incinsa. Alternativ, folositi o tava obisnuita pentru cuptor.

Metoda de preparare:

1. Se cerne faina intr-un castron. Se adauga drojdia (in cazul in care folositi drojdie proaspata este recomandat sa o faramitati inainte) si se amesteca cu faina. Se adauga apoi sarea si apa si se amesteca cu mana sau cu ajutorul unei spatule pana cand aluatul incepe sa se formeze.

2. Se transfera aluatul pe suprafata de lucru si se framanta pentru aproximativ 10-15 minute, intinzand aluatul cu podul palmei si impachetandu-l, pana cand se dezlipeste frumos de pe mana si de pe suprafata de lucru.

3. Daca doriti sa adaugati o umplutura, acum este momentul sa o faceti, avand grija ca rosiile, maslinele, ceapa, fileurile de peste sa fie bine scurse de apa sau de ulei si taiate in bucatele daca este cazul.

4. Se transfera aluatul pe o suprafata infainata si se modeleaza sub forma unei sfere.

5. Se pune aluatul intr-un castron, se acopera cu un prosop de bumbac si se lasa la dospit timp de cel putin o ora.

6. Cand aluatul este dospit, se transfera pe o suprafata bine infainata, se pudreaza bine cu faina partea de deasupra si se acopera cu un prosop, lasand aluatul sa se odihneasca pentru inca 5 minute.

7. Dupa 5 minute taiati aluatul pe diagonala, in doua bucati egale. Transferati fiecare bucata de aluat pe  cate o bucata de hartie de copt infainata in prealabil. Cu ajutorul unui cutit bine ascutit, faceti o taietura pe lungimea fiecarei bucati de aluat, iar in continuare, cate trei taieturi pe lateral, in stanga si in dreapta, avand grija sa nu depasiti marginile. Deschideti usor taieturile cu ajutorul degetelor si inlaturati excesul de faina.

8. Transferati painicile in cuptor, pe placa de granit incinsa (sau intr-o tava obisnuita) si lasati-le la copt pentru 10-15 minute, pana cand devin rumene.

9. Pentru o coaja mai crocanta, coaceti ultimele 3 minute cu usa de la cuptor usor deschisa.

          Coaja subtire, crocanta si miezul pufos, multitudinea de ingrediente cu care poate fi umpluta, dar si metoda simpla si rapida de preparare fac din fougasse o paine extrem de indragita, foarte potrivita pe post de gustare, dar si ca aperitiv (varianta simpla), alaturi de un ulei de masline extravirgin de foarte buna calitate.

Va doresc pofta buna!

Legume la cuptor cu miere si seminte de susan [*vegan]

        Imi place provocarea secreta gazduita in fiecare luna de Ama pe blogul ei, iar blogul culinar pe care l-am primit spre studiu si incantare in aceasta luna poate fi descris intr-un singur cuvant: delicios! Va invit sa-i treceti si voi pragul, sa descoperiti retete simple si ingenioase si sa o cunoasteti desigur pe autoarea acestui blog delicios. Este vorba de Delicioasa in persoana: o mamica vesela si plimbareata, cu idei sanatoase si gustoase pe care le asterne cu grija pe blog pentru ca sa ne putem bucura si noi impreuna cu ea de preparate cu adevarat ispititoare.

        Mi-am ales de pe blogul ei o reteta simpla si sanatoasa de morcovi caramelizati, reteta pe care am adaptat-o putin, pe ici pe colo, cu ce am avut si eu prin camara, si mare mi-a fost bucuria sa descopar din nou ca din ingrediente simple, pregatite cu grija, am obtinut o mancarica frumoasa, plina de gust si culoare!

         

       Ingredientele pe care le-am folosit sunt urmatoarele (suficiente pentru doua portii, daca este servit ca fel principal, sau pentru patru portii - pe post de garnitura):

- 250 grame morcovi tineri, mici

- doi cartofi dulci

- patru cartofi cu coaja alba

- o ceapa

- doua linguri ulei de masline

- doua lingurite de miere (sau zahar brun)

- seminte de susan

- sare si piper proaspat macinat

         Asa cum va spuneam, am deviat putin de la reteta initiala care cuprindea doar morcovi si am adaugat o ceapa taiata in sferuri, cartofi dulci si cartofi cu coaja alba taiati pe lungime, am inlocuit zaharul brun cu miere si am adaugat seminte de susan.

        Am fiert cartofii si morcovii pentru cateva minute in apa cu sare, dupa care i-am transferat, impreuna cu ceapa taiata in sferturi, intr-o tava cu ulei incins in prealabil. Am adaugat mierea, am presarat deasupra sare, piper si semintele de susan si am lasat legumele sa se rumeneasca la cuptor vreme de aproximativ 20 de minute la 180 de grade.

         Este o mancare pe cat de simpla, pe atat de gustoasa, pe care am servit-o pe post de fel principal si pe care o voi repeta cu siguranta ori de cate ori voi avea ocazia. 

        Sunt convinsa ca va fi si pe placul vostru, daca nu ca fel principal, atunci pe post de garnitura la diverse preparate din carne, si va invit cu drag sa o incercati si voi!

Enjoy!

         

Master Chef Romania - asa nu!

        Daca doriti sa aflati cum NU se procedeaza intr-o bucatarie profesionista, atunci va sugerez sa faceti ca mine si sa urmariti emisiunea de divertisment tip rasu'-plansu' (mai mult plansu' decat rasu') denumita impropriu Master Chef Romania. 

        Daca doriti sa aflati cum se calca in picioare chiar si cea mai elementara norma de igiena, daca vreti sa vedeti un maimutoi, scuzati - trei maimutoi, ca sa fiu mai precisa, imbracati in costum (unul din ei purtand chiar si papion!!!) care se plimba gales printr-o bucatarie spunandu-si Chef, dar care nu au nici macar cea mai vaga idee despre manusi, echipament de protectie, sau respect pentru mancare, va invit sa urmariti Master Chef Romania! 

        Daca vreti sa vedeti concurenti care se ling pe degete iar apoi pun mana pe mancare pentru a o aseza in farfurie, sau concurente cu pletele-n vant amestecand vartos in oala cu mancare pe care urmeaza sa o serveasca la o nunta, pe scurt: daca vreti sa vedeti cum poate cineva sa isi bata joc de tot ceea ce inseamna arta culinara ...stiti deja, nu? Urmariti Master Chef Romania! (gasiti toate episoadele aici)

sursa poza

     Probabil ca nu as fi scris acest articol daca nu as fi citit azi opinia lui Cristian Borod, pe blogul sau www.bucatarmaniac.ro. Articoul scris de Cristian a fost ca un semnal de alarma pentru mine! Subscriu in totalitate la opinia lui Cristian si vin si eu cu un articol pe aceasta tema in primul rand din respect pentru cititorii acestui blog - care au dreptul sa stie ca o bucatarie profesionista NU inseamna ceea ce se vede la Master Chef Romania, iar titulatura de Chef NU se aplica celor trei personaje care formeaza juriul emisiunii difuzate de PROTV. 

       Chef este Michel Roux Jr, Chef este Raymond Blanc sau Giorgio Locatelli, ca sa numesc doar cativa dintre cei pe care eu personal ii admir si ii respect! Nicidecum Catalin Scarlatescu - care este cel mult un fost ospatar la birtul din gara ajuns acum prin mijloace numai de el stiute sa dea lectii despre cum se taie o ceapa. Cum mi-am dat seama ca a fost ospatar la birtul din gara? Pai simplu: dupa atitudinea pe care o are si dupa vocabularul pe care il foloseste! Nicidecum Florin Dumitrescu, care are nesimtirea sa intre in bucatarie cu ceas pe o mana, bratari pe alta si papion la gat - tichie de margaritar ii mai lipsea, ca in rest le are pe toate, - iar de vocabularul de cartier nici nu mai am ce sa spun, i-ar face gelosi si pe cei de la BUG Mafia!!! Cele trei personaje din juriul Master Chef Romania se numesc cum vreti voi: bucatarasi, gospodini, birtasi, dar Chef - NU!

       Ca sa ne intelegem, va spun ca eu nu sunt un bucatar profesionist, sunt doar pasionata de aceasta arta pe care o descopar pas cu pas: cu fiecare carte noua pe care o citesc, cu fiecare emisiune pe care o urmaresc, cu fiecare preparat pe care il mananc intr-un restaurant si cu fiecare reteta pe care incerc sa o pregatesc "ca la carte". Sunt "self-taught" asadar: citesc, ma documentez, intreb, incerc, gresesc (sau nu), caut pareri si critici de la cei mai buni ca mine si iar citesc si iar studiez si asa invat! 

     Cand am descoperit emisiunea Master Chef UK am avut senzatia ca am descoperit o adevarata comoara: bucatari adevarati, pentru care titulatura de Chef este in primul rand o obligatie si apoi o onoare: obligatia de a face cinste artei culinare, obligatia de a respecta cu strictete normele de igiena, obligatia de a respecta preparatele culinare si clientii care le trec pragul, iar in final, abia dupa ce toate astea au fost indeplinite, onoarea de a purta titulatura de Chef! Am invatat din emisiunea Master Chef UK o multime de tehnici de baza folosite in bucatarie, am vazut acolo preparate pregatite cu atata grija si cu atata respect fata de produsele folosite, incat m-am emotionat de-a dreptul! Nici macar o singura data nu am auzit membrii juriului sa injure sau sa se comporte cu aroganta ori cu nesimtire! Nici macar o singura data nu am vazut farfurii cu mancare aruncate pe jos cu sila si batjocura! Ba mai mult decat atat, cand un concurent a gresit un preparat, i s-a explicat cu decenta si rabdare exact ce a gresit si exact ce va trebui sa imbunatateasca pentru a obtine un dish perfect!

        Iar daca doriti sa vedeti ce inseamna o bucatarie adevarata, ce inseamna un Chef care isi merita pe deplin titulatura, ce inseamna respect pentru arta culinara, va sugerez din toata inima sa urmariti Master Chef UK!

        Rusine asadar pentru Master Chef Romania! Iar pentru cei trei gospodini la costum (si papion) un singur sfat: daca mai aveti macar o mica urma de decenta, faceti o cautare pe google sau yotube si vizionati cel putin un episod din Master Chef UK - va garantez eu ca veti fi surprinsi!          

        Voi ce parere aveti? Astept cu interes comentariile voastre pe aceasta tema!

Risotto cu sofran si creveti, servit cu tuile din Parmiggiano Reggiano [*non vegetarian]

          Iubesc bucataria italiana! 

       Pentru ca preparatele bucatariei italiene sunt caracterizate prin simplitate, eleganta si prospetime, iar in acelasi timp sunt pline de aroma si culoare. Pentru ca de fiecare data cand merg in Italia mai descopar cate un gust sau cate o combinatie de arome care imi aduc zambetul pe buze si imi lasa in suflet amintiri minunate. Pentru ca de fiecare data cand aici e frig si ploua, mie imi zboara gandul la Italia si la terasele ei aglomerate de prin piete si piazzete ori la cele insorite de pe malul marii. Si cum altfel sa imi stapanesc dorul decat incercand sa recreez aici o mica parte din experienta culinara care imi aduce atata bucurie!

        Ca orice preparat italian care se respecta, acest risotto este compus din ingrediente putine, dar fine si alese cu grija, astfel incat sa se armonizeze perfect si sa creeze un gust desavarsit. Consistenta cremoasa si textura usor "al dente" a bobului de orez, completate de aroma intensa a sofranului si de consistenta carnoasa a crevetilor, complimentate de crocantul tuile din Parmigiano Reggiano - toate acestea fac din acest risotto un risotto cu iz special, de sarbatoare. 

          Despre risotto si modalitatea de preparare a acestuia, am mai scris si cu alte ocazii, insa am sa redau si aici reteta pas cu pas, tocmai pentru a accentua importanta respectarii tehnicilor de baza in obtinerea unui risotto perfect.  

Muffins cu crumble, afine si mar verde (inspired by Yotam Ottolenghi)

        Este a doua reteta de muffins pe care o fac din cartea lui Yotam Ottolenghi si va spun cu mana pe inima ca trebuie sa o incercati si voi, ca sa intelegeti de ce imi place mie atat de mult acest autor. Reteta anterioara, muffins cu prune si marzipan, imi aduce inca si acum amintiri placute ale unui gust intens de marzipan imbogatit de aroma stringenta a prunelor moi, scaldate in zeama dulce cu scortisoara care se prelingea agale peste briosa pufoasa, facand-o irezistibil de frumoasa si nemaipomenit de aromata.

        Briosa de astazi are o personalitate aparte: are un "crunch" care o face aparent greu de cucerit, insa o data ce i-ai gustat crusta crocanta de crumble, ti se dezvaluie in totala ei pufosenie, presarata doar pe ici - pe colo cu afine moi si mar acrisor, exact cat ii trebuie unei briose ca sa devina regina unei dupa amiezi tarzii de duminca.

Taste of France: supa de ceapa [*lacto-vegetarian]

        Ca o adevarata frantuzoaica invaluita in mister, aceasta reteta s-a lasat asteptata. Si cred ca in final a meritat toata aceasta asteptare, pentru ca este cu adevarat o reteta speciala: aromele fine, imbinate cu grija fac din aceasta supa o delicatesa care iti bucura simturile si te indeamna sa petreci o vacanta a gusturilor pe meleaguri frantuzesti.

        Aceasta reteta vine sa demonstreze inca o data (daca cumva mai era nevoie) ca din ingrediente simple, alese si imbinate cu multa atentie putem crea mancaruri aromate si extrem de gustoase. Este o reteta perfecta pentru cei care adopta o dieta vegetariana (ovo-lacto, daca pastram branza Gruyere), o reteta pe care v-o recomand din tot sufletul si pe care sunt sigura ca o veti indragi!

Muffins cu prune si marzipan (inspired by Yotam Ottolenghi)

        Reteta de astazi are arome sofisticate de marzipan si scortisoara care te invaluie intr-o atmosfera mai degraba tomnatica decat primavaratica, cu atat mai mult cu cat chiar si prunele te trimit cu gandul la un sfarsit de August si nicidecum la mijloc de Martie. Iar daca ar fi sa ma iau dupa vremea de afara, as spune ca de-a dreptul a venit toamna, cu vremea ei capricioasa, cu vanturi si ploi si chef de stat in casa cu o cafea calda si o prajiturica aromata. Pai si daca tot ploua, mi-am spus: ce-ar fi las eu ploaia sa improspateze mirosul de iarba proaspat tunsa in curte si sa imi fac eu ziua mai aromata cu aceste muffins parfumate si colorate?

        L-am descoperit recent pe Yotam Ottolenghi, insa m-a cucerit pe loc prin retetele simple si combinatiile sofisticate de ingrediente si condimente. Va inivit sa-l descoperiti si voi impreuna cu mine si va asigur ca veti fi incantati de aromele indraznete si de gustul rafinat al acestor muffins.

Ingrediente:

 (pentru 12-15 muffins)

480 grame faina

o lingurita praf de copt

jumatate de lingurita de bicarbonat de sodiu

o lingurita de scortisoara

un praf de sare

200 grame zahar 

doua oua

110 grame unt topit

280 ml lapte

coaja de la doua portocale

120 grame marzipan

pentru "compotul" de prune:

700 grame prune bine coapte

60 grame zahar

o lingurita de scortisoara

pentru decor:

zahar pudra

1. pregatiti "compotul" de prune: taiat prunele in sferturi, inlaturati samburii si asezati-le intr-un vas de yena sau de ceramica. Presarati zaharul si scortisoara, amestecati si dati la cuptor, la 170 grade Celsius, timp de 15-20 de minute, sau pana cand prunele devin moi si coaja incepe sa se separe de pulpa.

2. pregatiti ingredientele solide: intr-un castron, cerneti faina, praful de copt, bicarbonatul, scortisoara si sarea

3. pregatiti compozitia lichida: intr-un castron incapator, amestecati ouale cu zaharul pana cand obtineti o compozitie spumoasa, adaugati laptele si untul topit (untul topit nu trebuie sa fie foarte fierbinte) ai amestecati pana cand obtineti o compozitie omogena. Adaugati marzipanul ras pe razatoarea mica si coaja de portocala, precum si 80 de grame din compotul de prune (pulpa si zeama).

4. adaugati treptat faina in compozitia lichida, amestecand usor cu lingura de lemn sau cu o spatula pana cand intreaga cantitate de faina s-a incorporat. Nu amestecati mai mult decat este necesar, chiar daca amestecul este usor neomogen. La compozitia de muffins este normal ca amestecul sa contina mici cocoloase, ele se vor omogeniza in timpul coacerii si vom obtine astfel muffins pufoase si usoare. 

5. umpleti formele de muffins cu amestecul format si coaceti la cuptorul incins la 180 grade celsius timp de 20-25 de minute. Verificati daca aluatul este copt cu ajutorul unei scobitori: scobitoarea trebuie sa iasa uscata, fara urme de aluat pe ea. 

6. cand prajituricile s-au racit, presarati zahar pudra si asezati o cantitate generoasa de compot de prune  deasupra.

Pofta buna!

        

French croissants - o reteta complexa si cateva secrete pentru obtinerea unui croissant autentic

        Intr-o zi am primit flori: flori proaspete, rosii si vesele! Era o zi atat de calda, atat de frumoasa si parea ca soarele tocmai s-a intors de undeva de departe, dintr-o calatorie lunga, hotarat sa ramana aici pentru o buna bucata de vreme, plin de energie si cu chef de joaca. Am stiut atunci ca a venit primavara! O primavara asa cum mi-am dorit, cu zambete largi si aroma de cafea. 

       Va invit asadar la primavara: sa va fie primavara frumoasa, colorata si jucausa! Iar pentru a sarbatori cum se cuvine, am pregatit astazi french croissants.
        Intotdeauna cand ma gandesc la french croissants ma gandesc la un mic dejun luat pe o terasa la mare, cu soarele abia rasarit si dornic sa-mi mangaie pielea, cu nisipul jucandu-mi-se in talpi si cu valuri spumoase mirosind a sare si scoici.
       Cu marea in gand si cu soarele la fereastra am servit astazi croissanti proaspeti la micul dejun. Am ales sa-i complimentez cu un latte macchiato si gem de caise, insa sunt la fel de buni cu nutella ori doar cu unt si alaturi de un pahar mare de suc proaspat de portocale.

Taste of Romania: Ardei umpluti cu orez si legume [*vegan]

        Reteta de astazi este de post, sau vegetariana, sau cum vreti voi sa ii spuneti, cert este ca nu contine carne, cum de altfel majoritatea retetelor de pe acest blog sunt fara carne. Motivul e simplu: am eliminat carnea din alimentatia mea acum cativa ani, ca parte dintr-o dieta, iar de atunci pur si simplu nu am mai simtit nevoia de  a manca preparate din carne. Am mai gustat ocazional, in situatii exceptionale, am mai si gatit de cateva ori si probabil ca voi mai gati si in viitor daca va fi strict necesar, insa daca e sa aleg, e simplu: fara carne. 

        Ardeii umpluti sunt printre favoritii mei: au o savoare aparte daca sunt copti in cuptor, iar amestecul de legume cu orez este foarte usor si plin de arome. Si daca inca nu v-am convins, va mai spun doar ca reteta e simpla si poate fi adaptata in functie de sezon, puteti astfel folosi orice legume care va sunt la indemana.        

Taste of Italia: Tagliatele cu ton, ceapa si smantana [*non-vegetarian]

        Si daca tot v-am povestit de curand cum sta treaba cu reteta de paste facute in casa, am sa va dezvalui acum la ce am folosit frumoasele tagliatelle: le-am pregatit special pentru provocarea organizata de Ama pe minunatul ei blog. 

        Pentru provocarea secreta de luna aceasta mi-a fost repartizat blogul Irinei, pe care l-am cercetat din scoarta in scoarta si intr-un final am ales o reteta care mi-a facut cu ochiul. Am adaptat-o putin, pe ici pe colo, dupa propriile-mi preferinte, am inlocuit spaghetele cu tagliatelle facute dupa reteta de care va spuneam mai sus si a iesit o bunatate de mancarica, rapida si gustoasa, potrivita atat pentru pranz cat si pentru cina: tagliatelle cu ton, ceapa si smantana. 

Pin It

Scurta istorioara despre taitei, tagliatele si alte paste fainoase facute in casa

        Bunica mea facea taitei de casa: intindea foile de aluat cu sucitorul, le lasa la uscat prin toata casa, pe te-miri-unde, asezate pe bucati mari de panza curata, iar cand aluatul era suficient de uscat insa inca maleabil, taia taiteii subtiri ca un fir de ata. Mirosea in toata casa a aluat proaspat cu ou, iar noi, copii fiind, ne uitam fascinati cum dintr-o gramajoara de aluat ieseau foi uriase care erau apoi transformate in sute si sute de firicele unite frumos in ghemotoace jucause, numai bune de aruncat in supa limpede de pui din fiecare duminica. Parca simt si acum mirosul de supa limpede de pui galben, servita fierbinte-fierbinte cu taitei de casa si patrunjel proaspat! 

       Imi doresc de multa vreme sa pot face pastele fainoase acasa, iar optiunea de a intinde aluatul cu sucitorul am eliminat-o din start din lipsa de spatiu si evident din lipsa de dexteritate, astfel ca recent mi-am achizitionat o masina pentru intins aluatul, impreuna cu un atasament pentru taiat pastele la diverse dimensiuni: o jucarie extrem de utila de care m-am indragostit pe loc si care are acum un loc de cinste in bucataria mea. Aparent e simplu: faci un aluat din faina si ou, il intinzi cu jucaria si gata!!! Ei bine, am constatat eu ca de fapt nu e chiar asa de simplu, iar pastele facute in casa nu inseamna numai taitei pentru supa, inseamna o mare varietate de forme: de la tagliatelle, la fettuccine, orecchiette, pappardele, lasagne, tortellini, ravioli si inca multe altele, precum si diverse culori: de la un galben pal pana la maro inchis, rosu sau verde.  

        Am sa va povestesc astazi depre tagliatelle si surorile lor: tagliolini, fettuccine si pappardele. Toate sunt paste lungi si plate iar singura diferenta dintre ele este cea a latimii. Tagliolini (sau taglierini) sunt taiteii de supa despre care va vorbeam mai devreme, insa in Italia sunt preparati cu diverse sosuri aromate cu lamaie, smantana, rozmarin, ciuperci, flori de dovlecel, peste sau carne. Desi nu exista o latime standard pentru acestia, regula este ca tagliolini sa fie taiati cat mai subtire cu putiinta. Urmeaza fettuccine - late de 3-4 milimetri, tagliatelle - late de 8 milimetri si pappardele - late de 3-4 centimetri.  

Pin It

Granola bars - batoane cu seminte si fructe uscate [*vegan]

        Imi place sa imi incep diminetile cu cate o gustare sanatoasa si plina de vitamine, iar aceste batoane cu seminte si fructe uscate, denumite si granola bars sunt alegerea perfecta: sunt o sursa ideala de fibre si vitamine, ca sa nu mai spun ca au un gust delicios.  Reteta este extrem de simpla si deloc pretentioasa, astfel ca imi place sa fac la sfarsit de saptamana cate o tava de granola, sa tai bucatele potrivite pentru o gustare, sa le impachetez in hartie de copt si sa am pregatit cate un baton pentru fiecare zi a saptamanii. 

        Am facut cunostinta cu aceste batoane cu seminte si fructe uscate acum cateva luni, intr-o cafenea aglomerata din centrul Londrei: aveam nevoie de ceva dulce si parca clasicele muffins nu imi faceau cu ochiul. Atunci le-am vazut pe dragele de batoane, simple, patratoase, fara floricele din zahar, fara frostinguri colorate, parca erau pedepsite cumva acolo in vitrina, ca niste cenusarese. Cu toate astea, ingredientele faceau o combinatie perfecta: fructe uscate, fructe confiate si seminte de toate felurile. Cam scump, imi zic, uitandu-ma la eticheta cu pretul: 1,75 lire pentru un patratel, insa in gandul meu eram deja hotarata: am sa iau o "cenusareasa" din asta, sa vad eu cum e!  

        A fost tot ce mi-as fi putut dori de la o gustare servita intr-o cafenea: gust, vitamine si energie! Nu va mai spun ca s-a potrivit la fix cu clasicul meu cappuccino cu scortisoara. 

      Am cautat apoi retete si n-am fost deloc surprinsa cand am gasit zeci si zeci de variante, una mai delicioasa ca alta, insa evident ca nici una din retetele pe care le-am gasit nu s-a potrivit cu ceea ce aveam eu prin bucatarie. Asa ca am luat cate putin din fiecare, am improvizat putin in ceea ce priveste fructele folosite si am folosit ce am avut prin casa, iar ce a iesit am sa va povestesc in randurile de mai jos.

Pin It

        Pentru o tava de 20x20 cm am folosit urmatoarele

 ingrediente:

100 grame fulgi de ovaz/tarate (porridge)

50 grame germeni de grau (grain germs)

70 grame seminte amestecate (floarea soarelui, dovleac, susan etc)

50 grame samburi de nuca maruntiti

50 grame coji de citrice confiate

50 grame caise uscate

50 de grame prune uscate

doua linguri de zahar brun

patru linguri de miere

50 grame unt

cateva picaturi de ulei

un praf de sare

        Pentru inceput, am pus fulgii de ovaz, germenii de grau, samburii de nuca si semintele intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu harie de copt si le-am lasat in cuptor la 180 grade Celesius pentru aproximativ 15 minute, amestecand din cand in cand.

       Intre timp, am topit untul, impreuna cu zaharul, mierea si sarea, intr-o craticioara, la foc mic, amestecand cu o lingura de lemn pana cand zaharul s-a dizolvat complet.

        Cand fulgii de ovaz, germenii de grau si semintele s-au rumenit, le-am adaugat peste amestecul din unt, zahar si miere, am adaugat cojile de citrice si fructele uscate taiate in bucatele si am amestecat pana cand am obtinut o compozitie omogena. Am turnat compozitia inapoi in tava (am lasat hartia de copt in tava), am nivelat-o cu ajutorul unei spatule si am introdus tava in cuptor, la 180 de grade Celsius, pentru aproximativ 20 de minute. Am scos din cuptor, am lasat compozitia la racit si am taiat-o in patratele numai bune pentru pus la pachet. 

        Fulgii de porumb si germenii de grau ii puteti gasi la magazinele bio sau naturiste, iar in ceea ce priveste semintele si fructele uscate puteti folosi aveti la indemana prin bucatarie. Jucati-va si cu cantitatile, insa nu renuntati la fulgii de ovaz, dau o textura speciala batoanelor si au rolul de a lega intreaga compozitie.

        Va recomand din tot sufletul aceste batoane, sunt o sursa importanta de fibre si vitamine si sunt excelente pentru luat la pachet la scoala, la servici sau chiar si in calatorii.

Enjoy!

Taste of England: Cupcake cu capsuni [*lacto-ovo-vegetarian]

        Cupcakes - mie imi plac la nebunie aceste prajiturici mici si colorate, cu crema sau fara crema, cu fructe sau fara fructe, dar intotdeauna pufoase si dragalase! Imi place sa ma delectez cu cate o astfel de prajiturica alaturi de clasicul meu cappuccino cu scortisoara care de cele mai multe ori imi deschide ziua si ochii. 

        Retete de cupcakes sunt in zilele noastre multe si atat de diverse, astfel ca probabil nu as gresi daca as spune este una din prajiturile cu cele mai multe variante si combinatii de blaturi, creme si culori, insa prima mentionare scrisa despre cupcake apare in anul 1976 in cartea "American Cookery" a autoarei Amelia Simms, cupcake fiind definita aici ca o prajitura care poate fi coapta intr-o cana. In Anglia aceste prajiturele mai sunt denumite si "fairy cakes" iar pe vremuri, chiar erau coapte in cesti de cafea, in cani de ceai sau in alte vase de ceramica de diverse dimensiuni. (sursa: Wikipedia)

       Inspirata de aceasta poveste, am hotarat sa las la o parte cosuletele de hartie, tavile speciale, frostingurile sofisticate si decoratiunile spectaculoase si am pregatit o prajiturica simpla si plina de aroma, asa cum era ea pregatita in vremuri indepartate.
     

Pin It

        

        Reteta este cat se poate de simpla si asa cum probabil v-ati dat deja seama, contine minunata dulceata de capsuni despre care va povesteam in postarea anterioara. Asadar pentru doua portii (daca folositi cani mari de cappuccino, asa cum am folosit eu) sau patru portii (daca folositi cani mai mici) avem nevoie de urmatoarele:

Ingrediente:

100 grame unt nesarat

4 linguri de dulceata de capsuni

115 grame zahar

doua oua

un plic de zahar vanilat

115 grame faina cu agent de crestere

cateva capsuni pentru ornat

zahar pudra pentru ornat

coaja de lamaie pentru ornat (optional)

        Am folosit dulceata de capsuni proaspat preparata in casa, dupa reteta prezentata aici, insa puteti folosi orice fel de dulceata, in functie de preferintele proprii.

        Pentru inceput, preincalzim cuptorul la 180 grade, ungem fiecare cescuta cu putin unt si punem cate o lingura (sau doua, daca sunt cestile mari) de dulceata pe fundul fiecarei cescute.

        Untul taiat bucatele si lasat sa se inmoaie la temperatura camerei se freaca bine cu zaharul, inclusiv cu zaharul vanilat, pana cand se obtine o compozitie spumoasa. Apoi se adauga treptat ouale batute in prealabil, amestecand cu ajutorul unui tel in forma de para pana cand ouale se incorporeaza in totalitate. Este important sa adaugam ouale treptat, putin cate putin, pentru a nu risca sa obtinem o compozitie "taiata".

        In final se incorporeaza usor faina cernuta, amestecand incet si cu grija cu ajutorul unei linguri mari. Pentru ca aluatul sa ramana pufos si sa nu se formeze cocoloase, este important sa amestecam incet si doar  atat cat este necesar pentru a incorpora faina. 

        

        Punem cate o lingura de aluat (doua, daca folositi cani mari) in fiecare cescuta si asezam cescutele intr-o tava pe fundul careia am pus in prealabil un prosop curat de bucatarie. Turnam apoi apa in tava pana cand nivelul apei ajunge la jumatatea inaltimii cescutelor si introducem tava in cuptor. Coacem la 180 de grade pentru 40 de minute, pana cand aluatul devine auriu. Pentru a verifica daca aluatul este copt, introducem o scobitoare in centru, iar daca scobitoarea iese curata si nelipicioasa, atunci stim ca aluatul este copt. Eu am folosit cesti mari si chiar au fost necesare cele 40 de minute pentru coacere, insa daca folositi cesti mai mici, verificati dupa aproximativ 30 de minute. Cand prajituricile sunt coapte, opriti cuptorul si mai lasati-le in cuptor cu usa deschisa vreme de 10 minute. 

        Decorati cu capsuni proaspete, cu coaja de lamaie si cu zahar pudra si serviti aceasta prajitura calduta, alaturi de un ceai aromat.

Trimit aceasta prajiturica pentru concursul organizat cu mult drag de Kadia, cu ale carei vorbe dulci si retete delicioase va puteti delecta aici, pe blogul ei.

Enjoy!

Retete de baza: Dulceata de capsuni [*vegan]

        Chiar daca la prima vedere pare cel putin ciudat sa faci dulceata de capsuni in mijlocul lui februarie, declar acum ca am un motiv foarte bine intemeiat: am pus ochii pe o reteta de cupcake cu capsuni pentru realizarea careia aveam nevoie de cateva linguri de dulceata de capsuni. Si cum nu prea sunt mare amatoare de dulceturi cumparate din magazin, nu am avut de ales - a trebuit sa fac repede-repejor un borcanel de dulceata. Reteta pentru cupcake am sa o dezvalui intr-o postare separata, acum vom povesti doar despre dulceata. 

        Am facut astazi dulceata de capsuni cu bucurie si cu o emotie copilareasca, amintindu-mi cum stateam pe langa fustele mamei, amestecand din cand in cand in oala cu dulceata, iar apoi asteptand nerabdatoare sa se raceasca, sa fie pusa in borcane doar pentru a putea deschide apoi un borcan de dulceata proaspata si aromata. Atunci, la fel ca si acum, intreaga casa a fost patrunsa de un miros puternic de capsuni: o aroma dulce si proaspata, o raza de primavara in mijloc de iarna!

        Am facut dulceata doar cat am avut nevoie pentru astazi, astfel ca va voi da in continuare cantitatile pe care le-am folosit. Puteti folosi aceasta reteta ori de cate ori doriti sa faceti o dulceata rapida pe care sa o serviti in aceeasi zi fie intr-o reteta de prajitura, fie simplu: cu paine si unt, alaturi de o ceasca mare de ceai.

        Asadar, pentru dulceata de astazi am folosit urmatoarele ingrediente:

350 grame capsuni

3 linguri de zahar

zeama de la jumatate de lamaie

3 felii rotunde de lamaie

coaja de la o lamaie

        Capsunile se curata, se spala si se taie in bucati (daca sunt capsuni mici de gradina se pot lasa intregi, insa eu am avut niste capsuni "uriase" de supermarket asa ca a trebuit sa le tai) si se pun intr-o cratita, lasandu-le sa fiarba la foc mic impreuna cu zeama de la o jumatate de lamaie pana cand se inmoaie. Cand capsunile s-au inmuiat, se adauga zaharul si cele trei rondele de lamaie si se lasa la fiert, la foc mic, pentru aproximativ jumatate de ora, amestecand din cand in cand, pana cand sosul se ingroasa. Se adauga coaja de lamaie, se mai lasa la fiert inca 10 minute si gata dulceata!

        Imi place mult de tot aroma de lamaie in dulceata si imi place sa gasesc feliile de lamaie langa bucatile de fruct: mai taie putin din gustul dulce si ii da o aroma proaspata, usor acrisoara.

         Pentru ca am folosit toata dulceata la reteta de cupcake, nu am conservat-o, insa daca doriti sa folositi reteta pentru a conserva dulceata, ajustati cantitatile dupa regula 1:1 (cantitatea de fruct trebuie sa fie egala cu cantitatea de zahar), lasati dulceata sa se raceasca iar apoi introcudeti-o in borcane si sterilizati in cuptor (intr-o tava cu apa pe fundul careia asezati un prosop) timp de jumatate de ora.

Enjoy!