Taste of Italia: Ciabatta [varianta cu maia]

        Ciabatta este una dintre cele mai frumoase paini artizanale pe care am avut ocazia sa le gust pana acum: o paine simpla in esenta, din faina alba de grau de foarte buna calitate, cu coaja subtire, crocanta si miez aerat dar ferm. Ciabatta este o paine relativ noua, inventata in 1982 la o moara din Adria, un orasel de langa Venetia, de catre Arnaldo Cavallari - ca alternativa la clasica bagheta importata din Franta, care invadase industria sandwich-urilor din acea vreme. In scurt timp, ciabatta (al carei nume vine chiar de la forma sa asemanatoare unui papuc de casa - in italiana: ciabatta) a devenit foarte populara in toata Europa dar si peste ocean, fiind acum una din cele mai apreciate paini artizanale. 

       Desi tanara, ciabatta este totusi o paine plina de personalitate: un aluat cu o hidratare de peste 80% nu este tocmai usor de manevrat, necesita o atentie sporita si o anumita dexteritate in manevrare, mai ales in situatia in care framantarea se face cu mana si nu cu un mixer, apoi shaping-ul este destul de dificil: trebuie sa dai dovada de multa fermitate ca sa poti "potoli" acest aluat rebel care pare ca vrea sa o ia la fuga in toate directiile in vreme ce tu incerci sa ii dai forma specifica. 

        Reteta am gasit-o pe site-ul lui Florin si am stiut atunci ca nu voi avea liniste pana cand nu am sa produc si eu o ciabatta perfecta! Recunosc acum ca la prima incercare am fost atat de speriata si am avut emotii atat de mari incat ma si mir ca mi-a iesit ceva (bine, nu a fost chiar ciabatta ce mi-a iesit atunci, dar a fost ok pentru prima incercare). La a doua incercare mi-am adunat toate fortele, am citit si recitit reteta lui Florin, am mai facut ceva cercetari suplimentare, am citit indicatiile lui Hamelman si mi-a iesit ceea ce urmeaza sa vedeti in fotografii: o minunatie de ciabatta! Am mai facut-o de doua ori de atunci, iar acum pot sa va spun ca nici macar nu mi se mai pare atat de complicat, e doar o chestiune de practica, asa ca va invit sa va faceti curaj si sa incercati si voi aceasta paine minunata - va asigur ca merita tot efortul!

        

Retete de vara: supa-crema din sfecla rosie coapta cu crema de hrean [lacto-vegetarian]

Pana acum cateva luni, daca era sa ma gandesc la sfecla rosie, gandul meu zbura invariabil la salata de sfecla rosie cu hrean pe care ne-o servea mama pe post de garnitura la pranz sau la cina. Imi placea salata aceea: era proaspata si racoroasa, aducea un plus de savoare si se potrivea de minune cu piure-ul de cartofi si carnita la cuptor - era "the perfect comfort food" si este cu siguranta si acum, desigur in varianta vegetariana, fara carne.

De cand am adoptat stilul de viata vegetarian, am inceput sa vad legumele cu alti ochi, am inceput sa cercetez noi si noi metode de preparare a legumelor, noi si noi combinatii si asocieri, si de fiecare data am fost placut surprinsa de rezultate.

Sfecla rosie pe langa faptul ca este o imensa sursa de vitamine, s-a dovedit a fi si extrem de versatila in ceea ce priveste modul de preparare: poate fi servita cruda, fiarta, coapta, sub forma de piure, chipsuri, supe, creme, in salate, practic posibilitatile sunt nelimitate si tin doar de imaginatia fiecaruia dintre noi.

Sunt convinsa ca ati fost si voi placut surprinsi de chipsurile din sfecla rosie, eu cu siguranta sunt incantata de aceste chipsuri pe cat de aratoase pe atat de gustoase si sanatoase! Si daca v-au placut chipsurile, atunci cu siguranta veti indragi si aceasta supa: o supa-crema luxurianta, catifelata si aromata, plina de vitamine si cu o savoare deosebita!

Mille Feuille cu mousse din branza de capra, coulis de zmeura si cimbru

        Imi plac provocarile, cu atat mai mult provocarile care tin de domeniul culinar: aici imaginatia mea poate sa se desfasoare in voie, spre deliciul meu si, sper eu ca si al vostru, al celor care urmariti acest blog. :)

     Proiectul Dulce Romanie a fost initiat de Mihaela, acum aproape doi ani, iar eu, chiar daca l-am descoperit de curand, va marturisesc ca l-am indragit pe loc! Pentru provocarea Dulce Romanie din aceasta luna, ingredientele propuse de Cosmin si Daiana sunt, cum altfel, decat simple si bune: zmeura, vanilia si branza de capra, cu precizarea ca preparatul final sa cuprinda cel putin doua din cele trei ingrediente. 

        Simplu! - mi-am spus, gandindu-ma direct la un desert cu zmeura si vanilie - doua arome puternice, pline de personalitate, care se pot imbina armonios intr-un desert de vara simplu si parfumat! Insa gandul ca as lasa la o  parte branza de capra nu imi dadea pace: imi place prea mult aceasta branza cremoasa, cu gust bogat, usor picant si delicat in acelasi timp. 

         Asa se face ca dupa negocieri intense cu mine insami, am luat un desert clasic, respectiv mille feuille cu zmeura si crema de vanilie, am inlocuit crema de vanilie cu un mousse din branza de capra pentru a pastra textura cremoasa, am adaugat un coulis de zmeura pentru a intensifica gustul de zmeura propaspata si am condimentat totul cu cimbru proaspat pentru a aduce o nota distincta intregului preparat. Rezultatul a fost sublim: o combinatie de arome si texturi care s-au imbinat perfect intr-un desert pe cat de complex pe atat de rafinat: mille feuille cu mousse din branza de capra, coulis de zmeura si cimbru.