Retete de toamna: dovleac copt cu cimbru si branza cu mucegai albastru [*lacto-vegetarian}

Imi place toamna! E anotimpul in care fructele si legumele aduna in ele toate razele soarelui, pentru a ni le darui apoi intr-o explozie de gusturi si culori menite sa ne bucure si sa ne inveseleasca in zilele friguroase care urmeaza sa vina. E anotimpul in care pietele sunt mai bogate ca niciodata: toate roadele pamantului se inghesuie pe tarabe, ademenindu-le care mai de care sa le luam acasa si sa le transformam in mancaruri pline de savoare. E anotimpul in care plec la piata fara vreo reteta in minte si ma intorc acasa cu plasele pline cu fructe si legume si cu gandul la nenumarate retete, una mai indrazneata ca alta! :)

Reteta de astazi imbina in cel mai armonios mod doua dintre ingredientele mele preferate: dovleacul si branza cu mucegai albastru. Cu siguranta, daca ati urmarit retetele de pe blog, ati observat ca imi place sa asociez branza cu mucegai albastru cu diverse fructe sau nuci, asa ca asocierea cu dovleacul tip Butternut a venit destul de natrural, dovleacul avand un gust usor dulceag si o aroma fina care ii permite branzei cu mucegai sa iasa usor in evidenta si sa dea o nota distincta intregului preparat. Pentru condimentare am ales sarea roz de Himalaya (care deja a devenit nelipsita din bucataria mea), piperul negru, cimbrul proaspat (un condiment pe care l-am descoperit relativ recent si zau ca nu stiu cum am putut trai atata vreme fara el) si doar cativa fulgi de chili, numai cat sa ii dea preparatului o usoara iuteala, fara insa a acoperi aroma intensa a branzei cu mucegai albastru.

Ingrediente (pentru doua portii):

- un dovleac tip Butternut

- o lingura de ulei de masline

- doua cubulete de unt (5-10 grame)

- 100 grame branza cu mucegai albastru

- 200 grame lapte din nuca de cocos

- o lingurita faina de cartofi (optional)

- 50 ml lapte (optional)

- sare roz de Himalaya

- cimbru proaspat

- cativa fulgi de chili

- piper negru proaspat macinat

- doua felii de paine (optional)

Metoda de preparare:

1. Se preincalzeste cuptorul la 230 grade Celsius.

2. Dovleacul se spala, se sterge cu un prosop, se taie in jumatate iar apoi se elimina semintele cu ajutorul unei linguri. Cu un cutit bine ascutit se cresteaza partea plina a dovleacului, fara a ajunge la coaja. Se stropeste dovleacul cu ulei de masline, iar apoi cu ajutorul unei pensule sau al unui servetel, se distribuie uleiul pe toata suprafata dovleacului. Se condimenteaza cu sare, piper negru proaspat macinat si chili. Se aseaza intr-o tava si se da la cuptor timp de 15-20 de minute, pana cand dovleacul incepe sa se inmoaie.

3. Intre timp, se pregateste sosul de branza: intr-o craticioara se amesteca branza taiata cubulete (eu am folosit Danish Blue, insa puteti folosi gorgonzola sau oarice alta branza cu mucegai albastru, in functie de preferinte), cu laptele din nuca de cocos si se pune la fiert, pe foc mic, pana cand branza incepe sa se topeasca. Optional, laptele din nuca de cocos se poate inlocui cu smantana dulce. Daca compozitia este prea lichida, amestecati o lingurita de faina de cartofi (sau chiar faina obisnuita, de grau) cu 50 ml lapte si adaugati amestecul peste compozitia cu branza. Lasati la foc mic, amestecand cu un tel in forma de para, pana cand compozitia incepe sa se ingroase.

4. Cand dovleacul este aproape copt, se scoate tava din cuptor, se toarna compozitia din branza in cavitatea dovleacului, se adauga cateva frunzulite de cimbru proaspat si se da din nou la cuptor pentru inca 10 minute.

Se serveste caldut, cu soldatei din paine cu maia prajita pe grill si desigur, cu un pahar de vin rosu. :)

Va doresc pofta buna si o toamna plina de culoare!

PS: Kadia draga, ma primesti si pe mine la concurs cu dovleacul meu? :*

Sambata cu un alt fel de reteta: Londra, Borough Market - a love story

        Sambata asta am sa va povestesc, asa cum spune si titlul, despre un altfel de reteta. Si ca sa fiu sincera de la bun inceput, am sa va spun inca de pe acum ca reteta de astazi nu este una culinara. Este mai degraba o reteta de viata, o reteta care de cele mai multe ori m-a ajutat sa trec peste dorul de casa, de soare, de familie si de prieteni dragi. Este, daca vreti, reteta mea de supravietuire intr-un oras atat de mare si atat de aglomerat cum este Londra. 

        Sunt cateva locuri in Londra care mie imi sunt foarte dragi si despre care imi doresc de multa vreme sa va povestesc cateva cuvinte. Cateva locuri care, as spune eu ca pe nedrept, sunt pe la capatul listei cu obiective turistice, dar care sunt pline de farmec si de poveste.

        Unul dintre aceste locuri este "Little Venice" - cum le place londonezilor sa alinte cartierul de la sud de Maida Vale, datorita canalelor care strabat aceasta zona - o oaza de relaxare, cu barulete cochete stabilite pe ambarcatiuni mai noi sau mai vechi, un loc in care imi place sa imi petrec weekend-urile de vara, cu gandul desigur la Venetia si la o cafea in Piazza San Marco :). Ar mai fi desigur Notting Hill, cu stradutele sale cochete, cu piata de antichitati, cu baruri, restaurante si cafenele care mai de care mai chic, unde imi place sa ma opresc pentru o cafea sau pentru un pranz delicios marca Yotam Ottolenghi.

       Si bineinteles, locul meu de suflet, locul de care eu m-am indragostit pe loc, la prima vedere, definitiv si iremediabil: Borough Market - o oaza de culoare aflata chiar in mijlocul orasului, la cativa pasi distanta de London Bridge si proaspatul The Shard - cel mai inalt zgarie-nori din Uniunea Europeana. 

        Povestea e simpla si cat se poate de reala: era o zi oarecare, a cincea sau a sasea la rand dintr-un sir de zile ploioase si friguroase ce pareau ca nu se vor mai sfarsi vreodata. Soarele parea ca a plecat undeva departe si nu avea nici o intentie sa se intoarca, iar daca a avut vreuna, probabil s-o fi ratacit pe drum, si cine stie cand si daca va mai gasi vreodata cararea inapoi. Eram si eu la fel ca vremea: plouata si mohorata, pierduta oarecum in orasul asta mare in care ma stabilisem deja de cateva luni si pe care inca nu reusisem sa il cunosc in totalitate, dar pe care eram hotarata sa il explorez in fiecare zi, putin cate putin, pana cand voi reusi sa il inteleg si sa mi-l apropii. 

    London Bridge era locul in care de obicei coboram din metrou, pentru a incepe explorarea la pas a marelui oras. Trafic, aglomeratie, turisti, cladiri mari si impunatoare, pline de istorie sau din contra, proaspat descoperite de sub schele: un tablou pe care ceata si ploaia il facea inca si mai gri, de parca toate tonurile de gri s-au hotarat sa se intalneasca atunci, acolo, in acelasi loc. Doar cate un autobuz supra-etajat mai aparea din cand in cand ca sa dea o nota contrastanta intregului peisaj. 

       Cautand un loc in care sa ma adapostesc de ploaie, am intrat in acea zi pe o straduta pe care pana atunci nici macar nu o observasem. Era straduta care avea sa imi deschida drumul catre un loc magic: Borough Market.

          

        In momentul in care am inceput sa intrezaresc tarabele cu fructe, legume, paine proaspata sau branzeturi care mai de care mai imbietoare, am stiut ca urmeaza sa descopar o adevarata comoara. Am stiut in acel moment ca ma voi lasa vrajita de aceasta comoara si ca ma voi indragosti de Borough Market atunci, pe loc si definitiv! Asa a inceput frumoasa mea poveste de dragoste! O poveste care dureaza si acum si care cu siguranta va mai dura multa vreme si de aici inainte.

        Nu ai cum sa nu te indragostesti de Borough Market: vei gasi aici fructe si legume dintre cele mai variate si dintre cele mai neobisnuite, intotdeauna de sezon, toate alese si aranjate cu grija pe tarabe - ca intr-un tablou imens, care abia asteapta sa fie dus acasa si transformat in mai multe tablouri mai mici, asezate frumos pe o fata de masa alba, impecabila. Vei gasi intotdeauna branzeturi proaspete, specialitati italiene si frantuzesti sau celebrele varietati de branza Cheddar, imbogatite cu merisoare sau nuci. Vei gasi paine artizanala, de la ciabatta la baghete frantuzesti, focaccia sau alte specialitati coapte cu grija de oameni pasionati si priceputi! 

   

        Sectiunea de fructe si legume ma fascineaza intotdeauna, si desigur ca nu exista data sa nu plec de acolo cu cate ceva nou de incercat. De aceasta data am luat o selectie de rosii mici si mari, de culori care mai de care mai jucause, de la rosu intens, la portocaliu si galben pal, dar si o legatura zdravana de morcovi-curcubeu, pe care am sa vi-i prezint intr-o reteta delicioasa la urmatoarea postare :)

      Am mai luat si cateva frunze de salata, un mix de verdeata plina de vitamine, pe care, odata ajunsa acasa, am asezonat-o doar cu sare, piper, ulei de masline extravirgin si cateva picaturi de zeama de lamaie si am transformat-o intr-un pranz plin de vitamine si energie!

         De fiecare data plec din Borough Market cu o mie si una de retete in minte, cu plasele pline de bunatati si cu un zambet imens care imi lumineaza intreaga fata si imi da o imensa energie si pofta de viata! Asta este pentru mine Borough Market: sursa de energie si de inspiratie intr-un oras de multe ori gri si mult prea aglomerat pentru o Timisoreanca linistita ca mine! :)

        Aceasta este, pe scurt, reteta mea secreta: ori de cate ori am nevoie de un plus de inspiratie, de o pata de culoare, sau chiar de un plus de energie, ori de cate ori mi se face dor de casa sau de soare si de oameni frumosi, fac cate o scurta excursie pana in Borough Market! Gasesc acolo oameni frumosi, pasionati de munca si de produsele lor, fie ca este vorba de un fruct, de o bucata de branza, o prajitura sau de o felie de paine.  Si mai gasesc acolo tot soarele din lume: e ascuns in fructele si legumele care stau frumos aranjate pe tarabe si astepata doar sa le iau cu mine, sa le duc in casa si in sufletul meu! 

 Doar cateva cuvinte ar mai fi poate de spus,  inainte de a pleca din Borough Market cu plasele pline de fructe si legume proaspete si cu gandul la minunatele retete inspirate de aceasta aventura: 

"Food, glorious food!"

Va doresc un weekend plin de culoare si de inspiratie!

Retete cu maia: paine cu salvie si mix de seminte [vegetarian]

A trecut aproape un an de cand, cu entuziasm si emotie am inceput prima mea maia. Citisem pana atunci o gramada de povesti, de mituri, o sumedenie de retete, secrete si trucuri, experiente reusite sau esecuri devastatoare, toate astea menite desigur sa imi sporeasca si mai tare nesiguranta si senzatia aceea de mister care se pare ca invaluia o astfel de tentativa indrazneata. O mare, rectific: foarte mare parte din latura tehnica a intregii proceduri mi s-a clarificat odata ce am descoperit blogul Codrutei, un blog despre care probabil ca stiti deja ca m-am indragostit definitiv, un blog care ma fascineaza si ma inspira in continuare; o fata cu maini de aur, pe care sper din tot sufletul ca voi avea ocazia sa o cunosc si sa ii multumesc personal pentru ca a reusit sa imi transmita si mie o farama din minunata ei pasiune! Cu latura tehnica lamurita asadar, am inceput atunci propria mea aventura a painii cu maia, o aventura care ma fascineaza in continuare si care inca si acum pastreaza o nota de magie si mister!