Taste of India: masala chai [*bonus: reteta mea secreta de Garam Masala]

Namaste! 

        Bine v-am regasit dupa o pauza de aproape o luna si jumatate! Am sa va marturisesc ca mi-a fost dor de voi, mi-a fost dor de blogul meu si mai mult decat orice poate, mi-a fost dor sa intru in bucatarie si sa gatesc ceva pentru mine, dar mai ales pentru voi, cei care ma cititi de fiecare data si ma incurajati sa merg mai departe in aceasta minunata aventura culinara. :)

        Mi-am dorit ca prima reteta pe care o postez la revenirea din India sa fie o reteta usoara, condimentata si plina de aromele specifice acestei tari. Iar cea mai usoara si mai aromata reteta din bucataria indiana este in viziunea mea reteta de masala chai. Am invatat aceatsa reteta de la Chef Vinod si echipa sa de la restaurantul hotelului Tara Palace in Old Delhi si pot sa spun cu mana pe inima ca a fost cel mai bun masala chai pe care l-am baut in toata calatoria mea in India. De la Chef Vinod am mai invatat cateva secrete ale bucatariei indiene, insa despre toate astea, pe larg, va voi povesti intr-o postare viitoare.

        Astazi asadar, va invit la un ceai! Desigur, nu orice fel de ceai, ci un ceai care se potriveste de minune cu atmosfera de Decembrie, cu frigul de afara si cu atmosfera de sarbatoare care isi face loc incet-incet in casele noastre. Masala chai este un ceai atat de parfumat si de aromat incat va va incalzi cu siguranta casa si inima iar aroma lui va va duce cu gandul departe, peste mari si tari!

India: everything IS possible!

Probabil ca sunt putine cuvinte care pot descrie India asa cum am vazut-o si asa cum am trait-o eu. Iar asta nu pentru ca nu ar fi suficiente cuvinte in vocabular, ci poate doar pentru ca atunci cand vine vorba de India, imi vine foarte greu sa imi transpun emotiile in cuvinte. Ori poate pentru ca nu a fost aproape nimic din ceea ce mi-au spus altii ca va fi, nu a fost aproape nimic din ceea ce imi imaginam eu ca o sa fie, a fost cate putin din toate astea si inca ceva, mult mai mult! India nu este o vacanta, nu este nici macar un concediu: India este o experienta! Iar o astfel de experienta o poti trai la maxim doar daca iti deschizi larg ochii si sufletul.

Departe de mine gandul sa va ofer o perspectiva turistica asupra Indiei - sunt suficiente ghiduri si site-uri de specialitate care fac asta mai bine decat as putea eu vreodata. Imi doresc in schimb sa va povestesc in cateva cuvinte despre India - asa cum am trait-o eu, asa cum am simtit-o eu, intr-o calatorie cum nu mi-a mai fost dat sa traiesc pana acum.

Despre India, asadar - in cateva cuvinte. Primele cuvinte care mi-au venit in minte atat pe durata calatoriei, cat si acum, la intoarce, au fost: incredibil, surprinzator, uimitor si da, totul ESTE posibil! Este posibil ca oamenii sa iti zambeasca larg pe strada, sa iti ofere un ceai sau sa iti ofere un scaun pentru a te odihni, chiar daca pentru ei esti doar un strain in trecere pe o straduta. Este posibil ca un copil sa fie fericit jucandu-se cu o sfoara legata de o creanga, ori cu o bucata dintr-un cauciuc si sa nu isi doreasca nimic altceva decat sa iti ofere un zambet larg si sincer iar in schimb sa primeasca un "hello" sau un semn de salut facut cu mana. Este posibil ca oamenii sa te invite in casele lor doar pentru a-ti arata o bucatica din istoria si traditiile lor, rugandu-te sa faci fotografii si sa le arati si altora cand te intorci acasa, fara sa se gandeasca vreo clipa ca le invadezi intimitatea ori le violezi vreo granita! Este posibil ca lumea sa te priveasca cu admiratie pe strada (atentie: admiratie si nu invidie), chiar daca esti altfel, esti diferit, ai alta traditie ori alta religie! Nu o data am fost oprita pe strada cu afirmatii de genul: "nice henna!" sau "i love your bangles!" ori cu rugamintea de a face o fotografie alaturi de localnici! Si toate astea de la persoane care nu au poate nici Iphone, nici Ipad, nici dulapuri pline de haine ori zeci de perechi de pantofi! In schimb au o expresie de sincera bucurie, o atitudine calda si prietenoasa cum nu am intalnit niciunde in Europa!

Da, e mizerie in India, si praf, si aglomeratie, si oameni, si vaci si camioane circuland pe aceeasi strada, insa daca vrei sa cunosti India cu adevarat deschide-ti larg inima si incearca sa ii cunosti oamenii! Oamenii sunt sinceri si da, sunt curati! Bucura-te impreuna cu ei de un masala chai baut direct in strada, asculta-le zambetul si inima si vei afla astfel ca adevaratele bucurii stau in gesturi facute din inima, in lucruri marunte si in suflete sincere!

Ma intreba cineva daca acum, ca m-am intors, am gasit raspunsuri la toate intrebarile mele... Cu siguranta, cateva raspunsuri am gasit, insa mai mult decat atat, cu fie care raspuns pe care il descopeream, inca o mie si o suta de alte intrebari au aparut! Si cu toate astea, zambesc intr-una de cand m-am intors din India! Am adus cu mine din India un bagaj plin de condimente si un zambet! Zambetul pe care il primeam in fiecare zi pe strada, zambetul pe care mi-l provoca un apus de soare in culori ce parca imi taiau rasuflarea, zambetul "furat" din piata de condimente, unde stranutam si radeam si ma minunam de bogatia de arome si culori care exploda parca in inima unui oras gri si mult prea aglomerat.

Este incredibil de multa culoare in India! India e pictata in culori incredibil de vii, iar toate aceste culori vin din natura absolut incantatoare si mereu surprinzatoare, si mai ales din sufletele oamenilor minunati care traiesc acolo!

Va invit asadar in continuare sa admirati cateva portrete pe care le-am fotografiat in timpul calatoriei si sa descoperiti astfel India asa cum am vazut-o eu!

Enjoy!

Desert de toamna-iarna: ananas caramelizat cu fulgi de migdale si sos de merisoare [vegan]

        Calendarul spune ca e inca toamna, insa frigul de afara, zilele tot mai scurte si soarele cu dinti ma duce deja cu gandul la iarna. Chiar si aerul de dimineata incepe sa devina tot mai taios si aiba un miros rece, de iarna! Pomii devin din ce in ce mai golasi, iar vantul imi aduce in fiecare noapte o gramada de frunze uscate pe aleea din fata casei, de parca ar sti cat de mult imi place toamna si ar vrea sa mi-o tina cat mai aproape de casa. 

        Captiva asadar intre doua anotimpuri, nu am putut sa ma hotarasc daca reteta de astazi este o reteta de toamna sau una de iarna, pentru ca toate culorile din farfurie m-au dus cu gandul la un tablou de sfarsit de octombrie, insa ingredientele si modul de preparare sunt mai degraba specifice unui desert de final de an.      

      Prin urmare, deschid cu aceasta ocazie o noua colectie de retete: colectia retetelor de toamna-iarna. Chiar asa, la fel ca marile case de moda! :)

        Mai facusem de cateva ori pana acum ananas caramelizat si mi-a placut foarte mult. Cu atat mai mult cu cat reteta este extrem de simpla si nu necesita neaparat cantitati foarte exacte. De data aceasta insa am dorit sa dau o nota festiva acestui desert, astfel ca m-am hotarat sa ma joc putin cu aromele si cu texturile: am condimentat ananasul cu zeama de lamaie pentru a-i accentua gustul acrisor si am adaugat in completare un sos dulce din merisoare uscate pentru a taia oarecum din aciditate; fulgii de migdale i-am prajit pentru doar cateva secunde in tigaia incinsa si i-am adaugat chiar inainte de servire pentru a da o textura crocanta intregului preparat. Rezultatul a fost exceptional: un desert simplu, plin de arome si culoare, ideal pentru a incheia o cina festiva! O reteta de colectie, as putea spune: ananas caramelizat cu fulgi de migdale si sos de merisoare. 

  

Ingrediente (pentru 4 portii):

pentru ananasul caramelizat:

- un ananas proaspat, bine copt

- doua linguri de zahar brun

- o lingurita de scortisoara

- zeama de la o lamaie

pentru sosul de merisoare:

- 100 grame merisoare uscate

- doua lingurite de sirop auriu 

- o lingura de zahar brun

- 200 ml apa

pentru decor:

- 50 grame fulgi de migdale

Metoda de preparare:

1. Se preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius.

2. Se curata ananasul: se indeparteaza frunzele apoi se taie coaja ananasului cu ajutorul unui cutit bine ascutit.

3. Asezam anansul intr-un vas termorezistent, il stropim cu zeama de lamaie si il acoperim cu zahar brun si scortisoara. Rulam ananasul intreg prin amestecul de zahar si scortisoara astfel incat acesta sa fie acoperit uniform. Adaugam 100 ml apa si introducem vasul in cuptor.

4. Lasam ananasul sa se coaca timp de 30-40 de minute. Din 10 in 10 minute intoarcem ananasul de pe o parte pe alta si turnam deasupra cate doua-trei linguri din sosul format in vas. Daca sosul incepe sa sa ingroase prea repede mai adaugam si restul de apa. 

5. Intre timp, preparam sosul de merisoare: intr-o craticioara punem merisoarele, adaugam zaharul, siropul auriu si apa si lasam sa fiarba la foc moderat, amestecand din cand in cand, pana cand obtinem un sos dens, avand o consistenta asemanatoare cu cea a unei dulceti.

6. Cand ananasul este copt (verificam cu ajutorul unei furculite, care trebuie sa intre usor in pulpa ananasului), oprim cuptorul si lasam vasul in cuptor, cu usa deschisa. 

7. Prajim fulgii de migdale intr-o tigaie antiaderenta bine incinsa (fara ulei) timp de 30 de secunde, maxim un minut, pana cand incep sa isi schimbe usor culoarea. 

Pentru servire, taiem ananasul in rondele, apoi taiem rondelele in jumatate si indepartam partea din mijloc. Asezam pe o farfurie cateva rondele de ananas, adaugam doua - trei lingurite din sosul ramas in vasul termorezistent, punem deasupra doua lingurite de sos de merisoare iar in final presaram cativa fulgi de migdale. 

Va doresc pofta buna si un weekend excelent!