Ganduri pe final de 2012 si o reteta de sarbatoare: supa-crema de conopida cu chipsuri din pastarnac [*vegan]

        Mi-am dorit ca prin aceasta postare, pe langa o reteta cu iz de sarbatoare, sa impartasesc cu voi si cateva ganduri ...asa, ca de final de an. In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca mi-ati fost aproape, pentru ca m-ati incurajat de fiecare data, iar prin comentariile si prin aprecierile voastre mi-ati dat curaj sa cresc, sa dau gust si culoare acestui blog care acum a devenit pentru mine ca si o a doua casa: o casa larga si primitoare, cu portile mereu deschise catre voi! Sunt fericita pentru ca prin intermediul acestui blog am  legat o multime de prietenii - fie ele chiar si doar virtuale si am cunoscut astfel o multime de oameni frumosi si pasionati, oameni care m-au inspirat si care ma inspira in continuare. 

        Va doresc tuturor sa aveti un An Nou cu bucurie si iubire, un an in care sa va deschideti inima si sufletul, un 2013 in care ne bucuram impreuna de fericirea care de cele mai multe ori se afla in interiorul nostru, in lucrurile si in gesturile simple care ne inconjoara si pe care poate de prea multe ori le trecem cu vederea!

        Iar pentru ca tot a venit vorba de lucruri simple, reteta de astazi vine sa demonstreze, zic eu, faptul ca din doar trei ingrediente simple si la indemana oricui putem crea un preparat care face fata cu succes unei mese festive. Supa-crema de conopida este usor de preparat si are o consistenta fina, catifelata, iar chipsurile  din pastarnac crocante si parfumate ii dau o nota de sarbatoare. In plus, daca iubiti usturoiul prajit pe grill, puteti adauga cateva jumatati de catei de usturoi in bolurile cu supa: aroma usturoiului usor afumat se potriveste de minune cu gustul fin si delicat al conopidei. 

        Am creat aceasta reteta acum cateva luni, cand Ina Todoran mi-a facut o deosebita surpriza invitandu-ma sa colaborez la minunata ei revista intitulata "Pasi spre Eden". Este o revista de lifestyle sanatos, scrisa din suflet de catre o persoana frumoasa si sensibila - va recomand cu mare drag sa o cititi: veti gasi acolo ganduri frumoase, sfaturi utile si desigur, cateva retete vegane absolut delicioase. :)

Retete de sarbatoare: salata cu avocado, grapefruit rosu si chili [*vegan]

        Daca ar fi dupa mine, as manca o astfel de salata in fiecare zi! Pentru ca e lejera, e doar putin spicy, e plina de vitamine si desigur, ca orice salata care se respecta, este foarte usor de preparat. 

      Deja de o buna bucata de vreme avocado este nelipsit de pe lista mea de cumparaturi, iar daca asocierea acestuia cu rosii, ardei gras si ulei de masline a devenit deja clasica, pentru perioada sarbatorilor de iarna am ales o asociere putin mai speciala: avocado cu grapefruit rosu, chili si rucola. Rationamentul a fost simplu: am inlocuit rosia cu segmente de grapefruit rosu suculent si foarte parfumat, pe care l-am completat in aceeasi nota usor amaruie cu cateva frunze de rucola, iar ardeiul gras l-am inlocuit cu o jumatate de chili rosu. Pentru ca gustul sa fie complet, am condimentat aceasta salata cu doar cateva picaturi de ulei de masline extravirgin, sare roz de Himalaya si piper negru proaspat macinat.

        Am sa va redau mai jos lista de ingrediente, insa recomandarea mea este sa o luati doar ca sursa de inspiratie, ca punct de plecare, iar daca va doriti o salata cu adevarat speciala pentru masa de Anul Nou, puteti adauga si alte ingrediente, cum ar fi frunze proaspete de andive, cateva fasii de parmezan, nuci sau seminte de pin.

Ingrediente (pentru doua persoane):

- 2 fructe de avocado

- un grapefruit rosu

- cateva frunze de rucola

- o jumatate de chili rosu

- cateva picaturi de ulei de masline extravirgin

- sare roz de Himalaya

- piper negru proaspat macinat

Metoda de preparare:

1. Fructele de avocado se curata de coaja si se taie in felii cu grosimea de o jumatate de centimetru.

2. Grapefruit-ul se curata de coaja si se taie in segmente, eliminand pielita alba care are un gust amar.

3. Ardeiul iute se curata de seminte si se toaca marunt.

4. Se aseaza feliile de avocado si grapefruit pe o farfurie, se adauga frunzele de rucola, se condimenteaza cu ardeiul iute, sare si piper, iar la sfarsit se adauga cateva picaturi de ulei de masline.

5. Se serveste rece, ca aperitiv sau in continuarea unui fel principal.

Va doresc pofta buna si multa inspiratie in alegerea meniului pentru masa de Anul Nou!

Enjoy!

Retete de Craciun [*Taste of Italia]: Panettone cu stafide si coaja de portocala confiata - reteta traditionala cu maia [**lacto-ovo-vegetarian]

Probabil ca intr-o viata anterioara am trait in Italia! Sau, si mai bine, poate ca intr-o buna zi am sa imi iau inima in dinti si am sa ma mut acolo pentru o vara intreaga: cu cartile mele, cu blogul si cu aparatul de fotografiat. Am sa locuiesc intr-o casuta cocheta, undeva prin Toscana, intr-un satuc mic si colorat, in care timpul pare ca s-a oprit in loc, cu oameni frumosi si galagiosi, cu dimineti insorite mirosind a croissant proaspat scos din cuptor si cappuccino cu scortisoara.

Uite de asta imi place mie aceasta perioada a anului: pentru ca frigul de afara ma tine mai mult in casa si astfel am timp mai mult sa visez la locuri poate nu neaparat mai calde, dar cu siguranta mai insorite :). Ah, si bineinteles, pentru ca se apropie Craciunul, eu am fost aproape fooooarte cuminte, iar asta inseamna ca pot sa ii cer Mosului tot ce imi doresc! Nu-i asa? :)

Sunt deja cativa ani buni de cand pe masa mea in ziua de Craciun se afla un panettone. Si sunt aproape doi ani de cand ma gandesc sa imi fac curaj si sa incerc o reteta de panettone facut in casa. Am citit nenumarate retete: in carti, pe bloguri, in reviste si de fiecare data ma descurajam ori pentru ca retetele erau prea expeditive, ori pentru ca incepeau cu: "un panettone facut dupa reteta traditionala necesita trei zile de munca, doua nopti aproape nedormite, dospiri, framantari, emotii..." si asa mai departe...

Ei bine - mi-am spus eu dupa atatea si atatea retete citite - daca tot e sa ma inham la o astfel de aventura, atunci macar sa fie "ca la carte": adica cu lievito naturale, fara pic de drojdie comerciala, cu cel putin 3 ore de framantat, 20 de ore de dospire in patru etape si desigur, asa cum spuneau toate retetele mai serioase pe care le-am citit, cu nopti nedormite, emotii, framantari.... Va marturisesc ca am avut emotii la fel de mari ca si atunci cand am sustinut examenul de licenta (daca nu, poate si mai mari), iar finalul a fost acela ca am stat o ora in bucatarie, pe podea, cu ochii atintiti la cuptorul in care cozonacii mei cresteau incet-incet, se rumeneau si umpleau intreaga casa cu o aroma de vanilie si coaja de portocala. A mai trebuit sa treaca inca o noapte pana cand am putut sa gust din primul meu panettone, dar dupa ce am taiat prima felie si am gustat, toata oboseala si toate noptile nedormite au disparut ca prin minune. Am stiut atunci ca e sarbatoare, iar pe masa mea de Craciun se va afla in acest an un panettone traditional, asa cum imi doream de atata vreme!