Dulce Romanie: parada retetelor cu mere si cartofi

        Acum cateva saptamani va invitam sa pregatim impreuna retete cu mere si cu cartofi in cadrul proiectului "Dulce Romanie" initiat de Mihaela. Insa poate cel mai important detaliu al provocarii pe care cu drag o gazduiesc in luna aceasta a fost acela ca v-am rugat sa folositi ingrediente procurate de la producatorii locali, din piete si targuri, din propria gradina ori din gradinile prietenilor si rudelor de la sat. 

        Am ales aceasta tematica in primul rand pentru ca eu personal cred cu tarie ca produsele cultivate de micii producatori locali sunt mai sanatoase si cu mult mai gustoase, iar asta in ciuda faptului ca uneori nu sunt la fel de aratoase precum fructele si legumele pe care le gasim pe rafturile marilor magazine. Mai mult decat atat, cred ca o alimentatie sanatoasa (fie ea vegetariana sau nu) inseamna mult mai mult decat renuntarea la fast-food si la prajeli sau sucuri carbogazoase. 

        O alimentatie sanatoasa, in viziunea mea, inseamna sa cunoastem ceea ce mancam - iar cea mai usoara modalitate de a cunoaste alimentele este aceea de a-i cunoaste pe cei care le produc. Intrebati-i pe tarani, pe micii producatori despre cum puteti prepara legumele sau care fel de cartofi sunt mai potriviti pentru piure - sunt convinsa ca veti pleca acasa nu numai cu o plasa plina de legume dar si cu cateva idei pentru pranzul de duminica. Intrebati-o pe bunicuta care vinde mere la piata: pentru ce sunt bune merele acestea, ar fi bune la o placinta, sau mai degraba la un compot? Stiu... imi veti spune probabil ca sunt rare bunicutele care vand mere prin piete, dar daca noi nu le incurajam si nu le cumparam produsele, in scurt timp probabil ca nu le vom mai gasi deloc. Si sa nu credeti ca doar in Romania este aceasta problema, la fel se intampla si in Anglia, doar ca aici mai exista din cand in cand campanii pentru incurajarea producatorilor locali, iar Farmer's Markets incep sa devina tot mai populare. 

        Astea fiind spuse, va multumesc tuturor celor care ati primit invitatia mea cu bratele deschise, ati dat navala in piete si targuri, in camarile personale sau in cele ale bunicilor, rudelor sau prietenilor si mi-ati trimis atatea retete minunate! Va marturisesc ca pe unele dintre ele le-am si incercat deja, iar multe dintre retetele care le-am primit mai pe final se afla deja pe lista mea de asteptare.

        Va invit asadar la parada retetelor (in ordinea in care mi-au fost trimise pe mail), iar pe cei care au pregatit retete cu mere romanesti ii invit sa participe si la evenimentul "Dulce de mar" gazduit de David Contant (mai multe detalii gasiti pe pagina evenimentului).  

Dulce Romanie - reteta cu mar: budinca de orez cu mere si coaja de portocala, cu sos toffee [*lacto-ovo-vegetarian]

        Oricat de mult imi doream sa va prezint in cadrul provocarii "Dulce Romanie" din aceasta luna o reteta noua, sofisticata, cu condimente exotice si neasteptate, sufletul meu de copil nu-mi dadea pace si ma indemna intr-una sa ma intorc cu gandul acasa si sa redescopar unul din deserturile cu care mama ne indulcea copilaria in serile reci de iarna. Asa am ajuns sa pregatesc astazi o reteta care pentru mine are o semnificatie aparte, o reteta pe care o dedic mamei mele, in semn de multumire pentru ca mi-a vegheat copilaria - si ma vegheaza in continuare, chiar daca nu mai sunt tocmai un copil, iar mari si tari ne despart acum pentru perioade care uneori par o vesnicie.

        E un val de mister care invaluie acest desert: este misterul copilariei - cand ne jucam nestingheriti prin gradinile bunicilor, este misterul fiecarei duminici in care mama ne pregatea "ceva dulce", casa intreaga mirosea a scortisoara ori a vanilie iar noi ne "luptam" pe castroanele cu resturi de crema, pe care le lasam luna si bec de curate - este magia prin care mama facea ca niste simple mere sa se transforme intr-un desert de poveste!

        Va prezint asadar astazi budinca de orez cu mere si sos toffee - reteta mamei mele, cu doar cateva mici modificari: o modalitate moderna de a prepara budinca de orez si un sos toffee inspirat din deserturile englezesti. Si pentru ca am vrut totusi sa imi pun si eu amprenta in acest desert, am adaugat in budinca de orez cateva bucatele de coaja de portocala confiata pe care am rehidratat-o intr-o infuzie de ceai englezesc Lady Grey - varianta feminina a lui Earl Grey, cu note de bergamota, coaja de lamaie si portocala.

Retete de baza: branza proaspata din lapte de vaca (paneer) cu piper verde, chili rosu si ulei de masline [*lacto-vegetarian]

        In India am gasit-o sub denumirea de paneer, iar primul meu gand cand am gustat-o a fost acela ca se aseamana foarte mult la gust cu branza noastra proaspata din lapte de vaca. Mi-a placut in mod deosebit faptul ca aceasta branzica statea la baza multor preparate, iar cateva curry-uri cu paneer chiar mi-au ramas foarte bine intiparite in minte. Desigur ca odata ajunsa acasa m-am prezentat direct la un magazin de profil si mi-am facut provizii de paneer cu scopul clar de a experimenta cateva retete de paneer curry. "Misiune indeplinita!" - mi-am spus eu bucuroasa intr-o seara, dupa ce tocmai dadusem gata o farfurie de curry cu paneer si cartofi, si eram gata sa ma apuc de scris reteta, cand draguta de Simona (aka Alison's Trials) ma intreaba mai in gluma, mai in serios: "e paneer de casa?". Pai nu e, i-am spus, caci prin Londra e plin de magazine etnice iar branzica asta e foarte populara. Dar in momentul acela, in mintea mea au inceput sa se invarta cateva rotite: home-made paneer... home-made paneer... oare ce ar fi daca?....

        Si uite asa am ajuns eu astazi, sa ies din casa pe un frig teribil, combinat cu o ceata densa si aproximativ 5 cm de zapada (nu-i mult, stiu, dar aici e suficient cat sa se inchida scolile :)), sa ma aprovizionez cu ingredientele de baza pentru paneer. Ideea initiala a fost sa fac branza, iar apoi sa ma rasfat cu un paneer & potato curry daaar... cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, cand am vazut eu gata asa o frumusete de branzica proaspata mi-am spus ca s-ar potrivi de minune cu niste piper verde proaspat macinat, cativa fulgi de chili. Pe ultima suta de metri am mai adaugat si niste sare de mare, iar in continuare, cateva picaturi de ulei de masline extravirgin au fost suficiente pentru a transforma aceasta branzica intr-un aperitiv de mare clasa.