Retete de primavara: salata de naut cu asparagus, ceapa verde si ardei la grill [*vegan]

...si o invitatie la poveste :)

        Imi plac foarte mult povestile - fie ele despre mancaruri, retete, calatorii sau carti minunate - si am asa un feeling (dupa toate comentariile frumoase pe care le primesc de la voi) ca si voua va plac aceste povesti in aceeasi masura. De aceea, atunci cand Daiana a hotarat sa deschida o noua sectiune pe blogul ei Simplu si Bun, am raspuns fara sa stau prea mult pe ganduri. Pe Daiana (jumatatea simpla si buna din spatele blogului cu acelasi nume) sper ca o cunoasteti deja: ea este autoarea unor torturi exceptionale, atat din punctul de vedere al ingredientelor folosite (trust me, am avut ocazia sa gust un tortulet si am fost impresionata de textura densa si bogata a blatului si de gustul fabulos: dulce si fin al tortului) cat si din punctul de vedere al decoratiunilor - unice prin simplitate si creativitate. De asemenea, Daiana si Cosmin organizeaza impreuna cu Codruta @ www.codrudepaine.ro o serie de ateliere de paine artizanala (cu maia). Am avut bucuria si onoarea sa particip la atelierul organizat in luna Martie si pot sa va spun ca pe langa faptul ca am cunoscut niste oameni minunati, am invatat o multime de lucruri noi, mi-am imbunatatit tehnica de shaping si scoring si chiar am prins curaj in a lucra mai mult cu faina integrala. 

        Astea fiind spuse, haideti sa descoperim impreuna povestea despre care discutam in deschidere! Daiana a propus o tema pe cat de interesanta, pe atat de fascinanta si plina de mister: este vorba de povestea ingredientelor.

Regulile sunt simple: 

1. In fiecare luna, se aleg doua bloguri-gazda, care propun doua ingrediente. Cele doua bloguri preiau initiativa in prima zi a lunii si lanseaza o invitatie deschisa tuturor celor interesati (bloggeri de food, pasionati in ale bucatariei, bucatari cu diploma, sau chefi de ocazie). 

2. Cei care accepta invitatia sunt rugati sa publice pe bloguri sau pe site-urile proprii cat mai multe informatii despre ingredientele respective. Informatiile pot fi gasite in carti de specialitate, pe internet, prin cercetari proprii, discutii cu specialisti ori din orice alte surse care pot fi considerate valabile.

3. Postarea va contine un link catre initiatorul povestii (www.simplusibun.ro), un link catre blogul-gazda, povestea ingredientului ales si eventual o reteta proprie care sa puna in valoare ingredientul respectiv.

4. Blogurile gazda vor centraliza toate postarile cu referire la ingredientul ales si le vor publica la sfarsitul lunii intr-o mini biblioteca on-line cu toate informatiile culese despre ingredientul respectiv.

        Acestea fiind spuse, deschidem "Povestea ingredientelor" cu doua ingrediente care sper sa va starneasca interesul si sa va inspire sa le cunoasteti in detaliu:

- faina - gazduita in aceasta luna de Daiana pe blogul ei www.simplusibun.ro

- sarea - gazduita in aceasta luna de mine pe Menta si Rozmarin :)

        Va invit asadar sa imi trimiteti articolele voastre despre sare pe mail, la metasirozmarin@gmail.com pana cel tarziu 28 aprilie 2013.

        De asemenea, va invit sa va alaturati grupului "povestea ingredientelor" organizat pe Facebook, pentru a fi la curent cu regulile si noutatile cu privire la aceasta minunata initiativa. 

*****

        Desi vremea de afara ne invita mai degraba la sanius decat la plimbari lungi prin parcuri, eu va propun totusi o reteta cu iz de primavara: asa, ca sa ne inveseleasca pranzul, sau cina, si sa ne duca cu gandul la zilele calde si insorite care ar trebui sa ne bucure sufletele in luna aprilie. 

        Este vorba de o salata calda, cu naut si legume de primavara la grill, asezonata cu o vinegreta simpla, din ulei de masline extravirgin si zeama proaspata de lamaie - suficienta pentru a-i da o nota lejera, primavaratica.

Scotia - despre calatorii, un review de restaurant vegetarian si despre surpriza din bucataria regala la castelul Stirling

        Pentru ca primavara pare ca inca se lasa asteptata, m-am gandit sa va invit astazi la o sueta - fara reteta - despre dragoste, calatorii, surprize si bucatarii.

        Iubesc calatoriile: de fiecare data o calatorie ma emotioneaza si ma inspira in aceeasi masura! Imi place sa cred ca fiecare calatorie este o experienta de viata si din toate aceste calatorii ma intorc mai bogata - fie ca vizitez o tara noua, un oras nou, sau revizitez locuri atat de dragi sufletului meu!
      Acum cateva saptamani am descoperit Scotia - o mica parte, desigur, insa cu siguranta a fost doar inceputul. Ah, si ce descoperire minunata! La o aruncatura de bat (si 45 de minute de zbor) de Londra, am gasit un oras cochet, cu strazi largi si case pline de personalitate, cu cafenele retro si multe, foarte multe restaurante italiene - cu siguranta ca nu as gresi daca as spune ca am vazut in Glasgow mai multe restaurante italiene decat in oricare alt oras din afara Italiei.
        Am stat doar trei zile in Glasgow (le multumesc pe aceasta cale dragilor mei prieteni Catalin si Cristina care mi-au fost gazde primitoare si ghizi priceputi), insa spre surprinderea mea, de aceasta data nu restaurantele italiene m-au atras, ci un restaurant vegetarian cu multa personalitate si o atmosfera prietenoasa si foarte relaxata. Despre ce am mancat si ce am baut la Mono - restaurantul vegetarian din Glasgow am sa va povestesc spre final, pentru ca vreau mai inainte sa va povestesc despre peisajele minunate pe care le-am intalnit in scurta mea sedere in Scotia, dar mai ales despre surpriza de la Castelul Stirling.

       Am ales sa vizitam Castelul Stirling intr-o zi cu cer senin, de un albastru intens, cum rar am intalnit in zilele de iarna petrecute in Regatul Unit. Frigul era totusi destul de patrunzator, insa in conditiile in care prognozele anuntasera furtuni de zapada si rafale de vant, cerul senin a fost de-a dreptul o surpriza placuta! Cum am iesit din Glasgow pe autostrada, indreptandu-ne spre Stirling, ma asteptam la clasicul peisaj monoton ce insoteste majoritatea autostrazilor, insa surpriza a fost una de proportii: variate forme de relief, campii si dealuri acoperite de o patura colorata in cel mai crud verde pe care il poti vedea intr-o zi de februarie, munti cu crestele acoperite de zapada, un drum lin si relaxat care ne-a condus pana in Stirling - orasul-cetate care mi-a adus aminte instant de Sighisoara noastra.

Retete de primavara: omleta simpla cu asparagus ceapa verde la grill [*lacto-ovo-vegetarian]

         {Hello Spring, wherever you are! Te-am vazut acum cateva saptamani, erai in trecere prin Londra, apoi ai vizitat scurt Timisoara (stiu asta, pentru ca am fost acolo, chiar de 8 Martie, te-am vazut in Piata Unirii - erai incredibil de frumoasa!) si de atunci te-am pierdut - pe undeva pe drum probabil, ca sunt si eu o plimbareata, la fel ca tine. Acum insa te caut, te caut cu disperare printre fulgii mari de zapada care imi bat la geam inca de ieri, te caut in pomii infloriti care dardaie acum de frig si vant, te caut in piete, printre tarabele pline cu vredeturi crude si proaspete - numai bune de inveselit mesele si sufletele noastre zgribulite de atata iarna. Uite, m-am gandit chiar sa iti pregatesc o reteta frumoasa, sa te intampin asa cum se cuvine: cu verde si cu bucurie! Nu-i asa ca ai sa vii? Please, pretty pretty please!}

        Nu stiu cum e pe acolo pe unde sunteti voi, daca primavara v-a gasit sau inca va mai cauta, insa eu vreau sa deschid oficial sezonul retetelor de primavara din acest an cu o reteta fabuloasa, perfecta pentru un mic dejun intarziat, sau chiar un brunch de weekend, alaturi de prieteni. Este o reteta simpla, o omleta cu asparagus si ceapa verde la grill, asezonata cu marar si branza proaspata de capra. Am incercat aceasta reteta in mai multe variante (simpla - fara marar sau branza, ori cu ciuperci sotate si cimbru), insa cel mai mult mi-a placut in combinatia cu marar proaspat si branza de capra. Am preferat sa fac omleta simpla, doar din ou batut cu putina sare si am adaugat mararul si branza de capra doar la final, inainte de servire, pentru a pastra aromele individuale si pentru a nu acapara prea mult din aroma fina a asparagusului.