Taste of London 2013 highlights - Roux Family

Pentru prima data in istorie, trei generatii ale familiei Roux se reunesc pe scena festivalului Taste of London intr-o demonstratie de zile mari a pasiunii lor pentru gastronomie

        Probabil cea mai importanta manifestare gastronomica de pe malul Tamisei, editia din acest an a festivalului Taste of London a reunit nume importante din industria restaurantelor din Marea Britanie, precum: Le Gavroche, L'Anima, Mango Tree, Naamyaa sau Gauthier Soho. 

         Ca in fiecare an, restaurantele prezente s-au intrecut in a-si prezenta creatiile culinare, au fost organizate degustari de vinuri si cursuri de gatit iar scena Electrolux a gazduit numeroase demonstratii de arta culinara sustinute de nume mari precum Raymond Blanc, Tom Kitchin, Alfred Prasad, Jason Atherton si desigur Albert Roux impreuna cu Michel Roux Jr si fiica acestuia, Emily.

        Cu siguranta cel mai important eveniment al festivalului a fost reunirea celor trei generatii ale familiei Roux intr-o demonstratie de pasiune si dragoste pentru gastronomie. 

        Albert Roux este cel care in 1967, impreuna cu fratele sau Michel Roux, a pus bazele primului restaurant care a obtinut trei stele Michelin in UK: Le Gavroche. Cei doi frati au fost desemnati in 2003 ca fiind cei mai influenti Chefi in UK, iar de-a lungul celor mai mult de 40 de ani de cariera, Albert Roux si fratele sau au avut o puternica influenta in gastronomia Marii Britanii si in ceea ce priveste obiceiurile alimentare ale britanicilor.  

        De-a lungul timpului, in bucatariile Le Gavroche s-au format Chefi celebri precum Gordon Ramsay, Marcus Wareing sau Marco Pierre White. In prezent, Le Gavroche este condus de fiul celor doi, Michel Roux Jr. (doua stele Michelin) - care duce mai departe cu succes standardele create de tatal si de unchiul sau. Michel Roux Jr. gateste in stil "modern French" - sau altfel spus in stilul clasic frantuzesc, insa putin mai light, cu lejere influente Mediteraneene si usoare arome Asiatice. 

       Emily, fiica lui Michel Roux Jr., a studiat la Paul Bocusse Institute in Lyon, a lucrat in restaurantul Louis XV in Monaco detinut de Alain Ducasse, a petrecut patru luni la Hotel Lancaster in Paris (o stea Michelin) iar in prezent lucreaza in Paris la un restaurant cotat cu o stea Michelin.  

Book review: "A greedy man in a hungry world" - Jay Rayner

"...sau de ce aproape tot ceea ce stiai despre mancare este gresit!"

         Prin cuvintele de mai sus isi descrie Jay Rayner cea mai recenta carte pe care am avut bucuria si onoarea sa o primesc semnata chiar de el, in cadrul unui workshop organizat de catre trustul britanic de presa "The Guardian".  Tema workshop-ului a fost "Choosing your words - the craft of good writing", iar Jay Rayner a facut in cadrul acestui eveniment o adevarata demonstratie de jurnalism. 

        Pe Jay Rayner l-am vazut pentru prima data in juriul emisiunilor Masterchef UK - unde participa in calitate de food critic si mi-a placut abordarea sa onesta in evaluarea preparatelor propuse de candidati. Ulterior am inceput sa ii citesc articolele publicate in The Guardian si The Observer si m-am indragostit definitiv de review-urile sale de restaurante. Il apreciez pentru stilul in care scrie si pentru modalitatea in care abordeaza restaurantele. Trust me, nu ii scapa nimic acestui om: de la fetele de masa, la muzica de fundal, la felul in care este prezentata mancarea in farfurie si la meniul restaurantului per ansamblu si pana la comportamentul ospatarilor intr-un restaurant - toate aspectele sunt prezentate cu obiectivitate si cu un umor fin, subtil, tipic englezesc.

         Cine este Jay Rayner si ce il recomanda pe el sa scrie o astfel de carte? Jay Raner este un "greedy bastard", daca ar fi sa il descriu prin propriile sale cuvinte, insa mai mult decat atat, a fost desemnat "Young Journalist of the Year" (1992), "Critic of the Year" (2006) si "Restaurant Critic of the Year" (2001). A scris pentru publicatii inportante, precum GQ, Esquire sau Cosmopolitan, iar in prezent este gazda emisiunii "Kitchen Cabinet" la Radio BBC 4, face parte din juriul emisiunii Masterchef UK, este resident food expert la "The One Show", a publicat pana in prezent sapte carti (fiction si non-fiction), scrie critici de restaurante pentru The Observer si diverse alte articole pentru The Guardian (marea majoritate food-related). 

        "A greedy man in a hungry world" - este prima carte scrisa de Jay Rayner pe care am citit-o. Intre timp tocmai am inceput si "The man who ate the world" - o carte pe care o indragesc deja desi sunt abia la primul capitol. Deocamdata insa insa incerc sa "diger" si sa trec prin filtrul meu personal multitudinea de informatii pe care le-am citit in "A greedy man in a hungry world" si despre care urmeaza sa va spun cateva cuvinte in continuare.

        

Taste of Italia: Pizza Margherita - reteta si tehnici de baza

        Va povesteam acum ceva vreme despre proiectul meu de cercetare (daca pot sa-i spun asa) avand ca tema: pizza perfecta. Ei bine, proiectul este inca in plina desfasurare, pentru ca desi aparent pizza nu este cel mai complicat lucru din lume in materie de gastronomie, totusi un blat de pizza perfect reprezinta pentru multi o adevarata provocare. Am sa reiau periodic postarea despre pizza la care ma refeream mai sus si am sa completez cu noile descoperiri pe care le fac, astfel incat sa ramana un punct de referinta pentru incepatori si pentru pasionati, insa astazi doresc sa va spun cateva cuvinte despre cea mai populara pizza din lume: Pizza Margherita.

        In L'Enciclopedia della Cucina Italiana - volumul despre pizza, paine si tarte sarate - Pizza Margherita este prezentata ca fiind un "piato unico" pentru ca in simplitatea sa, aceasta pizza reprezinta un model de echilibru perfect din punct de vedere dietetic datorita carbohidratilor prezenti in aluat, a vitaminelor continute de rosii, a mineralelor si uleiurilor esentiale continute de busuiocul verde precum si datorita proteinelor  de origine animala continute in mozzarella. Pizza Margherita face parte din categoria "pizze rosse" datorita faptului ca blatul este acoperit cu sos de rosii, toate celelalte pizze care nu contin sos de rosii fiind clasificate ca "pizze bianche". De altfel, aceasta este singura clasificare pe care o gasim in L'Enciclopedia della Cucina Italiana, pentru ca pornind de la ideea de baza, condimentele si combinatiile de condimente care pot fi adaugate pe blatul de pizza sunt practic nelimitate si imposibil de impartit in alte categorii. Desigur, daca doriti, putem discuta despre pizze cu carne, cu peste, cu branza sau cu legume, insa in definitiv totul ramane la propria alegere si la propriile gusturi. Un singur lucru poate ar mai fi de mentionat si am sa insist asupra acestuia ori de cate ori voi avea ocazia: keep it simple, nu "incarcati" inutil blatul de pizza. Folositi 3-4 ingrediente cel mult pentru a condimenta o pizza - veti putea astfel sa distingeti toate gusturile si sa va bucurati de o pizza gustoasa si originala.